1,391 matches
-
tratament diferit în raport cu aceștia. Rîvna cu care Augustin s-a dedicat vieții spirituale și organizării practice a Bisericii nu a fost diferită de aceea de care dăduse dovadă Ambrozie, de exemplu; interesul său pentru teologie fusese pregătit de speculația lui Ilarie și a scriitorilor orientali; în sfîrșit, exegeza biblică a fost pentru Augustin la fel de importantă ca și pentru Ieronim, chiar dacă mai puțin erudită. Toate aceste caracterizări fac din Augustin o figură care se potrivește bine și cu aceea a „literatului” din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
sînt abordate și în unele epistole, cum e nr. 140, ce poate fi considerată un tratat cu titlul Harul în Noul Testament, într-o carte, lui Honoratus (De gratia Testamenti Novi ad Honoratum liber unus); sau nr. 157, adresată prietenului său Ilarie din Siracuza, care în 414-415 îi ceruse să-i clarifice unele probleme referitoare la posibilitatea de a nu păcătui, la soarta copiilor morți fără botez și la alte chestiuni de ordin moral. Din acei ani datează scrierea despre Credință și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
tîrziu că doctrina predestinării nu a fost întîmpinată favorabil în cercurile culturale din Gallia, mai ales în mănăstirile din Marsilia și Lerin). în 428, Augustin a trebuit să răspundă prin scrierea Despre predestinarea sfinților (De praedestinatione sanctorum) lui Prosper și Ilarie, doi laici din Gallia meridională, care îi trimiseseră două scrisori (nr. 225 și 226 din epistolarul lui Augustin) unde criticau, împreună cu alții, operele trimise călugărilor din Adrumeto. Tot lui Prosper și Ilarie Augustin le trimite, un an mai tîrziu, o
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
predestinarea sfinților (De praedestinatione sanctorum) lui Prosper și Ilarie, doi laici din Gallia meridională, care îi trimiseseră două scrisori (nr. 225 și 226 din epistolarul lui Augustin) unde criticau, împreună cu alții, operele trimise călugărilor din Adrumeto. Tot lui Prosper și Ilarie Augustin le trimite, un an mai tîrziu, o a doua carte, intitulată Despre darul perseverenței (De dono perseverantiae), în care explică faptul că și perseverența în credință, asemenea nașterii în om a credinței, este un dar de la Dumnezeu. Bibliografie. Ediții
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
surprinde o anumită prețiozitate retorică, rod al școlilor pe care le frecventase la Cartagina. Bibliografie. Ediții: PL 51; SChr 101-102, 1964 (R. Braun); CChr.Lat 60, 1976 (R. Braun); CTP 82, 1989 (A.V. Nazzaro). 4. Tyron Prosper Prosper și Ilarie l-au informat pe Augustin în 428-429 prin două scrisori (nr. 225 și 226 din epistolarul lui Augustin) despre reținerea cu care era întîmpinată doctrina harului și a predestinării în Gallia meridională; lor le-a dedicat Augustin Predestinarea sfinților și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
informat pe Augustin în 428-429 prin două scrisori (nr. 225 și 226 din epistolarul lui Augustin) despre reținerea cu care era întîmpinată doctrina harului și a predestinării în Gallia meridională; lor le-a dedicat Augustin Predestinarea sfinților și Darul perseverenței. Ilarie nu e cunoscut ulterior decît ca prieten al lui Augustin, iar pe atunci se găsea la Marsilia; și Prosper, originar din Aquitania (nu cunoaștem nici locul, nici data nașterii lui), locuia la Marsilia și a rămas aici pînă prin 440
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Prosper va fi cel mai tenace apărător al lui Augustin și al tezelor sale privitoare la har și la liberul arbitru pe toată durata secolului al V-lea. a) Opere împotriva semipelagianismului După moartea lui Augustin, Prosper și prietenul său Ilarie s-au dus la Roma pentru a obține de la papa Celestin I o condamnare a semipelagianismului. Papa a trimis o scrisoare episcopilor din Gallia prin care aproba pe deplin poziția lui Prosper și Ilarie, cinstea amintirea lui Augustin și îi
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
lui Augustin, Prosper și prietenul său Ilarie s-au dus la Roma pentru a obține de la papa Celestin I o condamnare a semipelagianismului. Papa a trimis o scrisoare episcopilor din Gallia prin care aproba pe deplin poziția lui Prosper și Ilarie, cinstea amintirea lui Augustin și îi îndemna să tacă pe cei ce îl criticau. Prosper și-a continuat activitatea de apărător și de continuator al lui Augustin, scriind Răspunsuri în favoarea lui Augustin la capitolele cuprinzînd obiecțiile galilor care îl criticau
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a face insula mai frumoasă și mai primitoare, respectînd totuși asceza pe care și-o impuseseră. Nu se poate stabili cu precizie cînd s-a stabilit aici Honorat - probabil în primul deceniu al secolului al V-lea. Biograful lui Honorat, Ilarie de Arles, care a scris despre acest lucru treizeci de ani mai tîrziu, subliniază cît de neprimitor era locul unde se stabilise Honorat, însă deja la douăzeci de ani după această dată, înainte de 430, avem dovezi provenite dintr-o scrisoare
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Lerin și a devenit apoi un personaj important în administrația Bisericii*. El a consacrat ascezei două opere legate între ele prin motivațiile lor esențiale, Lauda sihăstriei (De laude heremi) și Ieșirea din lume (De contemptu mundi). Prima e dedicată călugărului Ilarie care, după ce îl însoțise la Arles pe fondatorul așezării de la Lerin, Honorat, se întorsese acolo: sîntem așadar în 427-428. Opera descrie figura ascetului, ce trebuie să-l inspire și pe Ilarie, care de altfel era deja monah. Prin urmare, nu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
din lume (De contemptu mundi). Prima e dedicată călugărului Ilarie care, după ce îl însoțise la Arles pe fondatorul așezării de la Lerin, Honorat, se întorsese acolo: sîntem așadar în 427-428. Opera descrie figura ascetului, ce trebuie să-l inspire și pe Ilarie, care de altfel era deja monah. Prin urmare, nu e vorba de apărarea vieții călugărești împotriva detractorilor săi, care erau totuși numeroși în acea vreme, ci de o glorificare a vieții monastice în sine. în schimb, în Ieșirea din lume
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
p. 382). Bibliografie. Ediții: CSEL 31, 1894 (C. Wotke); De laude heremi, ed. S. Pricoco, Centro di Studi sull’Antico Cristianesimo, Catania, 1964; Il rifinto del mondo, ed. coordonată de S. Pricoco, BPat 16, 1990 (ibidem și bibliografia ulterioară). 4. Ilarie de Arles și Valerian de Cimiez Ilarie a ajuns la Lerin după 420, cînd abandonase deja cariera politică și fusese chemat acolo de starețul Honorat. Se născuse prin 401, poate în Gallia Belgica, într-o familie nobilă și bogată. Ulterior
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
C. Wotke); De laude heremi, ed. S. Pricoco, Centro di Studi sull’Antico Cristianesimo, Catania, 1964; Il rifinto del mondo, ed. coordonată de S. Pricoco, BPat 16, 1990 (ibidem și bibliografia ulterioară). 4. Ilarie de Arles și Valerian de Cimiez Ilarie a ajuns la Lerin după 420, cînd abandonase deja cariera politică și fusese chemat acolo de starețul Honorat. Se născuse prin 401, poate în Gallia Belgica, într-o familie nobilă și bogată. Ulterior, în 427-428, Ilarie a plecat din Lerin
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și Valerian de Cimiez Ilarie a ajuns la Lerin după 420, cînd abandonase deja cariera politică și fusese chemat acolo de starețul Honorat. Se născuse prin 401, poate în Gallia Belgica, într-o familie nobilă și bogată. Ulterior, în 427-428, Ilarie a plecat din Lerin și l-a însoțit pe Honorat la Arles, unde acesta fusese ales episcop. Honorat a rămas la Arles pînă la moartea sa, survenită la puțină vreme după aceea (429-430), iar locul său pe scaunul episcopal a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Lerin și l-a însoțit pe Honorat la Arles, unde acesta fusese ales episcop. Honorat a rămas la Arles pînă la moartea sa, survenită la puțină vreme după aceea (429-430), iar locul său pe scaunul episcopal a fost luat de Ilarie. Acesta a dobîndit o mare faimă și în 444 a intrat în conflict cu papa Leon pentru că voia să impună primatul diocezei din Arles, însă acțiunea lui s-a soldat cu un eșec. A murit în 449. Ilarie a scris
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
luat de Ilarie. Acesta a dobîndit o mare faimă și în 444 a intrat în conflict cu papa Leon pentru că voia să impună primatul diocezei din Arles, însă acțiunea lui s-a soldat cu un eșec. A murit în 449. Ilarie a scris Viața Sfîntului Honorat (Vita Honorati), predecesorul său, sub forma unui discurs funebru rostit în 430. Pare să fi scris și omilii pentru sărbătorile de peste an, o explicație a simbolului creștin, multe scrisori și chiar poeme; toate s-au
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Sfîntului Honorat (Vita Honorati), predecesorul său, sub forma unui discurs funebru rostit în 430. Pare să fi scris și omilii pentru sărbătorile de peste an, o explicație a simbolului creștin, multe scrisori și chiar poeme; toate s-au pierdut. Biografia lui Ilarie a fost scrisă de Honorat, episcop de Marsilia. Bibliografie. Ediții: SChr 235, 1977 (M.-D. Valentin); 404, 1995 (Vita Hilarii: P.-A. Jacob). în schimb, nu e sigur că a fost călugăr la Lerin Valerian, episcopul de Cimiez (Cemenelum), lîngă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Cei doi fii ai lui Eucheriu, Salonius și Veranus, au fost aduși la Lerin de tatăl lor; Salonius e menționat ca episcop în Epistola 9 și în Cîrmuirea lui Dumnezeu, scrise de Salvianus, care fusese maestrul amîndurora la Lerin, împreună cu Ilarie și Vincențiu; rezultă de aici că Salonius devenise episcop înainte de 439; sediul său a fost la Vienne, însă nu cunoaștem sediul lui Veranus. Salonius a participat la un conciliu convocat la Arles în jurul anului 461 și menit să pună capăt
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
se referă la data sărbătorii de Paști, în privința calculării căreia apăruse o divergență între Biserica din Roma și cea din Alexandria; unele îi sînt trimise conducătorului Imperiului Roman de Răsărit; o scrisoare de mustrare (nr. 10) îi este trimisă lui Ilarie de Arles, care demisese un episcop în virtutea întîietății pe care o avea în Gallia, independent de Biserica din Roma; un grup de scrisori (98; 100-101; 104-106) au caracter disciplinar și sînt expresia opoziției papei la conținutul canonului 28 al conciliului
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cristologie. Leon și-a adunat omiliile în două culegeri, din care prima le conținea pe cele din anii 440-445, cînd a obținut de la Valentinian al III-lea condamnarea maniheilor și legea privind numirea episcopilor care a pus capăt controversei cu Ilarie de Arles, în timp ce a doua culegere conține omiliile referitoare la acceptarea simbolului stabilit la Calcedon. Omiliile papei Leon sînt foarte solemne, concise și se caracterizează printr-o solemnitate deosebită, la care se adaugă concizia și pregnanța expresiei. Și aici frazele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în aspra și semibarbara societate francă, l-au constrîns să producă o serie aproape neîntreruptă de celebrări encomiastice ale regilor și potentaților. b) Operele în proză Venantius a mai scris, în proză, șapte scurte Vieți de sfinți locali, cum sînt Ilarie de Poitiers, Marcellus, Germanus și alții; cea mai importantă dintre ele este biografia protectoarei sale, Sfînta Radegonda, din care lipsește orice motivație personală, orice semn de recunoștință sau de afecțiune, deoarece predomină preocuparea hagiografică, fiind puse în lumină doar virtuțile
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
aduna pentru a cînta imnuri și în case private); în consecință, structura și forma sînt noi. Același proces are loc și în Occident, unde am văzut cum s-a format (pp. 000-000) o poezie creștină cultă, inițial cu Victorinus și Ilarie, apoi cu Paulinus și Prudentius, dar s-a înregistrat și încercarea lui Ambrozie de a da formă literară poeziei populare. Metrul folosit de Ambrozie în Imnurile sale este, la rigoare, un metru clasic, însă putea fi citit și cîntat și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Horia), Tudor Arghezi (Cărticică de seară), Damian Stănoiu (Pensionarii), G. M. Vlădescu (Moartea fratelui meu), Pericle Martinescu (Adolescenții de la Brașov), I. Valerian (Cara-Su), V. Voiculescu (Urcuș), Victor Papilian (Fără limită), Cezar Petrescu (1907). Numărul 18-19/1935 este dedicat lui Ilarie Chendi. Semnează amintiri și comentarii Tudor Arghezi, Ion Minulescu, Gala Galaction, George Togan, Ion Sân-Giorgiu, Victor Eftimiu. Alți colaboratori: Horia Petra-Petrescu, C.S. Anderco, Teofil Lianu, Paul Constant. A.S.
LANURI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287745_a_289074]
-
ajunge în 1990. Debutează editorial cu Proza lui Eminescu, apărută în 1964. A îngrijit ediții din opera lui Mihai Eminescu, E. Lovinescu, Mircea Eliade ș.a., a prefațat numeroase ediții din scrierile lui Tudor Arghezi, Lucian Blaga, G. Călinescu, Marin Preda, Ilarie Voronca, Geo Dumitrescu, ale Constanței Buzea, ale lui Nicolae Baltag ș.a. A fost distins de cinci ori cu Premiul Uniunii Scriitorilor, i s-a decernat Premiul Academiei Române (1976) ș.a. Ales în 1991 membru corespondent al Academiei, în 1992 e membru
SIMION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
Anecdote populare (1888), îl determină să folosească, în continuare, resursele acestei specii, fără a mai porni de la texte populare, ci inventându-și singur subiectele. Ies, astfel, la intervale scurte, aproape douăzeci de volume, unele recenzate sever de G. Ibrăileanu și Ilarie Chendi. Chiar titlurile indică devalorizarea anecdotelor lui S., devenite, din „populare”, „botezate”, „sărate”, „afumate”, „piperate”, „împănate”, „de post”, „marinate”, „cu noroc” etc. Intenția moralizatoare, o constantă a scrisului său, se manifestă și în piesele de teatru, sătesc sau pentru școlari
SPERANŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289825_a_291154]