841 matches
-
în umbră cu calitățile tale, apoi să îl părăsești. - Ei, dacă îți spun că nu era prost! Și nici urât! Adică vrei să zici că mă încurcam eu cu un zevzec? Asta era prea de tot - să-i ia apărarea imbecilului! Mai încerc o dată. Ea nu și nu, o ține una și bună: nu era tâmpit! M-am enervat teribil. La prima stație am sărit în beznă. Autobuzul a închis ușile și a demarat. Am mai apucat să zăresc chipul uimit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
fac salturi scurte, repezi. Uneori îmi pun o fustă și o perucă neagră, creață, ca să pot traversa în liniște porțiunea asta minată. Intru în clasă și generația de mâine cade pe spate de râs. Nu mă prind - or fi drogați, imbecilii! Gogoașă se milostivește și, ținându-se cu mâinile de burtă de durerea râsului, chirăie: geanta! hăhă! geanta! Mă uit și văd că iar am fost victima șuților de pe 102. Geanta mea are trei tăieturi lungi, făcute cu lama de ras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
singur... Am impresia c-a fost cât pe ce s-o-ncurce! zice Fratele, privind admirativ cum Lunganul recade cătrănit, la loc. Să ne fie învățătură de minte! Pravilă! La amândoi! Data viitoare, nu-l mai luăm la pileală, pe imbecil, decretează Dănuț. Dacă vrea să se sinucidă, să-i fie de bine! Să-i priască! Mi se rupe mie! Nu-i stau eu în cale! Dar, fără martori! La periferie! Pe vine! La oase! Solo! Fără noi! Se aprobă! Facerea
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Frate încetișor, înainte, Dănuț poposește o secundă lângă trupul prăbușit, inert, al Matahalei, în care scânteia vieții fulguie și se împuținează rapid, cu fiecare revărsare, tot mai scurtă, a fluidului roșietic vital, printre iarbă și printre pietre. Noapte bună, biet imbecil virgin. Măgărușule! Ne-ai trișat! spune el, resemnat. Și lăcrimează. Venit din spate, micul Vierme se apleacă, înghițind în gol și mângâie fugar fruntea rece și udă a doborâtului, după care se îndepărtează și o șterge spre stradă, evitând speriat
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
se dezguste definitiv de apropierea carnală a bărbaților. Era chiar încîntată că viața pe care și-o pregătea o va împiedeca să iubească și să fie iubită. Ajunsese să creadă că orice bărbat e o brută, un porc sau un imbecil," și că singurii masculi care merită vreo considerație sunt cei care renunță la "plăcerile" lumii, adică sihaștrii, filozofii, misticii. În capul Jeniei se băteau o sumă de idei inconsistente, alături de dezamăgiri sentimentale și superstiții femeiești (cultul "omului superior", al "omului
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
la nimic. între timp lângă mine venise să se așeze un tânăr cu o alură de copist la tribunal, având chiar degetele pătate de cerneală violetă și unghiile necurățate, cu un cap cu trăsături mari și dizgrațioase și ochi de imbecil visător, așezat puțin strâmb pe gâtul înclinat spre umărul stâng. Posibil să fi fost student și să copieze acte doar pentru a se întreține, pentru că, din buzunarul lăbărțat și ros al hainei ce avea pe piept câteva pete unsuroase, a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Pe când mă întorceam de la facultate un individ m-a acostat. Doamne, ce sperietură am tras! Nu e chip să ieși singură pe stradă! ― Cum, și pentru asta îți faci sânge rău? ― Crezi că e puțin lucru? De ce m-a urmărit, imbecilul, atât de stăruitor? M-o fi luat drept altcineva? Crezi că aș putea fi asemuită cu o femeie ușoară? Am încredințat-o că este exclus așa ceva, dar că bărbații cultivă obrăznicia pentru că, în genere, femeile se apără rău. Cele care
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
umilință, mă simțeam fiu de rege sau rug aprins. Era, vă rog să rețineți, altceva decât convingerea mea de fiecare zi că sunt mai inteligent decât ceilalți. O atare convingere, de altminteri, n-are nici o importanță, de vreme ce o împărtășesc atâția imbecili. Nu, eram atât de fericit, încât mă simțeam, îmi vine greu s-o spun, ales. Ales între toți, pentru acea îndelungă și stăruitoare reușită. Sentimentul acesta era, la urma urmei, rezultatul modestiei mele. Refuzam să pun asemenea reușită doar pe seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
șirul nesfârșit de vehicule s-a pornit un concert exasperat de claxoane. Eram din nou pe verde. Atunci încă zăpăcit, în loc să-l scutur puțin pe individul care strigase la mine, m-am întors cuminte la mașină și am demarat, în timp ce imbecilul mă blagoslovea cu un "nenorocitule" de care mi-aduc aminte până azi. Întâmplare lipsită de importanță, veți spune. Desigur. Numai că mi-a trebuit multă vreme s-o uit. Aveam, totuși, scuze. Mă lăsasem lovit fără să răspund dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
fiind părăsit, acel succes nu mai avea rolul de căpetenie. Mavnțiu, felicitat mult și asupra bunei lui înfățișări - era îmbuibat de arsenic - se enervase; așadar, era tratat în public ca un bolnav care merită complimente când arată mai bine! Acei imbecili dau astfel argument nou Adei pentru avariția ei! Tot necazui lui, firește, cădea pe Ada. Ce nevoie de cai de curse! Ca să aibă maître d'eturies? . . . Ca să-și scoată la lumină haimanaua? . . . Risipă de bani din vanitate și desfrâu, pe când
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Luca. Mai departe spre ce? Băiete, și eu am crezut odată că omul își dă măsura numai forțând imposibilul. Acum, însă, nu mi-a mai rămas decât să mă îmbăt ca un porc, fără să-mi mai pese ce zic imbecilii și înțelepții... Doctorul Luca se opri, câteva clipe, pentru a-și șterge de transpirație fața congestionată... Aici toți se socotesc filosofi. Ce e cu praful? De unde vine? Asta se întreabă mereu. Stau cu obloanele trase, jumătate din an, pe urmă
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
care reușise totuși să rămînă cu o valiză de mînă. Cei patru copii se apropiară de ghișeul agenției Panagra, triști și somnoroși; Santiago, totuși, așa toropit cum era, simțea cum În sufletul său ia naștere o mînie cumplită: cine era imbecilul ăsta care o lua de braț pe mama lui? Și acum, cînd Îl vedea din profil, sprijinit cu multă distincție de ghișeul agenției Panagra, simți că turbează de furie. Dar nu știa de unde să-l apuce. Cum să-l distrugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de mătase parfumată pe care i-o Întinse cum ai Împărți foi volante, uitîndu-se În altă parte. — Nu uitați de Santiago, le spuse, luîndu-și rămas-bun. Și plecă fără a Încerca să vadă de ce vomitase Julius făcîndu-l să se plîngă pe imbecilul ăla, În orice caz Înainte de a Începe să miroasă urît. Ei așteptau În automobil În timp ce Carlos se duse să-l aducă pe Santiaguito. Îl găsi la bar și-i trebui mult timp pentru a-l convinge că trebuia să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
a rămas mut, s-a pierdut cu totul, n-a știut ce să spună, În timp ce japonezul Îi Întindea o mînă de mătase rece, era foarte oriental consulul ăsta și nu mai contenea cu plecăciunile; l-au privit ca pe un imbecil incurabil și chinezii pot fi oameni fini. Asemenea lucruri i se Întîmplau bietului Juan și-l duceau În pragul infarctului, pe urmă lumea o să spună că a murit din motive economice, În urma supărărilor pricinuite de afaceri, din cauza grijilor financiare care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
putea să spună nimic și se pregăti să asiste la scenă, milionar din cap pînă-n picioare și agasat la culme. Primul fum pe care-l trase În piept Îl convinse că Arminda era inofensivă, iar al doilea, că Julius era imbecil din naștere. În schimb, Susan, foarte curioasă și transpunîndu-se din nou În ambianța hipodromului, urmărea deschiderea pachetului cu un entuziasm delicios și fals. Nu era prea ușor de spus dacă va putea să-și păstreze entuziasmul, fiindcă pachețelul Își pierdea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
silă și nu mai vorbi de natație și de atletism și se Întoarse cu fața la mica lagună, le Întoarse spatele, avea un spate frumos, nimic de zis și Începu să se joace cu peștii ca să nu mai vadă turma aia de imbecili și femeile alea ca niște papagali În doliu. Era sălbatică de tot suedeza asta: nu Înțelegea că doamnele se Îmbrăcaseră foarte elegant și se machiaseră cum nu se poate mai bine și că În realitate singura ființă ciudată de acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
la ea, era tulburată, la fel ca În după-amiaza cînd sunase și venise chiar ea să-i deschidă poarta de la grădină, stranie și tulburată; abia atunci Își dădu seama că lipsea majordomul, de ce oare? și nu mai avea nici inelul, „imbecil! imbecil!...“ Abia atunci Înțelegea ce se Întîmplase În adupă-amiaza aceea... „Imbecil!“ Simți mînia acelei după-amieze În tot corpul, Întreaga dupăamiază de culoarea mîniei pătrunse În atmosfera lui neagră, făcîndu-l să se ridice pe jumătate, dar din nou se prăbuși ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
dupăamiază de culoarea mîniei pătrunse În atmosfera lui neagră, făcîndu-l să se ridice pe jumătate, dar din nou se prăbuși ca să intre iar În grădina unde Delfina Îl primea zicîndu-i nu I Iove you, zicîndu-i doar Îmi placi, iar el, „imbecil stupid!“, el Îi spunea I Iove you, observînd că era ciudată, neliniștită și În clipa aceea Vlăjganul apăruse dintr-un colț al grădinii, zîmbitor, Încrezător, apoi ca un laș se dădea Înapoi explîcÎndu-i În engleză, ferindu-se, bătînd În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
un nătâng, un "haloimăs", "cu figuri", care îi stârnește mila: "Săracul, era mereu necăjit...". În compania lui se plictisește căci: Nu era om de înțeles, cum era să mi-l iau de pe cap? Penciulescu, disprețuitor și arogant, îl consideră „dobitoc", "imbecil", poet "cretin" și lipsit de talent. Imaginea finală, după cum o surprinde Fred , este: În notele din subsolul paginii, autorul îl descrie astfel: În același ton admirativ, continuă: Cu sinceritate se autocaracterizează: Pentru alții Fred este superficial, insensibil, un ins care
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
de organizarea gazetei, pe care o scria aproape singur și timp de două săptămâni, "Veacul" a dezlănțuit o campanie furibundă "aproape sălbatică" împotriva celui care îl atacase pe Gheorghidiu pentru "afaceri nervoase". Îl face să apară în fața opiniei publice "un imbecil ridicol". Atacurile virulente ale noii gazete, se îndreptau acum împotriva întregii clase politice, împotriva conducerii tineretului liberal, astfel că Nae Gheorghidiu ajunsese să fie "temut și ascultat", iar gazeta "semăna teroare, mai ales (...) în partidul liberal." Ziarul are și un
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
hotărât. - Adică, nu chiar. Excelența Voastră, acest om este Ashargin și totuși nu este. El... Amuți și mai apoi se rugă: - Întrebarea următoare, vă rog. Patricia Hardie pufăi. Părea deplasat. Enro îi aruncă o privire teribilă Spuse furios: - Care-i imbecilul care mi-a adus un detector stricat? Altul, imediat. Al doilea detector, odată instalat, răspunse la întrebarea lui Enro: - Da, este chiar Ashargin. Se opri, reluă: - Adică... pare să fie el. Conchise nesigur: - Există o confuzie. Acum era o anumită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
descoperirile realizate pe Venus sunt imediat introduse și pe Pământ. În realitate, cercetarea este mai avansată pe Pământ, în multe domenii. Și de ce nu? Aici populația este mult mai numeroasă și specializarea permite inteligențelor de nivel mediu, ba chiar și imbecililor să facă invenții și descoperiri. ― Mda! Înțeleg. Gosseyn își încordă întreaga atenție. ― Dar acum spune-ți-mi, așa, după câte cunoașteți despre știința Pământeană și cea Venusiană, cum poate fi explicată existența a două corpuri pentru una și aceeași personalitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
hotărât. - Adică, nu chiar. Excelența Voastră, acest om este Ashargin și totuși nu este. El... Amuți și mai apoi se rugă: - Întrebarea următoare, vă rog. Patricia Hardie pufăi. Părea deplasat. Enro îi aruncă o privire teribilă Spuse furios: - Care-i imbecilul care mi-a adus un detector stricat? Altul, imediat. Al doilea detector, odată instalat, răspunse la întrebarea lui Enro: - Da, este chiar Ashargin. Se opri, reluă: - Adică... pare să fie el. Conchise nesigur: - Există o confuzie. Acum era o anumită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
descoperirile realizate pe Venus sunt imediat introduse și pe Pământ. În realitate, cercetarea este mai avansată pe Pământ, în multe domenii. Și de ce nu? Aici populația este mult mai numeroasă și specializarea permite inteligențelor de nivel mediu, ba chiar și imbecililor să facă invenții și descoperiri. ― Mda! Înțeleg. Gosseyn își încordă întreaga atenție. ― Dar acum spune-ți-mi, așa, după câte cunoașteți despre știința Pământeană și cea Venusiană, cum poate fi explicată existența a două corpuri pentru una și aceeași personalitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
putea face pentru Florence?" Doamna Miga sorbi încă o înghițitură de cafea rece. Panglica îi alunecase pe ureche. Căpătase aerul acela șui, specific bătrânilor pe care-l dau neglijențele vestimentare. "Mă enervează îngrozitor Ioniță! Se uită la mine ca un imbecil și face pe el de frică. Parcă mie îmi arde de ocheade." Șerbănică Miga nu dormea. Ținea ochii închiși morfolind între degete un capăt de ață. " Nu-mi dau seama deloc ce intenționează oamenii ăștia. De ce îi interesează pivnița noastră
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]