1,160 matches
-
provincie uitată de lume evoluează două personaje anonime - un acar și un șef de stație bovaric. Harul narativ al prozatorului îi surprinde pe ambii în succesiunea bine ritmată a câtorva scene, derulate cinematografic. Metronomul existenței lor se mișcă leneș, aproape imperceptibil, în ritmul celor două trenuri (un personal și un marfar) care trec zilnic prin stație. Într-un asemenea calm plat, cu orizontul obturat din toate direcțiile, unica notă de culoare o procură amintirea trenului misterios care - la ora trei și
GROSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287369_a_288698]
-
Rohia, un licean utecist, arborase, în timpul ocupației horthyste, în semn de protest, tricolorul românesc pe coșul unei cărămidării dintr-un orășel nord-transilvănean - tinde a se motiva ca o răscumpărare, în ordine morală, a clipelor de lașitate care duseseră la o „imperceptibilă decădere din bărbat în bărbat” a unui neam. Personajul central pare a fi, astfel, ispitit să compenseze lipsa de demnitate a celor care își trimiseseră cândva nevestele în brațele unui fantomatic strămoș voievodal, ahtiat să își exercite, ca stăpân al
SALAJAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289441_a_290770]
-
ținteau mult mai departe. Strategia lor a fost de a de dezvolta prin intermediul unor măsuri tehnice și economice destinate unificării statelor membre Într-o rețea continuă de relații economice interdependente. Fiecare pas către integrarea economică ar determina o mică, aproape imperceptibilă, erodare a suveranității naționale. Raționamentul era ca nici unul dintre acești pași să nu deranjeze statele membre și, În consecință, să amenințe promovarea Uniunii. Rezultatul acestei strategii progresive va fi acela ca „Într-o zi guvernele naționale se vor trezi prinse
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Nimic / nu ne stă împotrivă. Tocmai în această clipă hotărâm: / neînțelegeri, erori, accidente și catastrofe. / Apă de trandafiri. Mari și simple idei. Cine să creadă / Iadul justificat din acest echilibru?” (Chiar bătăile inimii). Poezia scrisă de Ș. glisează fin, aproape imperceptibil secvențial, între „stări” și „climate” foarte diferite, parcurse rapid și tratate intensiv. Repetiție zilnică (1986) este o plachetă mult mai puțin pregnantă, diluată liric și valoric. Ea reia două din titlurile de secțiune anterioare (Schițe și povestiri și Mici planete
STEFOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289913_a_291242]
-
festin: mesele milităroase în care copiii strigă "Gu-ten-Ap-pe-tit", mesele pline de povețe, cu rugăciunea de rigoare, petrecerea din seara premierei cu toate urmările nedorite ale consumului de alcool, mesele în grădină în atmosfera sfîrșitului de secol, petrecerile de familie reglînd imperceptibil viața în opriri obligatorii, mesele mondene din lumea artiștilor, cu reguli la fel de stricte, mesele de duminică de la Valeria, adevărate "tratamente de nutriție", nelipsite însă de povestirile ei pline de vervă, de musafiri stranii, de tabieturi bizare etc. Povestirile au o
Dantelărie de cristal by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/17175_a_18500]
-
așteptare: mă mângâie adierea aerului divin. Înaripate migratoare, cu aripile obosite ciripesc în agonie. Un poem dramatic, început din timpuri apuse, rămân încă o vreme să contemplu libertatea condeiată în culori negrăitoare. UMBRA Peste tot îmi privesc umbra, aș spune imperceptibilă, dacă țin cont de vremea de afară. Ieri și azi un cer plumburiu în acord cu grijile trecătorilor. Uneori, umbra este însângerată de sfâșierea pasului în căutarea zâmbetului pe care l-am pierdut în adolescență, când îmi lăsasem brațul petrecut
MĂ CHEAMĂ SINGURATATEA (VERSURI) de DANIELA GÎFU în ediţia nr. 1535 din 15 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381279_a_382608]
-
regele Gomorei. În al doilea rând, autorul nostru îi caracterizează pe falșii profeți de la curtea regelui Achaab ca „profeți ai lui Baal”, aluzie intenționată la figura lui Ilie (3Rg. 18,22), un alt profet incomod. Prin aceste retușuri fine, aproape imperceptibile, el reușește să întemeieze o veritabilă tradiție a profeților persecutați - invocată și de arhidiaconul Ștefan în momentul martiriului său, relatat de Faptele Apostolilor -, o tradiție alcătuită de Ilie, Isaia și Miheia, și de care se prevalează, nu fără mândrie, comunitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
dovadă de originalitate, dar falsifică sensul textului de la 2Tes., care spune: „Și acum știți ce‑l oprește, ca să nu se arate decât la vremea lui” (v. 6). Apostolul vorbește de omul nelegiuirii, Theodoret, de idolatrie, schimbând printr‑o distorsiune aproape imperceptibilă semnificația fragmentului. 3. În fine, al treilea loc în care episcopul Cyrului vorbește despre Anticrist nu este un comentariu, ci un text polemic și dogmatic în același timp. Este vorba despre Haereticarum fabularum compendium, un tratat impresionant, pe care îl
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
despre destin, susține V. Băncilă, presupune o „voință adâncă”, care „intră În lucruri și le organizează”. Astfel, destinul depășește voința noastră empirică, situându-se deasupra ei. Din acest motiv, este imposibil ca el să poată fi schimbat. Fiind ceva adânc, imperceptibil, și imposibil de gândit, destinul transcende empiricul. În spiritul gândirii lui N. Ionescu, V. Băncilă susține că destinul este ceva „substanțial și ocult”, ceva „profund intim și mai mare decât noi”, el fiind de fapt „o direcție de ființare la
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
am reușit totuși să mă fac Înțeles prin semne. Picioarele Îmi erau extrem de reci și, pe lângă durerile interne amintite mai sus, simțeam și efectele vezicatorului, cu toate că pielea mi se bășicase foarte puțin. Mi-am examinat pulsul, iar cum acesta era imperceptibil, m-am gândit că, de bună seamă, zilele Îmi erau numărate. Servitorul mi-a zis că eliminasem sânge În timpul leșinului; i-am poruncit să-l cheme pe scribul locuinței (mirza) În care mă aflam, pentru a-mi face testamentul 106
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
asupra propriului corp pot găsi explicația directă În Eliade, care, din diferite motive, explică tocmai acest proces: „Dorind să explice de ce sa-yama asupra formei corpului Îl poate face invizibil pe cel care o practică, Patañjali spune că sa-yama face corpul imperceptibil celorlalți oameni și, nemaiexistând un contact direct al ochilor cu lumina, corpul dispare (YS III.20). Aceasta e explicația pe care o dă Patañjali disparițiilor și aparițiilor yoghinilor” (1962), și totodată explicația teoretică pe care Eliade o oferă dispariției și
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
cunoașterii? Poezie despre relația dintre existențial și cosmic? Sau, cum mărturisește poetul, o stare rea de existență care provoacă o criză a contemplației și o dorință, dramatică și impertinentă, de a cuprinde cu mâinile spiritului și cu ochiul imaginației necuprinsul, imperceptibilul, nepipăitul, nevăzutul (vechile fantasme ale lui Arthur Rimbaud, adică fantasmele spiritului modern). Punctul de plecare este o criză de natură existențială. Dar fantasmele ei se ascund printre rânduri, nu sunt la vedere, pe scena poemului. Dacă e vorba, într-adevăr
STANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
interviuri cu descendenți ai unor familii aristocratice. SCRIERI: Poeme provinciale, București, 1990; Un lucru peste puterile tale, București, 1993; Amurgul nobililor, București, 1998; Tata nu evoluează, București, 2003. Repere bibliografice: Horia Gârbea, „Poeme provinciale”, LCF, 1990, 10; Nicolae Manolescu, Balansul imperceptibil între poem și esență, RL, 1990, 13; Laura Bișoc, „Poeme provinciale”, CC, 1990, 1; Cristian Moraru, Debuturi în anul de grație, CNP, 1990, 27; Mircea Martin, Poezie feminină?, VR, 1990, 7; Victor Felea, Între poem și existență, TR, 1990, 37
TUDOROVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290292_a_291621]
-
deși o oarecare iscusință de povestitor, care se lasă simțită, ar fi promis mai mult. Povestirile reunite aici îl au ca protagonist pe Moșu Gheorghe, replică palidă a eroului sadovenian, tip de țăran hâtru, spirit lumesc și legat prin fire imperceptibile de tainele naturii. Din secțiunea a doua, Vânători moderni, în care sunt înșirate aceleași povestiri terminate în poantă, reține atenția Salmi de ciori, unde scriitorul promite reconstituirea unei anecdote folosite și de Al. O. Teodoreanu într-o schiță omonimă: este
ULEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290326_a_291655]
-
înțelesuri (din care alege liber). 2. Luminează spiritual adică: este un pas spre înțelegere, aduce bucurie și liniște prin adevărul și frumosul conținut. 3. Este lucrătoare în timp, astfel: a) imediat, schimbând perspectiva subiectului țintă. b) adevărul și frumosul lucrează, imperceptibil exterior, asupra spiritului, optimizându-l. c) subiectul-țintă folosește el însuși imaginea, povestea, pilda în alte situații, multiplicând efectele, atât asupra lui, cât și a celorlalți; este ca o sămânță din care crește un spic întreg. 4. Este frumoasă, asigurând acceptarea
CE ÎNSEAMNĂ A FI PĂRINTE. In: Arta de a fi părinte by Cristian Rotaru () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1425]
-
a lui I. Kant. Redăm în continuare câteva extrase mai semnificative din însemnările lui Wasianowski care l-a îngrijit pe I. Kant, în ultima perioadă a vieții acestuia. „Un defect pe care-l prezenta Kant în timpul vieții, într-o măsură imperceptibilă, era un fel particular de a fi distrat în lucrurile vieții curente, dar care în decursul anilor a atins un grad din ce în ce mai pronunțat. Treptat începe să repete aceleași lucruri de mai multe ori pe zi... Prin cuvinte Kant, mai ales
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
comportament sunt întotdeauna superioare celor precedente; - noile calități nu le desființează pe cele anterioare, ci le includ prin restructurări succesive; - dezvoltarea psihomotricității se produce stadial, în etape distincte, cu caracteristici proprii fiecărei vârste; - transformările din domeniul psihomotricității sunt continue și imperceptibile la intervale mici de timp; - de multe ori, dezvoltarea psihomotrice este asincronă la nivelul diferitelor procese și însușiri, unele având ritmuri proprii de dezvoltare în diverse etape de vârstă. Privită sub aspectul formării, dezvoltării, educării și integrării sale în sfera
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
și se stabilește la New York, unde își continuă activitatea de artist plastic. Debutează în 1967, la „Contemporanul”, prezentată de Geo Dumitrescu. Câteva scrieri îi sunt selectate în antologia A Delicate Balance, tipărită la New York în 1995, iar prima carte, Un imperceptibil miros de Socrate, îi apare în 1997. Colaborează cu poezie la „România literară”, „Luceafărul”, „Convorbiri literare”, „Adevărul literar și artistic”, „Dorul” (Danemarca) ș.a. Un imperceptibil miros de Socrate cuprinde poeme eclectice ca formulă și tematică, dominate de tema socială (mizeria
PEDVIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288746_a_290075]
-
selectate în antologia A Delicate Balance, tipărită la New York în 1995, iar prima carte, Un imperceptibil miros de Socrate, îi apare în 1997. Colaborează cu poezie la „România literară”, „Luceafărul”, „Convorbiri literare”, „Adevărul literar și artistic”, „Dorul” (Danemarca) ș.a. Un imperceptibil miros de Socrate cuprinde poeme eclectice ca formulă și tematică, dominate de tema socială (mizeria României) și de tema memoriei (copilăria, exilul). Tonalitatea de multe ori personală, subiectivitatea nedecantată, discursivitatea trădează natura lor autobiografică (recunoscută în ultimul poem, Sunt un
PEDVIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288746_a_290075]
-
unor „tirade”, un playback pe muzica disperărilor de odinioară. Uneori poeta este foarte personală, pentru a cădea apoi în discursivitate, preluând locuri comune sau maniere străine, mai ales din poezia lui Tudor Arghezi, Nichita Stănescu sau G. Bacovia. SCRIERI: Un imperceptibil miros de Socrate, București, 1997; Tirada de pe Muntele Placid - The Mount Placid Tirade, ed. bilingvă, pref. Nina Cassian, București, 2003. Repere bibliografice: Dumitru Radu Popa, O insolită întâlnire cu poezia, RL, 1998, 46; Gabriel Pleșea, Scriitori români la New York, București
PEDVIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288746_a_290075]
-
literară” (1957) și cu proză în „Luceafărul” (1963). În 1964 primește o mențiune la un concurs organizat de „Gazeta literară”. În proza din volumul Redactori și pianiști (1967) accentul cade pe descrierea unor stări sufletești inexplicabile, pe relevarea unor trăiri imperceptibile. Subiectul, tema aproape că nu există sau se compun din câteva întâmplări vag conturate. Contează, în primul rând, reacția subconștientului, sensibilitatea personajelor (Fularul cu centauri, O discuție despre patine...). Povestirile din Inaderență (1968) rafinează maniera atât ca substanță, cât și
PELIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288751_a_290080]
-
de tălmăcitor se distinge printr-o rară adecvare la cele mai subtile nuanțe ale textului original, printr-o familiarizare puțin obișnuită cu posibilitățile de exprimare ale versului și prin recrearea, aproape consubstanțială, în românește a turnurii poeziei în modulațiile ei imperceptibile. Debutând relativ târziu și continuând să-și publice cu greu traducerile, într-o perioadă nereceptivă la lirică, a avut totuși șansa să-și vadă tipărite versiunile din poezia completă a lui Georg Trakl (2001), Guillaume Apollinaire (2002) și Arthur Rimbaud
NEMES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288418_a_289747]
-
fețe îlaterale, bineînțeles), însă există altceva mai important decît ochii, în înfățișarea unui om? Mai mult încă, pe cînd la majoritatea celorlalte animale de care-mi pot aminti, ochii sînt așezați în așa fel, încît razele lor să se împletească imperceptibil într-o singură imagine, nu în două - poziția specială a ochilor balenei, între care se întind cîțiva metri cubi de materie solidă, ce-i despart, așa cum un munte desparte două lacuri incrustate în văile sale, duce desigur la separarea totală
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
a cozii nu ar fi de-ajuns, întregul trup al leviatanului este împînzit cu o rețea deasă de fibre și de filamente musculare, care, așezîndu-se de-o parte și de alta a șalelor și coborînd în aripile cozii, se contopesc imperceptibil cu ele, sporindu-le simțitor forța, astfel încît în coadă par să se adune, ca-ntr-un singur punct, toți afluenții nemăsuratei puteri a balenei. Dacă o asemenea cantitate de materie ar putea să fie anihilată, aici e punctul unde
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Syna Oamenii seducători nu au o înfățișare particulară. În schimb, cu toții reușesc să inspire dorința de a fi cunoscuți mai bine. În același timp, cu mare eficiență și deplin inconștient, ei trimit interlocutorilor mici semnale, sub forma unor micromișcări aproape imperceptibile. Aceste semnale sunt cele care trezesc în ceilalți dorința de a pătrunde mai departe pe teritoriul lor. Pentru a citi și a dezvălui stimulii pe care chipul și trupul îi adresează chipului și trupului celorlalți în fiecare micromișcare, am hotărât
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]