594 matches
-
decît cea care domină toate excitațiile nu ar mai putea fi măsurată sau apreciată, nu ar mai avea nici un efort de depus. Măsurată după rezultatele ei, forța esențială constituie incontestabil cel mai înalt ideal și cea mai înaltă manifestare a imanenței justiției: sancțiunea dezordinii lumii și a lipsei bucuriei. Starea de dezordine a lumii se datorește faptului că nu există suficiente energii stăpînite, sublimate. Viziunea idealului esențial este necesară deoarece ea indică direcția de urmat și inspiră măsura forței fiecăruia față de
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
intermediare aflate între exaltarea imaginativă a nervozității și exaltarea delirantă. Este deci firesc ca toate aceste grade multiple de vanitate să existe și în credințele religioase. Dar în opoziție cu gradele de rătăcire, sensul ascuns al evangheliilor constă tocmai în imanența posibilității de a evita capcanele vanității numite "Satan". Rezultă că trebuie să fi existat întotdeauna și pretutindeni bărbați și femei, atît în sînul bisericilor, cît și în afara lor, care departe de a fi perfecți au sesizat din punct de vedere
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
rezumă la pericolul vital de a ceda în fața tentației convenționale, a minciunii seducătoare a subconștientului, care incită omul să creadă că nu există, nici un pericol în a se supune tuturor capriciilor dorințelor exaltate și a ignora legalitatea misterioasă a vieții: imanența justiției. 3. Valori și non-valori 1) SFINȚENIA ȘI SĂNĂTATEA PSIHICĂ Justiția imanentă poartă în ea nu numai sancțiunea punitivă reprezentată de Satan și de Infernul (din noi), ci și remediul. Și nu doar remediul biblic (sfințenia, salvarea, mîn-tuirea), ci și
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
la falsele reacții din mediul înconjurător prin propria lui reacție falsă. Ceea ce reprezintă evident singura cale prin are poate fi ruptă încercuirea vicioasă a falsei reactivități care îi învrăjbește pe oameni, cauza esențială a deformării lumii. 2) SCARA VALORILOR ȘI IMANENȚA SA BIOGENETICĂ Din cauza legăturii indestructible dintre sănătatea psihică și sfințenie, sănătatea individului și a societății este în pericol atunci cînd este pierdută din vedere viziunea polului ei ideal și atracția acestuia, condiții nu numai ale sănătății vieții individuale, ci chiar
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
să fie esențial tulburat sau tîrît spre ură de nedreptatea îndurată din cauza perversiunii celorlalți. Efortul de a ne apropia mai mult de semnificația simbolului "Divinității" cu ajutorul definițiilor succesive ale funcționării deliberante intime a dus în cele din urmă la separarea imanenței psihice de valorile etice condensate mitic în simbolul "Fiului lui Dumnezeu". Dar problema etică nu are numai un aspect teoretic. Este bine să știm ce trebuie să facem sau mai curînd ce ar trebui să facem dacă din întîmplare cineva
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
ar trebui să fie psihologia. Numai din perseverența autoanalizei rezultă sinteza, care nu este o teorie speculativă, ci o cunoaștere bazată metodic pe autoexperiment, singura metodă valabilă pentru studierea funcționării intime motivante, studiu care duce infailibil la emoția resimțită în fața imanenței misterului legii etice și al scării valorilor, care implică imanența justiției și a responsabilității esențiale, tema preștiinței psihologice a tuturor mitologiilor. Aceasta constituie punctul de unire dintre religiozitate și psihologia motivelor, joncțiunea dintre idealul eliberării morale și cel al libertății
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
sinteza, care nu este o teorie speculativă, ci o cunoaștere bazată metodic pe autoexperiment, singura metodă valabilă pentru studierea funcționării intime motivante, studiu care duce infailibil la emoția resimțită în fața imanenței misterului legii etice și al scării valorilor, care implică imanența justiției și a responsabilității esențiale, tema preștiinței psihologice a tuturor mitologiilor. Aceasta constituie punctul de unire dintre religiozitate și psihologia motivelor, joncțiunea dintre idealul eliberării morale și cel al libertății spiritului: clarviziunea obiectivă, idealul tuturor științelor. Libertatea spiritului și eliberarea
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
dintotdeauna în mitologiile tuturor popoarelor. Sensul și valoarea vieții sînt imanente existenței temporale manifest și totodată misterios. Spiritul uman trebuie să studieze toate modurile și toate modificările existenței nu numai extinderea obiectelor spațale, ci și intenția motivațiilor psihice ca să descopere imanența valorilor etice. Dar, chiar dacă ar urca pînă la limita extremă a competenței sale, spiritul uman nu va putea descoperi sursa misterioasă a existenței, care nu este transcendentă spațiului sau timpului, ci înțelegerii umane. Ea este personificată mitic și numită "Dumnezeu
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
categoriilor transtextu alității, care a revoluționat hermeneutica lui "cărțile din cărți se fac". Intertextualitatea se substituie referinței, remarcă cercetătorul de la Université Paris IV-Sorbonne. Astfel, se manifestă o a doua generație în teoria literară, după prima epocă preocupată de text în imanența lui, ca operă închisă, care stă de vorbă numai cu limbajul său. După ce a făcut carieră un demers critic centrat pe sintaxa textului literar, pe măsură ce semantica a câștigat teren, intertextualitatea avansează o abordare prielnică deschiderii textului, dacă nu către lume
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
a civilizațiilor europene și asiatice unde expe riența estetică reprezintă un proces cultural și psihologic tardiv, ulterior așezării ("descălecării") grupului și inițierii unei conștiințe identitare de minimă intensitate -, America a fost ea însăși un artefact literar înainte de a căpăta consistență (imanență) istorică și geografică. Printr-un interesant paradox cultural, Lumea Nouă s-a grefat pe imaginarul colectiv în variantă de construct ficțional (literaturizat), dezvoltîndu-se abia mai tîrziu ca entitate teritorială concretă. Simbolul a precedat realitatea, facili tînd nașterea (curioasă) a miturilor
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
să mă Înțeleg mai profund pe mine Însumi.” De la Platon și Aristotel până la Kant, Husserl sau Heidegger, trecând prin tot ceea ce este semnificativ În filosofia occidentală, vom constata această strădanie generală de a căuta esența lucrurilor și ființelor În Însăși imanența lor. Situația Începe să se schimbe odată cu a doua jumătate a secolului trecut când gânditori importanți precum Buber, Habermas, Gadamer și, În mod deosebit, Lévinas, sesizează că statutul de subiect moral propriu numai omului, Îl singularizează În univers: relația etică
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
De asemenea, aceste aranjări sunt îmbogățite și de "lista" opozitivă a trăsăturilor modernismului și ale postmodernismului 188 din Toward a Concept of Postmodernism, care opune sinteza modernă antitezei postmoderne, distanțarea participării, perfecțiunea epuizării, scopul jocului, metafizica ironiei, profunzimea suprafeței, transcendența imanenței, granița intertextului, logosul tăcerii etc. Fiecare dintre termenii introduși în această schemă, deși reductivă și profund antipostmodernă prin utilizarea unei logici binare, a opozițiilor, transmite trăsături importante ale fiecărui curent în parte, caracteristici care le pot contura o imagine (chiar dacă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
valabil pentru toate opozițiile sale: postmodernismul este procesul de făurire a produsului; este absență în cadrul prezenței, este dispersatul care necesită o centrare pentru a fi dispersat, este idiolectul care dorește să fie, dar știe că nu poate, codul dominant; este imanență negând și totuși tânjind după transcendență. Cu alte cuvinte, Postmodernul împărtășește o logică a lui "atât/cât și", nu una a lui "ori/ori""189 (s. a.). Această viziune binară, ce privilegiază un termen dintre cei doi, este o strategie pe
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Hassan, care găsește 11 definiens-uri ale postmodernismului în general, pe care voi încerca să le explic și în afara contextului lucrărilor sale. De menționat faptul că nu este întâmplător că această înșiruire de caracteristici începe cu indeterminarea și se termină cu imanența acestea reprezintă două cuvinte cheie în concepția lui Hassan, care a alcătuit un cuvânt-valiză din reunirea lor: indetermanence 207, termen definitoriu pentru cultura postmodernă. În "From Postmodernism to Postmodernity: the Local/ Global Context", Hassan explică acest termen ca pe o
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
cuvânt-valiză din reunirea lor: indetermanence 207, termen definitoriu pentru cultura postmodernă. În "From Postmodernism to Postmodernity: the Local/ Global Context", Hassan explică acest termen ca pe o îmbinare mai curând contrastantă decât dialectică, în spirit postmodern, a indeterminării culturale cu imanența tehnologică a postmodernismului, tocmai pentru a putea surprinde cât mai sugestiv aceste două tendințe disparate din interiorul curentului. 1. Indeterminare (indeterminări). Această caracteristică include o multitudine de alte trimiteri la noțiuni dragi postmodernismului, ca fragmentare, deschidere, discontinuitate, descentrare, pluralism (care
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
și în multiplicarea ipotezelor euristice despre lume, care se depărtează de credința într-un adevăr unic sau în principii fixe care pretind că pot explica totul sau pot ghida cunoașterea către un viitor în care ele se vor îndeplini. 11. Imanența. Hassan finalizează lista caracteristicilor postmodernismului cu un concept din al cărui înțeles exclude partea religioasă; pentru el, imanența desemnează "capacitatea minții umane de a se generaliza pe sine însăși prin intermediul simbolurilor"225. Această tendință poate fi descrisă prin termeni ca
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
principii fixe care pretind că pot explica totul sau pot ghida cunoașterea către un viitor în care ele se vor îndeplini. 11. Imanența. Hassan finalizează lista caracteristicilor postmodernismului cu un concept din al cărui înțeles exclude partea religioasă; pentru el, imanența desemnează "capacitatea minții umane de a se generaliza pe sine însăși prin intermediul simbolurilor"225. Această tendință poate fi descrisă prin termeni ca diseminare, proiectare, comunicare, difuzare, care surprind modalitățile de extensie a simțurilor noastre, în termenii lui McLuhan, sau intervențiile
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
prin termeni ca diseminare, proiectare, comunicare, difuzare, care surprind modalitățile de extensie a simțurilor noastre, în termenii lui McLuhan, sau intervențiile sporite ale omului în mediul înconjurător, care, prin intermediul limbajelor, reconstituie lumea. Hassan îl amintește pe Baudrillard, pentru care aceste imanențe capătă în societatea de consum un caracter "obscen" și poate excesiv. "Difracțiile sinelui", "dematerializarea existenței", imanența mass-media alcătuiesc așadar "evidențe" ale timpului nostru. Aceste 11 trăsături ale postmodernismului nu alcătuiesc o imagine completă a fenomenului și nu au nici pentru
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
termenii lui McLuhan, sau intervențiile sporite ale omului în mediul înconjurător, care, prin intermediul limbajelor, reconstituie lumea. Hassan îl amintește pe Baudrillard, pentru care aceste imanențe capătă în societatea de consum un caracter "obscen" și poate excesiv. "Difracțiile sinelui", "dematerializarea existenței", imanența mass-media alcătuiesc așadar "evidențe" ale timpului nostru. Aceste 11 trăsături ale postmodernismului nu alcătuiesc o imagine completă a fenomenului și nu au nici pentru autorul lor statutul închegării vreunei definiții coerente sau al explicitării finale a diferențelor dintre modernism și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Lectură greșită Semnificat Semnificant Lizibil (în termenii lecturii) Scriptibil (în termenii scriiturii) Narațiune/Grande Histoire Antinarațiune/Petite Histoire Cod principal Idiolect Simptom Dorință Genital/Falic Polimorf/Androgin Paranoia Schizofrenie Origine/Cauză Diferență-Différance/Urmă Modernism Postmodernism Metafizică Ironie Determinare Indeterminare Transcendență Imanență SURSA: Ihab Hassan, "Toward a Concept of Postmodernism", în The Postmodern Turn, pp. 91-92. Capitolul 3 Discurs și retorică în postmodernism 3.1. Caracteristici ale retoricii postmoderne Retorica se dovedește a fi o disciplină ale cărei instrumente și strategii au
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Pentru Baudrillard, era consumului presupune transformarea tuturor obiectelor, indivizilor sau relațiilor în semne și modele consumabile, transparente, care fac să dispară distincția dintre public și privat. Vinderea transcendenței în profitul creșterii abundenței a dus la imaginea unei societăți cufundate în imanență și în pierderea definitivă a diversității scopurilor. În acest context, consumatorul "este imanent semnelor care îl structurează. Nu mai există transcendență, nu mai există finalitate, nu mai există scop: ceea ce caracterizează această societate este absența de "reflectare", de perspectivă asupra
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
transcendență, nu mai există finalitate, nu mai există scop: ceea ce caracterizează această societate este absența de "reflectare", de perspectivă asupra ei înseși. [...] În modul specific al consumului nu mai există transcendență, nici măcar cea fetișistă a mărfii, nu mai există decât imanență față de ordinea semnelor"395 (s. a.). Baudrillard invocă în acest context simbolul "oglinzii", metaforă importantă a istoriei culturale, pe care îl vede abolit în modernitate și înlocuit cu simbolul "vitrinei". De altfel, este deja un loc comun "convenția" culturală care face
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de a asigura controlul social prin previziune și anticipație programată, remarcând totodată că "această mutație nu are nimic nedeterminat: ea este rezultatul unei istorii unde succesiv Dumnezeu, Omul, Progresul, Istoria însăși mor în profitul codului, unde transcendența moare în profitul imanenței aceasta corespunzând unei faze mai avansate în manipularea vertiginoasă a raportului social"397. A accepta ideea codului înseamnă, implicit, și a fi de acord cu sfârșitul mitului originii și a locui în spațiul violenței lucrurilor prestabilite (radicalizarea acestor teze îl
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
religioase, metafizice sau filosofice. Profunzimea, la fel ca și transcendența, se pierd și în tumultul comunicării rizomatice, astfel încât ecranul și rețeaua desemnează acum cele mai potrivite metafore care corespund societății de comunicare. Dacă transcendența se caracteriza printr-o "mișcare dialectică", imanența în care se pare că se trăiește în lumea postmodernă se recunoaște prin exponențializare, prin ridicarea la putere a oricărei relații. În scriitura sa de cele mai multe ori sentențioasă, Baudrillard afirmă că "nu mai există suflu al transcendenței. Nu mai există
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
se pare că se trăiește în lumea postmodernă se recunoaște prin exponențializare, prin ridicarea la putere a oricărei relații. În scriitura sa de cele mai multe ori sentențioasă, Baudrillard afirmă că "nu mai există suflu al transcendenței. Nu mai există decât tensiunea imanenței"398, care confirmă încă o dată transparența proprie acestei societăți obsedate de comunicare. Inutilizabilitatea metaforei oglinzii este reafirmată, obiectul nu mai reprezintă oglinda subiectului, la fel cum toată relația opozitivă dintre subiect și obiect se oprește din a mai fi considerată
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]