551 matches
-
poate ieși dintr-o posibilă alianță strategică confucianisto-islamică, în termeni huntingtonieni? După modernitate urmează postmodernitatea; după postmodernitate urmează haosul. Lumea pare cuprinsă de haos. Astăzi e aproape la fel de greu să fii creștin adevărat cum era în primele secole de după Golgota. Imponderabila relație a vizibilului cu invizibilul a fost uitată. Nu mai vedem nimic dincolo de propria umbră aruncată pe un pămînt ce ne suportă tot mai greu. În loc de a prețui și a cultiva iubirea infinită de care suntem în stare, am investit
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
simplu să se pronunțe, în stadiul promisiunii, pe care-l radiografiază ca nimeni altcineva. Un cuvânt al Doamnei era, în această privință, un certificat. Însă nu unul în alb. Ce va fi făcut fiecare "cu talantul lui"-, ține de multiple imponderabile. Desigur că, pentru aceia dintre noi care i-am fost studenți, iar apoi, spre șansa noastră, asistenți la Catedră, colegi sau apropiați, colaboratori și discipoli, doctoranzi, îndrumați cu aceeași exigență cu care profesorul se aștepta să ne vadă gândind și
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
în ultima jumătate de secol de literatura SF-urilor, cu descrierile redactate în scris ori în imagini cinematografice, pare că prinde viață prin puterile persuasiunii difuzărilor seducătoare. Singurul nostru cosmonaut ne asigură însă cât de greu este să trăiești în imponderabil, apoi să te reacomodezi cu gravitația terestră. Pe măsură ce o astfel de modernitate rămâne vizibil dependentă de Terra și energiile ei, oamenii capabili de observații și intuiții native, dar mai ales cei meniți prin profesie să cerceteze fenomenele, să închege lanțuri
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
a cărei expresie este recuperabilă din literatură și din artele vizuale deopotrivă. Literatura, arta în general, devine un spațiu de mediere în cuprinsul căreia asistăm la manifestările în diferite grade de ocultare estetică a unei structuri de adâncime, a unor imponderabile, inefabile. Cu alte cuvinte, suntem puși în posesia unei "realități" de ordin secund, a unei proiecții care emană de la o sursă intangibilă, așa cum lumina se descompune în culori pe un ecran. Cu alte cuvinte, simbolismul presupune revelarea prin intermediul artei, ca
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
-l reflectă o parte din nudurile feminine, precum cel care se detașează în partea stângă a tabloului și care a stârnit nenumărate controverse. Klimt bulversa încă odată convențiile canonice ale picturii academice înfățișând o anatomie completă a nudului feminin. Femeia imponderabilă a filozofiei și pozitivismului pare să exibe propria sexualitate ca și antica Baubo, dar, spre deosebire de gestul grotesc care stârnește râsul Demetrei, aici el este generator de anxietate. O altă figură care a stârnit oprobiul a fost cea a femeii însărcinate
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
detaliu naturalist care imprimă și o durată materială a momentului care succede în imediat decapitarea. Diferența se poate ușor cuantifica prin comparația cu cromolitografia lui Aubrey Beardsley, sau pictura lui Gustave Moreau, unde fie Salomeea, fie numai capul sfântului devin imponderabile, unde tabloul se transformă în viziune macabră cu dizolvarea oricăror determinări temporale și chiar spațiale. Orice accent oniric, orice supralicitare obsesional-delirantă sunt lăsate deoparte în favoarea unei semnificații soteriologice a martiriului, atât pentru sfânt, cât și pentru comanditarul feminin, adevăratul călău
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de înapoiat economic, în comparație cu provinciile românești aflate sub dominație habsburgică. Prin urmare, reformele au fost accelerate de evenimentele din vara anului 1913, lucru recunoscut și de conservatorul Constantin Argetoianu, care consemna că “realizarea celor două reforme a fost datorită, lângă imponderabilelor momentului, influenței aproape exclusive a șefului partidului, influenței lui Ionel Brătianu”. Înainte de a publica scrisoarea, Ion I.C. Brătianu a sondat opinia fruntașilor partidului. I.G. Duca descrie întâlnirea care a avut loc în casa șefului liberal, care le-a pus problema
Iniţiative interne între anii 1914-1916 : putere şi opoziţie by Daniela Ramona Hojbilă () [Corola-publishinghouse/Science/1206_a_1890]
-
insistat asupra problemei în capitolul dedicat notelor de călătorie vezi supra. 127 E. Lovinescu, "Problema autorității în critică (Mutația valorilor estetice)", în Istoria literaturii române contemporane, vol. III, ed. cit., p. 382: "[...] pe lângă talent, sensibilitate estetică, informație, erudiție și alte imponderabile, elementul esențial al autorității e de natură pur morală [...]. Când spunem moral nu înseamnă, negreșit, că ne raportăm la principiile decalogului, ci numai la character. Din relativitatea criteriilor estetice, rezultă tocmai nevoia autorității, adică a garanției morale de seriozitate, de
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
al luminii. -De ce aș vrea acest periplu aventurier? -Dorința de cunoaștere imprimată în subconștientul tău, îți poruncește să te propulsezi într-o altă dimensiune a universului. Gravitația nu avea nici-un efect asupra corpului translucid nematerial. Ignorând legile acesteia, levitam imponderabil razant cu crestele munților meridionali. Impulsurile magice care funcționau ca un radar, m-au atenționat că pot începe penetrarea. Era piscul cel mai înalt al lanțului montan. Penetrai. Fulgerător ajunsei la grota luminată puternic de astrul inaccesibil vederii. Intrarea era
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
la nea Gică". Nea Gică e mic de statură și adus de umeri, îi lipsesc bicepșii și pectoralii, în schimb are cei mai dezvoltați mușchi piloerectori, iar "cea mai eficientă armă" a sa e pielea de găină, cu care însoțește "imponderabila povară a duioșiei". Are un fișet în care ține sute de ochelari uitați de clienți, are un pieptene cu dinți de plastic la care cântă Adio dell passato, are pijamale "bleu și albastre" pe care nu le poartă niciodată și
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
viziunii estetice. CÎnd: datare formală sau implicare sezonală? Nicio clipă, Yasuda nu este preocupat de datarea tipicară a obiectului surprins În haiku. Ceea ce Îl pasionează este acel "aer viu și totuși subtil evaziv, care umple fiecare colț al haiku-ului, imponderabil, și totuși făcîndu-și simțită prezența. Aceasta este o atmosferă vie care vine dintr-o percepere a anotimpului cu care are de a face haiku-ul, adăugînd claritate și desăvîrșire celorlalte elemente ale lui". Nu amănuntul temporal care delimitează precis și
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
de unire Ăcratimei), atât ca semn ortografic, cât și ca semn de punctuație. În materie de punctuație, regulile gramaticale spun mult, dar nu spun totul. În fiecare semn, dincolo de ceea ce arată în definiția lui strictă, pulsează și o parte de imponderabil, capabilă să genereze ori să adăpostească în ea nesfârșite virtualități și deschideri. Punctuația, în fond, nu constrânge. Dimpotrivă, ea dă relief ideilor, asigură o disciplină de substanță în funcționarea liberă și exprimarea ordonată a gândirii. Cei care încearcă s-o
ÎNSUŞIREA NORMELOR DE ORTOGRAFIE ŞI PUNCTUAŢIE by ALDESCU DIANA () [Corola-publishinghouse/Science/1303_a_1879]
-
cu lectorul său: "Nu-mi răspundeți că le style c'est l'homme căci tot domnia sa pierde". Enunțul traduce, totodată, prin uzul falsei prolepse, intenția de a para, în avans, o eventuală obiecție, fie ea și ironică, din partea unui destinatar imponderabil, în care se poate regăsi chiar un alter ego al polemistului. Considerată, la modul general, de Marc Angenot drept cea mai uzitată dintre figurile dialogice, prolepsa argheziană, deși frecvent întrebuințată în polemica antiiorghistă, depășeste limitele elocvenței, complinindu-se într-o
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
se înmoaie, săgeata se sfarmă ca o macaroană, iarba nu mai ia foc și fierul domniei sale de cauterizat oamenii cu o crestătură imfamantă pe frunte trebuie roșit cu chibritul". Deși acest Tu, solidar sau chiar complice, apare ca o componentă imponderabilă a discursului publicistic literar, în genere, și al celui polemic, în speță, la Arghezi, enunțarea performativă îi activează, uneori foarte sugestiv, prezența, în momentul în care polemistul se transpune în registrul auto-alocuțiunii (vezi, mai sus, spre exemplificare, pasajul referitor la
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
scriitorilor, și ne gândim la cea argheziană, în special, putem lua în considerare doar percepția unui lector inițiat, atemporal, pentru care proza jurnalistică, evident, contextualizată, constituie oricând o provocare intelectuală și o delectare estetică. În viziunea Ștefaniei Mincu, acest receptor imponderabil se situează, la modul ideal, pe același nivel empatic cu autorul discursului, conștient permanent că este atras într-un joc al seducției: "... el e pur și simplu siderat, rămâne fără replică. Ceea ce urmărește Arghezi nu e să cucerească aprobarea rațională
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
pe care o voi putea atinge vreodată se consuma chiar În acea clipă; nu se știe de ce, dar mi se oprea respirația de Încordarea cu care urmăream palpitul ochilor, pândind cea mai imperceptibilă tresărire sau umbră ce ar fi traversat imponderabilul câmp magnetic. Nu ne interesa deloc corpurile noastre, iată ceea ce era esențial, ne renegam În partea auxiliară, ce nu putea fi transformată În fluidul văzului. Este straniu că experiența noastră se Împlinea Într-o impersonalitate atât de curioasă, că nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
se albesc perii din mustață și-i văd cum Își schimbă nuanța, mi se pare că nu sunt eu acesta, că altcineva se află În carapacea corpului meu și o folosește cu Învoiala mea; eu stau undeva Într-un spațiu imponderabil și asist la metamorfozele timpului fără a fi implicat; este aceasta starea ce mă cuprinde de câte ori trec de Colțul Bărăției, afundându-mă În coclaurii din jurul Hanului lui Manuc; cum mă retrag din această zonă, devin normal, mă reintegrez ritmului cotidian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cu scurte priviri și ușoare strângeri de degete, separat, spre a ne regăsi, împerecheați în rotire, pe picioare care voiau asta, numai asta: jucăuș sau grav, să se despartă și să fie din nou una, să se ridice, să fie imponderabile, mai iuți decât gândul, mai tărăgănat decât timpul când trece. După un ultim blues, spre miezul nopții, am dus-o pe Anna la tramvai. Ea locuia ca subchiriașă în Schmargendorf. Iar între dansuri se pare că am spus „Am să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
un diftong. Sosise așadar ziua cînd rătăcirile mele intime pe pergament aveau să fie notate. Jocul Înceta, nu era just, dar părea necesar. Toată lumea fiind de acord că trebuie să Înfrunți realitatea. Deși nimeni nu pricepe ce e. În viața imponderabilă, abia pîlpîind a textelor mele, avea să dea buzna sau ce-avea să dea un Profesor. Am fost convins destul de repede, argumentul decisiv fiind evident unul de ordin literar: soția lui Sorin, Rodica, o splendidă și blondă colegă de facultate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mică legătură cu realitatea chiar dacă-i similară cu una de demult, deși de pe alte meleaguri , nici un impact asupra ei, nu o poate modifica, retușa, Îmbunătăți nici cu o singură notă. Cum lumea nu are Încă repere, ancoră, greutate, e aproape imponderabilă, cu toată greutatea ei aparentă de societate pe care-o mănîncă porcii cu mărgăritare cu tot, dacă te lovește camionul scrisului În zilele noastre, ghinion, trebuie să te miști pe hîrtie cu o viteză egală cu aceea a mișcării browniene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
atu, care lasă lumina să treacă prin el. Nu-i vorba doar de geniul unui scriitor pe care nu-l poate reda geniul unui regizor, mai este ceva, insesizabil (un truism pe care-l afirmă orice om al muncii), o imponderabilă ce permite literaturii să existe, altfel ar fi fost Înghițită de film chiar Înainte de inventarea lui. Pentru că trăsăturile fizionomice ale cinematografului nu refuză imaginația, dimpotrivă. Îi dau un impuls mai mare, dacă-i vorba de Odiseea spațială 2001 sau Nostalghia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
22 decembrie, au fost propulsați pe scări oarecum În jos de șuturile tipografilor de la Universul. Așa că Înariparea le-a produs o stare de zbor, cei doi putînd fi observați plutind o vreme la mică altitudine pe deasupra Palatului Telefoanelor. Aproape la fel de imponderabil a apărut și a rămas la televiziune Silviu Brucan. DÎnsul l-a liniștit pe Hamza, spunîndu-i că televiziunea e bună, dă sport. În aceste momente, marele profesor filozof avea cărarea fixată pe mijloc. Spre deosebire de Gabriela Neagu, care-i coafată În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
se simțea adierea călduță a parcului, atunci zărind fâlfâirea ușoară a perdelei și cealaltă ușă deschisă către terasă și presupunând că pe terasă, într-un șezlong, o va găsi pe bătrâna doamnă Marga Pop. Ar fi vrut să continue starea imponderabilă de mulțumire fără vorbe, de la una din vizitele anterioare, dar n-a fost posibil și a înțeles asta din prima clipă. De astă dată, doamna Marga Pop avea chef de vorbă, ca și cum ar fi vrut cu tot dinadinsul să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
între ei doi, privind imaginea, aducând-o sub lupă, înțelegând-o, tresărind, aproape treaz, sau treaz chiar, „asta e, așa trebuie să fi fost“, zicându-și, întorcându-se cu o smucitură pe cealaltă parte și coborând din nou în starea imponderabilă, de amorțeală și vis, și aducând sub lupă aceeași imagine, mărind-o, „da, așa este“, apoi altă imagine cu care făcea la fel. Fără vreo ordine, mintea lui treaz amorțită lucra cu alte criterii. Nu, așteptarea lui fusese zadarnică, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Elena Carvaial, sau alții care l-au cunoscut en passant și pentru care bizareria personajului s-a înscris uneori printr-o privire, o remarcă sau un acord de chitară. Jorge Riosse era un tînăr de aproximativ 30 de ani, vîrstă imponderabilă, găzduit în casa servind drept pensiune, proprietatea bunicii, un tînăr venit de nu se știe unde, trăind nu se știe din ce, provenit dintr-o familie modestă, dar în același timp cu o cultură prodigioasă și o sensibilitate artistică ieșită
Unde Shakespeare se întîlnește cu Hugo by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8363_a_9688]