550 matches
-
responsabil pentru excesele regimului său, dar fusese un pion într-o luptă interstelară pentru preluarea controlului, pe care de fapt n-o înțelesese niciodată. Urmașii lui erau bărbații cei mai venali de tipul cunoscut în politica de pe Pământ din vremuri imemoriale. Lyttle nu dădu nici un nume: și acesta era un lucru cât se poate de înțelept. Indivizii numiți aveau tendința să-și regleze conturile, la nivelul la care operau. Altă afirmație era că nu se mai auzise nimic de oamenii de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
nou să sape la puțul din mijlocul pustiului. Doar un targui putea fi atât de nebun încât să se aventureze să caute apă într-un loc atât de îndepărtat din pustiu, dar poate de aceea tuaregii au fost, din timpuri imemoriale, stăpânii deșertului. Centimetru cu centimetru, săpară pământul. Piatră cu piatră, completară cercurile. Metru cu metru, urmară drumul pe care-l indicau rădăcinile palmierilor. Erau convinși, „știau“, datorită existenței lor de secole în regiuni atât de pustii, că, dacă acei palmieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
ca putere instituită pur și simplu. În acest caz, sursa puterii nu mai este verificabilă, căci ea cade în afara transmisiei neîntrerupte pe care o presupune lanțul educator-educat, retrăgîndu-se fie în transcendența divinului, fie în aceea a unui timp prestigios și imemorial, în transcendența originii. Devenirea în spațiul libertății. Iubirea Am văzut că primul contact cu eul meu ca eu gol, care premerge oricărui proiect și oricărei preluări în proiect, se produce în frică. Tocmai pentru că, prin amenințare, hotarele mele sânt puse
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
apar". Ba chiar omul vrea să se simtă liber de regula pe care i-o impun simțurile și conceptele intelectului. El are nevoie de o cunoaștere care vine nu de jos, ci dintr-o rațiune supremă care, într-un timp imemorial, s-a livrat celei omenești, făcîndu-i dezvăluiri senzaționale cărora nu le corespunde nici un obiect vizibil. Și totuși, Kant, tocmai în măsura în care a recunoscut acest avânt, s-a simțit obligat (ca să spunem așa din motive de onestitate intelectuală, filozofică și critică) să
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Ne-am apropiat de moarte: „somnul e fratele morții“, o frază pe care n-o vom citi prea curînd pe cutiile cu somnifere. François se străduia să se convingă de faptul că noi reintrăm În contact, În vreme ce dormim, cu timpurile imemoriale În care a Început să apară viața În acel haos prebiotic pe care un Învățat Îl numise „o supă caldă“. Somnul ne face să parcurgem un drum de șase miliarde de ani În răstimp de cîteva ore; nu e de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Păi, cu voi, omul poate ajunge și mai prost decât sunt eu! îi răspunse cu amărăciune Lizaveta Prokofievna. Rușine! Imediat ce ajungem acasă, să-mi arătați poezia asta a lui Pușkin! — Cred că n-avem nici o carte de Pușkin. — Din vremuri imemoriale, adăugă Alexandra, zac pe undeva două volume ferfenițite. — Trimiteți imediat pe cineva la oraș ca să cumpere, pe Feodor sau pe Alexei, cu primul tren - mai bine pe Alexei. Aglaia, vino încoace! Sărută-mă, ai recitat excelent, dar - dacă ai fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
resimt în asemenea situații este acela de a nu mai avea clopotul satului lor și mormintele strămoșilor”(Haxthausen, 1853, vol. III, 148-149). La români hotarele sătești nu se schimbau, cele mai vechi documente scrise considerându-le ca datând din vremuri imemoriale (înainte de întemeierea statelor feudale) (Stahl, 1998, vol. I, 94-105). Agricultura itinerantă românească se desfășura așadar pe teritoriul fiecărui sat în parte, fiind vorba de populații ce nu se deplasau încontinuu spre noi regiuni. În regiunile rusești existau și sate ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
fructul unei sfințenii rău întrebuințate. - În toate declarațiile de dragoste, simțeam că numai Absolutul importă - și de aceea puteam face câte voiam și oricui. Fâșiile de zăpadă pe fondul cenușiu al munților în dimineți de vară: dărâmături ale unui cer imemorial. Ideile sânt melodii moarte. Neputând dezvălui oamenilor pricinile inimii noastre, fără Dumnezeu ar trebui să ruginim pumnale prin ascunzișurile ei. - Inima se apleacă cu mișcări naturale spre floarea sinuciderii din mijlocul grădinii de rătăciri care e viața. Soarta omului e
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
nu numai atât. Spiritul religios te întoarce cu fața spre trecut. Unui om care crede în Dumnezeu, viitorul nu-i mai poate aduce nimic. Dumnezeu este totdeauna înapoia noastră. Teologia întreagă este reacționară, fiindcă ea nu vede culmi decât în imemorial. Pentru ea, timpul este o cădere; pentru spiritul revoluționar, singurul cadru de realizare. Mai mult: pentru spiritul revoluționar, timpul este o divinitate. În timp se poate face totul. Admițând posibilitatea unei modificări esențiale în temporalitate, spiritul revoluționar cade într-un
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
fără să se nevrozeze, biluța aleargă Împotriva naturii, Împotriva inerției, Împotriva gravitației, Împotriva legilor dinamicii, Împotriva vicleniei constructorului care o voia iute, și se Îmbată de un fel de vis movendi, rămânând În joc mult mai mulți timpi memorabili și imemoriali. Dar se cere un pubis feminin, care să nu intercaleze corpi cavernoși Între osul iliac și mașină și să nu fie la mijloc materie erectilă, ci numai piele, nervi, oase, Învelite Într-o pereche de jeanși, și o ardoare erotică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
șefului lor, enumerând starea socială a tatălui acestuia decedat, averea, numărul de copii și cele mai profitabile tranzacții pe care le-a făcut. Urmează apoi cele făcute de tatăl său și de strămoșul acestuia și astfel se ajunge până în vremuri imemoriale. Servirea băuturilor reci întrerupe prezentarea generațiilor. Așa cum se încurcă lanțurile unui Fo între ele, lanțuri de datorii și obligații care se pierd într-o complexitate indecisă, tot așa stau lucrurile și grijile unui conducător Fotse. În timp ce Daou ascultă genealogia sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
risipă de material, proasta alcătuire a croielii, întreținerea de mântuială a capotului îl cutremură. Vădit lucru, era ceva putred în Imperiu. Și totuși, nu-și putea lua ochii din pământ; vederea țigăncușei îi tulbura și mai tare. Iar aceasta, cu imemoriala grație a celor de teapa ei, puse cafelele pe o măsuță și se strecură în celălalt fotoliu, așezându-se - e totuși cazul s-o spunem - turcește. Timpul trecea. Clipele zburau una după alta, focul duduia plăcut, buștenii se prăbușeau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cam singurul loc unde se putea citi din târg) și, surpriză, cel al Institutului Cultural Român, fermecător prin simplitatea lui și albul relaxant care-o genera. La extrema negativă regăsim standuri „de pe vremuri“: afișe scrise cu pixul, reduceri la cărți imemoriale și fețe acre. Cărți premiate, wireless fără acces Târgul e și o competiție formală, chiar dacă nu pare. Există o democrație specială la Gaudeamus, bazată pe votul cenzitar și pe colegii de electori. Votul publicului e întotdeauna important, chiar dacă niciodată nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
alte fragile creaturi, perdea cu imprimeu peisagistic (munți/dealuri), ladă, vitrină, goblenuri, iconițe, fotografii alb-negru cu suave portrete feminine cărora nimeni nu le mai cunoaște numele, calendare de perete contemporane (cu Monica Bârlădeanu par example), scaune și fotolii cu tapițerii imemoriale și un suprarealist pat de spital. Acestui artefact genuin & delicios, artiștii i-au adăugat: o lampă Art Nouveau, o oglindă cu ramificații stilizate, un darts play station, o colecție halucinantă de bibelouri îmbunătățite (balerine cu cagule, zâne însărcinate sau tatuate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
punctul să închidă calculatorul când își aminti să-și verifice e-mailul. Acolo, înconjurat de un desen viucolorat, îl aștepta un mesaj de la fiul său. NU UITA, spunea mementoul electronic, AZI E SEARĂ DE FILM. În fiecare marți, încă din timpuri imemoriale, Jack și Ben oficiau un ritual străvechi, constând în a comanda pizza și a vedea un film împreună. Când îl inițiaseră, fusese Postman Pat, iar acum erau șanse să fie mai degrabă The Postman Always Rings Twice, dar tradiția dăinuise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
dublura pinului desenat în fundal. În Matsukaze, el marca, așa cum am văzut, locul apariției unei fantome. Pinul semnalează întotdeauna posibila prezență a invizibilului. În Takasago, pentru a descoperi secretul pinului (așadar, pentru a accede la adevăr), secret păstrat din timpuri imemoriale și a cărui dezvăluire e ajutată de muzică, de răpăitul tobelor, dar și de nelipsitul dans al zeului care își manifestă prezența, a fost nevoie de o lungă călătorie. Pinul, puntea, călătoria, luntrea, veritabile elemente structurale ale oricărui no, sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
să-i încânte înainte de toate pe morți”. Opera lui capătă astfel o veritabilă măreție, căci, pentru a fi măreață, „orice creație artistică trebuie ș...ț să coboare în timp de-a lungul câtorva milenii, să ajungă, dacă se poate, până la imemoriala noapte înțesată de morți care se vor recunoaște în acea creație”. „Nu”, insistă Genet, „opera de artă nu este destinată generațiilor de-abia născute. Ea e închinată oastei, câtă frunză și iarbă, a celor plecați dintre noi”. Ideea unei opere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
iasă din tenebre și, în același timp, să se retragă în tenebrele unei nopți „într-atât de îndepărtate și totodată atât de dense, de compacte, încât nu se mai deosebește cu nimic de moarte”. Dar statuile acestea, venite din timpuri imemoriale și din spații aflate parcă la capătul pământului, nu ne trimit oare cu gândul la acel străvechi mormânt originar despre care vorbea Michel Serres? Purtând marca vremurilor arhaice, învăluite în bezna începutului de lume, nu ne dau ele sentimentul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
pauza așternută ordonanța va scutura cu mîna foaia de cort. Domnul X simți cum zăpada Îi alunecă În mîneca mantalei. Brusc se va dezmetici din mahmureală. Scena i se părea atît de Îndepărtată, de parcă s-ar fi petrecut În vremuri imemoriale: stînd lîngă foc, undeva, Într-o vîlcea carpatină, soldații se adunaseră În jurul ofițerului care le citea despre perfida conspirație Împotriva Rusiei, a țarului și a orînduirii statornicite. Acel ofițer era de fapt colonelul de artilerie Dragomirov, Serghei Nikolaievici. Cartea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Nu cred că v-ați cunoscut, dar aș dori s-o vizitezi, de dragul meu. După mine, este o femeie admirabilă, cam de vârsta ta. Amory a oftat și s-a hotărât să meargă, ca o favoare pentru Monsignor. CLARA Era imemorială... Amory nu era destul de bun pentru Clara, Clara cea cu părul unduios, de aur, dar nici un bărbat nu era. Bunătatea ei era cu mult superioară moralei prozaice a femeilor ce caută soț, diferită de literatura plicticoasă despre virtuțile feminine. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
o ținea ca pe un vas de porțelan prețios. Alteori, când el era foarte obosit, se așeaza la picioare ei și-și lăsa capul În poala ei, ea Își trecea degetele prin părul lui. Erau ore ce zburau inexorabil, ore imemoriale. UN INCIDENT ACVATIC Într-o zi, Întâlnindu-se Întâmplător În centru, Amory și Howard Gillespie au luat prânzul Împreună și Amory a auzit o poveste care l-a Încântat. După câteva cocteiluri, Gillespie prinsese chef de vorbă. A Început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
chiar animal la zidirea unui lăcaș sfânt” (43, p. 9 ; vezi și 36, pp. 100-101). Lipsa temei jertfei umane este justificabilă din mai multe puncte de vedere. În practică, acest ritual sângeros a dispărut sau a fost „îndulcit” din vremuri imemoriale, fiind înlocuit cu simulacre de jertfiri sau cu jertfiri de simulacre (diverse animale, fantoșa, umbra, „măsura” sau, mai nou, fotografia unui om, produse agricole, bani etc.). Sub influența creștinismului, s-a apelat la prestigiul obiectelor de cult : icoană, crucifix, agheasmă
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
cărei frunze, flori și semințe sunt bogate în canabinol (cu efect eufori- zant și excitant). Dar această varietate de cânepă nu crește, de regulă, în țările europene, ci în Iran, India, Asia Centrală etc. Pe teritoriul carpato-dunărean era cultivată, din timpuri imemoriale, o varietate mult mai săracă în principii active, Cannabis sativa, folosită ca plantă textilă. „Tracii își fac din cânepă haine”, scria Herodot (Istorii, IV, 74). S-ar putea deci ca în relatările lui Pomponius Mela și Solinus să fie vorba
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
versului clasicizant (Tudor George, Romulus Vulpescu), beatitudinea angelică (Constanța Buzea) se alătură dezolării negre ca smoala, inconformismului rebel în absolut (Ion Caraion, Adrian Alui Gheorghe, Aurel Pantea), "microrealismul" ambianței domestice moderne (Constantin Abăluță) ia contact cu ecoul bocetelor și ritualurilor imemoriale (Cezar Ivănescu, Liviu Ioan Stoiciu), celebrarea religioasă (Paul Aretzu, Adrian Popescu) nu exclude răsfățul întru pornografie (reciclatul Emil Brumaru, o seamă de poeți tineri). Până și poezia "de concepție", jocul noțional-reflexiv al versului, rău văzut de criticii din școala lovinesciană
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
oricărei argumentații pro cremațiune din aceea epocă, datorită aspectelor mobilizatoare ce le cuprindea: "Singura luptă pe care o duc purtătorii de facle ai cremațiunii este de lumina poporul să nu confunde incinerarea cu multele superstiții practicate de el, din timpuri imemoriale, ci să o socotească în primul rând ca pe un element de progres și binefacere, iar în al doilea să-și aducă necontenit aminte adevărul istoric și filosofic că: generații noi se nasc peste generații putrede; moartea alimentează viața; societățile
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]