1,464 matches
-
Manuscris > Scriitori > LA CUMPĂNA DINTRE ANI...2011-2012 Autor: Floarea Cărbune Publicat în: Ediția nr. 373 din 08 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Ninge! Marea se zbate, mugește și strigă. Ninge! Ninge cu fulgi mari și grațioși, lin se așterne covorul imaculat al iernii. Privesc scânteierile zăpezii, a milioanelor de oglinzi strălucitoare ca pulberea de stele ... și alunec în basm. E anotimpul viselor de cristal și al fulgilor de nea coborâți din cer pe aripi de înger. Covorul de nea se așterne
LA CUMPĂNA DINTRE ANI...2011-2012 de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 373 din 08 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361873_a_363202]
-
DE PRIMĂVARĂ Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 372 din 07 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului NOAPTE DE PRIMĂVARĂ Trandafirii de culoare sângerii Asemănători cu buzele fierbinți, Îmi creează infinite reverii Tablouri de copii cuminți. Chipul tău îmi e imaculat Stând în fața mea în nemișcare, Nici nu cred că e adevărat Când eu te știu în depărtare. N-am cui să spun că nu te văd Și dorul îmi tot dă târcoale, Ceea ce mă face să cred Că visurile mele
NOAPTE DE PRIMĂVARĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361858_a_363187]
-
fără ezitare strofa doamnei Liliana - „Sînt Puiul de Om, / Ce am crezut în viață! / Dar dintr-un colț de dom / Țîșni dezamăgirea din ceață!“, laolaltă cu strofa doamnei Mariana - „Sînt noaptea-albastră revărsată, / De stelele din cer căzînd, / A lunii față imaculată, / Mă oglindesc în rîu curgînd“ sau cu suferința doamnei Dida - „Sînt tristă azi că n-ai apărut! / Te-am așteptat și m-a durut / Uitarea ta ce-n mine moare, / Îmi îndrept privirea către soare“. Din cînd în cînd, Romeo
INTERNAUTUL (”RUGĂ FĂRĂ SFÂRŞIT”, CEL MAI LUNG POEM PENTRU CARTEA RECORDURILOR) de ROMEO TARHON în ediţia nr. 476 din 20 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362081_a_363410]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > ETERNI ÎN VIAȚĂ ȘI DESTIN Autor: Gheorghe Șerbănescu Publicat în: Ediția nr. 1146 din 19 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Privesc dincolo de nori domină aștrii e un ținut ca de poveste un alb imaculat privește tu iubire apare-n zare umbra străbate omăt alb călăuzit de lună tu vezi încet umbra tot crește se rupe în două zăresc sub clar de lună suntem noi plini de viață braț la braț sărutându-ne o bancă
ETERNI ÎN VIAŢĂ ŞI DESTIN de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1146 din 19 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362117_a_363446]
-
Noiembrie... Când s-au scurs zece luni din acest an? Habar n-am. Parcă mai ieri a fost Paștele. A trecut și vara, au zburat și frunzele, poleind pământul cu galbenul lor veșted. Mâine-poimâine, ninsoarea va acoperi, cu giulgiul ei imaculat, mizeria, dându-i o tentă de puritate. Dar până atunci... Până atunci....e abia întâi Noiembrie. E „Luminația”... un obicei a cărui origine se pierde în negura anilor. Ei și? Are vreo importanță obârșia acestui ritual de comemorare a celor
LUMINAŢIA de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365898_a_367227]
-
mare, Un suflet cald pe care să-l iubesc. E timpul pentru o schimbare, E viață scurtă și n-o mai irosesc! Și fiecărei clipe am să-i dau culoare Din curcubeul vieții ce-l trăiesc. SUSPINUL FLORILOR DE CRIN Imaculatul alb al florilor de crin Se ofilește azi puțin câte puțin, Parfumul lui ce-a dăinuit cândva, Neprețuit se pierde În ziua care va urma... S-au întâlnit, s-au cunoscut Și au făcut cunună Ca două flori frumoase Împreună
SUSPINUL FLORILOR DE CRIN (1) POEME de CARMEN NOROCEA în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366002_a_367331]
-
înhăm speranța la drum. Calea-i lungă pân' la stele și voi bea pe săturate, roua gândurilor mele. În suflet de-a fi păstrate. Cu speranța în credință, că-L voi întâlni vreodată, îmi curge dor din peniță pe file imaculate. Să îmi nutresc năzuință, stele din ochi pun în carte. Cu visul de școlăriță, Universul voi străbate. De n-o să ajung la Tine, să-ți spun cât de mult te-am iubit, pe-a Ta rază-ți pun suspine din
PE RAZĂ DE LUCEAFĂR de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1478 din 17 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366031_a_367360]
-
Afară a început iar să bată vântul și trebuie să mă duc să închid porțile, că le face praf nebunul ăsta. Noapte bună maestre! Vă doresc sănătate multă și la fel de multă cerbicie, ca și până acum, în lupta cu fața imaculată a colii de scris. La revedere! Iancu Vale P:S: Tot vă mai țin o țâră, iertați-mă, căci iată: „inima mea pasăre se făcu atunci / durându-și cuib sub streașina iubitei / venea primăvara.” 2 martie 1989, Somova *** Demersul poetic
FUGIND SAU ACASĂ, CÂNDVA, LA MIRCEA HORIA SIMIONESCU de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365982_a_367311]
-
ARHIP ART, SIBIU, 2010, E posibil oare ca gândurile să ți se întrupeze, exact cum le-ai zămislit în minte? Se vede că da. Poetul poate da mărturie. El este un artizan de gânduri sculptate în lacrimă, răstignite pe pagina imaculată pentru un timp mai prielnic, așa cum ar fi spus marele Emil Botta. Un câmp alb (posibil nins), plin cu semne hieratice, pe care doar cei aleși vor ști să le descifreze. Să citești în steluțele de omăt, nu e prea
PAŞI PRIN MISTERIOASA GRĂDINĂ A CUVÂNTULUI, RECENZIE LA CARTEA VALENTINEI BECART UNDEVA, UN POET , EDITURA ARHIP ART, SIBIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365235_a_366564]
-
spus marele Emil Botta. Un câmp alb (posibil nins), plin cu semne hieratice, pe care doar cei aleși vor ști să le descifreze. Să citești în steluțele de omăt, nu e prea lesne. Cheia o poate dobândi doar un suflet imaculat. Prin acest volum, suntem invitați pe câmpia neîntinată, un fel de grădină a Raiului, unde poamele ninse stau gata să cadă. Doar să întinzi mâna, adică să-ți arunci privirile. Totul e gratuit. Fructele-poeme din volumul de față, parfumate și
PAŞI PRIN MISTERIOASA GRĂDINĂ A CUVÂNTULUI, RECENZIE LA CARTEA VALENTINEI BECART UNDEVA, UN POET , EDITURA ARHIP ART, SIBIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365235_a_366564]
-
că îi schimbă în fiecare zi. - Nu te cred fă! Nu îi mai rămâne decât să dovedească faptic. Hotărâtă, își ridică poalele în cap arătându-și dedesupturile: - Uite-i că sunt curați! Chiloții îi sunt, într-adevăr, de un alb imaculat. Rămas cu bijuteria lui în mână Suciu mai are o tentativă de a o excita pe femeie. Nu mai are însă cu ce. * Convingerea femeii că, în timpul nopții, oameni sunt mai curați, mai buni, mai înțelegători a rămas nezdruncinată. Întâmplarea
XX. ECOU RĂTĂCIT (IȚE PESTRIȚE ȘI UN FIR ROȘU) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365365_a_366694]
-
JOC, sunt elementele constitutive ale unui puzzle sau, mai bine zis, ale unei integrame, ce se dorește dezlegată, iscodită, dar care solicită mintea și supune la încercare cititorul. Dovedind o maturitate lirică și compozițională aparte, Ana Maria așterne, pe foile imaculate ale sufletului, cuvinte, simple în aparență, dar încărcate de sensuri și cu un profund substrat filosofic. Inedit este modul în care privește viața: văzută ca frunza unui copac veșnic verde sau ca trăirea între două bătăi de inimă, ca pe
NU MAI ESTE UN JOC SAU ”PARCURGEREA DRUMULUI DE LA INOCENTUL JOC LA MATURITATEA POETICĂ” PREFAŢĂ DE GHEORGHE A. STROIA de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 940 din 28 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365138_a_366467]
-
trebuia divulgată. Schimbă iute subiectul, cu ochii pe stropii de vin ce pătează zugrăveala proaspătă. Din neatenție, clătinându-se, l-a lovit cu cotul pe Alex exact când scotea dopul sticlei, iar urmarea micului accident sunt petele vișinii de pe peretele imaculat al livingului. Văzând că i se toarnă iarăși în pahar, ușoara undă de culpabilitate îi fuge din minte: - Când va fi gata cabana mea, n-am de gând să invit pe nimeni în casă!... Nu bag o acolo atâția bani
PRINCIPIUL DE VIAŢĂ de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365149_a_366478]
-
lustragii. Se dezlănțui în îndeletnicirea acesta simțind cum sufletul i se eliberează de toate poverile. Posibil să fi avut, în același timp cu dl. Constantin, aceleași trăiri, acesta din urmă despovărându-și sufletul pe coala de hârtie care, inițial fusese imaculată. Ca să pună punct, Albert, după ce își contemplă opera, luă o mână de pietriș, din cel mai zgrunțuros, strecură jumătate într-unul din pantofi iar cealaltă jumătate în celălalt și îi așeză să-și aștepte cuminți stăpânul. Un gând îi șopti
VII. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365164_a_366493]
-
Stihuri > Cugetare > DE DOR DE POEMELE ECATERINEI NEGARĂ Autor: Lilia Manole Publicat în: Ediția nr. 2048 din 09 august 2016 Toate Articolele Autorului XXXI Spitalul e evreiesc, vechi, Are pe podele steaua lui David și a lui Solomon, Astăzi am imaculat un pansament Cât m-am gândit la marcel cu trupul și simțurile cele mai apropiate, Dacă îmi vedea ochii și chipul Intram în salon de rușine. Ce poftă de rai încolțise în primul centimetru de gând! Îmi crește o unghie
DE DOR DE POEMELE ECATERINEI NEGARĂ de LILIA MANOLE în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365225_a_366554]
-
care nu mi-l poate lua nimeni... Nu mă gândesc până când voi putea scrie, doar că voi scrie ... Ceea ce îmi doresc, este să-mi bată inima, cât vrea Dumnezeu, în ritm de metaforă, iar mâna să poată așterne pe hârtia imaculată tot ceea ce privirea și sufletul adună!” (Ana Maria Gîbu) Cea mai ușoară sarcină a scrisului despre scris, a cronicarului despre poeți, a jurnalistului de artă și cultură, este atunci când primește o scrisoare, un mesaj, o confesiune în care autorul se
ANA MARIA GÎBU [Corola-blog/BlogPost/365178_a_366507]
-
care nu mi-l poate lua nimeni...Nu mă gândesc până când voi putea scrie, doar că voi scrie ... Ceea ce îmi doresc, este să-mi bată inima, cât vrea Dumnezeu, în ritm de metaforă, iar mâna să poată așterne pe hârtia imaculată tot ceea ce privirea și sufletul adună!” (Ana Maria Gîbu)Cea mai ușoară sarcină a scrisului despre scris, a cronicarului despre poeți, a jurnalistului de artă și cultură, este atunci când primește o scrisoare, un mesaj, o confesiune în care autorul se
ANA MARIA GÎBU [Corola-blog/BlogPost/365178_a_366507]
-
JOC, sunt elementele constitutive ale unui puzzle sau, mai bine zis, ale unei integrame, ce se dorește dezlegată, iscodită, dar care solicită mintea și supune la încercare cititorul. Dovedind o maturitate lirică și compozițională aparte, Ana Maria așterne, pe foile imaculate ale sufletului, cuvinte, simple în aparență, dar încărcate de sensuri și cu un profund substrat filosofic. Inedit este modul în care privește viața: văzută ca frunza unui copac veșnic verde sau ca trăirea între două bătăi de inimă, ca pe
NU MAI ESTE UN JOC (VERSURI) DE ANA MARIA GÎBU (DOROHOI, BOTOŞANI) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 932 din 20 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365264_a_366593]
-
Plecând din așternutul rece în somnul veșnic spre lumină, nu vei mai ști cum timpul trece și câte lacrimi or să-mi vină. Când te-ai născut erai curată, tu, floare-n câmpul plin de flori, și te-ai păstrat imaculată printre atâtea vii culori... Natura te-a creat sprințară, copilărește să te-alinți, cătând spre soarele de vară să-i mângâi razele fierbinți. Când dimineți zvâcneau din mare erai prezentă prin verdeață, desculță-n rouă, pe răcoare, superbu-ți trup purtând
CELEI CE NU MAI ESTE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364865_a_366194]
-
Absorbita, dintre crini culeasa, ce ardoare te contemplă? Tăcerea găsește voce unde suflet de piatră te îngroapă. O fi pace sau poate război? O fi fatum precum împușcătura în ceață? Dar tăcerea te seduce și orbită deviază, deja înălțata și imaculata, din acei crini ridicată. Și devii primăvară.. Assorta, dai gigli raccolta, quale ardire ți contemplă? Îl silenzio trova voce dove anima di pietra ți sotterra. Sarà pace o forse guerra? Sarà fâțo come sparo nella nebbia? Mă îl silenzio ți
ŞI DEVII PRIMAVARĂ.. de LUCA CIPOLLA în ediţia nr. 958 din 15 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366466_a_367795]
-
sculptează țurțuri la streșini de casă. Când îi vezi, te-nfiorează. Că-n cioburi o să sfârșească. Viscol prin copaci străbate, cu a gerului urgie. Din harpă, solfegiu scoate, să îl pună-n simfonie. Glas de copii pe pârtie, din gânduri imaculate, rărună-n copilărie, ca-n a Domnului cetate. Își scot sănii la paradă, să îi plimbe pe derdeluș. Fac omuleți de zăpadă, cu nas-morcov și cap de pluș. Ochii îi pun din tăciune, sprâncene din bețoșiare, la tunică-i pun alune
IARNA COPILĂRIEI -PASTEL- de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366462_a_367791]
-
-am albi prin biblioteci...Dar ce folos că suntem albi pe rânduri, dacă ne pierdem curăția-n a lor gânduri? Câți reușit-au să nu ne pângărească și roba de iubire să nu o murdărească? Doar unii ne-au lăsat imaculați... Mereu se-ntreabă ce s-a întâmplat...Dar nu văd oare toți că s-au schimbat? Măsura noastră e aceeași și ritmul e la fel...Nedespărțiți trohei legați ce-atâtea vieți au alineat și-un început preaminunat le-au dat
VERS CĂTRE VERS... de CĂLIN MARTON în ediţia nr. 850 din 29 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366477_a_367806]
-
9,1), fapt petrecut la venirea lui Mesia, când „poporul care stătea în întuneric a văzut lumină mare și celor ce ședeau în latura și în umbra morții lumină le-a răsărit" (Mat. 4,16). Scutecele Pruncului, de un alb imaculat, contrastează cu fundalul întunecat, trimițând către lumina ce răsărise, dar și către giulgiul găsit de femeile mironosițe și de apostoli în mormântul Domnului, căci Nașterea anunță Jertfa de pe Cruce și Învierea: „Cu scutecele tale dezlegi legăturile greșelilor și cu multa
DESPRE PRAZNICUL NAŞTERII DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS SAU CRĂCIUNUL… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1812 din 17 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366361_a_367690]
-
Absorbita, dintre crini culeasa, ce ardoare te contemplă? Tăcerea găsește voce unde suflet de piatră te îngroapă. O fi pace sau poate război? O fi fatum precum împușcătura în ceață? Dar tăcerea te seduce și orbită deviază, deja înălțata și imaculata, din acei crini ridicată. Și devii primăvară.. Assorta, dai gigli raccolta, quale ardire ți contemplă? Îl silenzio trova voce dove anima di pietra ți sotterra. Sarà pace o forse guerra? Sarà fâțo come sparo nella nebbia? Mă îl silenzio ți
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366516_a_367845]
-
mult Absorbita, dintre crini culeasa,ce ardoare te contemplă? Tăcerea găsește voceunde suflet de piatră te îngroapă.O fi pace sau poate război? O fi fatum precum împușcătura în ceață?Dar tăcerea te seduce și orbită deviază,deja înălțata și imaculata,din acei crini ridicată.Și devii primăvară.. Assorta, dai gigli raccolta,quale ardire ți contemplă?Îl silenzio trova vocedove anima di pietra ți sotterra.Sarà pace o forse guerra?Sarà fâțo come sparo nella nebbia?Mă îl silenzio ți seduce
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366516_a_367845]