549 matches
-
gâdile vanitatea, ne pun alături de nume cu rezonanță. În zodia mea, zodia Racului, s-au născut Proust, Rousseau, Kafka, Rembrandt, Pirandello, Lolobrigida. Ceea ce m-a făcut să și râd. Ce pot avea comun Proust și Lolobrigida? Și pe urmă câți imbecili și câți netrebnici se vor fi născut în aceeași zodie cu mine? Dacă vreți să știți, compania lor astrală nu m-a stingherit deloc. Dimpotrivă. Datorită ei n-a trebuit să fiu nici umil, nici modest. Dealtfel, vă sfătuiesc și
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
fi murmurat "trăiască inamicul" și atunci mi se făcea rușine și silă, fugeam acasă și ascultam din nou cântecul acela cu ritm de cizme tropăite. În asemenea împrejurări, înțelepții zic totdeauna: "Important e să nu fim mușcați. Trebuie să fii imbecil ca să ieși singur în calea cobrei". Și își caută un loc cât mai ferit de unde pot eventual să vadă fără să fie văzuți. Instinctul de conservare mă îndemna și pe mine să procedez la fel, iar îmblînzitorului care mă căuta
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
va supune. Trebuie curmată repede istoria asta. Oricum, nu e vorba de Astrolog, i-a pocnit capul ca o nucă; zăpăcise lumea de tot. Trăncănesc unii că eu l-am adus, ca să abat atenția oamenilor de la povestea cu... Idioții! Numai imbecili; se iau după orice aiureală! Cred că e isprava javrei de Caravella; în mintea ei de maimuță, a crezut că, până la urmă, o să mă dea gata, după ce a călărit-o un port întreg și mai toată Stațiunea. E bine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
vândut; Kafka, de pildă, ți-a salvat dantura, ți se mișcau dinții, erau în pragul unui scorbut. Ți-ai luat două kilograme de lămâi! Pe Kafka; și-a smuls masca de oxigen ca să moară mai repede, sătul de lumea asta imbecilă! Un portărel va veni să-l ridice, pentru gaze, pe Tolstoi! Pe Baudelaire - sau Poe - pentru lumină! Peste câteva luni, când nu vei mai avea decât cărțile scrise de tine, le vei oferi, altui executor, pentru plata gunoiului. Ești ținta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
nervos. Spuse că nu despre asta era vorba și că venea sa-i ceară doctorului Rieux să-l ajute. ― Îmi cer scuze, adaugă el, dar nu cunosc pe nimeni în orașul ăsta și corespondentul ziarului meu are nefericirea să fie imbecil. Rieux îi propune să meargă împreună până la un dispensar de centru, deoarece avea de dat câteva ordine. Au coborât străduțele din cartierul negru. Se apropia seara, dar orașul, atât de zgomotos altădată la ora asta, părea ciudat de singuratic. Câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
liniștite, cafea cu lapte, fumau. Vorbeau puțin, băuseră, noaptea - după un somn de nici un ceas -, aproape o sticlă de whisky; Helga și Maricrisa, deosebit de vesele, Îi cîntaseră, despuiate, lui Thomas ceva la vioară; rostiseră numele unui compozitor necunoscut, o scîrțîială imbecilă; muzică dodecafonică, explicaseră ele, pricepute. Prestația fusese Întreruptă de cîteva lovituri, Înăbușite, În perete. Ann izbea, probabil, cu pumnul. Era o zi senină, soarele pătrundea prin una din ferestre, luminînd brațul Maricrisei. Era liniște, un calm odihnitor. Thomas s-a
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
există una, o amenințare, tot e ceva, nimeni nu mai știe de frică - frică, ce mai Înseamnă iadul? Un basm, nu mai sperie pe nimeni, vine Antonia cu Sodoma ei, te apucă rîsul, e bătrînă, mă omor singur cu gînduri imbecile, asta cu urmașii, ce tîmpenie, să-i văd, să-i cunosc, pentru ce, glasul sîngelui, de unde? Îmi stric viața, ce dacă nu o să-i cunosc, o știu pe Ann, și cum o știu, de ce ar fi ei mai buni, dintr-
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
o să mai fie prea sigur, vom nimeri În garduri, În ziduri... CÎt despre celălalt Încălecat, doar ne vom face de rîs, doi neputincioși - Thomas - pe care nici o puicuță nu va putea să-i mai Învioreze... Ne vom zgîi la filme imbecile, la televizor, vom suna pe la Salvări, vom fi morți, Thomas... SÎntem! Mă uit la tine și... da, ai ceva spectral... ești un duh... umbra lui Thomas cel de odinioară, ai și un miros...“ Lui Thomas nu i-au plăcut spusele
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
ești pe cale să ai un nepot, ai putea, îmi dau seama că scrupulele mele sunt absurde, dar n-am reușit să le evit, Ce-aș putea, Nu știu, ți-aș aduce aminte, te-aș face să te simți prost, Adică imbecil și ridicol, Sunt vorbele tale, nu ale mele, Cu alte cuvinte, bătrânul văduv care face pe cocoșul, aruncând ocheade tandre unei văduve ca și el, dar din cele tinere, și uite că vine fata moșului să-i dea de veste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
va întreba el, Obosită, dar bine, voi răspunde eu, și aceste cuvinte le spunem tot timpul, când vom trece pe lumea cealaltă, n-ar fi de mirare dacă ne vom aduna forțele pentru a răspunde cuiva căruia i-a venit imbecila idee de a ne întreba cum ne simțim, Muribund, dar bine, așa vom spune. Ca să uite gândurile de rău augur care nu vroiau să-i dea pace, Cipriano Algor încercă să se concentreze asupra peisajului, o făcea în disperare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
începător, zău așa, fără nici o strălucire, o jignire pentru nebunie,zău așa, o ofensă nemeritată, zău așa. — Ai venit de mult, Tolea? Parcă te-am întrebat ceva... Nu, nu venise de mult, dar cum să răspunzi la o întrebare așa imbecilă, când doctorul Nebunescu măsoară timpul după lichidul din sticlă, parcă prietenul Courvoisier ar fi clepsidră, auzi, clepsidră! Așa că domnul Dominic uitase să răspundă întrebării, are el jocul lui, să-l facă pe domn’ doctor să spună întâi ce are de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
odată, tovarășilor colegi aria asta? Audiența învățase strategiile răbdării, mizeria și frica și suspiciunea si somnolența plictiselii vicioase. Plictiseala otrăvită, canibală, plictiseala supunerii și trădării și somnolenței, chiar și plictiseala fricii, da, da. „Ați văzut vreun dictator vorbind copiilor? Stânjenit, imbecil. Ca și cum ar vorbi soldaților sau tribunalului ceresc. Fraze serioase, tăiate cu toporul. Un om singur și serios, absolut serios! Libertatea i se pare o glumă. O golănie, o șmecherie îndreptată împotriva lui, bietul captiv. D-aia, frivolitatea... într-o dictatură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
extraordinar faptul cè voi fi angajat exact în profesiunea mea de programator, se pare cè i-am convins pe cei de la Microsoft de profesionalismul meu! Când vrei sè pleci? mè întreabè ea cu o voce stinsè, voi fi un mare imbecil dacè voi închide telefonul trecând peste aceastè voce de femeie rènitè, dar eu sâmbètè?! Mè mai întreabè dupè nu știu-l meu când ar putea sè mè vadè, o întrebare-rugè, Matei! Speriindu-mè de cruzimea cu care as vrea sè lovesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
betonați cu elasticitate dinamică, aveau variație statică, în funcție de efortul creșterii în vârstă a fiecăruia, de compresiune sau încovoiere și păstrând coeficientul Poisson, betonul devenea elastic, zumzăind Cu ultima suflare înghețată, ne-am unit trecutul cu necrologul prezentului, încercând zdrobirea durabilității imbecile a betonului cu zdrobirea frecvenței de rezonanță după n cicluri de îngheț-dezgheț, dar netrebniciile au apelat la Jones și Welch și ne-au zgâriat urechile nămoloase cu simfonia roșie a gândirii matematice Încercările noastre au determinat scăderea eforturilor de rezonanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
încercat să facem niște planuri prin care să combatem deciziile Guvernului. Unul dintre primele noastre gânduri a fost răpirea Ministrului. De aici totul ar fi decurs de la sine. Ne-am dat seama imediat că acesta ar fi fost cel mai imbecil plan pe care l-am fi putut născoci vreodată. O dată cu înființarea sistemului de comunicații folosind sateliții Guvernului, ne-am gândit că nu ar fi o idee rea să ni se alăture mai mulți tineri de pe planetă, deoarece toți sunt supuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
atâtea artificii? Ca să sperie animalele și păsările? -,,Marea familie Europeană,, ne-a Ăreăchemat lângă ea, și, de unde, puțin Îmi păsa de lucrul ăsta până acum, ba chiar Îmi băteam joc de el, astăzi am așa, un soi de mândrie, recunosc, imbecilă În situația În care mă aflu. Am citit ieri la gura metroului un ziar. -Cerșetor care să citească ziare! Pfui, piei drace, izbucnește Kawabata, și râde strângându-și cu gesturi Încete, de bătrân, cureaua, peste straturile de haine care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
declară că nu are nici un caz suspect; odată trecută pe celălalt mal se află că holera o decimează... Medici din funcțiile sanitare se ascund la București, fără să se știe cum. Cea mai mare parte au o frică îngrozitoare și imbecilă de holeră". Mai grav era că asemenea sabotări ale regulamentelor sanitare se petreceau ca urmare a complicității stabilite între șefii militari și medicii militari. La 11 august, Cantacuzino consemnează: "Comandanții unităților încep să ascundă cazurile de holeră care se produc
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
pentru genialitatea lui H.R. Patapievici. Ce spuneți domnilor, jidanii foști comuniști, Horea Roman Patapievici și Vladimir Tismăneanu aveau oare acoperirea morală de a fi membrii comisiei de redactare a unui asemenea document,de condamnare, cică, a comunismului?. În panseurile sale imbecile (ca și autorul), Patapievici scria cândva despre români: „Canalie de facto, românul este un colaboraționist bovarizat de ipocrizia aspirației la disidență”. Și iată acum se vede clar, că Tismăneanu, și Patapievici sunt de drept acele „canalii de facto”. Și ei
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
aproape în patru labe. Ce căutați? a zis într-un târziu. Cheia de la cameră. De la Sevgin? Aoleo, e nasol dacă i-ați pierdut-o, nu vă mai lasă aia să plecați... Țârțâc râdea spunând asta, cu un fel de veselie imbecilă, mai mult în ochii mici de tătar decât în gura fără dinți. Că finalul istoriei a fost fericit, cheia argintie-strălucitoare atât de mică, parcă ar fi fost anume făcută să se piardă, s-a găsit (dar, vorba ceea, ce cheie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
și la Irina, ceva strident în ele. Așa va fi Irina bătrînă! Ce satisfacție am avut! Simțeam că descoperirea asta are să mă bucure întotdeauna, chiar când totul îmi va fi egal. Aveam o răzbunare pentru a mă potoli puțin. Consolare imbecilă, îmi dădeam seama, dar mă bucuram totuși... Sunt talente speciale ca să pricepi o operă literară, o bucată muzicală, o statuie sau un copac, oricât ar părea că aceste lucruri sunt la îndemîna oricui. Într-adevăr, deși fiecare mărturisește fără jenă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
lene să deschid fereastra... Revăd în curte un trunchi gros, pe el câteva picături de sânge închegat, câteva pene negre, și în el înfipt un topor. Împrejur, pe iarba grasă, sute de pui aleargă sprinten, ciugulesc, ciripind. Păsări nebune, oameni imbecili... În fiecare clipă avem prilejul să surprindem neantul, și totuși continuăm a trăi nepăsători, ne bucurăm sau ne supărăm pentru lucruri neînsemnate. Cei mai inteligenți își găsesc o scuză: cultul energiei. La furnici se pare că înmormîntările se petrec cu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
vorbesc și mă indignez că, dimpotrivă, Viky se simte foarte bine cu ei, înșiră banalitățile fără nici o dificultate, omoară timpul fără nici o părere de rău și fără să bănuiască plictiseala mea. Câte unul din companionii ei e și urât și imbecil, și totuși îl poartă după dânsa, îi vorbește cu același farmec și nu-l părăsește noaptea târziu înainte de a-și fi luat angajamente pentru a doua zi. Eu cu Ioana, fatal, mereu în preajma ei. Cum nu bănuie nimic din toate
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
noastre, nu știu ce să spună. Am telefonat doctorului Bogdan, de data aceasta enervați și pe el. Și dânsul n-a găsit decât să exclame: "Fir-ar al dracului!" Pe doctorul Petroff aproape l-am certat, și a suportat cu o mutră imbecilă tot scandalul nostru. Apoi, tot așa bîiguind: "Eu tot febră tifoidă cred că este. Am toată încrederea în analiza făcută la Constanța (bulgar ipocrit!), dar cine știe ce s-a întîmplat, poate că nu s-a găsit nimic în momentul acela, căci
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
facem injecții antitifice! Cum protestez energic împotriva acestei idei, căci e inutil să mai suportăm niște injecții cu efecte dezagreabile pentru o boală inexistentă, și pentru că mă irită contrazicerea Ioanei, ascultând pe doctorul Petroff, pe care îl găsisem până atunci imbecil, Ioana, ca de obicei, se încăpățînează cu atât mai mult în gândul ei. Și o bucată de timp uită complect de boala lui Viky, și toată discuția evoluează nu-mai dacă trebuie să ne facem injecții sau nu. La plecare am
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
însă nici o bucurie în ei. Vrasăzică, Ahmed e bolnav cu adevărat! M-am revoltat și am început să țip, în timp ce lacrimile îmi veneau în ochi: "E oribil în aceste locuri păcătoase! Mori cu zile! Nu sunt decât doi doctori imbecili care să te îngrijească! Dar pentru un animal mititel nici nu poți face nimic. Mi-a devenit viața aci insuportabilă. De-aș pleca odată!" Luam instinctiv, ca pretext, boala unei pisici, ca să mă războiesc cu soarta pentru neliniștea în care
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]