608 matches
-
dădu peste un articolaș despre starul hollywoodian Claudia Planchette. Titlul articolului era: Claudia Planchette va primi un cadou special de Crăciun. Articolul era Însoțit de un clișeu gen paparrazzi - reprodus În mod clar după un ziar de scandal - cu ea ieșind În pas Întins de la secția prenatală a spitalului St Luke cu capul plecat și burtica (perfect rotundă și estetică) Înfășurată Într-o haină stretch din Lycra. Așa deci, se gândi Ruby, spre deosebire de prima oară când a născut, Claudia nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
într-un loc uscat. Eram la jumătatea celui de-al doilea palier când am auzit jos bufnetul ascensorului care sosea, apoi țăcănitul înăbușit al unor pantofi de damă în holul de la intrare. Am coborât în fugă și am văzut-o ieșind. — Italia! Am ajuns-o în timp ce se întorcea, nici n-am privit-o măcar, am luat-o doar în brațe. Se lăsă strânsă, moale, fără să-și ridice brațele, rămânând exact așa cum era. Cu capul înfundat în umărul meu, i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
De fapt, n-am văzut nimic, nu este decât un abur în apă. Dar sunt imediat sigur. Și simt că mi se strânge stomacul și gâtul. Italia este acolo, nemișcată în ploaie. Privește în direcția noastră. Poate ne-a văzut ieșind din magazin... Râdeam din cauza balonului, din cauza casierei cu un comportament prea expansiv. „Ce curviștină“, îmi șoptise Elsa la ureche, „din cauza burții ăsteia s-a gândit că am ieșit din competiție...“ Râsesem și aproape alunecasem pe trotuar. Ca să mă susțină, Elsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Privirea Italiei se oprește la picioarele divanului, care nu mai are cuvertura lui cu flori, e acoperit cu o catifea ocru murdară și deșirată. — Ce cauți? Nimic. Dar ceva îi reține privirea. Atunci îmi amintesc de câine, de botul lui ieșind în permanență de sub marginea divanului desfundat. — Unde e Crevalcore? — L-am făcut cadou. — Cui? — Țiganilor. Posterul însă a rămas acolo, maimuța cu biberonul ei nu s-a mișcat de pe perete. În stradă am observat că era neobișnuit de nesigură pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
și dacă poți muri în afara ei. Această soluție mi-a fost sugerată de ultimele portretevăzute de mine, ale bietului Francos Rodríguez, ziarist, vechi republican și apoi ministru al lui don Alfonso. Era hemiplegic. Într-unul din acele portrete apare fotografiat ieșind de la Palat, însoțit de Horacio Echevarrieta, după ce-l văzuse pe rege pentru a-l invita să pună prima cărămidă la Casa de la Prensa, asociație al cărei președinte este Francos. Altul îl înfățișează în timpul ceremoniei la care asista regele și alături de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
lui nou de piele putea să renunțe la binoclu și să se întoarcă la perspectiva pe care i-o oferea câmpul, să observe păsările în tufișuri și copaci, să se uite la căprioarele din cercul de sticlă, cum pășeau seara ieșind din pădure pe ogoarele însămânțate, să fotografieze trandafirii când înfloreau și când se veștejeau. Dar făcea și ce îi recomandase Gaston D.: duminica prăjea pulpă de vițel și de oaie la grătar, și o zi întreagă arăta de parcă am fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
acuzația de a fi un malade imaginaire. Acum se dovedea că avea totuși „o inimă“. Dictă scrisori către toți prietenii, pentru a le comunica acest lucru, și savură cu Încântare răspunsurile lor Îngrijorate. Jucă asiduu rolul invalidului confirmat abia mai ieșind din casă, niciodată seara. Medicul său londonez, care purta exoticul și sugestivul nume de Des Voeux, Îl vizita periodic la Carlyle Mansions. Reuși să lucreze puțin În noiembrie, terminând o elegiacă introducere la Scrisorile din America, ale lui Rupert Brooke
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Whitby. Dar acceptă să Îl Însoțească Într-una din plimbările lui favorite, pe poteca de pe faleză, până În micul port pescăresc Staithes. Chiar dacă erau mai bine de cincisprezece kilometri până acolo, drumul era În cea mai mare parte plat, odată ce urcai ieșind din Whitby, și aranjară ca o trăsurică să Îi aștepte la Staithes, pentru a-i aduce Înapoi. Era o dimineață frumoasă și Însorită. — Ai putea spune că e aproape cald, remarcă Henry În timp ce pășeau pe faleză, Îndreptându-se spre Sandsend
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
aflată la treizeci de metri mai jos, un chioșc fermecător, metalic, pentru orchestră și o terasă de unde se vedeau brațul lung al digului și vasele cu aburi care traversau Canalul Mânecii, mici ca bărcuțele de jucărie Într-o băltoacă, intrând și ieșind. Grădinile și peluzele se așterneau ordonat de-a lungul falezei, Între promenadă și șirurile de case și hoteluri demne, cu stucaturi albe. Acesta era Bayswater-by-the-Sea. El și Du Maurier petrecură timp Îndelungat plimbându-se În sus și În jos pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Susțin că am văzut o grămadă care se zvârcolea, apoi în scurtă vreme doar mai zvâcnea. Cineva - plutonierul cel lung? - s-a dat peste cap în cădere. Pe urmă nu s-a mai mișcat nimic. În orice caz, am văzut ieșind din grămadă roata din față a unei biciclete: cum se învârtea și se tot învârtea. Dar se poate întâmpla și ca această descriere a masacrului să fie numai o imagine fabricată ulterior, care este pusă în scenă din cauză că, încă înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
se petrecuse În habitat fusese Înregistrat pe benzi video. Dacă Norman s-ar fi dus la sferă, cu multe ore În urmă, atunci undeva trebuia să existe o casetă care să-l arate În sas, singur, Îmbrăcându-se și apoi ieșind. Beth trebuia să-i arate acea bandă. Unde se afla banda? În submarin, bineînțeles. Trecuse destul timp de când fusese dusă pe submarin. Poate chiar Norman o dusese. Așadar, nu exista nici o dovadă obiectivă. — Norman, renunță. Te rog! Pentru binele nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
un prag. Că Judecătorul din mine, privindumi căderile și eșecurile suferite s-a trezit și renunțînd la speranțele strălucitoare, dorește să mă salveze și mă împinge spre o ultimă, supremă nădejde. O amnistie. Viziunile fetide ale propriei descompuneri persistă încă ieșind insinuant din vîrsta mea tînără, acum acoperită de praf. Mă dor și mă întristează întocmai ca amintirea cutremurului. Dar nu mai declanșează nici o alarmă; nici nu mă mai împing spre disperare. Acum văd bine: spunem “eu” însă, de fapt, gîndim
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
de Justiție, Ntre Dame și Beffroi, numit și Tour de Halles, unul dintre cele mai frumoase monumente din Flandra. Negre dantelării pietrificate demult, gri, verzi, albe. Lierre (Lier): am așteptat Îndelung să se facă ora patru după-amiază pentru a zări ieșind din uriașul ceas al turnului din piață statuetele care indică ora Într-un chip cu totul inedit. N-au ieșit. Rămînem cu frustrarea de-a nu fi văzut ineditul. Alost (Aalst): Grande Place, Biserica Saint Martin. Vitralii enorme, sobrietatea interioară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
spuse Voicu Constantinescu. „Te-ai supărat? Sper că nu te-ai supărat. Eu ți-am spus doar prietenește ce-i mai bine...“ „Nu, nu-i nici o problemă. Mulțumesc. La revedere“, închizând ușa încet în urma lui, apoi luându-și servieta, apoi ieșind din enorma clădire în lumina bolnavă a după-amiezii, care-l izbește în pupile, îl face să lăcrimeze, îl obligă să-și pună ochelarii. A mers încet, a traversat parcul, a privit cu gândul aiurea fața lacului încrețită de vânt, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
puțin mă adormise: îmi provocase o paralizie, din care poate că nu mi-aș fi revenit niciodată dacă n-ar fi fost acea bătaie în ușă; dacă n-ar fi apărut Fiona pentru a lăsa filmul să curgă mai departe ieșind din stop-cadru... Kenneth spuse: — Nu tot ce zboară se mănâncă. Ea ieși din dosul capului său, cu corpul înfășurat în cămașa până la genunchi și spuse: — Acum poți să te-ntorci. El se întoarse și o privi. Părea încântat. — Mamă, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
salonul de expunere, și-a luat camera și a urcat repede sus în sala de consiliu, care avea o vedere bună spre parcare și curtea din față. Din fericire, erau pustii. Îngenunchie ca să nu fie văzut și, doar cu obiectivul ieșind peste pervazul ferestrei, transfocă pe cei doi bărbați în timp ce discutau și își strângeau mâinile lângă BMW-ul roșu al lui Mark. Munca la capodopera lui începuse deja. 1990 — Baza de la Qalat Saleh, spuse Graham, conținea douăsprezece hangare subterane de beton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
negocierile au început printre acuzații de programe ascunse pe de o parte și reglementări exagerate pe de alta. Fără a-și deslipi măcar o singură dată privirea de pe fâșia de nisip argintiu, îi auzi pe americani închizând nervoși cazul și ieșind. Îl auzi pe Hussein mormăind și plângându-se că „Tipii ăștia trebuie să se caute la cap. Tocmai au ratat ocazia de a se îmbogăți“. Mark nu răspunse. Era singura persoană din încăpere care nu se înfuriase. Banii i-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
aprinse lampa de pe masă, apoi, În vîrful picioarelor, spre dormitor și Împinse ușa cu mare delicatețe. La lumina lămpii abia reuși să ajungă la pat și la silueta care dormea acolo, cu brațele Întinse și părul răvășit, cu talpa piciorului ieșind din așternut. Împinse ușa mai mult, se duse spre pat și se ghemui lîngă el. Helen se mișcă, deschizînd ochii, nefiind total trează, dar suficient de trează să ridice brațele și să primească un sărut. — Bună, zise ea cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
să fac o baie. Satinul o făcea lunecoasă; se desprinse din strînsoarea lui Kay, Întorcînd capul și rîzÎnd, jucăuș, dar hotărîtă, ca o nimfă care scapă de un satir. Se Întoarse În baie și Închise ușa. Se auzi zgomotul apei ieșind grăbită din robinet, vibrația flăcării boilerului și, apoi, după un minut-două, sunetul călcîielor care se frecau de emailul căzii. Kay duse cafetiera lîngă focul din salon, punînd-o alături de grătar. Se Întoarse În dormitor, degajă tava, făcu patul și Împături hîrtia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
fel de lumină. Helen o căută pe Julia, abia dacă văzu șapca și haina ei neagră. Dar Îi simți mișcarea brațului, În momentul În care Își vîrÎ degetele În buzunar și scoase clondirul. Auzi pocnetul ușor și umed al dopului ieșind din sticlă. Julia Îi trecu sticla, iar Helen și-o puse la gură. Lichidul roșu și aspru Îi Întîlni buzele și păru să se aprinde ca o flacără pe limbă. Înghiți și se simți dintr-odată relaxată. — S-ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
o arătară muncitorii, era lângă secția de sculărie, secție veche, lângă care se afla și o pompă cu apă. Ni se dădură târnăcoape și lopeți și începurăm săpăturile, după ce astuparăm în prealabil găurile prin care muncitorii îi vedeau intrând și ieșind (le astupaseră și ei, dar șobolanii le perforau și după câteva zile ieșeau din nou). Muncirăm zadarnic câteva zile. Nu găseam nimic. În cele din urmă, dădurăm de un culoar și săparăm cu grijă urmând direcția lui, care ne duse
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ochii mei cum..." Ar putea fi diplopie, dar mai sigur e o oboseală, o avitaminoză... Câte ore stăteați în mină?" "Și unsprezece!" Nu mă pronunț, o să vă vadă un specialist... Trebuie să vă internați..." Iată ce simplu e, gândii apoi ieșind în stradă. O să mă internez și o să ies cu picioarele înainte. Nu, nu e bine! mă revoltai. Or să mă ducă la morgă și cum să stau eu acolo, singur, în întuneric? Cine m-a părăsit? Unde e natura mamă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
căsătorești și o să ai copiii tăi, ești în plină tinerețe, n-o să-mi spui că o să te resemnezi și n-o să-ți refaci viața!" Așadar, asta era explicația stării ei de spirit, totuși vrusese într-adevăr să-mi spună ceva ieșind cu mine la plimbare. Ce nu mergea?! Ce primejdie simțise că o amenință? Nu era o enigmă, Silvia se îndepărta de ea, fie că își descoperea tatăl, deși se spune că asta vine mai târziu, fie că o făcea de pe
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
nostru sâmbăta după-amiază, în timp ce descurcăreții plecaseră dimineața, dacă nu chiar de vineri după-amiază, obținând învoiri de la șefi îngăduitori. "Ei!", făcu șeful grupului nostru (care devenise șef în mod natural, în virtutea faptului că era posesorul soluției)... Mergem la cabană", spuserăm noi ieșind din holul ultimului hotel în care intraserăm. Unul dintre noi însă, care întîrziase înăuntru (întîrziere premeditată), "ca să mergem, zise, am stat de vorbă cu schiori care tocmai s-au întors de-acolo: peste tot e plin până la refuz" (aiurea, nu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
am mai fi știut cine suntem! Apocalipsa lui Paul ar fi rulat liniștit în creierele noastre. M-aș fi trezit într-o bucătărie de țară, lângă un burtos cu barbă, flancat de două calculatoare. Iar Mihnea s-ar fi pomenit ieșind din baie și dând de-un slăbănog brunet, puțin cocoșat, cu niște ghetuțe de fetru în picioare. Un „pârțar“, după toate aparențele. „Nimic...“, a zis cu seninătate „pârțarul“. „Ia să verificăm...“ Mihnea s-a așezat lângă mine și-a derulat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]