2,195 matches
-
filozofard și chiar sapiențial, marcat de porniri aforistice. Spre exemplu, retorica din Oratio mentis : „Totul e să dăm fiecărui lucru / sensul cuvenit /.../ poate că Burckhardt avea dreptate,/ se poate vorbi despre moarte / fără să întindem mîna spre ea ?” Această perspectivă impersonală face ca mărturia poetei să apară ca un „studiu de caz” servind ilustrării ori verificării unor adevăruri de ordin general, adesea formulate ca parimii : „Mai precis sîntem departe de noi înșine /.../ nu împrumuta de la ziua de mîine / ceea ce n-ai
HIMERE DE PHAROS de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355919_a_357248]
-
poate doar de persoane care au o structurăsimilarăcu a mea, bănuiesc ca mai sunt, și la care poate ajunge mesajul meu sub forma lui destul de „indiscretă”, așa cum e. Nu am reușit săîmbrac mesajul meu într-o formăcare săcapete universalitate și impersonalul de incriptare necesar unei poezii adevărate, încă mai lucrez la asta. Nu am făcut niciodatăo preocupare temeinică din scris, deși au fost momente când aș fi vrut asta, nu am frecventat cenacluri, săînvăț meșteșugul scrisului. Regret cănu s-a întâmplat
CONSUELA STOICESCU SCRIE ŞI TRADUCE VERSURI PE MUZICĂ DE VIVALDI ŞI DEBUSSY de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355891_a_357220]
-
corelativ nevoia de ordine, înțelegerea și acceptarea necesității. Legea morală se instituie ca un pact (opus celui faustic), ca o „negociere“ între umanitate și absolut - „o colaborare a maximei aspirații umane cu maxima îngăduință a absolutului“. Legea morală nu este impersonală, nu este un șablon absurd, imuabil, aplicat (și având ca efect mutilarea) infinitei diversități a umanului; ea este „creație individuală, adaptare liberă la exigențele universalului“: „Omul individual este sarea absolutului. Și atunci, împlinirea legii morale echivalează cu a da gust
ANDREI PLEŞU, MINIMA MORALIA, EDIŢIA A IV A, EDITURA „Editura Humanitas”, BUCUREŞTI, 2008, 162 PAGINI. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 440 din 15 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354806_a_356135]
-
să fie așa pentru un roman, dar nu e pentru o filozofie. Mă gândesc, chiar, la un mit în genul lui Wilde, mitul oglinzii: Ce frumoasă e lumea, și-a spus spiritul într-o zi. Mă voi face cât mai impersonal, mă voi dizolva și așterne ca o apă limpede și liniștită, voi fi numai așteptare; întocmai unei oglinzi, iar lumea se va reflecta în mine așa cum este ea . Din ziua aceea spiritul n-a mai văzut nimic. (Constantin Noica) Cu toții
ÎN LOC DE PREFAŢĂ LA ROMANUL GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355147_a_356476]
-
POEZIE LUI LUCIAN BLAGA Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 334 din 30 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Eseu de AL:FLORIN ȚENE "Complexul lui Empedocle" în poezia lui Lucian Blaga Menținându-se aproape permanent în același registru impersonal, erosul blagian sugerează, alături de o existență de-o clipă, coabitarea frenetică în ansamblul lanțului ființei. La acesta, femeia nu e o închipuire, ca la Dante, nu e o donna angelicato, așa cum nu este un oarecare "obiect" folosit în potolirea simțurilor
COMPLEXUL LUI EMPEDOCLE ÎN POEZIE LUI LUCIAN BLAGA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 334 din 30 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355155_a_356484]
-
DE AL.FLORIN ȚENE Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 266 din 23 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului "Complexul lui Empedocle"în poezia lui Lucian Blaga Eseu de Al.Florin ȚENE Menținându-se aproape permanent în același registru impersonal, erosul blagian sugerează, alături de o existență de-o clipă, coabitarea frenetică în ansamblul lanțului ființei. La acesta, femeia nu e o închipuire, ca la Dante, nu e o donna angelicato, așa cum nu este un oarecare "obiect"folosit în potolirea simțurilor
COMPLEXUL LUI EMPEDOCLE ÎN POEZIA LUI LUCIAN BLAGA, ESEU DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355655_a_356984]
-
avut 45 de ani, dar privirea ei, împovărată de nebunie, era tulbure și plecată cu sorcova... -Bună ziua, doamnă! abia șopti, Gențianne. Vă este rău? Să chem pe cineva? Femeia nu dădea semne să o fi auzit, privea mai departe, impersonal, fără să clipească, fără să se miște...din când în când, scotea câte un oftat de și se rupea sufletul, auzindu-l. Gențianne se lăsă păgubașe, nu fără a vărsa iar niște lacrimi amare și se întinse în patul acela
DĂ-MI, DOAMNE, UN PETEC DE CER!-FRAGMENT DE ROMAN de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356162_a_357491]
-
uitare,/ te priveam/ îndepărtându-te dincolo de orizont,/ și sufletul meu rămânea doar o gară/ din care nu mai pleca niciun tren...” ( p. 42) Jocul cu limbajul și desolemnizarea acestuia, valorificarea prozaismului, cuprinderea diversității realului, refuzul unui stil înalt, ermetic și impersonal, precum și practicarea unei poetici a concretului și a banalului, sunt câteva dintre punctele forte ale tehnicii de lucru aparținând autorului volumului de versuri „Lumea nebunilor”. Sinceritatea discursului poetic, frumusețea limbii, puținătatea podoabelor stilistice fac din Alex Daniel o voce aparte
ALEX DANIEL: „LUMEA NEBUNILOR” de DOMNIŢA NEAGA în ediţia nr. 1824 din 29 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370951_a_372280]
-
în trepte, încadrându-l în “parnasianism pe filieră barbiliană” și fiind “un poet cu apetit teoretic, nereceptat cum se cuvine, probabil din pricina aparențelor de calofilie rece și de plutire în abstract a dicțiunii”. Prima treaptă ar sta sub semnul “contemplării impersonale (...) al acuității reci a percepției ce dă la iveală, asemenea gheții înflorind pe geam, geometrii cristaline.” Laurențiu Ulici considera că în primele două cărți “ținuta severă formal absurdului(...)accentuează linia impersonală de oracol sau de ritual, sporind misterul semantic al
EUGEN DORCESCU- POETUL ÎNTRE CRITICA LITERARĂ ȘI NECUNOSCUT de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369205_a_370534]
-
a dicțiunii”. Prima treaptă ar sta sub semnul “contemplării impersonale (...) al acuității reci a percepției ce dă la iveală, asemenea gheții înflorind pe geam, geometrii cristaline.” Laurențiu Ulici considera că în primele două cărți “ținuta severă formal absurdului(...)accentuează linia impersonală de oracol sau de ritual, sporind misterul semantic al fluxului verbal.” A doua treaptă ar fi ilustrată de poemele din Desen în oglindă și Arhitectura visului constând în revenirea eului liric mai aproape de întâmplările proprii, “temperatura lirică devine crescută și
EUGEN DORCESCU- POETUL ÎNTRE CRITICA LITERARĂ ȘI NECUNOSCUT de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369205_a_370534]
-
simplu geniale ! Limbajul său este o prăpastie monumentală de prostie. În fața sa nu ai ce face, taci : de uimire și deznădejde ! Doamne, numai condiția umană te putea conduce într-o asemenea fundătură : pute de la o poștă a prostie perfectă și impersonală . Un ghețar ambulant cu biografia la purtător : de gheață ! - BRRRR! Costel Zăgan Referință Bibliografică: IMPERSONALITATEA / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1237, Anul IV, 21 mai 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Costel Zăgan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
IMPERSONALITATEA de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370229_a_371558]
-
Îmi iau libertatea să nuanțez puțin exprimarea, să cred în continuitatea de care aminteam, una cu alte „unelte”, să cred în ea mai mult decât într-o „răsucire” netă. E adevărat că te izbește tonul total nou; de la seninătatea (uneori impersonală) din primele plachete, de la înălțimea și rigoarea abstracțiilor și a conceptelor, la radiografiile socialului actual sau la comuniunea cu divinitatea, la o „împăcare” cu destinul hotărât de altcineva. Poate părea mult. E totuși undeva o punte de legătură. În scrierile
LIVIUS PETRU BERCEA, ÎNSEMNĂRI DESPRE POEZIA LUI EUGEN DORCESCU de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354303_a_355632]
-
despre acel ansamblu vădit de “atitudini, caracteristici, obiceiuri ce sunt specifice unei culturi sau popor sau grup uman (ca în exemplele, „etosul francez“, „etosul american“ sau „etosul afacerilor“- the business ethos)” (V. Morar). Disciplină considerată aidoma unui construct de tip “impersonal, obiectiv, constant”, etica rămâne axată în sinea ei, așadar, atât pe ideile de Bine, Rău, Dreptate, Datorie ș.a., cât și pe “moralitatea oamenilor”, după cum bine remarca același etician Vasile Morar, studiul acesteia reprezentând tot ceea ce este inclus de facto în
PUMNUL POLITIC ÎN GURA PRESEI ROMÂNEŞTI de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354300_a_355629]
-
morale consacrate și uzitate acum. După Robert C. Solomon, semantica proprie a eticii include însă un câmp fix de semnificații fundamentale precum caracterul individual și normele sociale, iar după Jerome Ballet și Françoise de Bry, aceasta ne apare drept “ceva impersonal, obiectiv, constant”, plecând de la faptul că „morala a lăsat primul loc eticii și pentru motive mediatice”, ceea ce este, iată, un lucru mai mult decât controversat azi. Oricum, dacă ar fi să alcătuim, după unii teoreticieni, o gradualizare a eticii generale
PUMNUL POLITIC ÎN GURA PRESEI ROMÂNEŞTI de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354300_a_355629]
-
unei hotărâri care să-i schimbe viața. Ba chiar am putea observa, mai ales în urma supradimensionării problemei poluării mediului o tendință păguboasă, spre un sincretism haotic și un panteism rudimentar, mai mult de tip social, de închinare la o forță impersonală și atotputernică, ce se ascunde în legile naturii. De aceste dereglări și dezechilibre produse în firea și persoana umană, de către modul de viață al omului în ultimii douăzeci de ani, se pare că nu se teme nimeni. Omului de astăzi
PR. PROF. UNIV. DR. DUMITRU MEGHEŞAN, RUGĂCIUNEA LUI IISUS: MIJLOC TERAPEUTIC DE PURIFICARE A MINŢII, EDITURA UNIVERSITĂŢII DIN ORADEA, 2010, 277 PAGINI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 802 din 12 [Corola-blog/BlogPost/352617_a_353946]
-
în afară,/ atârnată pe genunchiul crucii” (p. 31). Toată această interferare și convergență a eului cu lumea se petrece cu o anumită intensitate, până la a-și dizolva prezența în real, într-o comuniune totală cu lucrurile, pentru a deveni instanță impersonală și abstractă, înger: “Nu mai am înveliș/ nu mai am înfățișare,/ nu mai am miez de foșnet./ [...]/ Am rămas un înger...” (p. 38). Liedurile, erotice sau melancolice și meditative definesc în 40 creații netitrate, doar numerotate, tot atâtea stări - iubirea
RECENZIE de GEORGE BACIU în ediţia nr. 669 din 30 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358027_a_359356]
-
eliminarea formelor de retorică pentru a se ajunge la eul real absolut, adică la Voce. Am constatat că poeții de la începutul secolului XXI nu prea își pun întrebarea cine se exprimă în versurile lor, abandonându-se fără voia lor versului impersonal. Vorbeam mai înainte despre cele cinci metode de analiză: metoda argheziană ar consta în exploatarea impurității limbii, metoda blagiană- expresionistă care glisează între eul exterior, amplificat cosmic, și un eu interior problematizat.Urmează metoda lui Ion Barbu, de textualizare a
STAREA POEZIEI ROMÂNEŞTI LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359358_a_360687]
-
fumului alungat din coșuri albe, caligrafiate în clasele de decembrie, părea că mă aude, dar își degusta, pe un colț de birou, salata de soare cu mirodenii și glezne de salcie. Vorbeam, negreșit, dialecte diferite. Eu mă afundam în verbe impersonale, resuscitând stângaci un imperfect ușor trist. Ea își încâlcise buclele în epitete și declina imperturbabil - cu respirații sacadate, de păpădie- desprimăvărarea. Nu ințelegi, i-am șoptit sfârșită, că fără iarnă, totul e numai o gară abandonată de toate trenurile de
EMIGRANT ÎN IERNILE DE ALTĂDATĂ de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/359468_a_360797]
-
al dimensiunilor filosofice dublat de rațiunea jurnalistului care lasă urme pipăibile, dinspre contemporaneitate pentru viitorime, AL.Forin Țene aduce în prim planul editorial al începutului de an 2011, o carte cu valențe ce țin de cosmosul umanismului. Portrete ale creației impersonale dar și accente care vin și develpoează elegant obârșia autorului, ba, chiar și destinul operelor vizate, sunt fixate în galeria de istorie literară cu vocație idubitabilă. Impresiile de critică literară sunt aprofundate cu rațiune, translatate într-un sistem al valorilor
METAFORE CE ŢIN DE MÂNĂ IDEILE SĂ NU RĂTĂCEASCĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 297 din 24 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359567_a_360896]
-
al dimensiunilor filosofice dublat de rațiunea jurnalistului care lasă urme pipăibile, dinspre contemporaneitate pentru viitorime, AL.Forin Țene aduce în prim planul editorial al începutului de an 2011, o carte cu valențe ce țin de cosmosul umanismului. Portrete ale creației impersonale dar și accente care vin și develpoează elegant obârșia autorului, ba, chiar și destinul operelor vizate, sunt fixate în galeria de istorie literară cu vocație idubitabilă. Impresiile de critică literară sunt aprofundate cu rațiune, translatate într-un sistem al valorilor
METAFORE CE ŢIN DE MÂNĂ IDEILE SĂ NU RĂTĂCEASCĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 297 din 24 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359566_a_360895]
-
avea o oră de mers pe jos până la marginea orașului, unde era ferma. Se gândea serios ca din primul salariu să își facă un abonament pe o linie de autobuz. Până atunci, umbla ca un strigoi prin ceața amorfă și impersonală, pradă unor gânduri mai cenușii decât diminețile toamnei, cărându-și pe umărul stâng geanta cu două sandvișuri și o sticlă de apă. Ce să zică? Doar avea asigurată hrana! De restul era singură răspunzătoare! Ar fi trebuit să fie stăpână
DOMNIŞOARA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1434 din 04 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360422_a_361751]
-
albă-n șoapte/ cu acel bărbat.../tot mire.../ sau.../ mai bine zis,/ din mine...// caut umbra. [Îl cunosc pe „nu”, p.17]. Închei aici gândurile mele rânduite pentru dumneavoastră de tare departe, cu o ultimă remarcă, aceea a folosirii verbelor impersonale, transformate poetic în verbe-acțiuni personale: „[tu]ningi” (p.10), „cum te-ntâmpli,/ și cum mă-ntâmplu” (p.27). Vă doresc să căutați umbra și să găsiți Lumina. Poate că Anne Marie Bejliu a reușit. Cine știe?” Spune-ne câteva cuvinte despre ceea ce
PATRICIA LIDIA ÎN DIALOG CU POETA ANNE MARIE BEJLIU(1) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360567_a_361896]
-
numai o istorie a reușitelor acesteia.Istoria artei nu conține și surogatele ei.Din păcate,nu se înțelege că vârful piramidei nu ar respira aerul înălțimii dacă nu ar exista baza pe care se susține.Fără aceasta, vârful ar zace impersonal la limita banalului.Nu fac o apologie a surogatului în artă,dar nu trebuie aruncat la “lada de gunoi” a istoriei...Trebuie amintită,fără aceasta nu ar fi avut de unde să țâșnească vârfurile.Fără Ary Schefler nu ar fi răsărit
METAFORE CE ŢIN DE MÂNĂ IDEILE SĂ NU RĂTĂCEASCĂ-8 de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 393 din 28 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360670_a_361999]
-
eliminarea formelor de retorică pentru a se ajunge la eul real absolut, adică la Voce. Am constatat că poeții de la începutul secolului XXI nu prea își pun întrebarea cine se exprimă în versurile lor, abandonându-se fără voia lor versului impersonal. Vorbeam mai înainte despre cele cinci metode de analiză: metoda argheziană ar consta în exploatarea impurității limbii, metoda blagiană- expresionistă care glisează între eul exterior, amplificat cosmic, și un eu interior problematizat.Urmează metoda lui Ion Barbu, de textualizare a
STAREA POEZIEI ROMÂNEŞTI LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 473 din 17 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359163_a_360492]
-
Victor Ponta, Liviu Dragnea, Sebastian Ghiță, Călin Popescu Tăriceanu și mulți alții ca ei se luptă cu sistemul. Acești politicieni parcă și-au pierdut memoria, pentru că au uitat că ei înșiși sunt sistemul. Sistemul nu este un obiect de mobilier impersonal și fără memorie care se trezește din letargie la fiecare patru ani să câștige alegerile. Dimpotrivă, sistemul este un organism viu, o rețea invizibilă care funcționează în fiecare zi, fiind format din oamenii serviciilor secrete din România, șapte la număr
Se întoarce „sistemul”. El pierde controlul asupra noastră doar în condițiile în care ieșim masiv la vot () [Corola-blog/BlogPost/338710_a_340039]