7,197 matches
-
imediata noastră apropiere... Pictorul adună într-o singură lume toate lumile posibile și, mai ales, cele imposibile". E adevărat. Noi, cei care l-am cunoscut pe Bik (apelativul lui pentru prieteni) știm ca dânsul acceptă Realul ca o provocare a Imaginarului. Arta sa, descoperită sau redescoperită de iubitorii de artă din România invitați la această aventură spirituală, vine să reconfirme statutul internațional al unui pictor de mare valoare și originalitate. · Lumea se înmulțește, dar nu în sensul dorit. · Caracterizare: e mai
O aventură spirituală Expoziția Baruch Elron în România. In: Editura Destine Literare by Dorel Schor () [Corola-journal/Journalistic/85_a_466]
-
haos, adică la un arbitrar în ordinea lirică. Refuzînd formal "sinteza" universală, războindu-se cu ea prin mijloacele discrete ale mefienței și ironiei, Ioan Moldovan se află, totuși, în cîmpul său de iradiere, cu caracter fatal. În pofida tuturor strategiilor analitice, imaginarul său dizolvant îi restituie coeziunea, în perspectiva bucolismului transilvan, ale cărui sucuri izvorăsc de mai departe de Blaga, din Coșbuc, Iosif, Goga. Obîrșiile nu sînt abandonate, ci reformulate. Satul primordial tresaltă în asprimile sale îmblînzite, în culorile și miresmele sale
Analiză lirică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16713_a_18038]
-
cîțiva lei, mi s-a dat pe mînă, prin nu știu ce magic transfer, nu un oarecare teanc de hîrtii datate, ci tot destinul lumii.[...] Se vede, așadar, că acest magic transfer - îmi zic - n-o fi altceva decît extinderea din perimetrul imaginarului a aceleiași deprinderi cu puterea unui reflex care, dintotdeauna, îl așază pe poet în fața unei hîrtii albe ca să descifreze în filigranul ei rotirea unei lumi și să-l înzestreze, oricît de umilit, fie și numai pentru un minut, cu sentimentul
Jurnalul ca inventar by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16731_a_18056]
-
linii mari, lacunele avute în cunoașterea Braziliei de către cititorii români. De altfel, în prefața volumului, Excelența Sa, domnul Jeronimo Moscardo, Ambasador al Republicii Federative a Braziliei în România, precizează: "Cărții lui Donato îi revine menirea de a fixa prezența Braziliei în imaginarul cititorului român. Poate că, așa cum s-a întîmplat în cazul Indiei - descoperită de navigatorii portughezi și prezentată din nou lumii în secolul XX de către Mircea Eliad - Brazilia merită atenția intelectualității românești, întru nașterea unei povești de dragoste ce nu cunoaște
Țara Isaurei by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16784_a_18109]
-
reintru iar în micile mele ficțiuni și trăiesc în personajele-ipostaze care mă plasează, pentru moment, în situații de o salvatoare superioritate. La fel ca altădată, începînd din copilărie, viața mea se desfășoară mereu pe un dublu plan, unul real, celălalt imaginar. În spațiul imaginar mi-am luat întotdeauna revanșa față de eșecurile de pe tărîmul mediocru al realității cotidiene". Nu-i displace a se compara cu spiritele congenere: "Ibrăileanu avea anumite "plăceri divine" pe care, dacă mă gîndesc bine, constat că și eu
Jurnalul lui Victor Felea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16799_a_18124]
-
Regele Arinilor și spunând mereu: "Unsere Bibel, unsere Bibel". R.: Și totuși, peisajul Balticii și al acestui ținut în care se găsesc astăzi cele mai mari zăcăminte de chihlimbar din lume nu cred că a fost inventat. Unde se sfârșește imaginarul și unde începe documentul? M.T.: Am inserat două documente importante: am ascultat cândva la radio mărturia unui supraviețuitor de la Auschwitz care ajunsese acolo la zece ani și care descria acel infern văzut cu ochii unui copil. M-am dus la
Michel Tournier, între mituri și documente by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/16773_a_18098]
-
C. Rogozanu Cartea lui Dan Mănucă, Pelerinaj spre ființă. Eseu asupra imaginarului poetic eminescian, este provocatoare, dar nu în înțelesul curent al cuvîntului. Un cunoscător al lui Eminescu ar putea fi mai curînd intrigat decît provocat. Dan Mănucă, unul dintre profesorii cei mai cunoscuți ai Facultății de Litere din Iași, ne-a
Măștile criticii tradiționaliste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16822_a_18147]
-
Destinul, Legenda și Ființa. Titlul "Destinul" nu ascunde, cum am putea crede, o prezentare a vieții lui Eminescu. "Destinul" este echivalentul strînsei legături cu militantismul pașoptist din prima perioadă de creație. Dan Mănucă denumește prin acest cuvînt relația specială dintre imaginar și "contingent". La fel, "Legenda" ar fi mai pe înțelesul filologilor, o "scuturare de podoabe" iar "Ființa", deplina maturitate artistică. Așadar, cele trei titluri, atît de sugestive, ascund mai vechea împărțire stilistică în trei etape, propusă de Tudor Vianu. Apar
Măștile criticii tradiționaliste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16822_a_18147]
-
Aceiași termeni duc la narativizarea discursului critic, rezultatul fiind un fel de "poveste eseistică". Locurile comune din receptarea critică a lui Eminescu sînt incomplet camuflate în acest "pelerinaj" al filologului spre eseul filosofic. Dan Mănucă, Pelerinaj spre ființă. Eseu asupra imaginarului poetic eminescian, Editura Polirom, colecția "Collegium. Litere", 1999, 288p., f.p.
Măștile criticii tradiționaliste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16822_a_18147]
-
cu respect așezate pe rafturile bibliotecilor. Întîmplarea, generoasă ca în atîtea alte dăți, face să citesc acest volum la scurt timp după ce revizionarea unui film american "clasic", din anii '50, mi-a amintit de potențialul romanesc al ziaristului, portretizat în imaginarul american ca veritabil erou modern, făptură deopotrivă naivă și cinică. Naivă în măsura în care e gata să-și sacrifice și viața pentru un reportaj senzațional sau pentru a da în vileag un secret tulburător, cinică pentru aceleași motive, pervertite însă prin prăbușirea
Gazetăria de substanță by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16829_a_18154]
-
apoi, felurite fracturi în tehnica de construcție și în structura limbajului artistic încît poetul va fi, pe rînd, atras și respins de simbolism. Atras de unele modele (tipare) cu succes sigur, respins cînd le incorporează în combinații distanțate pe planul imaginarului de convențiile inițiale. Așa stînd lucrurile bacovianismul, în punctul lui de sosire, se lasă în stăpînirea efemerului, cotidianului torturant, singularizării agonice. Fără a se putea confunda cu artificialul izbăvitor la care apelează, poetul concepe lumea proiecțiilor sale în modul propriu
Mutații în interpretarea modernismului by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/16914_a_18239]
-
Ciubotaru, a apărut cu vreo cîteva greșeli care îl fac, pe alocuri, ilizibil. Transcriere greșită a unor cuvinte (,,modul" în loc de modulul, ,,pasiunii" în loc de posesinii etc.) îl scot în afara oricărei logici. Pentru clarificare, îl adaug aici așa cum a fost el scris: Imaginarul lui Florin Ciubotaru are, la scara percepției umane, logica interioară a unei cosmogonii și dinamica strictă a unui univers în expansiune. Dintr-un nucleu dur, dintr-o materie primă ce stochează în sine, laolaltă, energii primare și nenumărate forme în
Permanențe 2000 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16916_a_18241]
-
conținut" devine libertatea însăși de-a o elabora. Rezultatul libertății asumate e tocmai acest salutar proces de respingere și reconstituire a realului scăpat din chingi, nociv ("aerul e plin de cuțite/ apa e plină de săgeți otrăvite"), pe coordonatele unui imaginar care echivalează o utopie pozitivă prin estetic, opusă utopiei negative a totalitarismului. Poetul își închipuie un Eden din care normele constrîngătoare au dispărut, pătruns de o căldură mîngîietoare, de flăcări și incandescențe vizionare. E un exotism reparator: "Îmi place să
Feeria libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16963_a_18288]
-
ani la o prestigioasă editură franceză și transformată deja în curs universitar la Facultatea de Istorie a Universității București, lucrarea lui Lucian Boia este prima încercare de sistematizare a unui domeniu fără contururi precise și într-o permanentă mișcare - al imaginarului, încercare ce se lovește încă de la început de zidul compact al confuziei de termeni și preocupări. într-adevăr, pentru a putea vorbi de imaginar, autorul trebuie mai întâi să-l delimiteze strict și de istoria mentalităților, și de antropologie (structurală
Jocul cu imaginarul by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16966_a_18291]
-
prima încercare de sistematizare a unui domeniu fără contururi precise și într-o permanentă mișcare - al imaginarului, încercare ce se lovește încă de la început de zidul compact al confuziei de termeni și preocupări. într-adevăr, pentru a putea vorbi de imaginar, autorul trebuie mai întâi să-l delimiteze strict și de istoria mentalităților, și de antropologie (structurală sau postmodernă), și abia apoi să-i stabilească nu atât o definiție, cât un mecanism de funcționare; optând pentru aurita cale de mijloc între
Jocul cu imaginarul by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16966_a_18291]
-
în lumea de lângă el avatare ale miturilor mai vechi sau mai noi, culegător asiduu de mărturii orale, cititor de literatură proastă și amator de benzi desenate și filme de consum (mai semnificative pentru domeniul său decât operele de valoare), istoricul imaginarului pare la un moment dat mai curând un persoanaj exotic decât om de știință serios. Și totuși, miza istoriei imaginarului este una foarte importantă în aceeași măsură în care e importantă înțelegerea mecanismului de funcționare a lumii ca proiecție a
Jocul cu imaginarul by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16966_a_18291]
-
proastă și amator de benzi desenate și filme de consum (mai semnificative pentru domeniul său decât operele de valoare), istoricul imaginarului pare la un moment dat mai curând un persoanaj exotic decât om de știință serios. Și totuși, miza istoriei imaginarului este una foarte importantă în aceeași măsură în care e importantă înțelegerea mecanismului de funcționare a lumii ca proiecție a credințelor și prejudecăților celor ce trăiesc în ea. Cu atât mai interesant se dovedește acest demers dacă avem în vedere
Jocul cu imaginarul by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16966_a_18291]
-
ale apărătorilor autohtoni ai eternității națiunii române și tonul neutru și motivat al istoricului susținând inventarea națiunii și a unității europene ce vine să-i ia locul nu poate naște decât ironie. Acestea nu sunt însă decât unele dintre temele imaginarului abordate de cunoscutul istoric român în ultima sa apariție de la Humanitas; ele au făcut deja subiectul unor abordări mai amănunțite: alteritatea (Entre l'Ange et la Bête. Le mythe de l'Homme différent de L'Antiquité è nos jours), milenarismele
Jocul cu imaginarul by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16966_a_18291]
-
unor abordări mai amănunțite: alteritatea (Entre l'Ange et la Bête. Le mythe de l'Homme différent de L'Antiquité è nos jours), milenarismele și apocalipsul (Sfârșitul lumii. O istorie fără sfârșit), spațiul cosmic (L'Exploration imaginaire de l'espace), imaginarul istoric (Jocul cu trecutul), miturile politice (Mitologia științifică a comunismului, Istorie și mit în conștiința românească). Imaginarul științific face și el obiectul unei analize fascinante prin chiar scopul său - adevărul științific al unei epoci nu se confundă întotdeauna cu dreptatea
Jocul cu imaginarul by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16966_a_18291]
-
de L'Antiquité è nos jours), milenarismele și apocalipsul (Sfârșitul lumii. O istorie fără sfârșit), spațiul cosmic (L'Exploration imaginaire de l'espace), imaginarul istoric (Jocul cu trecutul), miturile politice (Mitologia științifică a comunismului, Istorie și mit în conștiința românească). Imaginarul științific face și el obiectul unei analize fascinante prin chiar scopul său - adevărul științific al unei epoci nu se confundă întotdeauna cu dreptatea științei (ca să-l parafrazez pe Faulkner). Feminitatea, lumile imaginare, Infernul și Paradisul (unde linia urmată este în
Jocul cu imaginarul by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16966_a_18291]
-
chiar scopul său - adevărul științific al unei epoci nu se confundă întotdeauna cu dreptatea științei (ca să-l parafrazez pe Faulkner). Feminitatea, lumile imaginare, Infernul și Paradisul (unde linia urmată este în principal cea a Analelor, însă cu largi extrapolări în imaginarul contemporan), religiile politice și contramiturile își dau întâlnire în această carte fără însă a-și epuiza potențialul de interes. Și aceasta pentru că autorul nu-și propune să dea o istorie propriu-zisă a imaginarului, ci un argument în favoarea unor abordări cât
Jocul cu imaginarul by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16966_a_18291]
-
a Analelor, însă cu largi extrapolări în imaginarul contemporan), religiile politice și contramiturile își dau întâlnire în această carte fără însă a-și epuiza potențialul de interes. Și aceasta pentru că autorul nu-și propune să dea o istorie propriu-zisă a imaginarului, ci un argument în favoarea unor abordări cât mai sistematizate în domeniu, o tot mai întinsă recunoaștere internațională. Editura Humanitas, cea care a mai publicat până acum o parte dintre lucrările lui Lucian Boia, își dovedește și de data aceasta excelența
Jocul cu imaginarul by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16966_a_18291]
-
cu atât mai mult sunt regretabile scăpările din traducerea Tatianei Mochi, mare amatoare de calcuri după franceză (vulgarisation, exclavage, splendeur, nouvelle) și care face în câteva situații dovada unor scăpări de bună limbă românească. Lucian Boia, Pentru o istorie a imaginarului, trad. Tatiana Mochi, Ed. Humanitas, București, 2000, 230 p., 69.000 lei.
Jocul cu imaginarul by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16966_a_18291]
-
aceste scene de ospitalitate care obsedează memoria noastră infantilă și adultă. Ceea ce mă interesează aici sînt mai puțin variantele și reluările nenumărate ale acestor scene și mai mult ce ne învață poveștile ospitalității, despre natura sa, despre funcționarea sa, despre imaginarul său. În acest sens, împărtășesc ideea că enunțiatarul este coautorul enuțului și că fiecare povestire comportă adresa sa, fiecare fantasmă - autorul-spectatorul său, ceea ce ar legitima oarecum demersul meu. Schema cea mai curentă care antrenează aventura ospitalității este o situație de
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
frunzele se mișcă/ În timpul primăverii/ Țipând, acum zbura// Șoimanele ce urlă/ Că vijelii turbate,/ Coloase deșirate/ Cu forma că o turla,/ Din munți în vai calcă." Poetul recurge, după morții în mișcare din tradiția universală, la chipuri de teroare din imaginarul satelor românești: vârcolacii și șoimanele gigantice. Ajungem la blestemul babei - alt discurs în versuri - al carui singur merit e acela de a deschide o temă literară, la noi. Nimic "hohotitor" sau "cavernos", vrăjitoarea se arătă dezamăgitoare tocmai în- tr-un sector
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]