639 matches
-
în care intervine un grad de imprecizie și de distanțare ironică e cel mai caracteristic uz al operatorului în limba actuală. E și cel mai individualizat față de perioada anterioară; în același timp, corespunde utilizării masive, în publicistica actuală, a mijloacelor impreciziei, a unor aproximatori (engl. hedges) tipici oralității (cf. Zafiu 2002b). Din corpusul de bază, 3 exemple (o treime!) aparțin acestui tipar: Alde Costea a avut pur și simplu nevoie în toți acești ani de o împuternicire ("Adevărul", octombrie 2002); nu știu câte
[Corola-publishinghouse/Science/85032_a_85818]
-
a valorii peiorative a lui alde, recunoscute ca atare de vorbitori, dar nu lipsite de ambiguitate. 2.4.3. Distanța ironică Sunt situații în care nu se mai justifică o intenție de desemnare peiorativă, alde funcționând doar ca marcă de imprecizie enunțiativă, de atenuare ironică a aserțiunii: cum fu Mizilul stație pentru rapidul de Berlin, la alde Caragiale (EZ 4.X.2006); Și alde Pinocchio avea o Conștiință care-l bătea la capul lui de lemn (EZ 8.XII.1999). În
[Corola-publishinghouse/Science/85032_a_85818]
-
expresiile indefinite din exemplele de mai sus sunt fie explicitate de continuarea enunțului, fie aluzive, deci au - contextual - proprietatea referențialității, pe care o presupune folosirea operatorului alde. În asemenea cazuri, valoarea clasificatoare se reduce totuși, accentuându-se în schimb marcarea impreciziei. 3.2.3. Articularea proclitică Secvența (de-)alde a fost identificată în structuri sintactice care îi atestă unitatea și disponibilitatea combinatorie. Secvența primește articol nehotărât sau hotărât proclitic: Nu putem accepta să fim bătaia de joc a unor de-alde
[Corola-publishinghouse/Science/85032_a_85818]
-
unui grup familial, fiind, în schimb, mult mai prezentă desemnarea "clasificatoare" ("categorizantă", comparativă, adesea depreciativă): (de-)alde N = "cei de felul lui N", "unii ca N.". Foarte răspândit - și caracteristic pentru alde în limba actuală - este rolul de marcă de imprecizie și distanțare ironică în desemnarea individuală. Între faptele semnificative de dinamică a limbii au fost înregistrate și unele particularități ale structurilor sintactice în care intră grupul nominal care cuprinde nedefinitul alde (prezența prepoziției de, cu valoare clasificatoare sau partitivă, impunerea
[Corola-publishinghouse/Science/85032_a_85818]
-
nehotărât, substantiv comun, abstract, sintagmă citată etc.). Din punct de vedere gramatical, alde prezintă o tendință de specializare ca echivalent al lui ca, având în anumite construcții valoarea de conector comparativ. Operatorul alde aparține unui inventar bogat de mijloace ale impreciziei convertite în mărci ironice, ilustrând o trăsătură caracteristică a limbajului colocvial și a celui din mass-media. 1 Alde a fost considerat de Hasdeu, în 1886 în Etymologicum Magnum Romaniae, "un idiotism românesc, foarte anevoie de tradus în orice altă limbă
[Corola-publishinghouse/Science/85032_a_85818]
-
pe Internet", în Rlit, 38. Zafiu, R., 2002, "Mărci ale oralității în limbajul jurnalistic actual", în: Până Dindelegan (coord.), p. 399-430. Zafiu, R., 2002a, "Evidențialitatea în limba română actuala", în: Până Dindelegan (coord.), p.127-147. Zafiu, R., 2002b, "Strategii ale impreciziei: expresii ale vagului și ale aproximării în limba română și utilizarea lor discursiva", în: Până Dindelegan, 2002a, p. 363-376. Zafiu, R., 2002c, "Oră unu, ora două", în Rlit, 4. Zafiu, R., 2002d, "Obsesiile cacofoniei", în Rlit, 50. Zafiu, R., 2003
[Corola-publishinghouse/Science/85007_a_85793]
-
un aspect al realității, în special al realității sociale, este supus unei aprecieri, evaluări ce prezintă o anumită „încărcătură” subiectivă datorită legăturii judecăților apreciative cu valorile și criteriile valorice, dar mai ales datorită predominării termenilor vagi. Consecințele acestei predominări fiind imprecizia și ambiguitatea referențială. Am putea discrimina și o modalitate explicativă în opoziție cu una descriptivă. Opoziția descriere / explicație, dar e o opoziție, mai curând, complementară, întrucât explicațiile pur teoretice ar rămâne doar simple speculații fără descrierile faptelor, iar descrierile empirice
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
cf. Moeschler, 1999:45 CONCLUZII Dintr-o perspectivă mai profundă, se poate spune că realitatea, în sens kantian de „lucru în sine”, nu poate fi rostită. Cuvintele par sau sunt nepotrivite pentru a reda o astfel de realitate, nu din cauza impreciziei lor, din contra, tocmai precizia cuvintelor face să se piardă, să se degradeze această realitate. Cuvintele nu prezintă garanția că surprind bogăția și complexitatea realității. Această neîncredere în privința limbajului este evidențiată de Rilke în următoarele versuri: Mi-e frică de
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
set general de presupoziții despre natura sau funcția narațiunii în pictură. Din acest motiv, cele mai dificile și mai constructive momente ale lucrării țin de latura ei interogativă care consideră că întrebările și răspunsurile despre țesătura picturii cu narațiunea împărtășesc imprecizia altor întrebări și altor răspunsuri, care solicită compararea răspunsurilor cu alte răspunsuri, propuse de teorii alternative sau rivale și care solicită concentrarea pe soluțiile motivate contextual, pe disparitatea conceptuală și pe dinamismul corelat cu reexaminarea, reconsiderarea, nuanțarea, îmbogățirea și diversificarea
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
vedere al probabilității statistice. Acest fapt este binecunoscut în fizică sub numele de principiul de incertitudine al lui Heisenberg, fiind botezat astfel după numele fizicianului Werner Heisenberg (1901-1976Ă. Trebuie specificat aici că non determinismul la nivel atomic nu se datorează impreciziei aparatelor de măsură, ci este o proprietate a naturii însăși. La nivel cuantic electronii pot “tunela” printr-o barieră de potențial care în mod normal nu le-ar permite trecerea. Acest comportament aleator al naturii la nivel cuantic a șocat
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
timp etc.) împiedică acordarea precisă pentru frecvența dorită. Aceasta arată importanța alegerii unor componente de înaltă calitate, în special relativ la bobină, deoarece aceasta determină cele mai multe pierderi și inexactități. Toate pierderile rezistive/pierderile prin curenți turbionare/pierderile prin histerezis conduc la imprecizia acordării circuitului de filtrare, astfel încât este important să se selecteze componente dedicate, de înaltă calitate, în locul bobinelor existente uzuale, care ar putea fi mai ieftine, dar sunt destinate pentru alte aplicații la care pierderile, toleranțele și abaterea față de valorile nominale
CALITATEA ENERGIEI ELECTRICE by Gheorghe Hazi () [Corola-publishinghouse/Science/488_a_1170]
-
elită este specifică societăților liberale și industriale; de aceea atunci când vorbim despre elite ne raportăm îndeosebi la elitele politice - există și conceptul de elite culturale sau intelectuale, un concept destul de echivoc 3. Prin urmare, se pare că există o anumită imprecizie terminologică a conceptului de elite intelectuale, mai ales la nivelul practicii sale culturale greu de codificat. Și totuși, dacă se pleacă de la presupoziția că elitele ar trebui să reprezinte națiunea, fiind dobânda unui capital uman investit istoric cred că putem
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
pedanți în lucrările normative), sunt folosiți în conversație de vorbitori cu intenția de a marca prin limbaj granițe discursive în relația cu interlocutorii. 5. CONVERTIREA TRĂSĂTURII INERENTE [+ INDEFINIT] A PRONUMELOR ȘI A ADJECTIVELOR PRONOMINALE NEHOTĂRÂTE ÎN EXPRESII DISCURSIVE ALE VAGULUI, IMPRECIZIEI, APROXIMĂRII În utilizările de bază, nehotărâtele și negativele sunt substitute indefinite ale unor nominale și/sau cuantificatori universali sau existențiali, prezentând entitățile din domeniul de discurs sub aspectul relației parte-întreg. Statistica făcută pe IVLRA indică, prin numărul ocurențelor înregistrate, preferințele
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
negative retorice construite cu indicativul (Cine nu știe asta?, Ce nu i-a spus?) se asociază sistematic cu lecțiunea de cuantificator universal pentru pronumele interogativ (toți, toată lumea). Lucrările de cultivare a limbii apărute înainte de 1990 au sesizat tendința vorbitorilor spre imprecizie referențială și ambiguitate a intenției discursive, recomandând evitarea cuantificatorilor indefiniți acolo unde aceștia nu dau indicații legate de raportul parte - întreg, ci sunt folosiți superfluu. Uzul actual demonstrează însă ca există diferențe între folosirea nehotărâtelor și a negativelor în presă
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
IVLRA: 135) <Î pe la doișpe fără ceva↓ noaptea↓ și de-acolo pînă la soacră-mea sînt vreo zece chilometri pînă la ea aCAsă↓ deci pînă-n sat sînt opt↑ și încă doi chilometri (IVLRA: 46). Motivele din care vorbitorul optează pentru imprecizie referențială sunt diverse: (i) vorbitorul nu cunoaște/cunoaște aproximativ informația, dar nu recunoaște acest lucru deschis pentru a nu-și prejudicia imaginea publică; (ii) vorbitorul reține informație, dacă, din motive personale sau pentru a-și manifesta puterea discursivă, nu dorește
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
și valoarea convențional adevărată. Este necesar de ținut cont în descrierea exactității, de zona de valori în care a fost măsurată și de prezența în unele eșantioane a constituenților capabili să interfereze calitatea exactității. Expresii ale preciziei Lipsa preciziei sau "imprecizia" unei metode se poate exprima atunci când distribuția este normală prin: - intervalul tip de distribuție al măsurilor realizate; - intervalul tip relativ al mediei; - coeficientul de variație. Intervalul tip este afectat de o valoare izolată, intervalul tip de medie a mediei. Intervalul
ANALIZA MEDICAMENTELOR. VOLUMUL 2 by MIHAI IOAN LAZ?R, DOINA LAZ?R, ANDREIA CORCIOV? () [Corola-publishinghouse/Science/83481_a_84806]
-
sus apar clar în cadrul expresiei matematice care descrie funcționarea unui receptor. Mai mult încă, unii receptori răspund și la excitanți nespecifici (creând confuzii sau diafonii). Procesul de recunoaștere nu este nici el lipsit de un zgomot de fond, de o imprecizie a operației însăși, ceea ce duce la o înlocuire a certitudinii recunoașterii cu diferite aproximări, denumite uneori grade de verosimilitate. Acestea explică iluziile senzoriale studiate în psihologia percepției. Nu trebuie să uitam că incertitudinea observației științifice este și o consecința a
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
de limba folosită). Nu este cazul să fac aici o incursiune în metalingvistică. Este suficient să precizez ca atât în planul structurii fonematice sau gramaticale a textelor (planul sintagmatic sau lexematic), cât și în cel al semnificațiilor (planul paradigmatic) există imprecizii. Ele țin de însuși modul cum sunt alcătuite limbile (dicționare, alfabete, gramatici generative etc.), cât și de natura imprecisă a funcției semantice, care aplică cuvintele sau sintagmele pe elementele și mulțimile pe care le desemnează și care definesc Universul (perceput
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
Stati, câmpurile semantice ale lui Jost Trier, structurile lexicologice ale lui Pierre Guiraud). Nu există o relație biunivocă între semnificat și semnificant! Rezultă că limbajul nu poate exprima (descrie) realitatea în mod perfect, ci cu un grad de aproximare, de imprecizie care uneori merge până la distorsionare. Este un aspect asupra căruia trebuie să reflectam profund, căci limbajul este instrumentul de comunicare, dar și de ordonare în cadrul demersului științific, și impreciziile lui contribuie la caracterul relativ aproximativ al cunoașterii științifice a lumii
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
realitatea în mod perfect, ci cu un grad de aproximare, de imprecizie care uneori merge până la distorsionare. Este un aspect asupra căruia trebuie să reflectam profund, căci limbajul este instrumentul de comunicare, dar și de ordonare în cadrul demersului științific, și impreciziile lui contribuie la caracterul relativ aproximativ al cunoașterii științifice a lumii. Aceasta idee se află în centrul lucrării lui Michel Foucault, care a abordat, cu competență, marea problemă a limbajelor în domeniul științei. Dubiile asupra rolului limbajului au fost analizate
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
caz, analistul aplică metoda comparativă de analiză a diferitelor grupuri cu referire la un domeniu de interes. A doua strategie, constă în verificarea teoriilor dinainte formulate, realizând testarea ipotezelor în condiții de reprezentativitate statistică. Pentru că limbajul rămâne elementul construcțiilor teoretice, impreciziile sale au drept consecință definirea relativă a termenilor. Din această cauză, spune Mărginean, este nevoie de formalizare în științele socio-umane. În acord cu obiectivele cercetărilor, Fawcett și Downs (1992) identifică trei tipuri de teorii: teorii empirice sau descriptive, teorii explicative
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
acest moment de o ocazie unică de a-și reconverti resursele personale și, adoptând noile principii ale dreptului, de a nu ceda nimic din puterile lor. Perioada inițială a tranziției se traduce printr-o mare incertitudine din cauza răsturnărilor istorice, a impreciziei noilor legi și a neclarității în privința căilor de urmat: ea favorizează deturnările în favoarea celor bine plasați în aparatul de stat. Corupția se dezvoltă pe scară foarte mare, generând un „capitalism roșu” care profită foștilor responsabili comuniști. Aceste deturnări sunt susținute
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
restrictivă pe care dreptul internațional ar putea să o aibă asupra politicilor lor externe, să folosească în schimb dreptul internațional pentru a-și promova interesele naționale și să se sustragă obligațiilor juridice care le-ar putea dăuna. Ele au folosit imprecizia dreptului internațional ca pe o unealtă la îndemâna scopurilor lor. Au acționat în acest mod prin înaintarea unor pretenții juridice nejustificate și prin interpretarea greșită a înțelesului regulilor de drept internațional general recunoscute. Astfel, lipsa de precizie inerentă naturii descentralizate a
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
actul necivilizat. Cele două tentații se pot succeda sau pot coexista la același individ, la același partid politic sau În cadrul aceleiași societăți; pe termen lung, trebuie să ne temem de consecințele acestei contradicții. Dar oare confuzia nu se datorează cumva impreciziei termenului? Precizări metodologice La 7 martie 2001, premierul francez, În cadrul unei conferințe privind violența În mediul școlar, nu a ezitat să afirme că, Întrucât implică o mare doză de subiectivism, evaluarea acestor comportamente „trebuie lăsată În sarcina conducătorilor instituțiilor școlare
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
intersubiectivitate. COSERIU 1994. IO AMBIGUITATE. Conceptul "ambiguitate" apare de timpuriu în lucrările de filozofie, matematică, fizică, sociologie, psihologie, lingvistică ș.a., unde cunoaște abordări explicative diferite. Majoritatea lucrărilor definesc noțiunea "ambiguitate" făcînd apel la alte noțiuni, precum: neclaritate, incertitudine, echivocitate, probabilitate, imprecizie, contradicție etc. Deși în unele dicționare termenii ambiguitate și incertitudine sînt considerați ca fiind sinonimi, unii autori disting diferențe de nivel semantic; astfel, ambiguitatea se referă la informații care lipsesc, deși ar putea fi cunoscute, pe cînd incertitudinea s-ar
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]