861 matches
-
să-i meargă la inimă poporului român educat în spiritul kitschului naționalist. Poporul român nu are resursele necesare pentru un război care se poartă cu tupeu. Și, mai ales, poporul român nu poate purta acest război pentru că nu mai percepe imoralitatea: lui îi este indiferent că îl are din nou în față pe autorul unor spectacole en plein air care începeau cu balade duioase și se terminau cu "Ceaușescu, Romînia!", scandat pe scenă și preluat, prin incitație și pseudo-isterie colectivă, de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Pe dumneavoastră, domnule profesor, vă doare mijlocul, dar pe mine mă doare scopul!" miercuri, 17 iulie Astăzi în mașină, în drum spre casă, îi spun lui Vlad Zo că nu mă descurc în povestea cu opera, cu talentul și cu imoralitatea socială a scriitorului. În ce măsură un scriitor care bate palma cu un regim de lichele își pune în pericol destinul literar? Talentul lui Brecht e mai puțin mare pentru că el era compromis? Sau al lui Sadoveanu, Arghezi, Călinescu? "M-am gândit
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
zice că nu? Numai ce fel de repertoriu? Uzez de paciința publicului pentru a-i înșira aice o listă a averii noastre dramatice. 1-. Comediele d-lui V. Alesandri - pline de spirit, însă pline, partea cea mai mare, și de imoralitate, cele mai multe apoi prea local scrise, amestecate cu grecește, cu armenește, cu ovreiește, cu nemțește, cu rusește, în fine adeseori un galimatias peste putință de a fi înțeles de românii de dincoace de Carpați. Cu asta să nu creadă cineva cumcă
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
să alegem comediele, cari, cu toată frivolitatea lor, respiră pe fiece pagina o mulțime de spirit, de caracteristică și de viață palpitantă; pe când dramele d-lui Bolintineanu nu au nici un fond de viață, ba încă adesea respiră un fel de imoralitate crasă și grețoasă. (Vezi d. e. Ștefan-Vodă cel Berbant). Cauza căderii celei adânci a d-lui Bolintineanu în aceste creature pare a fi împregiurarea cumcă a aruncat ochii pe geniala acuilă a Nordului: pe Shakespeare. Într-adevăr, când iei în mână
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
episcopi atei, cari 'și țin metrese, e un făpt ce nu uimește pe nimeni, dar că d. Maiorescu, în locul lipsei absolute de religiune pozitivă, cearcă a pune principii filozofice morale pentru a așeza stavilă unei necredințe oarbe și [2a]2 imoralității născute din ea, asta este o crimă. Dacă direcția literară către care am onoarea a mă alătura ar profesa cosmopolitismul ar trebui ca tot ce-am scris și vorbit cu să fie scris și vorbit în sens cosmopolit. Am scris
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
virtutea castității, acordă literei mai multă valoare, neglijând spiritul textului, de aici și comicul debordant. Târgoveața are cu siguranță în construcția sa ceva epicureic, fizicul ei trădează vitalitate, poftă de viață, dinamism, și încearcă să găsească o justificare pentru propria imoralitate în textele scripturistice. Perceperea ei drept o figură simbolică a carnalității i-a determinat pe unii critici literari, paradoxal, să afirme că personajul acesta nu are nimic de a face cu verosimilul, este mai curând „o figură iconografică” a senzualității
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
transformă în obiect râvnit de toate suratele din incinta locașului sfânt. Decența este cu desăvârșire uitată, femeile „strigându-i vorbe deșucheate, fiind încredințate că dânsul nu le aude”538, iar stareța nu adoptă nicidecum o atitudine severă, tolerându-le limbajul. Imoralitatea merge însă mai departe, votul castității este încălcat fără remușcări, de unde și notațiile licențioase ale naratorului („Drept care, până a nu pleca, fieștecare vru să afle, nu într-un singur rând, ci de mai multe ori, cum știe mutul călări”539
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
a se bucura de îngrijirea părinților, chiar și în această situație în care părinții trăiesc despărțiți. Uneori, interesul copiilor minori impune soluția ca ei să nu fie încredințați nici unuia din părinți, datorită unor motive temeinice, care sunt, de cele mai multe ori, imoralități în comportarea părinților, situații în care ei sunt încredințați unor rude sau altor persoane, dar numai cu consimțământul acestora, ori unor instituții de ocrotire. Legea arată o ordine de preferință sub această formă de enumerare, dat fiind că este de
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
virtutea castității, acordă literei mai multă valoare, neglijând spiritul textului, de aici și comicul debordant. Târgoveața are cu siguranță în construcția sa ceva epicureic, fizicul ei trădează vitalitate, poftă de viață, dinamism, și încearcă să găsească o justificare pentru propria imoralitate în textele scripturistice. Perceperea ei drept o figură simbolică a carnalității i-a determinat pe unii critici literari, paradoxal, să afirme că personajul acesta nu are nimic de a face cu verosimilul, este mai curând „o figură iconografică” a senzualității
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
transformă în obiect râvnit de toate suratele din incinta locașului sfânt. Decența este cu desăvârșire uitată, femeile „strigându-i vorbe deșucheate, fiind încredințate că dânsul nu le aude”538, iar stareța nu adoptă nicidecum o atitudine severă, tolerându-le limbajul. Imoralitatea merge însă mai departe, votul castității este încălcat fără remușcări, de unde și notațiile licențioase ale naratorului („Drept care, până a nu pleca, fieștecare vru să afle, nu într-un singur rând, ci de mai multe ori, cum știe mutul călări”539
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Genurile literare folosite și rubricile diferite fac din publicația citată o lucrare de interes major: prezentarea diversă a personalităților, a însăși activității „Academiei bârlădene” de la un număr la altul, prezentări de cărți, comentarii și foto, 246 cuvinte despre moralitate și imoralitate, despre „copie și plagiat”, aniversări a unor instituții și personalități, comentarii despre dezvoltarea localităților, aprecieri ale unor consacrați despre opera mai tinerilor ori colegilor(acad. Constantin Ciopraga și prof.Theodor Codreanu - despre poetul prof. Petruș Andrei), referiri la documente vechi
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
de grație, cum părea la cumpăna dintre anii ’89 și ’90, ci o dezordine de suprafață și o derută interioară, o criză a reperelor și domnia bunului plac al celor mai puternici și mai obraznici. Pe scurt: o erupție a imoralității. Principala carență a societății din Basarabia este că cei ce o compun nu au reușit să identifice un set de valori în jurul cărora să formeze o solidaritate comunitară, care să dea un sens existenței în acest teritoriu după căderea Zidului
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
și comunicării, periplul nostru semiotic participă la ameliorarea competenței semiotice prin intermediul unui nou raport identitate/alteritate: plăcerea narării, a gestului elocvent, a obiectului semnificativ. "Scopul dorinței nu este plăcerea, ci relația", afirma Fairbirn, citîndu-l pe Freud. Tara hedonismului nu este imoralitatea, ci falsitatea lui. Cărămizile din care este clădită existența umană sînt raporturile cu celălalt" (T. Todorov, 1996:178). În acest sens, parcursul lui Todorov însuși plecat în anii '60 de la poetică și semiotică literară pentru a ajunge după '80 la
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
identitate, etică). În consecință, comunicarea trebuie concepută ca ecologie culturală, implicînd două dimensiuni: o ecologie informațională (aptă să reducă suprareprezentarea politicului și subreprezentarea socialului: sărăcie, șomaj, feminizarea sărăciei, criza instituțiilor) și o ecologie etică (semnificînd o politică a moralității opusă imoralității politicii, pentru a relua chiasmul lui Adam Michnik). Cauțiune a adevărului, infrastructură a mentalităților și opiniilor ("cred pentru că am văzut la televizor" sau "nu cred pentru că nu am văzut la televizor"), mass-media operează în amonte și în aval ca instrument
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
hoții și păcăleli de proporții mai mici sau mai mari după ce au părăsit, printr-un șiretlic, locul unde până atunci benchetuiseră. Pe la jumătatea drumului, locul lui Ascyltos este luat de vicleanul și mult mai vârstnicul poet Eumolpus, un vestigiu de imoralitate și non-talent, înclinat în pofida tuturor celor care, desigur, nu-i ascultă întotdeauna declamațiile să pună în versuri orice situație prin care trece. Scăpați cu bine, adică fără "dureri de burtă", din ghearele banchetului dat de Trimalchio , Encolpius și Ascyltos se
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
despărți", ci numai ca să-și continue, nestingheriți, înșelătoriile. Printre care se numără și episodul unei simulate povești de dragoste între Encolpius și Circe, nouă referință parodică la încercatul Ulise. Iar dacă povestea uită de inocență în favoarea păcălelilor și chiar a imoralității, Petronius introduce în schimb un nou mod de afirmare identitară: prin sinceritatea maximă a protagonistului, pus să-și exhibe temerile în postura de narator. Căci, dacă în epopee lucrurile aveau o finalitate dinainte hotărâtă și resimțită ca atare de cititor
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
cavalerilor din ciclurile epice medievale), în limbajul bufon al lui Pulci ori în stilul macaronic desăvârșit de Folengo, în Énéide travestie sau Virgile travesti de Scarron, care tratează episoade banale în stilul nobil recunoscut drept epopeic, în piesele acuzate de imoralitate și totuși atît de gustate de publicul timpului scrise de Pietro Aretino, în dramaturgia și lirica lui Shakespeare, în romane astăzi mai rar supuse analizei precum Isprăvile hazlii ale lui Francion, aparținându-i lui Charles Sorel, ori Romanul comic al
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
în romanul francez de la sfârșitul perioadei, care și-a preluat statutul din faceție (unde l-am văzut sub ipostaza sa de slugă/ stăpân) și l-a împins, parodiindu-l, la extremă. Devenit un autentic antierou, din cauza pasivității, dar și a imoralității sale, Francion, personajul lui Charles Sorel din romanul care-l reprezintă chiar prin prin titlu (L'Histoire comique de Francion/ Isprăvile hazlii ale lui Francioni, 1623-1633) contribuie decisiv la instaurarea tipologiei parodice. Picarul leneș, pasionat mai degrabă de aventuri galante
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
înfiat pentru a acoperi o situație neplăcută; abandon familial din partea tatălui sau a mamei; recăsătorirea după unul sau mai multe divorțuri. 7. Climatul relațiilor educaționale familiale: emoțional exacerbate derutant oscilate; lipsa climatului afectiv favorabil; mediu de formare nociv (patimi, violențe, imoralități, parazitism); tirania părinților; tirania copiilor; excesul de dragoste; excesul de autoritate; mediu criminogen. 8. Alte condiții speciale dificile: atitudini dușmănoase față de copil, considerându-l o povară; statut familial de ”cenușăreasă”, bun de pus la treburi și munci, fizice obositoare; lipsă
Importanţa colaborării şcoală - familie by Maria Covăsneanu () [Corola-publishinghouse/Science/1215_a_2208]
-
criteriul ontologic: "Memoria artistică este baza creației artistice! Fără această memorie, cartea nu mai e carte, este minciună!"15. De aceea, realismul socialist, denumit de scriitor "jurământ de abținere de la rostirea adevărului"16 nu poate da o literatură autentică, din cauză că imoralitatea și minciuna îi distrug rădăcinile vii. Adevărul este principiul dominant în opera lui Soljenițîn, devenind sinonim cu arta însăși: În lupta cu minciuna, fără excepție, arta întotdeauna a învins, întotdeauna va învinge!"17. În textul cu titlul Să nu trăim
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
înțelege că fusese înșelat până atunci și că trăia în minciună. În aceeași perioadă în care descoperă jurnalul, Volodin îl vizitează și pe unchiul său din Tver, fratele mamei, care îi confirmă și îi consolidează intuițiile abia trezite legate de imoralitatea regimului în slujba căruia se află. Descoperindu-și legătura cu familia, va putea cunoaște și "Rusia cea adevărată". La petrecerea dată de procurorul Makarîghin, Volodin îi vorbește cumnatului său, scriitorul Galahov, despre condiția diplomatului sovietic, problemă care îl preocupa intens
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
de caracterul sacral. Opoziția nu este îndreptată împotriva romanității în general din moment ce este recunoscută valoarea serviciului adus organizării civile, ci numai împotriva creștinismului văzut ca religie. Religia romană era ridicată la rangul de regulă comună: refuzul creștinilor viza idolatria și imoralitatea acceptată de statul roman. Acel nu al creștinilor Imperiului trebuie inserat în cadrul unui refuz față de statul despotic și absolutist. Ucenicii lui Cristos așteptau venirea împărăției lui Dumnezeu, de mulți considerat iminent și contrapus puterii civile. Pentru Hipolit Romanul (170-235) statul
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
dezordinea. Pe itinerarul acestor curente de gândire se inserează și problema obiecției de conștiință față de serviciul militar. Acesta nu este episod în sine, ci trebuie atașat refuzului coerciției statale ce pretindea dirijarea conștiințelor în mod arbitrar, chiar și în pericolul imoralității și al idolatriei existente în întreaga sferă civilă a societății. Creștinii, eludând toate acele profesiuni care puteau să aibă vreo relație cu cultul idolatric și puteau comporta vărsarea de sânge, erau orientați spre excluderea tuturor oficiilor referitoare la serviciul statului
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
din «De corona». Împotriva acuzațiilor aduse creștinilor, considerați responsabili de calamitățile care se înmulțeau peste măsură asupra Imperiului roman, în Ad Demetrianum (un păgân, adversar al creștinilor; neidentificat cu exactitate), răstoarnă termenii acuzației făcându-i responsabili chiar pe păgâni pentru imoralitatea lor ce provoca pedeapsa divină. În Ad Demetrianum, 17, ni se prezintă o analogie evidentă conceptelor dezvoltate de Tertulian, pentru care creștinii renunțau să se sustragă vieții sociale pentru a nu pune în pericol stabilitatea Imperiului, spre deosebire de Ciprian pentru care
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
a răspândit prin Menandru, Dositei din Samaria și Saturnin, iar în Egipt prin Basilide și Valentin. Antimilitarismul lor s-a dezvoltat prin ramificațiile gnosticismului: marcionismul și carpocratismul. Atât Carpocrate din Alexandria, cât și Marcion din Sinope, în Pont, cunoscuți pentru imoralitatea vieții și a învățăturilor lor infame, spuneau că nici o ființă nu se naște cu o natură bună sau rea; răutatea și bunătatea nu există prin ele însele, ci numai în mintea oamenilor; adevăratele rele sunt doar trupurile și materia, pentru că
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]