621 matches
-
la o parte puținele cărți pe care le avea de vânzare și clădise în jurul său un parapet din lăzi cu cartofi. Oamenii își umpleau plasele, numărau banii și părăseau librăria pe ușa din spate. De aceea nu văzusem pe nimeni ieșind. De cartofi însă n-aveam nevoie, nu mai încăpeam de ei la noi în cămară. Fiindcă, înainte cu câteva săptămâni, sosiseră munți de cartofi în orașul nostru. În schimb carnea și ouăle, făina și zahărul erau rarități. Am înjurat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Tata îmi ștergea părul cu prosopul, șoptind: „Precis că n-are să stea mult acolo”. Tata și cu mine aveam teoria că, de fapt, Toni Sanowsky nici nu se spăla. Se prefăcea doar. Într-adevăr, la cuvântul acolo, deja îl vedeai ieșind și încheindu-și cămașa. Tata, eu și cu Toni - căci acum aveam voie să-i spun astfel - ședeam în serile de wrestling unul lângă altul pe canapea. Ora zece. În televizor se aprindea luminița roșie. Apoi apăreau niște namile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
aplece capul spre ușă, care ar fi însemnat același lucru... Ne-am uitat unul la altul, pentru un moment, luând parcă la cunoștință că eram amândoi acolo. Apoi el a ridicat mâna în semn de la revedere, trecând de ușă și ieșind pe stradă, fără să se uite înapoi. Am simțit-o ca pe o lovitură în stomac. Dar nu am lăsat să se vadă. Și era clar că nu aveam de gând să mă duc direct acasă. întorcându-mă înspre Baby
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
informații noi în caz că reușeam să o urmăresc. Iar dacă asta nu va merge, poate reușeam să o păcălesc cumva. Dar ceva îmi spunea că e prea deșteaptă să se lase păcălită așa ușor. Un flux constant de oameni intrând și ieșind din clădirea McCott Shaw m-au împiedicat să observ al doilea taxi care o aștepta pe Laura Archer. L-am reperat totuși când doamna Archer a coborât din clădire și, uitându-se pentru un moment în jur, s-a urcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
mitre scumpe s-au aplecat smerite, recunoscânduți nevinovăția, mi-am înălțat privirea în sus ca pentru mulțumire lui Dumnezeu, iar sfinția sa Varlaam a simțit greutatea clipei, a lăsat cârja de mitropolit pe podea la picioarele mele și te-a binecuvântat ieșind. În veacul nostru atât de mic, cu omoruri și trădări la tot pasul, ai aflat să se fi întâmplat ceva mai deosebit? De atunci mă tot gândesc că te-a fericit Dumnezeu, pentru că nu ai stat „în sfatul necredincioșilor”. — Ei
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
secret demisia, dar că atunci când ar fi trebuit să o facă publică o retractase. De ce? Acum mitropolitul l-a lăsat să aștepte și nu l-a primit cum s-ar fi cuvenit unui Cantacuzin. Sfinției sale îi era frică, conchise el ieșind. Era ger, un ger uscat care făcea să scârțâie zăpada la fiecare pas. A patra iarnă grea, numără în gând Mihai Cantacuzino; de la o vreme iernile sunt mult mai grele ca altădată, constată el pentru sine. Și totuși acum frigul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
încredere care o să mă însoțească pe drum și la Stambul, se pricepe la cai. Cine pleacă înaintea noastră să vestească poștele pentru doi cai. Într-un ceas sunt aci gata de plecare, să fie totul pregătit, mai adăugă banul Știrbei ieșind pe ușă. Rămași singuri Cantacuzinii între ei, o stânjeneală grea îi făcea pe fiecare dintre cei patru să-și audă zvâcnind sângele. Spătarul fu primul care nu mai suportă și rupse tăcerea: — Ar fi bine ca ospățul din sala mare
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Mă întrebam dacă erau pe drum cei de la autoritățile locale. Probabil erau în capitală și, în mod normal, le ia ceva vreme să ajungă până în oraș. Mi s-a părut că a mai trecut o zi până am auzit elevii ieșind. Când a plecat și băiatul care curăța bureții, am auzit-o pe doamna Watkins venind pe coridor. Mă întrebam dacă adusese și autoritățile cu ea, dar auzeam doar două picioare. Venea atât de încet încât am început să mă rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
toată lumea o să fie acolo. După un an întreg fără vreo întâlnire evanghelică, oamenii erau nerăbdători să participe. Mașinile mergeau bară la bară pe toată strada principală. Vedeam luminile roșii ale mașinilor rotindu-se prin curtea școlii, oprindu-se și apoi ieșind. Oamenii din oraș mergeau în grupuri pe toate străzile care duceau la cort, oprindu-se din când în când să mai ia alte grupuri care așteptau sub felinare, așa că grupurile deveneau din ce în ce mai mari la fiecare colț de stradă. Veniseră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
înăbușitor de care sunt scutit în aceste zile. Și amintiri ca asta mai am destule, doctore. Berechet. Doar îți vorbesc despre mama și tatăl meu. Da’... da’... da’... stai puțin, să m-adun - îmi vine-n minte și imaginea lui ieșind din baie, masându-și sălbatic ceafa și înghițindu-și cu o mutră acră un râgâit. — Bine, hai, zi, ce-aveai să-mi spui așa de urgent de n-ai mai putut s-aștepți până ies? — Nimic, răspunde mama. S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
despre asta. E o chestiune de siguranță națională. În ziarele de a doua zi, aduse tot de băiatul cu șapcă verde, nu scria nimic despre vreun accident. Situația părea că se normalizase, în afară de cazul vecinilor. Samuel nu-i mai văzu ieșind să-și culeagă ziarele și nici nu-i mai auzi înjurând curierul. După o săptămână, fiecare casă avea un morman de ziare pe peluză. Când sună pe la uși, nu răspunse nimeni. Sparse geamul, intră într-o casă și se lămuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
să mâncăm măcriș din grădină și să prindem păianjeni ca să „le facem operația“ : să le smulgem, unul câte unul, picioarele. Deasupra, în vârful dealului, la nivelul stadiului volatilizat al existenței, se află biserica și cimitirul, la care se poate ajunge ieșind din livadă pe o mică portiță de lemn. Acolo e mormântul mamei Ana și al tuturor strămoșilor mei din partea tatălui. Din casă până la mormântul mamei Ana se fac fix șapte minute, dar totul e atât de frumos, încât parcă acolo
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
ei atinge o notă pe care nici unul dintre ei n-o mai auzise Înainte și Își dau seama că doamna Bidzikian n-a cântat de fapt nici o arie. ― Rose, adu-mi geanta. ― Nu, Nishan, obiectă soția lui. Dacă te văd ieșind, o să-și dea seama că ne ascundem. ― N-o să vadă nimeni. Desdemona percepu flăcările mai Întâi ca pe niște lumini pe carenele vaselor. Tușe portocalii scăpărau deasupra nivelului apei pe nava Statelor Unite Litchfield și pe vaporul francez Pierre Loti. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
În stare să cânți la drăcia aia.) Toate serenadele trebuie să se termine cândva. Dar În 1944 muzica n-avea sfârșit. În iulie, când suna telefonul la pensiunea O’Toole, câteodată se auzea un alt fel de cântec de dragoste ieșind din receptor: ― Kyrie eleison, Kyrie eleison. O voce catifelată, aproape la fel de feminină ca a lui Tessie, gângurea În telefon de la câteva străzi depărtare. Cântarea continua cel puțin un minut. Și apoi Michael Antoniou Întreba: ― Cum a fost? ― A fost strașnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
fete oprite pe drum și insultate monstruos, apoi bătute dacă răspundeau. Am văzut inși care se distrau oprindu-te, în plin bulevard, și oferindu-ți bani pentru femeia cu care te plimbai. Am văzut mașini oprind la semafor, dintr-una ieșind cinci-șase puști de liceu și repezindu-se ca fiarele spre alta, deschizând portierele, scoțîndu-i afară pe ocupanți, femei și oameni maturi, și bătîndu-i sălbatic, și asta pentru că îndrăzniseră să-i depășească. Aud pretutindeni, în cele mai banale conversații, folosindu-se
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
iar ospătarii Înfricoșa-ți de clienții lor cari vor pleca neplătiți, aprinseră câteva lumânări. Cu toată brambureala și țipetele haotice a consumatorilor ce se Îmbulzeau către eșirea din local, Tony Pavone afișă un zâmbet ironic În momentul când Îi văzu ieșind de sub masa În care se adăpostise pe Paulică ajutat de Gică Popescu. Aveau hainele mototolite, pătate cu resturi de mâncare, Încă destul de turmentați, ajutându-se reciproc să se mențină pe verticală, fiind departe de a realiza tragedia momentului...! Intenționă din
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
pe care i-a aruncat-o cineva din tribună. Am impresia că Popa s-a ferit și a vrut să arunce înapoi piatra, care l-a nimerit din greșeală pe Gologan. Sper să mă înșel. Oricum, îi văd pe amândoi ieșind. Cred că Popa a primit cartonaș roșu, sau e cartonașul galben mânjit de sânge. Profităm de această scurtă pauză pentru momentul sponsorului: Ai dureri de burtă? Te simți rău? Acum, menstruația devine o vacanță, folosind noul medicament... Băi Ioane, ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
între coastele fildeșii. De aceea mi-a sărit inima când am auzit dinspre craniu o voce groasă: "Ciiine ești tu, străiiiino, și ceee cauți aici?" Dar m-am liniștit și am zâmbit uimită când am văzut capul tuciuriu al Garoafei ieșind, numai rânjet, dintr-una din orbitele craniului. După obiceiul alor ei, scuipa semințe peste tot. Prin acea orbită, care avea fundul spart, te puteai strecura, cu destulă greutate, în țeasta lui Rolando. Interiorul era neted și curat ca al unei
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
veni pe lume. Lumea exista de milioane de ani. Ce făcusem eu în tot acest timp? Să cred că nu simțisem și nu trăisem nimic îmi era imposibil. Când am pășit peste prima linie de cretă, m-am simțit deodată ieșind din mine. Fusesem înainte răspândită într-un corp îngust de fetiță, înghesuită printre intestine, artere și plămâni, răsucită în jurul măduvei spinării, coborâtă în degete și-n pulpe. Acum, printr-un tunel aspru, elastic și gelatinos, curgeam afară. Pereții tunelului fugeau
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de o idee romanțioasă. Fără îndoială, Otilia, amărâtă de purtarea lui moș Costache, a fost nevoită să plece în pripă, dar i-a lăsat undeva o scrisoare de explicație, niște instrucțiuni. Puse mâna pe lampa cu picior de pe masă și ieșind în coridor se-ndreptă spre odaia Otiliei. Camera era în dezordine și se simțea plecarea grăbită a fetei. Rochii care nu fuseseră socotite utile erau aruncate morman, o carte era deschisă și îndoită acolo unde ajunsese cu lectura Otilia când
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
avea o statură de siberian, ridica ușor cele mai grele haltere și umbla iarna, pe frig, cu cămașa descheiată. Mai târziu, când am ajuns din nou student, ne întâlneam nu departe de catedrala Sfântul Iosif. Stând odată în fața ei, vede ieșind un poet, una din cunoștințele noastre, pe care-l întâlneam în anumite familii, care avea nu numai o înfățișare romantică, dar și o atitudine subliniat romantică. Vasia îl întreabă zâmbind: — Ce faci, M.? Pari în extaz... — Da, Vasia, chiar sunt
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
marea deci, o priveam așa cum o pot privi doar în Grecia: o priveam în tâmpenie! Dar de data asta nu mai priveam marea „undeva“ pe întinderea ei, ci am simțit ceva mai precis. La o oarecare depărtare de mal, zăresc ieșind din apă o carapace stâncoasă, o mică insulă care părea mai întunecată, spălată cum era de apele care o mângâiau pe creștet. Și brusc, senzația clipei eterne m-a invadat în timp ce priveam marea, undeva către această insuliță insignifiantă. Senzație de
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
apei. Omul n-a ezitat și s-a așezat, curios, în locul pe care i l-am indicat, privind la mare. L-am rugat să aștepte un timp, să privească marea calm, nu cu curiozitatea de a aștepta să apară ceva ieșind din mare. Omul s-a supus și, după câtva timp, îi șoptesc: „Nu simțiți nimic special?“ Omul și-a măsurat cuvintele, a înțeles că nu e vorba de ceva senzațional și mi-a spus, la început, că „e ceva bizar
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
nu, nu se aferează, chiar este grăbit, chiar este presat, și de bani, și de timp, deopotrivă. De aceea, doar atunci când lacrimi de oboseală îi umplu bieții lui ochi miopi, lasă deoparte cartea. Așezat turcește între cearșafurile reci, cu părul ieșind vâlvoi din nesuferita scufie și cu limba prinsă copilărește între dinți, își începe însemnările. Cum vechii greci își cunoșteau legendele mult prea bine, nici acțiunea, nici caracterele nu îi interesau în tragedie, ci modul în care poetul dramatic justifica derularea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
la școală... Se înnoptase. M-am băgat între boi, care rumegau, și plîngeam. Colo, la trecerea șanțului antitanc, s-a răsturnat căruța de fin peste tata. Am crezut c-a murit și, pînă să încep a țipa, l-am văzut ieșind printre roți... O parte din pădure a fost tăiată. Cărarea a rămas aceeași. Lîngă ea, cîteva tufe de corni, cu fructe multe și roșii. Mai ții minte, Mihai, cînd ai venit aici să paști caii și te-ai întors acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]