614 matches
-
în relația cu Domnul, exprimate la nivelul practicilor de venerare printr-o regresie către înclinația nepermisă de a-laduce și întruchipa pe Dom nul în forme materiale. Această „trădare de sine“, această „recădere“ în modurile proprii de întruchipare poate fi numită „idolatrie“, însă, subliniez din nou, nu prin incri minarea altor tradiții sau prin recurgerea la practicile lor, ci prin neajunsul propriu constând în întruchiparea a ceva ce nu poate fi întruchipat și s-a arătat astfel într-un prim gest, originar
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
la care participă Drouot are o semnificație aparte, întru câtva explicată prin observațiile și cugetările proprii inserate în textul prezentării. Doresc să ilustrez modul eronat în care, din interiorul unei tradiții „monoteiste“, un asemenea ritual poate fi ușor etichetat drept „idolatrie“, dacă nu se cunosc premisele și semnificațiile adânci ale fiecărui gest în parte. Mai mult, o astfel de prejudecată aduce cu ea o mare pierdere: pierzi posibilitatea de a gândi și a trăi legătura cu „divinul“ în alte moduri decât
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
culminant. Această „ultimă treaptă“, deși intens și diferit valorizată, rămâne eronat circumscrisă tărâmului ierarhiei, ca „parte“ a ei. Așezarea sacrului, a principiului ultim undeva, într-un „acolo“ sau „dincolo“, și reprezentarea lui în manieră grafică (ori altfel) sunt semne ale „idolatriei“ așa cum au răstălmăcit-o și reinterpretat-o pentru noi teologiile religiilor monoteiste „non idolatre“. Pretenția „non-idolatriei“ este absurdă, întrucât e ferit de idolatrie doar cel care reușește să se așeze adecvat în legătura cu Unul. Toate celelalte „așezări“ vor identifica
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
undeva, într-un „acolo“ sau „dincolo“, și reprezentarea lui în manieră grafică (ori altfel) sunt semne ale „idolatriei“ așa cum au răstălmăcit-o și reinterpretat-o pentru noi teologiile religiilor monoteiste „non idolatre“. Pretenția „non-idolatriei“ este absurdă, întrucât e ferit de idolatrie doar cel care reușește să se așeze adecvat în legătura cu Unul. Toate celelalte „așezări“ vor identifica principiul ultim ca fiind unul dintre registrele ierarhiei. Prin urmare, idolatria nu se decide la nivel de sistem, doc trină sau la nivel
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
religiilor monoteiste „non idolatre“. Pretenția „non-idolatriei“ este absurdă, întrucât e ferit de idolatrie doar cel care reușește să se așeze adecvat în legătura cu Unul. Toate celelalte „așezări“ vor identifica principiul ultim ca fiind unul dintre registrele ierarhiei. Prin urmare, idolatria nu se decide la nivel de sistem, doc trină sau la nivel de masă, ci în practica personală ori, în cazuri foarte rare, în cea comunitară sau de grup. Centrul ori „vârful“ ierarhiei, chiar dacă reprezentat grafic în același plan cu
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
către cele multe între care Unul ar fi greșit identificat, el neputând primi o întruchipare totală și adecvată în rândul celor întemeiate. Astfel, identificarea divinului sau a sacrului cu locuri, părți sau trepte ale ierarhiei echivalează cu o cădere în idolatrie, prin împrumutarea neadecvată a unui chip și a unei false identități, de unde imposibilitatea de a sălășlui în legătura vie cu Unul. Acest Unu, prin urmare, nu face parte din ierarhie și nici nu este unul ca valoare numerică, neputând fi
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
propus nu este nicidecum deconstructivist, în sensulanulării în genere a posibilității de utilizare adecvată și coerentă a celor trei termeni, ci se dorește a fi critic, în sensul reevaluării posibilităților de a utiliza cei trei termeni fără a cădea în „idolatria“ sereotipiilor și prejudecăților. Pretenția obiectivității în studiulacademic (al religiei, în acest caz) se cere atent cumpănită. Ea nu presupune nici obstinația de a clasa și categorisi oferind răspunsuri finale catalogate drept „științifice“ și nici tratarea fenomenelor analizate ca și cum ar fi
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
Obstinația chipului Viziunea fragmentară a părții versus viziunea unificatoare a Unului. întruchipările Unului și nașterea memoriei. Experiența Unului și „externalizarea“ relației - interpretări eronate. IV.2 Despre persoană Antropomorfizarea Unului. Problematizarea și resemnificarea conceptului de persoană. Ilustrări. Chipul personalal Unului și „idolatria metafizică“ (Henry Corbin). Fluiditatea întruchipărilor divine și virtutea neasumării chipului. IV.3 Despre memorie Memoria ca expresie a neadecvării în relația cu Unul. împietrirea lumii și nașterea „obiectelor“. Memorie și continuitate obiec tuală. Căderea în lume: viziunea multiplului desprins de
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
a prezenței divine decât antropomorfizând prin interpunerea și impunerea manifestării întrupate drept chip al Persoanei christice. Or, manifestarea întrupată este dată ca semn pentru ceea ce nu are chip. Impunerea unui chip personal Unului este, așadar, o formă greu perceptibilă de idolatrie, cea mai rafinată poate. Henry Corbin propune pentru această situare formula radicală „idolatrie metafizică“: „Pericolul iminent încă din primul moment al paradoxului mono teismului constă în a face din Dumnezeu nu Actul pur al ființei, Unul-ființa, ci un Ens, o
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
al Persoanei christice. Or, manifestarea întrupată este dată ca semn pentru ceea ce nu are chip. Impunerea unui chip personal Unului este, așadar, o formă greu perceptibilă de idolatrie, cea mai rafinată poate. Henry Corbin propune pentru această situare formula radicală „idolatrie metafizică“: „Pericolul iminent încă din primul moment al paradoxului mono teismului constă în a face din Dumnezeu nu Actul pur al ființei, Unul-ființa, ci un Ens, o ființare (mawjud ), chiar dacă infi nit mai presus de orice alte ființări. Pentru că este
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
atributele pozitive ce pot fi concepute, duse până la treapta de supraeminență, spiritul nu se mai poate ridica mai departe, dincolo. Ascensiunea spiritului se oprește în fața acestei absențe a unui dincolo de un Ens, de o ființare. Și tocmai acest lucru este idolatria metafizică, întrucât el contrazice statutul de ființare, căci unei ființări, unui Ens, îi este imposibil să fie supremul. [...] Ceea ce este Izvorul și Principiul nu poate fi, prin urmare, Ens, ființare.“ în același context, Corbin va justifica necesitatea teologiei negative ca
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
de laudă la cel întru Sfinți, Părintele nostru Eustație, arhiepiscopul Antiohiei celei Mari, III, în vol. Predici la sărbători împărătești și cuvântări de laudă la sfinți, p. 391) „Adesea, Dumnezeu îngăduie să fie prigonită adevărata credință, pe când ereziile, înșelăciunile și idolatria să aibă parte de liniște. Din ce motiv? Ca să vezi slăbiciunea ereziilor, care cu toate că sunt lăsate libere, mai devreme sau mai târziu dispar, și pe de altă parte, să se vădească faptul că, deși prigonită, credința adevărată sporește și se
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
bază cosmologico-naturală, în timp ce, pentru Moise, apofatismul se baza pe eshatologie. Porunca împotriva imaginilor constituie granița dintre cele două tradiții apofatice .... În tradiția greacă, o astfel de poruncă lipsește Și, de aceea, nu există niciun criteriu pentru distincția între teologie Și idolatrie. Dumnezeu se amestecă cu zeii. Funcția apofatismului este total diferită: pentru greci era o chestiune metafizică, în timp ce pentru tradiția biblică avea o funcție critică extraordinară. Filosofii înțelegeau apofatismul ca un postulat epistemologic, în timp ce teologii l-au văzut ca un criteriu
Locul Sfântului Grigorie de Nyssa în tradiȚia apofatică. In: Adversus haereses by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/153_a_172]
-
Decalog o înțelegere a teologiei negative care a radicalizat și a depășit neoplatonismul”<footnote J. Hochstaffll, Negative Theologie (Munich Kosel, 1976), 117-149; cf. Marios P. Begzos, op. cit., pp. 335-336. footnote>. Pentru marele Capadocian, apofatismul reprezintă continuarea poruncii Vechiului Testament împotriva idolatriei<footnote V. Lossky, À l’image et à la ressemblance de Dieu (Paris Aubier, 1967), 12; cf. M. Lot-Borodine, La deification de l’homme selon la doctrine des Peres grecs (Paris Cerf, 1970), p. 8. footnote>, baza apofatismului rămânând deci
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
vor taxa teatrul drept imoral. Pentru Tertulian (155-225), care a trăit într-o Cartagină încă foarte mult ancorată în păgânism, teatrul este o invenție a diavolului. Satan le-a insuflat oamenilor ideea despre el căci, introducând cultul eroului, teatrul favorizează idolatria. În tratatul său despre spectacole, De Spectaculis, Tertulian scrie: "Diavolii, care prevăzând chiar de la început, că plăcerea față de spectacole ar fi unul din mijloacele cele mai eficace de a introduce idolatria, le-au inspirat, ei înșiși, oamenilor arta reprezentațiilor teatrale
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ideea despre el căci, introducând cultul eroului, teatrul favorizează idolatria. În tratatul său despre spectacole, De Spectaculis, Tertulian scrie: "Diavolii, care prevăzând chiar de la început, că plăcerea față de spectacole ar fi unul din mijloacele cele mai eficace de a introduce idolatria, le-au inspirat, ei înșiși, oamenilor arta reprezentațiilor teatrale. Într-adevăr, ceea ce trebuia să folosească gloriei lor nu putea veni decât inspirat de ei: și pentru a învăța lumea despre această funestă știință, nu trebuiau să folosească alți oameni, decât
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
din panteonurile grec, roman, german (Thor, Hercule etc.), însă plasați în context secular, aceștia par mai degrabă extratereștri decât zei, pe o graniță difuză între știință și supranatural, izvodindu-se un "cult al super-eroilor" alături de alți substituenți de religie (psihanaliza, idolatria starurilor, ideologiile politice etc.).644 Grija febrilă pentru educația tinerilor în anxietatea Războiului Rece a avut, evident, ca principală miză "puterea culturală" și influența asupra lor, destinați să fie cei care aveau să lupte mai departe împotriva comunismului, însă doar
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
În lung și-n lat Camera Grădinii sau sprijinindu-se de cămin cu capul susținut În palme, el Își storcea mintea În căutarea unui mot juste, și niciodată, dar niciodată nu Îi sugera ea Însăși vreunul. Îi admira opera până la idolatrie, cu rezerve În ce privea stilul târziu, mai copt, fără a visa măcar să dea glas vreunei critici. Loialitatea și discreția Îi erau totale. Singurul ei regret era că Începuse să lucreze pentru HJ abia după ce lucrările mai bune fuseseră scrise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
arătat înaintea ochilor celor corupți, înfățișîndu-le toate acele virtuți pe care ei înșiși le-au văzut la Învățătorul lor divin pe care l-au urmat. Unde putea conduce acest lucru? Nevoia naturală de virtute era oprimată, sufocată în om de idolatrie, de nevoia falsă de nedreptate, iar virtuțile apostolatului nu erau cele care să atragă aprobarea lor din adîncul unei naturi omenești, pentru că acel adînc devenise un hău, păzit de Cerberul feroce al perversității umane, fiindcă acolo în interior nu pătrundea
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
mare nesfîrșită între ele. La scara înțelepciunii divine, cele două nenorociri, a necunoașterii și a pierderii limbii latine, care au lovit omenirea în aceste împrejurări au cîntărit mai puțin decît binele intenționat prin distrugerea radicală a instituțiilor sociale și practicarea idolatriei. Aceasta a fost judecata cea înfricoșătoare prin care Dumnezeul cel veșnic a grăbit sosirea pe Pămînt a unei societăți botezate în sînge și regenerate prin Cuvîntul Său cel viu. 21. Deși Dumnezeu a îngăduit ca prin aceste două nenorociri Biserica
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
analizate pînă aici rezultă că prăbușirea Romei păgîne, prezisă de Scripturi, sub numele de Babilon, a fost, în rînduiala înaltă a Providenței, nu numai un act de justiție care să răzbune sîngele Martirilor și care să extirpe ultimele rădăcini ale idolatriei, ci și o astfel de dispoziție a divinei politici prin care umanitatea să fie condusă de Regele regilor, odată ce a fost dizolvată vechea și decrepita societate și i-a luat locul noua fiică a Bisericii Omului-Dumnezeu al cărei caracter sacru
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
indiferent de conjuncturi, chiar dacă aprecierile au oscilat periculos, înclinând spre o negativitate agasantă, insuficient argumentată și simplificatoare, după 1989. Nu fac parte dintre aceia care cred că personalitatea călinesciană, cu complexitatea și performanțele cunoscute, trebuie să constituie, obligatoriu, obiect de idolatrie, dar nici nu cred că idiosincrasia e o dovadă de cunoaștere mai profundă, mai inteligentă și mai justificată decât admirația. În fond, toate părerile contrarii despre ce atitudine ar fi onest să adoptăm față de o mare personalitate a culturii românești
Cronologia Publicisticii călinesciene by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8654_a_9979]
-
scufundate chipurile luminate de flăcările unei sonde incendiate sau ale unui foc de vreascuri. Scena în care un puț de petrol se aprinde, arteziana de flăcări luminînd sălbatic noaptea, este punctată de tam-tam-ul unei muzici care sugerează tribal fascinul și idolatria, dezlănțuirea instinctului și a teribilelor energii ascunse în inima de petrol a întunericului. H.W., fiul lui Daniel Plainview, viitorul magnat, își pierde auzul în acest accident, iar tatăl îl abandonează temporar pentru a se apropia hipnotizat de flăcări ca
Zgomotul și furia aurului negru by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8685_a_10010]
-
Poate tipul a fost un timid...“, am intervenit, fără entuziasm. N-am primit nici un răspuns. Discuția s-a reluat ca la grefier, când se șterge o frază din gura martorului. „Poate reverendului nu-i plăceau reprezentările sau se temea de idolatrie sau discipolat. N-ar fi fost un lucru nemaiântâlnit la 1760; chiar dimpotrivă. Clerul britanic nu tolera actele de iconolatrie, iar portretele laice intrau în categoria asta.“ „Tu știi mai bine. Da’ de ce n-avem nici măcar un portret religios? Astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
care era prezentat profetul Mohamed ca terorist, cu un turban în forma de bombă, și în alte ipostaze considerate de musulmani defăimătoare. Musulmanii s-au simțit jigniți și pentru faptul că Islamul interzice portretizarea profetului Mohamed, pentru a nu încuraja idolatria, precum și realizarea de orice alt portret, indiferent de persoana reprezentată. Conceptele liberale occidentale privind libertatea de expresie au intrat deci în conflict cu preceptele musulmane. (...) Caricaturile daneze au fost republicate miercuri în cotidianul francez "France Soir", dar și în ziare
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]