511 matches
-
Vlădeasa și la Vf. Omu ( munții Bucegi) au fost tot 15 grade. Dacă totuși 15 grade ți se pare o diferență prea mare, te poți duce în concediu în Munții Țarcu, unde s-au înregistrat 16 grade sau la Lacul Iezer și Vf. Toaca, unde au fost 19 grade.
Topul celor mai răcoroase locuri din România () [Corola-journal/Journalistic/66520_a_67845]
-
pe-ntunecări chip pe care să-l arăt fiului/mormânt acum în poemu-abia ivit triplu cerc la răsărit turn și zid unde șezum după prora munților strânse-n forma candelei mamele poeților îi dau criniștea cu miei codrul de tămâi văpăi iezere de lună-n văi scorburi faguri buciumând mierla fluturi fluierând sus mai sus la linul lin dalbă în zăpezi de in îi iese cu plinul plin Maica Domnului Emin surâsul luceafărind mângâie cu miere vin mâni mioape lemurin împământenit colind
Maica florilor de măr by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/14250_a_15575]
-
pierdut încă inocența, cu imagini foșgăitoare în care se amestecă baroc melancolia crepusculului, plictisul eternității, delirul surd al viscerelor și promisiunea fierbinte a mîntuirii. De fapt, cuplul artistic absolut, cu un picior în cazanul cu smoală și cu celălalt în iezerul din care se pornește la vale numai lapte și miere, se constituia chiar acolo, în expoziția Maculata concepție, tocmai prin această întîlnire. Restul rămîne doar un fundal amplu și profund.
Carnaval biblic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10184_a_11509]
-
povestea, țâșnea veverița, cădea castana. Corbul își măsură pasul, scrie-n zăpadă nou testament, sau poate o veste cerească, pentru cineva care ar trece prin țară și n-a uitat de tot să cetească. Noi, oamenii, noi am uitat. [1937] * IEZERUL În pâlnia muntelui iezerul netulburat ca un ochi al lumii, ascuns, s-a deschis. Oglindește un zbor prea înalt și ceasul curat ce i-a fost odată promis. Cată lung Ochiul spre Nord și spre vârste, și mulcom apoi spre
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
castana. Corbul își măsură pasul, scrie-n zăpadă nou testament, sau poate o veste cerească, pentru cineva care ar trece prin țară și n-a uitat de tot să cetească. Noi, oamenii, noi am uitat. [1937] * IEZERUL În pâlnia muntelui iezerul netulburat ca un ochi al lumii, ascuns, s-a deschis. Oglindește un zbor prea înalt și ceasul curat ce i-a fost odată promis. Cată lung Ochiul spre Nord și spre vârste, și mulcom apoi spre vânătul cer. Visează-n
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
treceau prin Dumnezeu deasupra noastră. Alunec în amintire, e-așa de mult de-atunci. Pe culmile vechi unde soarele iese din pământ privirile tale erau albastre și-nalte de tot. Zvon legendar se ridică din brazi. Ochiu atât înțelegător era iezerul sfânt. În mine se mai vorbește și astăzi despre tine. Din gene, ape moarte mi se preling. Ar trebui să taiu iarba, ar trebui să taiu iarba pe unde ai trecut. Cu coasa tăgăduirii pe umăr în cea din urmă
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
fost împroprietăriți țărani din moșia Schinetea a mareșalului, din moșia Țibănești a familiei Carp. Pe categorii de sol, situația se prezenta astfel: categoria I: 299 locuitori - 150 în moșia Țibănești și 127 în moșia Schinetea, 16 în Dumești, restul în Iezer, Armășeni și Țibăneștii Buhlii; categoria II: 21 locuitori în moșia Schinetea ; categoria III: 79 locuitori - 54 în moșia Schinetea 42 și 23 în moșia Țibănești; categoria IV: 20 locuitori în moșia Schinetea; categoria V: nimeni; categoria VI: 161 locuitori în
Mareșalul Constantin Prezan mereu la datorie by Lucica Vargan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1654_a_3110]
-
bine, rămîneți frați, completează Curistul. Măi băieți, a încercat să-i înmoaie Bătrînul pentru că nu se mai putea ține pe picioare după cît încasase, nu știu nimic, trebuie să mă credeți pe cuvînt, lăsați-o și voi mai ușor. Făgăraș, Iezer, Cibin, Lotrului, stîncăraie și păduri cît vezi cu ochii, haiducie, nenicule, eu și acum îi admir pe oamenii ăștia, zice șoferul, nu mă interesează dacă au făcut-o de frică sau din convingere, important e că au rămas pe poziții
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
reprezentării spațiale a universului operei dramatice a lui Lucian Blaga, avansăm ideea că spațiul „privilegiat” este, la nivel conceptual, dominat de o structură al cărui Prag ondulatoriu îl constituie acvaticul , într-una dintre multiplele sale ipostaze: lac, mare, rîu, izvor, iezer, rouă, vîrtej, ploaie, fîntînă, lacrimă, aburi, șipot etc. Verbele însele descriu acest Prag mișcător, cu o varietate lexicală apreciabilă: a curge, a spălăci, a lăpta, a se scurge, a se topi, a se revărsa, a bea. Acest spațiu se construiește
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Elena Agachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1379]
-
al Nonei sau al Ivancăi, sub „biciurile moi ale ploii”, beție extatică, noua învățătură a lui Zarathustra, „dănțuitorul”. Vârtejului îi corespunde setea, ca stare cosmică, propice germinației și devenirii. La celălalt pol se situează imaginea apei clare, senine, izvorul, unda, iezerul, roua, lacrima. Teatrul lui Lucian Blaga este un teatru tragic. Un adevărat autor de teatru, afirmă Vasile Lovinescu, „imită demersul Demiurgului, imită Natura naturans cum spuneau alchimiștii, solicită vocile imuabilului din el” . Ori, modelul demiurgiei în tragedie este Dionysos, zeu
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Elena Agachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1379]
-
o culme nordică principală, extinsă pe 60 km, cu numeroase vârfuri de peste 2500 m, sectoare de custură unde au fost sculptate Turnurile Podragului, Acele Cleopatrei, Strunga Dracului ș.a., la care se adaugă circurile glaciare Avrig, Podragul, Bâlea, Mioarele, Capra; Munții Iezer unde se remarcă Colții Cremenei și Colții lui Andrei, dar și circul glaciar Iezerul Mare; Munții Parâng cu circurile glaciare Mândra, Roșiile, Gâlcescu, Găuri etc.; Munții Retezat cu numeroase circuri glaciare: Bucura, Zănoaga, Galeșu, Tăurile Custurii, ce adăpostesc cele mai multe lacuri
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
sectoare de custură unde au fost sculptate Turnurile Podragului, Acele Cleopatrei, Strunga Dracului ș.a., la care se adaugă circurile glaciare Avrig, Podragul, Bâlea, Mioarele, Capra; Munții Iezer unde se remarcă Colții Cremenei și Colții lui Andrei, dar și circul glaciar Iezerul Mare; Munții Parâng cu circurile glaciare Mândra, Roșiile, Gâlcescu, Găuri etc.; Munții Retezat cu numeroase circuri glaciare: Bucura, Zănoaga, Galeșu, Tăurile Custurii, ce adăpostesc cele mai multe lacuri glaciare din Carpați, precum Bucura (cel mai întins, 10 ha), Zănoaga (cel mai adânc
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
pot spune că asta s-a întâmplat între noi. M-am simțit dintr-odată transportată pe alte tărâmuri, singură, doar cu el, cu necunoscutul ofițer român. Mulțimea nu mai exista pentru mine. Privirea ochilor mei s-a pierdut în adâncile iezere ale ochilor lui. Simțeam, și mai târziu mi-a mărturisit că simțise și el la fel, că timpul s-a oprit ca să ofere un mic răgaz pentru iubire celor doi căzuți sub vraja privirii schimbate deasupra horbotei de liliac alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
erau cu el. Nu știam ce să fac în casa mare albă, pustie acum. Și tinerețea mea avea nevoie de ceva, asta o simțeam eu bine, eram neliniștit, și căutând parcă acel ceva, începui a mă duce la vânat în Iezer, când aveam vreme. Acolo, în Iezer, am avut eu cea dintăi iubire; și eram să și mor acolo. Stepa îmi era dragă. Întreaga copilărie și întreaga tinereță le petrecusem în Bărăgan. Ars de soare vara, bătut de vânturi iarna, pustiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
să fac în casa mare albă, pustie acum. Și tinerețea mea avea nevoie de ceva, asta o simțeam eu bine, eram neliniștit, și căutând parcă acel ceva, începui a mă duce la vânat în Iezer, când aveam vreme. Acolo, în Iezer, am avut eu cea dintăi iubire; și eram să și mor acolo. Stepa îmi era dragă. Întreaga copilărie și întreaga tinereță le petrecusem în Bărăgan. Ars de soare vara, bătut de vânturi iarna, pustiu și trist, fără zare, fără râuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și slăbiciunile. Îl trimeteam la plimbare, c-o vorbă scurtă, și așteptam. Dar ce așteptam eu întârzia, și plictiseala îmi înnegura sufletul tot mai mult. Totuși, într-o bună zi prinsei din zbor o vorbă de la Dragomir: Vânat ca-n Iezer nu este nicăieri pe lume... Mă întorsei spre el cu bucurie. Aveam cel puțin o petrecere nouă. Ce spui, Dragomire? —Zic de Iezer... Maică-maică! ce vânat e acolo! Ți se ridică părul măciucă în vârful capului... —Să știi că mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mai mult. Totuși, într-o bună zi prinsei din zbor o vorbă de la Dragomir: Vânat ca-n Iezer nu este nicăieri pe lume... Mă întorsei spre el cu bucurie. Aveam cel puțin o petrecere nouă. Ce spui, Dragomire? —Zic de Iezer... Maică-maică! ce vânat e acolo! Ți se ridică părul măciucă în vârful capului... —Să știi că mă duc acolo la vânat... Lui Dragomir îi sticliră ochii. Bucuria lui că va rămânea singur și va putea să-și mai facă mendrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Ți se ridică părul măciucă în vârful capului... —Să știi că mă duc acolo la vânat... Lui Dragomir îi sticliră ochii. Bucuria lui că va rămânea singur și va putea să-și mai facă mendrele! Începu a-mi spune despre Iezer câte minuni toate - de credeam că nu mai sfârșește. Iar eu toată noaptea m-am gândit la plăcerea unui vânat în balta Dunării, și a doua zi m-am hotărât să mă reped cu calul și cu pușca până acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mai sfârșește. Iar eu toată noaptea m-am gândit la plăcerea unui vânat în balta Dunării, și a doua zi m-am hotărât să mă reped cu calul și cu pușca până acolo. Acesta a fost începutul călătoriilor mele la Iezer. Întăia vânătoare n-a fost cu nici un folos. Mi-am lăsat calul la crâșmă, în marginea satului, ș-am coborât spre apă, în apropierea liniei. Rețeaua albă a podului de fier se întindea până departe, dincolo, peste mlaștină. În bălți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
trimit răspuns lui Marin... Ăsta, domnule, e mare vânător... și nu numai vânător - și pescar, domnule, îți spui eu... Cu el să te duci la vânat, și pe urmă să stăm de vorbă! Crâșmarul îmi vorbea cu înfocare, mândru de Iezer și de Marin. —Bine, atunci când oi veni, să chemăm pe Marin. —Uite, domnule! zise iute crâșmarul, cu ochii în sus și cu un deget înainte, parcă voia să-și aducă aminte de ceva; uite!... Îl chemăm și vă înțelegeți din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
-și pipa cu tutun. Așa-i, are dreptate! strigă Sandu Popescu. Dar o țuică - ce mai zici, neică Marine? Marin clătină din cap și-și așeză pe umăr pușca. Nu, mi-e destul! De-acum mergem... Scapătă soarele... Pornirăm spre Iezer, pe când din urmă ne petrecea din ochi Sandu, cu mânile în șolduri, cu zâmbetul pe buze. Tot drumul, până la baltă, Marin nu zise nimic. Pâcâia din pipă, cu ochii rotunzi ațintiți înainte, slobozind vălurele albăstrii de fum, care se înălțau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cu ochii rotunzi, cu gâturile lungi, tremurătoare și lucii. Și parcă și vânătorul meu avea ceva din mlădierea aceea a gâtului, ușoară, cu fereală și cu teamă, și ceva din privirea pătrunzătoare, rotundă, ascuțită, verde ca și apa stătătoare a Iezerului, privire care mă neliniștea. Într-o săptămână, patima pândei, a vânatului bălții, îmi intrase în suflet, în sânge, în simțuri. Veneam în galop întins, cum da soarele spre asfințit, treceam repede prin crâșmă, unde mă aștepta Marin și gălăgiosul sfat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
el, ceva din amarul lui parcă mă ajungea și pe mine; mă privea cum își privea vânatul, cu ochii sticlind uneori; câteodată nu-mi răspundea la întrebări. Toată ființa lui uscată, cu barba zbârlită, cu ochii adânci, neînțeleși ca apa Iezerului, era plină de neîncredere, de pornire asupra ciocoiului, care-l lăsase cu pușca și căsuța lui numai, și care-i făcuse un rău mare, odată, în tinereță poate. Și orice-aș fi făcut, și eu eram un ciocoi. Oricât se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
bucurie. Atunci mâni, o să vin mâni negreșit. Să vii, boierule, că n-o să-ți pară rău!... Și începu a vâsli mai vioi, trecându-mă prin tufele de trestii și papură, spre mal. Sara de vară împânzea taina-i fumurie peste Iezer. Marele pod de fier, departe, părea o panglică lungă, albă, întinsă pe sub cerul albastru. Din fund, din urmă, se înălțau aburii ușori, leneși, ai apei stătute; un vânt abia simțit aducea miasmele ascuțite, calde ale mâlului și ale stufăriilor putrezite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de fum luminos. Îmi răsucii o țigară, o aprinsei de la un tăciune de jos, mă învelii mai bine în tunica subțire de vară și, coborât de pe cal, rezemat de șa, așteptam gândindu-mă. Dar noaptea se prelungea - satul în urmă, Iezerul nemărginit înainte-mi zăceau într-o tăcere de moarte; tremurul ușurel al ploii în stufuri abia-abia răzbătea până la urechile mele, și eu nu știam ce să fac, cu aceleași întrebări și prepusuri copilărești. Deodată întorcându-mă, zării o lumină lucind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]