956 matches
-
voi numi (mai mult ca amuzament dar nu numai) "psihotronic": pot optimiza acțiunea pe acel "câmp de luptă" aflat în interiorul zonei centrale a Eu-lui este vorba de "moi archaïque". Consolidarea dispozitivului lingvistic prin asimilarea cu încrâncenare a cât mai multor idiomuri este în acest caz o posibilă strategie pe care, în franceză, aș considera-o "payante": Elpi se asigura că, în fața oricărui interlocutor, se poate retrage într-un refugiu idiomatic (precum broasca țestoasă în carapacea ei), din care să poată țâșni
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
respins de Malorușii de azi adică de Ukraineni) s-a proclamat Împărat (dându-i idei peste un secol fiului unei locuitoare a Corsicii). 69 Autorul Florilor răului nu a publicat notele sale disparate. 70 Perspectiva diferită dată de cele două idiomuri frecvent convocate în prezenta încercare asupra termenilor considerați echivalenți (Culture/Cultură) este instructivă și explică (dacă nu dă cumva un fundament bine așezat în ordine culturnicească) neînțelegerile dintre Elpi și Avizoa(r)ele sale. În limba română, cuvântul poate fi
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
mai dezgustător, ignobil și pervers. Puținele referințe subiective, pasionale, patetice chiar (subiectul are 21 de ani) pe adresa Mirandei nu trebuie să ne înșele; ele n-au de-a face cu normale efuziuni afective sau erotice, ci sunt variante din idiomul colecționarului, atașant-științific, morbid, posesiv și expert când vine vorba de raritatea și nuanțele frumuseții unor specii de fluturi țintuiți în insectar. Suntem în Anglia anilor '50. Orfan de tată (alcoolic) și părăsit de mamă (adulteră), Fred este crescut de la doi
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
David stârnește hohotele de râs ale fostului camarad, dorința lui de a iubi și de a le pricepe pe cele mai năbădăioase dintre făpturile Domnului se va lovi de nedumerirea și opacitatea masivă a celor ce vor continua să vorbească idiomul comun al cinismului și al urii, acest esperanto al lumii contemporane. David este un om care încearcă să fie bun printr-un proiect concret și fezabil: alege 10 copii fără casă pentru 10 familii dispuse să le ofere o cameră
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Ore fixe când plouă/ În interiorul tău/ oriunde te-ai afla/ ore ciudate îmbrăcate în lințolii/ petrec un particular trecut/ spre un amalgamat viitor/ al aceleiași hărți./ Zvâcni fecioara, Europa,/ coapsele zburânde, călărind taurul/ și toate popoarele înfrățite/ învățară în cor/ idiomul privirilor mute, cuvintelor/ articulate în mările, ploile, zâmbetele și lacrimile/ reunite în Common house./ Din mansarda ei poeții/ au înălțat un zmeu:/ E manifestul târziei inocențe" (E). Mai reușite sunt textele în care una dintre marile obsesii ale poetei (alteritatea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
inalterabilă/ îmi construiesc în secret, folosind ca unelte/ disimulația (aplicată îndeosebi mie însumi),/ mistificarea și infamia. Prin ele/ voi ajunge stăpân absolut al imperiului/ fabulos, fără margini în timp sau în spațiu,/ nelegat de hazardul nu mai știu cărui/ obscur idiom, voi fi autarhul/ Nimicului.// mai mult nu-ți mai spun. Confidența aceasta / în ciuda armoariei mele (Să nu te încrezi) / pentru simplul motiv că te detest". Și anume: histrionismul, apetența pentru disimulare, mistificare și automistificare (de unde obsesia măștilor și a altor
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
deosebită, dat fiind că a introdus la sfarsitul cantului Italiei un fragment ce îi aparține. Trecerea în revistă a operei leopardiene de traducător pune în lumina prevalența autorilor greci indicând limpede preferință lui pentru această limbă, ce devenise pentru el idiomul ideal, exemplar prin naturalețe, spontaneitate și flexibilitate. Potrivită filosofiei, bogată în resurse deoarece fiecare idee nouă își găsea de îndată cuvântul care să o exprime, această limbă era, pentru poetul romantic, de-a dreptul atotputernica (Zibaldone 1347).427 Comparând-o
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
leopardian. În cele ce urmeaza va fi detaliat fiecare punct amintit, nu înainte de a atrage atenția asupra unui aspect al teoriei tarductologice leopardiene fără ecou în gândirea lui Quasimodo: importantă textului originar și cunoașterea, la nivel de limbă maternă, a idiomului în care acesta a fost scris.457 Asemenea lui Foscolo și Leopardi, Quasimodo este un poet-traducător, nu un traducător-poet. Traducându-i pe greci sau pe latini, spune el, nu puteam decât să le dau sintaxa mea, limbajul meu, în sfârșit
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
care le-a asimilat de-a lungul multor zile de studiu istovitor, sicilianul nu a ajuns niciodată un filolog în adevăratul sens al cuvântului. Artă versului sau nu s-a modelat, așa cum s-a întâmplat cu autorul romantic, pornind de la idiomurile antice și de la cunoașterea textelor străvechi. Aprofundarea s-a realizat ulterior, cănd Quasimodo a ajuns să integreze cuvinte, motive, personaje ale poeziei antice în propriile versuri prin intermediul traducerilor, al căror punct de pornire a fost, desigur, studierea limbilor antichității greco-romane
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
în anii patruzeci. Din pricina inexactității echivalentelor traductologice, variantele lui Quasimodo s-au confruntat cu numeroase contestări din partea lumii academice. Presupusele greșeli proveneau pe de o parte dintr-o cunoaștere mai puțin aprofundata (decât cea a lui Leopardi, cu siguranta) a idiomurilor din vechime, pe de altă parte, din dorința lui de a reînnoi limbajul de lemn al traducerilor din clasici, prin folosirea unor termeni noi ce aparțineau idiolectului sau poetic. Această libertate de transpunere pe care el și-a asumat-o
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
antecesorului și propria afinitate cu acestea. În materie de traductologie sicilianul, îndrumat de maestru, s-a apropiat de teoriile non-literalității și a preferat naturalețea unui text tradus în spiritul limbii și culturii țintă, dar care nu știrbește integritatea și specificul idiomului inițial. Quasimodo, asemenea antecesorului sau, mai considera că numai un poet poate să traducă opera unui alt poet și că activitatea de traducător este un exercițiu propedeutic, fundamental în propria perfecționare că autor de versuri. Preferință pentru anumiți autori greci
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
una lingua e di una letteratura. Dopo Leopardi, infatti, la poesia italiană ha dovuto tutto rifare e ancoră oggi è în cammino, Salvatore Quasimodo,1967, op. cît., p. 23. 457 Un traducător trebuie să cunoască la nivel de limbă maternă idiomul textului inițial deoarece el trebuie să poată gândi instinctiv în acea limba, în absența controlului rațiunii. Discutând procedeele traducerii, Leopardi dă dovadă de o covârșitoare modernitate. El refuză categoric știrbirea textului de pornire din care trebuie păstrat fiecare cuvânt: Nelle
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
literatura pe locuri din ce în ce mai depărtate de centrul comunicațional, cucerit definitiv de mass-media. Trimițând la distopia lui Karel Čapek, R.U.R., autoarea avertizează că robotizarea se poate produce foarte eficient prin manipulare audio-vizuală. Nici miturile actualității precum "bibliotecile virtuale", globalizarea, idiomul comun, accesul facil la informație nu scapă de bemolul obligatoriu: oare chiar reprezintă calea sigură spre progresul umanității sau uniformizează până la nefiresc aspecte care trebuie să rămână specifice, individualizate, etnice, naționale etc.? Literatura se dovedește, din nou, o forță reacționară
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
universalitate prin forțarea barierelor unei culturi "minore". Dincolo însă de aceste nuanțe, desigur esențiale, toți cei care aleg franceza ca limbă de expresie și mă refer îndeosebi la scriitori sunt un fel de migranți, care se văd confruntați cu un idiom ce dispune de un statut aparte: este fie străin, fie matern, dar împărțind cu alte limbi spațiul lingvistic al unui loc geografic dat. Și, mai cu seamă, francofonul se vede pus față în față cu o civilizație diferită de a
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
mult și au dobîndit numeroase nuanțe suplimentare. 2. Franceza limba "pîlnie" O limbă în care se exprimă una din cele mai mari civilizații și care a servit în egală măsură drept instrument colonizator nu ar avea cum să rămînă un idiom național pur. Strălucirea universală a fran cezei se manifestă, în esență, în două direcții divergente, două struc turi ale imaginarului opuse, anume ceea ce am numit limba "îngustă", "gîtul" pîlniei, cea care e percepută ca fiind castratoare și domina toare de către
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
autorul unei adevărate Legi a limbii, potrivit căreia " Nu poți vorbi decît într-o singură limbă". (1996) Dialogînd cu "monolingvismul celuilalt", Derrida afirmă că locuiește și se lasă locuit de o singură limbă, franceza, care nu este însă întru totul idiomul din Hexagon și care, în plus, nu reprezintă o alegere sau o moștenire, ci un imperativ colonial. În mod paradoxal, poate, obligația de a-și canaliza resursele spre o altă limbă se însoțește mereu, în aceeași logică a pîlniei, de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
problematicile anterioare ar fi de a lega perspectiva alterității de chestiunea limbii în sens socio-simbolic și sociolingvistic, într-o perspectivă a dominației. Astfel considerată, francofonia literară nu ar fi vîrful de lance al unui dialog cultural, fondat pe folosirea aceluiași idiom, care ar transcende formele de expresie naționale, istoric determinate, ci o modalitate ciudată, perversă, de dominare prin ceea ce se numește "iradiere culturală". Or, așa cum am văzut deja, există mii de nuanțe diferite de cele cu iz colonial în alegerea (voluntară
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
sud-americană"), etichetă pe care toți cei prezenți la Salonul cărții de la Paris au recuzat-o cu vehemență, înlocuind-o cu sintagma "literaturi nordice". Nu există, afirmă ei, unitate de limbă nici de loc în scrierile lor, peisajul scandinav adăpostind diferite idiomuri și genuri. Diversitate, prin urmare, și nu unitate. Verva acestor texte, atenția rafinată acordată intrigii și construcției personajelor, aproape clasică, trimit cu gîndul la poezia scaldică, în care islandezii și norvegienii sunt maeștri și care, în opinia specialiștilor, a rămas
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
ceilalți, pentru Dumnezeu. Dar cea mai teribilă înstrăinare, pe care Cioran nu doar a îmbrăcat-o ca pe un ciliciu, ci și-a provocat-o și cultivat-o cu osîrdie, a fost cea de limba maternă. Îndrăgostit amarnic de un idiom cu iz de "prospețime și de mucegai, amestec de soare și de bălegar, de o urîțenie nostalgică, de o supremă neglijență" (Istorie și utopie), după cum plastic o definește, balcanic impulsiv, cîrcotaș, leneș, excesiv, părtinitor, logoreic și fatalist, și-a încredințat
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
fizicii cuantice, ca și de intuiția marilor creatori de curente artistice și literare de la începtul secolului trecut. Limba română i s-a părut prea tragică și violent primitivă pentru a încerca acest joc ontic, dar nu și franceza, limba Celuilalt, idiom riguros și limpede, și tocmai prin aceasta mediu ideal de expresie a echivocului și ambivalenței. Într-o limbă necizelată, contradicția sună mai degrabă a incoerență, a confuzie mentală, a întortochiere grobiană. Într-o haină lingvistică rafinată și subtilă, contrariile se
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
pre-existente, ceea explică mai bine utilizarea sistematică a interși intratextualității. Circularitate, punere în abis identitar, confuzie și suprapu nere temporală, distanțare tot mai mare de sinele turbulent de la început și totuși cu obsesia definitivă a lui eu, purtate de un idiom riguros și constrîngător. Întreaga operă a lui Cioran reprezintă lucrul unei aceleiași subiectivități ("Eu, iată obstacolul. Nu reușesc să-l depășesc. Sunt înțepenit acolo, fără scăpare.") (C) care abordează un unghi de atac diferit sau mai multe unghiuri deodată căci
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Benjamin un model exemplar de traducător. Mai exact, el indică limitele unei astfel de sarcini „mistice“ a traducătorului. Romanticul german traduce fără a păstra limba-țintă, germana, în modul ei cotidian, ci forțând-o să parcurgă, prin intermediul limbii grecești, drumul către idiomul primordial. În traducerea tragediilor lui Sofocle „ist die Harmonie der Sprachen so tief, daß der Sinn nur noch wie eine Aolsharfe vom Winde von der Sprache berührt wird.“ Limba lui Hölderlin se îndepărtează atât de mult de comunicarea (fidelă sau
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
însă o dovadă a pro funzimii revelației pe care o conțin: „Thus the more difficult, the more opaque the word, the deeper, the more energized its charge of potential revelation“. Germana „grecizată“ a lui Hölderlin este, observă și Steiner, un idiom al numelor, nu al propozițiilor: abia acestea reprezintă miza traducătorului, locul unde, în limbă, este în tâlnit adevărul. Numele, așadar, sunt traduse în vederea recu pe rării drumului spre „limba pură“. În acest sens, traducerea romantică este, paradoxal, literală: ea nu
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
lui Michel Simonidy, precum Munca și Abundența, destinate boltei holului central și plafonului scării centrale a Palatului Casei de Economii și Consignațiuni din București, "Michel Simonidy, la tentation d'une carrière parisienne" un program iconografic care a împrumutat "elementele sale idiomului artistic al lui Puvis de Chavannes"58. Analizând aceste proiecte, dintre care numai Munca va fi realizat, istoricul de artă sesizează întrebuințarea civică a unui limbaj plastic simbolist, de la nudul feminin senzual, la alegoriile sensibilizate, de la gesticulația hieratică, la spiritul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
oarece, în latinește sau în elinește, cu pirogravură. La confecționarea cadrului, domnul Kimon Loghi epuizează toate mijloacele de vitrină ale magazinelor de ghete și pălării, se cheltuiește în luxul inutil și prostesc al ambalajului, care constituie personalitatea lui"413. Plasticitatea idiomului critic la Arghezi, care lasă să se vadă stilistul atent la nuanțe, relevă prin reluarea "cuvântului potrivit", ca fixare a imprecației, relația pe care criticul o trasează între decadentism/decadență, în accepția sa strict peiorativă de imitație, epigonism, epuizare a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]