1,179 matches
-
scriitorului În țările Europei Centrale și Orientale după 1989 5. Schimbarea codurilor ideologice după 1989 Ieșirea din « literatura socialistă » Construcția socială a intelectualilor: o retrospectivă istorică Monografia ideologiilor literare Anii ’90: Întoarcerea cămășii Declinul Uniunii Scriitorilor, Înmulțirea premiilor literare Noii ideologi și spectrul revoluției conservatoare O spălare ideologică Dublul discurs al extremei 6. Winners și loosers Timpul profeților Noile structuri Politizarea intelectualilor Genealogii și traiectorii Întreprinzătorii noii ordini morale Bibliografie Prefață Această carte reunește pentru prima dată În limba română rezultatele
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
că „profesorii au libertatea de a alege sau nu principiile marxiste”, dar nu pot În același timp „să apere principii ne-marxiste și să pretindă că predau filosofie marxista” (Kapferer, ibidem, p. 114). Al doilea acuzator a fost Kurt Hager, ideolog-șef al partidului din 1955 până În 1989, care, În cadrul unui plen al Comitetului Central, a denunțat, printre diverșii complici ai grupului ostil Harich, câțiva dintre studenții profesorului Bloch. Criticile lui Bloch Împotriva dogmatismului au fost considerate de Hager drept o
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
locuri neutre», unde se Întâlneau «conducătorul luminat cu intelectualul clarvăzător». Bourdieu vorbește În acest sens de nouă koiné ideologică, neutralizata și rutinizată din punct de vedere școlar, impusă și inoculata, convertita În scheme de gândire și de acțiune politică (ibidem). Ideologii sunt astfel intelectuali de apărat sau doxosofi: numele apare pentru prima dată Într-un articol din 1972, care este o critică În toată regula a «științei politice», considerată ca fiind În realitate «o artă de a transmite clasei conducătoare și
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
odată cu critică noțiunii de ideologie datorată lui Marx și Încercarea să de a-i opune o «ideologie științifică», noțiunea beneficiază de o oarecare recunoaștere. Ea afirmă credință În rațiune și adevăr. Dimpotrivă, noțiunea a cunoscut un anumit declin de când critică «ideologilor», intelectuali fabricanți și comercianți de opium pentru popor, o va expune focului Încrucișat al unui antiintelectualism de dreapta și de stânga, intelectualii «de partid» dând adesea un prost exemplu: «trădarea» și complicitatea lor cu unele din tiraniile cele mai criminale
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
o va expune focului Încrucișat al unui antiintelectualism de dreapta și de stânga, intelectualii «de partid» dând adesea un prost exemplu: «trădarea» și complicitatea lor cu unele din tiraniile cele mai criminale ale secolului al XX-lea au pecetluit destinul «ideologilor», intelectualii lor profetici. În acest context trebuie amintit angajamentul lui Pierre Bourdieu În câmpul intelectual pentru un intelectual colectiv, Îndeosebi de la sfârșitul anilor ’80 - prin crearea revistei Liber, a Parlamentului scriitorilor, etc, - și criticile sale asupra neoliberalismului și a «intelectualului
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
oficiale (marxism-leninismul) până la ideologia totalitara care constituie reversul sau delegitimant, si la noul cuplu antagonist, ideologia liberală și naționalismul, care constituie principalele referințe ale perioadei «postcomuniste». În română literară curentă, cuvantul «ideologie» și-a dobândit noblețea de când au apărut noii ideologi și ideologiile nonsau anti-comuniste au fost reabilitate. Această schimbare de statut a producțiilor ideologice este o consecință directă a democratizării politice și a schimbărilor structurale intervenite În câmpul intelectual după 1990, inclusiv prin politizarea intelectualilor. Prin analogie cu definiția câmpului
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
80 pentru postmodernism. Cererea partidului de a produce opere literare reflectând problemele de actualitate și În același timp vigilenta cenzurii față de orice inovație În acest gen au Împins autorii spre trecut, romancierii contribuind și ei, alături de criticii și de istoricii ideologi la re-realizarea timpului prezent. Ieșirea din «literatura socialistă» Prăbușirea regimurilor comuniste, abolirea cenzurii și discreditarea intelectualilor «de partid» au fost considerate sfârșitul dominației ideologiei asupra artelor și literaturii. Deși În principiu favorabili pentru un examen al raporturilor dintre ideologie și
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
asupra altor culturi, În particular cele occidentale. Această invenție nu aparține aparatului ideologic de partid, ci unui respectabil profesor universitar, pe deasupra și fost deținut politic, a cărui origine și traiectorie nu seamănă prin nimic cu cele ale naționaliștilor de serviciu. Ideologi de partid, ziariști și critici literări, chiar sociologi au făcut parte dintre adepții și suporterii acestui erudit profesor, Edgar Papu, care s-a trezit În poziția de profet mai mult fără voie (Mihăilescu, 2002). De atunci, aceste polemici, care polarizaseră
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
și modernist se puteau regăsi foștii intelectuali de partid deveniți figuri importante ale liberalizării literare și intelectuale din anii ’50, protectori ai tinerilor scriitori din anii ’80, În vreme ce-n tabăra opusă se situau funcționarii de partid, cadre culturale și noii ideologi, inspiratori sau apărători ai liniei naționaliste a regimului Ceaușescu. Și alte granițe erau transgresate, În măsura În care reprezentanții exilului au luat de asemenea poziție În această polemică. După unele ipoteze, Mircea Eliade ar fi fost chiar inspiratorul protocronismului (cf. Laignel-Lavastine, 2002). Cealaltă
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
dacă fetele ajungeau „străine” într-un context patriarhal, patriliniar și patrilocal (vezi 3.3.3.2), băieții mai mici alergând după fete cu gospodărie, statutul celibatarilor era la mijloc de drum, între servitori și rude (Segalen, 1987). De aceea, concepția ideologilor francezi din secolul al XIX-lea - în particular a lui F. La Play - care, indignați de instabilitatea și dezorganizarea familiei muncitorești, propuneau o întoarcere la familia tulpină era, dacă nu demagogică, cel puțin idilică. Argumentul că prin acest gen de
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
poezie de atmosferă lunatecă”, „fără legătură cu viața de azi”. Dar critica cea mai aprinsă va fi îndreptată împotriva literaturii promovate de existențialismul francez (Camus, Sartre, Gabriel Marcel), contrapusă noii literaturi sovietice, deoarece - formulează sentențios Nicolae Moraru - „poetul, literatul este ideolog. Este luptător”. Motiv suficient pentru Radu Lupan de a critica revista „Agora”, îngrijită de Ion Caraion și Virgil Ierunca, acesta din urmă considerând „existențialismul egal cu umanismul”. Prin includerea a numeroase fragmente de jurnal aparținând lui Ion Marin Sadoveanu, Eugen
REVISTA LITERARA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289227_a_290556]
-
Basarabiei de către fosta URSS, în 1940, a fost glorificat de L. Colectivizarea forțată a agriculturii este prezentată în drama Lumina (1948) ca o izbăvire a țăranului basarabean de grijile și necazurile vieții. În nenumărate poezii L. se afirmă perseverent ca ideolog comunist. Versurile lui, doar rareori străbătute de oarece căldură sufletească, de cele mai multe ori prea încărcate cu metafore, au duritate și asprime, fiind împânzite cu expresii neaoșe (Din amintiri ș.a.). Se cuvin totuși remarcate poeziile satirice, în care combate metehne individuale
LUPAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287926_a_289255]
-
Naum), pe care l-a absolvit în 1933. Urmează, din 1934, Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București, luându-și licența în filologie romanică și filosofie (1939). După o perioadă de profesorat în învățământul secundar (1940-1947), ajuns un ideolog al momentului, e redactor la „Contemporanul” (1946-1949), unde a semnat și cronica literară, director adjunct la Editura de Stat pentru Literatură și Artă (1951-1957), director al Editurii Tineretului (1957-1960), redactor-șef adjunct la „Luceafărul” (1961-1962), redactor la „Gazeta literară” (1962-1964
STEFANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289903_a_291232]
-
pricepui...Ce prost... Era vasăzică, Cel de Sus, era El însuși; era Zeul, hotărît să se retragă aici, la Baikal, din motivele lui speciale; avînd întreaga liniște și tăcere a locului, să mediteze, neturburat, la soarta lumii, departe de orice ideologii... Dar și un muritor, mai atent, nu numai Zeul, ar fi fost în stare să creadă că aici se ascundea șansa enigmatică a Globului terestru - șansă amînată de secolul totalitar - și peste care avea să cadă, ca o pecete sau
Baikalul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17150_a_18475]
-
n-a făcut decât să articuleze și să invadeze existența cu o utopie ce li s-a năzărit unora că bântuia pretutindeni. Apoi, prin contagiune, li s-a părut tot mai multora. Până când fantomele s-au mutat în făpturile vii. Ideologii par ei înșiși manipulați de spectrul greței comunizante, ca variantă a unui existențialism ateu, după cum a dovedit-o curând evoluția unui Sartre spre un stalinism cu reminiscențe marxiste strategic obnubilate. Evenimentele își au termenele lor și vor cu orice preț
Istoria și înscenarea politicului by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/17173_a_18498]
-
pe care o văd împlinită într-o ediție critică, fără restricții de conținut. Sunt vizate edițiile semnate de profesorii Victor Slăvescu și Ion Veverca, ambii economiști, Ion Veverca fiind cel care îi atribuie lui Nicolae Suțu titulatura de "întâiul economist ideolog din România", încă din 1936. Abia editarea și reeditarea, după caz, a acestei opere ar permite judecarea în cunoștință de cauză a contradicțiilor iremediabile dintre relațiile domnilor pământeni și fanarioți, abilitatea în mișcări a lui Nicolae Suțu, înscrierea cu toată
Seducția manuscriselor by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14974_a_16299]
-
și clăpăugă”, a cărei avere urmărea să o dobândească; în Grăuntele de grâu, când cade pe pământ, Maria Vișinescu, veche luptătoare ilegalistă, află că nici măcar iluziile politice nu pot opri evoluția vertiginoasă a unei boli incurabile, că „nemurirea” promisă de ideologi nu este decât o formă de vanitate; în Despărțirea, ilegalistul Toader Proca, arestat și deținut în anii ’40, încearcă după douăzeci de ani, străbătând Europa, să își regăsească fiica pierdută. Cu timiditate, S. încearcă să își salveze scrisul de intruziunea
SIMION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289684_a_291013]
-
culturală în care ne zbatem” și implicit misiunea uriașă ce revenea „muncii intelectuale”, întru maturizarea mentalului public. Ambiția redactorului revistei, în direcția creșterii nivelului de cultură politică și intelectuală, e neobosită. La pagina întâi, teoretică, Camil Petrescu, în postură de ideolog, sociolog și politolog, semnează toate editorialele revistei, printre care: Muncitorii intelectuali și ideea de clasă: (1) Cum s-a creat burghezia noastră, (2) Naționalismul burgheziei în industrie și naționalismul ei în război; Ce ne preocupă?, Cine sunt muncitorii intelectuali?, Materialism
SAPTAMANA MUNCII INTELECTUALE SI ARTISTICE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289482_a_290811]
-
cu pericolul purificării etnice, Ș. este un om de stânga, dar mai târziu, după război, va îmbrățișa ideologia comunistă, alegere care îl transformă în instrument al noii puteri. Că nu e convins întru totul de „justiția” pe care o practică ideologii anilor ’50 (sau că s-a adaptat cu rapiditate) o va dovedi tonul ceva mai reținut folosit în publicistica sa mai cu seamă după dispariția lui I. V. Stalin. Deocamdată, prima carte, Pe drumul culturii noi (1952), ilustrare a momentului
SELMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289611_a_290940]
-
mulțumit și îl abandonează. Trece printr-un moment de criză. Este bolnav, nu poate să scrie și, când poate, nu îi place ce scrie. Publică nuvela Ana Roșculeț (1949), proză cu temă proletară, în spiritul realismului socialist, metodă recomandată de ideologii epocii. P. răspunde comenzii sociale și ce iese este o catastrofă. Se va rușina, mai târziu, de acest eșec și va cere prietenilor săi literari să-l elimine din bibliografia scrierilor sale. Unii comentatori, printre ei vechiul său prieten Geo
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
tipărite. Personalitate puternică, s-a impus repede ca șef al generației ’60 și a reușit să tragă după el un număr mare de scriitori tineri care, în două decenii, au schimbat fața literaturii române. A recuperat modelele modernității, reprimate de ideologii realismului socialist, le-a reformulat și le-a introdus într-o nouă sinteză lirică. Nu a fost singurul care a făcut această operație de reabilitare a modernității, dar este cel care dă un sens programatic și strălucitor acestui fenomen. Pentru
STANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
teoretic, pentru o poezie pe care o numește „metalingvistică”, concept care, tradus în termeni estetici, se identifică prin multe dimensiuni cu postmodernismul. S. este, așadar, un poet de graniță între o modernitate refuzată și în cele din urmă eliminată de ideologii literaturii realist-socialiste, o modernitate reinventată de el și de alți poeți din generația ’60, și o postmodernitate pe care, în fapt, o inventează, alături de Marin Sorescu și Leonid Dimov. După Arghezi, Bacovia, Barbu și Blaga, S. este cel care schimbă
STANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
Acest grup de psihoze colective sunt în relație directă cu Supra-Eul colectiv. Forma și conținutul lor tematic este o afirmare sublimată a idealurilor maselor. Aceste psihoze se pot prezenta sub diferite aspecte, și anume: idei reformatoare sociale, politice, religioase, economice; ideologii social-politice, filozofice etc.; doctrine sau proiecte utopice de schimbare a lumii etc.; pseudoștiințe care cultivă miracolul, misterul, forțele supraumane (bioenergia, terapii nonconvenționale, meditația etc.). Tematica psihozelor idealiste are un caracter predominant ideativ. Ele, din punct de vedere funcțional, au în cadrul
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
omului nou” de către doctrina comunistă. Tentativa de a concepe un „curriculum liberal”, un „curriculum creștin-democrat” sau un „curriculum social-democrat” pot avea aceleași consecințe. Tentația cea mai mare o reprezintă mai ales ultima variantă. Perspectiva societății deschise, descrisă de K.R. Popper - ideologul oficial (după abandonarea lui Marx) al social-democraților europeni -, a determinat și proiecte de reformă a învățământului românesc. Proiectul de „școală deschisă” pentru formarea „personalității deschise” - propus de S. Cristea (1994, 1996) - aparține acestei tendințe, chiar dacă autorul și-a luat numeroase
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
exploatatori” sau aparținând „clasei burgheze” (aici intrau, la un loc, micii comercianți, intelectualii, liber-profesioniștii; chiar și un fiu de învățător rural era etichetat „mic-burghez”) erau blocați în încercările lor de a pătrunde în facultăți, îndeosebi în cele care formau noii ideologi (filosofie, istorie, litere, drept). Legea lui numerus clausus a acționat implacabil, în anii de început, ca o tactică a partidului de selecționare a celor devotați și „lichidare” a celor ce se puteau opune. Reprezentanții vechii elite erau etichetați „reacționari”, „renegați
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]