833 matches
-
la prezentul deictic care ar putea indica faptul că evenimentul evocat are loc în momentul enunțării; dimpotrivă, găsim verbe la perfectul simplu, care situează evenimentele fără a le raporta la momentul enunțării și servesc ca punct de sprijin verbelor la imperfect. Această "dezambreiere" este frecventă în textele literare povestite la perfectul simplu, în textele științifice, în articolele de dicționar etc. Generalizările sînt un bun exemplu de enunțuri rupte de situația de enunțare: așa se întîmplă în generalizările din proverbe sau banalități
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
adevărat, în toate situațiile de enunțare și pentru orice enunțiator. 2. Perfect simplu, perfect compus, imperfect Paradigmele celor două planuri ale enunțării În gramatica școlară numim "timp" atît timpul cronologic (prezent, trecut, viitor), cît și paradigmele de conjugare (perfect compus, imperfect etc.) Aceasta constituie o sursă de confuzii, căci aceluiași timp cronologic pot să-i corespundă mai multe paradigme: astfel, în franceză, viitorul este marcat prin viitorul simplu ("Paul dormira") și viitorul perifrastic ("Paul va dormir"). Pentru a lămuri lucrurile, vom
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
și viitorul perifrastic. Paradigma de bază a planului deictic este în mod necesar prezentul deictic, care permite să situăm trecutul (anterior acestui prezent) și viitorul (posterior acestui prezent). Planul deictic face apel pentru trecut la două paradigme: perfectul compus și imperfectul; la fel și pentru viitor: viitorul simplu și viitorul perifrastic. Resursele planului non-deictic sînt mult mai limitate în materie de paradigme: el utilizează mai ales prezentul, dar folosit cu o valoare non-deictică (de exemplu, proverbele sau definițiile) și în textele
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
viitorul simplu și viitorul perifrastic. Resursele planului non-deictic sînt mult mai limitate în materie de paradigme: el utilizează mai ales prezentul, dar folosit cu o valoare non-deictică (de exemplu, proverbele sau definițiile) și în textele narative perfectul simplu, asociat cu imperfectul. În aceste narațiuni non-deictice nu poate fi vorba de un viitor adevărat, pentru că viitorul implică incertitudinea, se proiectează plecînd de la prezent; atunci cînd naratorul trebuie să arate că un fapt este posterior altuia, el recurge la un pseudo-viitor (pe care
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
cînd naratorul trebuie să arate că un fapt este posterior altuia, el recurge la un pseudo-viitor (pe care Benveniste îl numește prospectiv), în care enunțiatorul anticipă o înlănțuire ineluctabilă deja cunoscută ("Paul avea să reușească mult mai tîrziu."). Observăm că imperfectul (și mai mult ca perfectul) este comun celor două planuri, deictic și non-deictic. Această paradigmă este într-adevăr complementară atît perfectului compus, cît și perfectului simplu; ea permite evocarea unor fapte care nu contribuie la progresul acțiunii din care fac
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
planuri, deictic și non-deictic. Această paradigmă este într-adevăr complementară atît perfectului compus, cît și perfectului simplu; ea permite evocarea unor fapte care nu contribuie la progresul acțiunii din care fac parte (detalii, descrieri, comentarii). În franceză, o frază la imperfect nu poate fi utilizată în mod izolat; ea trebuie să se sprijine pe un enunț la perfectul compus sau la perfectul simplu, sau chiar la prezent dacă este vorba de un prezent non-deictic (vezi infra 3). Două texte narative În
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
de l'Ouest, 18 iunie 1997 În acest text distingem clar două niveluri: - acțiunile propriu-zise, ale căror verbe sînt la perfectul compus și care sînt plasate în prim plan; - circumstanțele care nu fac să progreseze acțiunea și care sînt la imperfect, în plan secund. Ele se sprijină pe acțiunile la perfect compus. Această complementaritate între episoade poate fi regăsită și în textele narative non-ambreiate, atunci cînd formele din primul plan sînt la perfectul simplu: În al doilea set, nemțoaica începu să
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
trecea, Huber o masacra în schimb la următoarele. Alain Deflassieux, L'Équipe, 17 februarie 1997 În prezentarea de mai sus a unui meci de tenis distingem acțiunile din prim plan la perfectul simplu ("începu", "acceptă", "cîștigă", "reuși") și fragmentele la imperfect ("avea", "masacra") sau la mai mult ca perfectul ("pierduse"), prezentate ca niște acțiuni care nu fac să progreseze povestirea. Perfectul simplu O caracteristică remarcabilă a limbii franceze este că dispune de un sertar specializat pentru textele non-ambreiate: perfectul simplu. În
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
de bază a unei narațiuni non-ambreiate prezintă totuși unele inconveniente: el provoacă un fel de "aplatizare" a textului, pentru că se pun la prezent toate formele, în loc să fie repartizate între forme aparținînd planului principal și planului secundar, așa cum se întîmplă cu imperfectul și perfectul simplu: Isprava lui Weah Este minutul 82 al meciului Milano-AC Bolognia și campionii Italiei conduc cu 1-0. George Weah recuperează mingea la nivelul stîlpului de corner stîng, cu spatele la poartă. Liberianul are doi adversari în spate și linia de
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
cu exteriorul piciorului drept. Suedezul marchează cu piciorul stîng și Milan cîștigă cu 2-0. L'Équipe, 17 februarie 1997 Dacă acest text ar avea perfectul simplu ca paradigmă de bază, verbele "este", "conduc", "are (doi adversari)" ar fi puse la imperfect, pentru că este vorba de fapte care nu fac să progreseze acțiunea. Imperfectul narativ Putem găsi și exemple de texte narative non-ambreiate la imperfect 25, în special în articolele sportive: Face à une défence madrilène qui jouait très haut et utilisait
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
cu 2-0. L'Équipe, 17 februarie 1997 Dacă acest text ar avea perfectul simplu ca paradigmă de bază, verbele "este", "conduc", "are (doi adversari)" ar fi puse la imperfect, pentru că este vorba de fapte care nu fac să progreseze acțiunea. Imperfectul narativ Putem găsi și exemple de texte narative non-ambreiate la imperfect 25, în special în articolele sportive: Face à une défence madrilène qui jouait très haut et utilisait au maximum son arme préférée, le hors-jeu, Finidi, l'ancien attaquant d
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
avea perfectul simplu ca paradigmă de bază, verbele "este", "conduc", "are (doi adversari)" ar fi puse la imperfect, pentru că este vorba de fapte care nu fac să progreseze acțiunea. Imperfectul narativ Putem găsi și exemple de texte narative non-ambreiate la imperfect 25, în special în articolele sportive: Face à une défence madrilène qui jouait très haut et utilisait au maximum son arme préférée, le hors-jeu, Finidi, l'ancien attaquant d'Ajax, trouvait la faille dès la 7e minute en adressant un
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
adresser un centre parfait pour le Yougoslave [...]26 a a L'Équipe, 17 februarie 1997 Aici, ca și în textul precedent, este vorba de un text non-ambreiat care "aplatizează" diferența dintre planul principal și cel secundar; toate aceste verbe la imperfect nu ar putea fi transpuse la perfectul simplu: putem presupune astfel că atributiva "care juca foarte bine și utiliza arma sa preferată" ar rămîne la imperfect într-un text care ar utiliza cuplul imperfect/perfect simplu. Imperfectul narativ este util
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
non-ambreiat care "aplatizează" diferența dintre planul principal și cel secundar; toate aceste verbe la imperfect nu ar putea fi transpuse la perfectul simplu: putem presupune astfel că atributiva "care juca foarte bine și utiliza arma sa preferată" ar rămîne la imperfect într-un text care ar utiliza cuplul imperfect/perfect simplu. Imperfectul narativ este util cînd vrem să creăm un efect de "suspans" căci, din punctul de vedere al aspectului, imperfectul se referă la procese surprinse în curs de desfășurare. Amestecul
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
aceste verbe la imperfect nu ar putea fi transpuse la perfectul simplu: putem presupune astfel că atributiva "care juca foarte bine și utiliza arma sa preferată" ar rămîne la imperfect într-un text care ar utiliza cuplul imperfect/perfect simplu. Imperfectul narativ este util cînd vrem să creăm un efect de "suspans" căci, din punctul de vedere al aspectului, imperfectul se referă la procese surprinse în curs de desfășurare. Amestecul planurilor Este rar ca un text să se dezvolte pe un
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
foarte bine și utiliza arma sa preferată" ar rămîne la imperfect într-un text care ar utiliza cuplul imperfect/perfect simplu. Imperfectul narativ este util cînd vrem să creăm un efect de "suspans" căci, din punctul de vedere al aspectului, imperfectul se referă la procese surprinse în curs de desfășurare. Amestecul planurilor Este rar ca un text să se dezvolte pe un singur plan; în majoritatea cazurilor putem observa amestecul, în același text, a planului ambreiat și celui non-ambreiat. Așa se
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
două pronume ("el", "ea"), fără antecedent. Cu siguranță, absența antecedentului este compensată de fotografia care permite atribuirea unui referent acestor pronume, dar ea este legată și de o altă caracteristică lingvistică: cele două pronume sînt plasate în niște fraze la imperfect, în plan secund, care depind de unica frază la perfectul simplu ("fu"); or, se știe că, în principiu, perfectul simplu, spre deosebire de perfectul compus, nu poate fi utilizat în mod izolat (vezi cap. 10), ci se înscrie într-o povestire. Textul
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
generică (competență) 45, 48, 49, 52 generică (referință) 232 generică (scenă) 102, 105, 109, 110, 120, 261 ghilimele 170, 176, 188, 191, 195, 216 H hibridă (formă) 184 hipotaxă 91 I iconic (semn) 67, 97 identificatorie (interpretare) 227 imitație 211 imperfect 138, 145 implicatură 33 implicit 33 imprimat 95, 96 independent de mediu (enunț) 90, 92 indicarea referentului (mod de) 219 indirect (discurs) 181 indirect liber (discurs) 185 inferență 33 infidelă (anaforă) 244, 248, 251 infinitiv 21 informativitate (lege) 37 instabil
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
Arca, III, 223-233; Vlad, Lectura rom., 165-171, 179-181; Dana Dumitriu, Le Roman de l’année 1984, CREL, 1984, 4; Ghițulescu, O panoramă, 276-279; Manea, Contur, 36-40; Condurache, Portret, 41-44; Raicu, Fragmente, 335-339; Iorgulescu, Prezent, 121-129; Holban, Profiluri, 184-203; Regman, De la imperfect, 83-91; Simuț, Incursiuni, 147-156; Nițescu, Proletcultismul, 260-265; Cosma, Romanul, II, 290-293; Alex. Ștefănescu, Paul Georgescu, RL, 1999, 46; Dicț. esențial, 332-335; Manolescu, Lista, II, 64-74; Popa, Ist. lit., I, passim, II, 758-759; Dicț. analitic, IV, 142-144. D.Mc.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287223_a_288552]
-
pașnice; gândirea lui Dumnezeu, a revelației lui Dumnezeu a fost pentru el inseparabilă de gândirea raiului, a cuvintelor și a «legilor muzicale» pogorându-se din cer; orașul paradisiac însemna pentru Augustin o pace substanțială; dar această pace poate fi totodată imperfect prezentă în lumea căzută, în curgerea timpului.”4 În spațiul Bisericii, diferența individuală sau culturală nu este cenzurată de un colectivism integrist, dar nici escaladată printr-un individualism segregaționist. Acolo unde sunt „doi sau trei” în numele Domnului, criteriile catolicității sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
sau încălcat Constituția din 1993, menținând configurarea instituțională a regimului lui Elțîn. Însă a luat o serie de măsuri, subtile, care au făcut ca moștenire democratică să se clatine în anii următori.<footnote Dale Roy Herspring, Putin`s Russia: past imperfect, future uncertain, Editura Rowman &Littlefield Publishers, United States of America, 2005, p. 14; footnote> „Natura alegerii noului lider de la Kremlin a devenit clară. Elita conducătoare nu își mai dorea încă un lider carismatic și revoluționar, nu își doreau un politician
ARMA ECONOMICĂ ÎN CONTEXTUL GLOBALIZĂRII by Cristian Moşnianu () [Corola-publishinghouse/Science/366_a_623]
-
observație interesanta a autoarei vizează timpurile verbale folosite în exprimarea elevilor într-o narațiune sau într-o descriere. Astfel, este indicat ca elevii să folosească într-o descriere indicativul prezent iar dacă este o evocare, timpul cel mai potrivit este imperfectul, pe când într-o narațiune timpul povestirii este perfectul compus sau imperfectul. Un efect neplăcut îl dă, desigur, folosirea mai multor timpuri într-o cornpoziție 83. În lucrarea "Gramatica pentru toți". Mioara Avram se oprește în Încheiere asupra celor mai frecvente
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
într-o narațiune sau într-o descriere. Astfel, este indicat ca elevii să folosească într-o descriere indicativul prezent iar dacă este o evocare, timpul cel mai potrivit este imperfectul, pe când într-o narațiune timpul povestirii este perfectul compus sau imperfectul. Un efect neplăcut îl dă, desigur, folosirea mai multor timpuri într-o cornpoziție 83. În lucrarea "Gramatica pentru toți". Mioara Avram se oprește în Încheiere asupra celor mai frecvente abateri de la normele gramaticale ale exprimării corecte, și este interesant că
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
menționate până acum, rafinând tabloul cunoașterii. Formele au un mod de a fi perfect în obiecte atunci când le fac pe acestea din urmă să fie în mod actual, ceea ce corespunde lui esse naturale, si au un mod de a fi imperfect în mediu, spre exemplu, sau atunci când nu au puterea de a face lucrul să fie în mod actual, ci doar potențial. În același timp, putem spune despre o formă că are un mod de a fi perfect în intelect, chiar dacă
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
material de a fi, ceea ce le face doar potențial, nu și actual inteligibile, iar în intelect ele sunt universale, se aplică mai multor lucruri, si sunt actual inteligibile. Faptul că modul de a fi al unei forme poate varia de la imperfect la perfect, de la potențial inteligibil la actual inteligibil antrenează supoziția că trecerea de la modul natural și material la cel imaterial, intențional și inteligibil nu este una spontană, ci una treptată, graduală. Această perspectivă mă va ajuta să găsesc răspunsul și
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]