628 matches
-
Întrerupsese, spunând nu-mi veni mie cu Aristotel, la naiba! Eu Îți vorbesc de viață și de moarte adevărate. Duhoarea cadavrului de sub moloz, mirosul morții ce se târăște pe malul râului. Prietenul Îl privise trei secunde În tăcere. Aristotel, continuase imperturbabil, niciodată nu se limitase să spună ce se Întâmpla, ci căutase și motivul. Ca să ne Înțelegem, spunea, trebuie să pătrundem universul; și ca să pătrundem universul, trebuie să ne Înțelegem pe noi Înșine. Dar de atunci au căzut multe ploi. Divorțând
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
primordiale, vorba „catastrofă”. De aceea, istoria Omenirii era atât de dotată cu turnuri menite să fie evacuate În patru sau cinci ore, dar care nu rezistau decât la acțiunea unui incendiu În timpul destinat pentru două și a două submarine Titanic imperturbabile, nescufundabile, În așteptarea ghețarului pe care Haosul Îl dispusese În punctul precis al hărții sale nautice. Sigur de toate acestea ca și cum le-ar fi văzut (În realitate, le văzuse și le vedea), Faulques a dat din cap, Încântat de liniile
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
o zi nu vom mai fi aici. Și Îi trăsese Încetișor fermoarul rochiei În vreme ce urcau. Olvido continuase să suie pe scară, impasibilă, cu o mână pe balustrada din alamă aurie, cu rochia deschisă până pe șoldurile goale, elegantă ca o gazelă imperturbabilă - și ar fi fost la fel chiar dacă s-ar fi Întâlnit cu un client ori cu un salariat din hotel. În fine, ajunseseră pe palier, și ea se oprise, Întorcându-se să-l privească. Te iubesc, spusese senină, fiindcă ochii
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
E drept că mai devreme un delegat al comitetului de bloc își făcuse apariția ca să-l felicite pe Mihai (totul se află, totul se știe în această lume închisă și strict supravegheată) și, cu acea ocazie, îi chemase, într-un imperturbabil limbaj de lemn, la obștescul ritual de muncă patriotică. Voluntară însă într-un oximoron de esență colectivistă cam obligatorie. Nu de alta, dar individul, tentat de savorile libertății, să nu-șui piardă reflexele gregare. După loviturile în pereți, bocănituri în ușă
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
aparent straniu", pe de o parte, întrucât, cu Hegel, suntem în epoca în care clasicismul coexistă totuși cu romantismul, în ciuda adversității lor, iar pe de altă parte, fiindcă numai așa, prin adoptarea unei soluții tipic heraclitice, se putea debloca imobilismul imperturbabil al modelului eleat, care într-o manieră clasică spațializa durata și segmenta procesele dinamice, refuzându-i mișcării dreptul la existență.113 Împrumutând limbajul lui Dilthey, am putea spune că absența unei "corelații a stărilor de fapt" îi determina pe eleați
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
crime s-au întors și se întorc împotriva celor care au profitat de pe urma lor, împotriva noilor guvernanți social-democrați, dar și a revoluționarilor "de dreapta", a anticomuniștilor. Subminare a pozițiilor pe care le ocupă (încă) în societatea românească, devenită, tot prin imperturbabila activitate de manipulare a celor două grupări, un spectacol trist și ieftin. Istoricii și, în general, toți cei din sfera socio-umanistă care nu sunt afiliați vreunui politician, vreunui partid sau regim politic sunt plasați într-un spațiu al marginalității social-politice
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
pe fundalul tot mai primejdioșilor ani '40. Tot mai sceptic cu scriitorii ce-l înconjurau, și tot mai suspicios cu evenimentele ce afectau România (inclusiv cutremurul din '40, instaurarea statului legionar, intrarea țării în război), memorialistul, departe de a rămane imperturbabil, ni se relevă uman, prea uman. Este perioada când se aleg apele, criteriile politice desfac prietenii, colportajul și diatriba, pe zi ce trece tot mai radicale, între scriitori și critic, anunță un sfârșit de epocă. Astfel încât Ion Barbu, autorul "Jocului
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
dă pensionarului orgoliu savant: −Ei! Domnule, câte d-astea n-am citit eu, n-am păr în cap! Încurajat de aprobările Efimiței, Leonida dezleagă cu ușurință toate tainele, pomenește de cumetria dintre Garibaldi și papă. Rareori Efimița încearcă să protesteze. Imperturbabil, Leonida protestează, iar Efimița revine la supunerea intelectuală: Ei, bobocule, apăi cum le știi dumneata toate, mai rar cineva! După ce protagoniștii creează ficțiunea revoluției și a republicii și după ce zgomotele de afară aduc certitudinea acesteia, gazeta este cea care trebuie
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
acestea, dacă ar fi să-l caracterizam pe Cioran, am spune: "un mare pesimist", în timp ce, lângă numele lui Sábato, alături de cuvântul "pace", pe care unul din personaje îl " scrie pe mormântul lui don Ernesto", am pune "un mare umanist". Ferm, imperturbabil, se spune ca figură lui Sábato, prin prezența să prietenoasă de martor constant de integritate și cinste, este un "totem protector" pentru generații întregi de bărbați și femei de pe toate latitudinile, chiar dacă opera să, "absurdă metafizica a speranței", cum o
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
scăpat? Ah, de-ar fi el!... Și, fie ce-o fi, am pornit-o spre el cu pași măsurați, fără grabă, ca și cum gândul că voi întâlni un mistreț mare, care se va uita cum un om se apropie de el, imperturbabil, mi s-ar fi părut cum nu se poate mai natural. Ajunsesem la vreo treizeci de metri de el, iar mistrețul nici nu clipise. El trebuie să fi fost, dar, la urma urmei, nu mai contează. Oricum, un mistreț adevărat
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
ci și la egalitatea misterioasă, la sensul vieții. Spre deosebire de omul devenit conștient, animalul este încorporat biologic în sensul vieții. Aici își găsește el odihna. Călăuzit de instinctul său, el nu are de ales, dar nu se poate rătăci. Animalul participă imperturbabil la viața spiritului, deși acesta nu se exprimă decît inconștient în el prin capacitatea de adaptare instinctivă (dinamica evolutivă a activității psihice inconștiente) și prin întreaga lui orgnizare corporală. Spre deosebire de animal, omul poate trăda spiritul. Intelectul conține tentația nefastă de
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
supraconștientă nu este mai uniform comună la toți membrii speciei gînditoare: ea este individualizată în grade de intensitate, alcătuind elanul animant al fiecăruia. Pe de altă parte, instinctul supraconștient al omului nu este mai constitutiv decît instinctul animalului, cart domnește imperturbabil asupra activității lor. Supraconștiința etică nu mai este decît consultativă din cauză că că este contracarată, de subconștientul dizarmonizant. De aici derivă trăsătura esențială și cea mai importantă: supraconștiința umană nu-și asumă numai armonizarea cu ambianța, ci și amonizarea intrapsihicului. Divizată
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
să învingă tentațiile subconștiente ale autosupravalorificării vanitoase și ale avidității egocentrice a dorințelor, cauze ale plîngerilor împotriva nedreptății vieții. Destinul omului depinde de justețea propriilor sale judecăți de valoare. Judecătorul lui este propria sa supraconștiință. Acesta este adevărul esențial, domnia imperturbabilă a legii armoniei, numită din punct de vedere mitic "adevăr etern" și reprezentat de simbolul "Dumnezeului -Judecător". 2) GRAȚIE ȘI MERIT Imanența justiției exclude posibilitatea unei grații fără merit. Cu alte cuvinte, grația supranaturală și miraculoasă nu există. Dacă Dumnezeu
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
temporale acceptate dintr-o dată sînt reunite într-o viziune armonioasă care include viața și moartea. Energia eliberată de angoasă atinge cel mai înalt grad de concentrare în elanul său animant și în combativitatea sa sublimantă, ceea ce constituie însăși definiția bucuriei imperturbabile numită simbolic "sfințenie", "Cerul din noi", "încarnarea sufletului în viața psihică", în starea aceasta de bogăție sufletească și spirituală nimic nu este supranatural, totul este firesc. Sfințenia este contemplarea sublimă a vieții temporale firesc expusă în mod natural la perturbări
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
prin contrariul tulburării, prin armonia a cărei superioritate nu se poate compara cu curajul, acesta din urmă imitînd doar semnele exterioare ale calmului: ea este calmul interior pe care, datorită tulburării, nu-l poate atinge, nu poate fi decît bucuria imperturbabilă susținută de intensitatea elanului în plină manifestare activă. Perturbarea datorată angoasei resimțite în fața suferinței și a morții este o formă de milă față de tine însuți, foarte firească în sine. O perturbare internă și mai mare decît angoasa naturală în însăși
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
pe d-na T. o certitudine a prozei feminine românești. Mai târziu, iritat de apariția celor două volume de Memorii, Camil Petrescu se dezlănțuie împotriva celui care i-a fost mentor la Sburătorul, în pamfletul Eugen Lovinescu sub zodia seninătății imperturbabile, apărut cu un an mai înainte de publicarea romanului. Pe cât se pare, atacul continuă ironic în capitolul Într-o după-amiază de august. O notă de ironie cu inflexiuni de sarcasm este vizibilă chiar din primele fraze ale romanului Ultima noapte... Tema
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
sudoare, tânărul meu prieten îmi părea menit de a se răsfăța în propria-i personalitate." apud Ion Simuț, Camil Petrescu furios, în România literară, nr. 51-52/2004, p. 13 242 Referirea o facem la articolul Eugen Lovinescu sub zodia seninătății imperturbabile, apărut ulterior în volumul Caietele Cetății literare, prin care Camil Petrescu își apără imaginea, încercând, la fel de eronat ca și cel încriminat, să demonstreze că Lovinescu nu avea receptivitate estetică apud Ion Simuț, op. cit. 243 Cf. G. Steiner, op. cit., p. 39
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
stele/ primind în schimb/ vești/ despre tine"). În următoarele volume de versuri, fără să renunțe la niciun crâmpei din produsul dicteului semiautomat căruia i se supune cu plăcere și, de bună seamă, și cu o secretă mândrie, Doru Maximovici continuă, imperturbabil, să își publice glosele versificate pe marginea temelor poetice macro. Nașterea, dragostea și moartea, aventura de a trăi și de a crea, destinul și evoluția umanității în timp rămân, și în Solitudine, Călcâiul cu săgeată, O liniște... Cuvinte, Iubito, mai
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
spre cote paroxistice. La capătul unui întreg ceas de așteptare, bătrînul scoate un geamăt, identificat cu "geamătul spaimei de moarte" (p. 46), determinîndu-l pe agresor să năvălească în cameră și să-și execute binefăcătorul prin asfixiere. Ulterior, cu aceeași precizie imperturbabilă, el petrece trei ore (după propria mărturisire, acțiunea, începută cîndva la miezul nopții a fost definitivată în jurul orei patru dimineața), ciopîrțind cadavrul și ascunzînd părțile sub podeaua demontabilă. Destoinica îndeletnicire de camuflare a urmelor se încheie cu o remarcă aparent
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
o secure, naratorul își va ucide soția, intrigat de interpunerea ei disperată între agresor și victima inițială. Plasticitatea morbidă a descrierii lui nu pare să lase loc remușcărilor: Am îngropat securea în creierul ei" (p.80). De asemenea, cu calmul imperturbabil al criminalului din The Tell-Tale Heart, el ascunde cadavrul în interiorul unui perete gol, din pivniță, tencuind cu măiestrie locul și eliminînd, prin urmare, orice posibilă suspiciune. Comportamentul său ulterior este mai curînd curios. Petrece cîteva zile în beatitudine și extatic
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
perpetuarea aceleași "îndârjiri morale și idealiste de împlinire ca în sfera muncii, aceeași ETICĂ A FORCING-ULUI. [...] obsesia bronzării, mobilitatea anxioasă în care turiștii "fac" Italia, Spania, muzeele, gimnastica, nuditatea de rigoare sub un soare obligatoriu și mai ales această imperturbabilă bucurie de a trăi, toate dovedesc o subordonare totală față de principiul datoriei, sacrificiului și ascezei"370 (s.a.). Vacanța devine astfel o obligație ce trebuie bifată ca activitate colectivă (în termenii lui Baudrillard, am putea spune chiar că există o "mistică
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
în Passagen-Werk, „Es ist das Eigentümliche der technischen Gestaltungsformen (im Gegensatz zu den Kunstformen), daß ihr Fortschritt und ihr Gelingen der Durchsichtigkeit ihres gesellschaftlichen Inhalts proportional sind. (Daher Glasarchitektur.)“ În universul urban al tehnicii, comportamentul social este guvernat de legități imperturbabile ale eficienței, consumului și progresului în care, precum în cazul falansterului lui Fourier, „la moralité n’a plus rien à faire“. Acțiunea revoluționară însăși, atunci când dictează în numele logicii progresului social, devine un proces mecanic, impersonal. Divertismentul mărfii, arată de asemenea
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
se va arăta a fi central pentru Benjamin. Orașul este mediul care, de fiecare dată, întâmpină subiectul (fie că este vorba despre flaneur, copil sau poetul urban) cu fațadele mute ale clădirilor, cu figurile anonime ale trecătorilor sau cu ocoalele imperturbabile ale străzilor. O pedagogie critică a privirii deschide însă acest peisaj instrumentalizat către natura lui istorică, face vizibilă criza memoriei care îi este constitutivă și îi deconstruiește caracterul reic, anistoric. În cazul copilului, aceasta se întâmplă de la sine, prin jocul
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
să fie difuzat „ușor și rapid”, probabil această publicație fiind una cu caracter politico-satiric și o replică a oficiosului „Dreptatea”, organ de presă al Partidului Național Țărănesc - Maniu. Continuându-și laudele pe fondul marii foamete ce se prefigura la orizont, imperturbabilul tovarăș Bighiu mai scrisese următoarele: „...s-au format 2 echipe de agitație, prima cuprinzând 8 tineri și a doua 10 tineri. Aceste echipe sunt permanente și active în orice împrejurare (subl.ns.)”. Oare vor fi fost „vestiții” mardeiași (bătăuși profesioniști
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
1946 erau în jur de 614.000, consumând sărmanele rezerve alimentare ale lumii satului, jefuind, violând și asasinând pe oricine le ieșea în cale. În primul volum al acestei lucrări, am scris (strict după documentele arhivistice) despre grozăviile de atunci. Imperturbabili, comuniștii vasluienni își urmau neabătut drumul trasat punct cu punct de la Moscova, via București. Scopul final al acestei adevărate bătălii duse împotriva propriului popor era câștigarea definitivă și de-a pururi a puterii absolute și instaurarea „dictaturii proletariatului”. După cum se
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]