719 matches
-
nu pictează deloc trăsăturile chipurilor celor care se află în barcă, cu toate că doi dintre pescari au chipurile întoarse spre spectator. Iisus este singurul care stă în picioare și cu un gest impune naturii calmul. Interesul cade pe jocul luminii filtrate impresionist, ca o suspensie fină, o și mai mare putere de sugestie o conferă lumina ce răzbate printr-o ferestră deschisă în nori de gestul lui Iisus. Marea este luminată în acea zonă, iar câteva raze irizează auratic conturul lui Iisus
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
să absorabă gestul indicial al pictorului, astfel că gestul devine autoreferențial, mâna ținând pensula se indică pe sine într-o primă instanță, și pe pictor, care își camuflează pios carisma prin titulatura modestă. Mâna emană o strălucire aparte, difuză, efect impresionist, care se face numaidecât remarcată prin contrast pe fundalul cromatic tern al costumului, iar această luminescență iradiază și din pensula pe care o ține artistul, pensula și mâna întrețin o relație simbiotică. Ne aflăm în fața unei epifanii a artistului, dar
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
simboliste în sculptura românească modernă 304, pe o dublă filieră, cea a influenței rodiniene și cea a influenței scesioniste în opera acestora. Acest fapt nu exclude câtuși de puțin diversificarea afinităților și analogiilor posibile pornind de la modelele clasice sau sculptura impresionistă către arta modernă, prin simbolism și secesionism. Cu un ton sarcastic, nelipsit însă de observații judicioase, Francisc Șirato așeza noua generație de sculptori, "terorizată de vedenii convulsionate", sub semnul unei paternități rodiniene într-o expresie epigonică. Tzigara-Samurcaș remarca reducerea dimensiunilor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sforțarea lor se epuizează într-o inteligentă servilitate tehnică, într-o imitare pur exterioară și superficială a maestrului Rodin și maestrului lor imediat, Paciurea"310. Totuși, Șirato face și câteva concesii: G. Tudor, figurile d-lui Leonida, remarcat pentru "tehnica impresionistă", și un nud de Olteanu. Șirato remarca manierismul acestor sculptori, notele kitschizante, semn că în sculptură simbolismul își prelungea existența și beneficia de interesul publicului. Criticul subliniază la sculptorii generației retorica sculpturală simbolistă împrumutată de la Rodin, propensiunea către satanismul simbolisto-decadent
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
din partea criticilor de artă. Obiecția lui Sigmund Maur evidențiază o altă trăsătură a sculpturii simboliste, dincolo de tendința ei către literaturizare, deja remarcată mai sus de Francisc Șirato, și anume, capacitatea ei împrumutată picturii de a crea atmosferă printr-un procedeu "impresionist", al impreciziei modelajului, al unei dizolvări a formei și liniei care delimitau clar volumele. Criticul îi remarcă dintre lucrări nudul intitulat La baie și Sărutul de influență rodiniană, în ziar fiind reprodus un Cap de studiu, o țărancă cu maramă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
natural. Ca și în Prințesa bizantină, Loghi realizează portretul decupat în bust al unei femei cu umerii dezgoliți, al cărei păr se dizolvă în brunuri pe fundalul care pare să emane din pletora capilară. Pictorul nu recurge la o manieră impresionistă de a transforma culoarea în lumină, ci rămâne la mijloacele tradiționale, utilizate însă altfel. Femeia își ține capul ușor înclinat spre dreapta și se detașează de fundalul întunecat prin contrast. Albul rochiei corespunde luminescenței carnației, efect care prezidează la o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
este invitat să decoreze în 1898/99 salonul destinat muzicii al casei industriașului Nikolaus Dumba, pentru care realizează două panouri. Într-o primă tratare a temei, Klimt se oprește asupra unei figuri reprezentative, Schubert. Pictorul îl înfățișează într-o manieră impresionistă pe celebrul muzician așezat la pian, într-un cadru monden, unde el este centrul atenției unui grup restrâns, dar concludent pentru importanța socială a personajului. Este vorba, cu o singură excepție, de femei din înalta societate, în număr de trei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
orientate întru sublinierea originalității artistului. Accentul cade în critica postbelică pe felul în care acesta se disociază ulterior de orice influență pentru a-și descoperi propria sa identitate artistică. Theodor Enescu trasează harta influențelor având centrul de greutate în pictura impresionistă și ca model pe pictorul Manet, evidențiind cu acribie cum, la un moment dat, obiecțiile care i se aduc pictorului român referitoare la abordarea impresionistă a tablourilor sale se regăsesc cu o uimitoare precizie în obiecțiile pe care critica i
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
propria sa identitate artistică. Theodor Enescu trasează harta influențelor având centrul de greutate în pictura impresionistă și ca model pe pictorul Manet, evidențiind cu acribie cum, la un moment dat, obiecțiile care i se aduc pictorului român referitoare la abordarea impresionistă a tablourilor sale se regăsesc cu o uimitoare precizie în obiecțiile pe care critica i le aducea pictorului francez 440. Dar Luchian nu rămâne prizonier acestei modalități de a picta, nu o reduce la manieră, însă, în opinia lui Theodor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
depăși impresionismul, așa cum unii autori au demonstrat-o, pentru a-l înțelege pe Luchian nu trebuie să pierdem din vedere că această depășire se realizează trecând prin impresionism, mai mult încă, rădăcinile sale sunt împlântate în humusul fertil al sensibilității impresioniste. Departe de a face din impresionism un program, o simplă manieră (pânzele sale contingente cu impresionismul sunt întotdeauna însoțite de altele, care se distanțează de el), Luchian a căutat o lecție, așa cum o căuta la maeștrii din muzee [...]"441. O
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Berliner Künstler), în 1892. Expoziția stârnește un veritabil scandal, în urma căruia președintele Academiei, Anton von Werner, în deplin acord cu membrii Asociației Artiștilor, decid închiderea ei. Ruptura se produce, și ia ființă un grup de artiști independenți, condus de pictorul impresionist Max Liebermann și pictorul peisagist simbolist, Walter Leistikow. Secesiunea propriu-zisă are loc peste câțiva ani, în 1898, însă respingerea lui Munch constituie punctul critic al ei. Trei direcții sunt numaidecât vizibile: simbolismul, impresionismul și ceea ce va purta numele de Jugendstil
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în special pe Diaghilev și pe Filosofov. Toți erau artiști ai unei tematici "ne-banale""483. Această tematică "ne-banală" este, prin excelență, tematica simbolistă a artei occidentale, ținând cont și de rezerva pe care mirisskustnici o manifestă față de picutra impresionistă. Mișcarea similară în Polonia este marcată și de situația politică a Poloniei, care între 1795 și 1919, nu mai există oficial ca stat, fiind împărțită între Prusia, Austria și Rusia. Polonezii resimt ca extrem de opresivă ocupația rusă și prusacă, datorită
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
un curent novator, care dobândise legitimitate. "Revenirea, în titlurile date de artiști, a cuvântului "efect", urmată de indicarea unui anumit moment al zilei, demonstrează că, și în cazul în care aceștia nu foloseau chiar un limbaj și o tehnică propriu-zis impresioniste, acceptau totuși concepțiile impresioniste"494. Însă acest tip de "efect" constituie nu numai o anticameră a impresionismului, pe care nu foarte mulți pictori îl vor adopta într-un mod deplin, ci se află și la confiniile cu simbolismul, unde efectele
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
dobândise legitimitate. "Revenirea, în titlurile date de artiști, a cuvântului "efect", urmată de indicarea unui anumit moment al zilei, demonstrează că, și în cazul în care aceștia nu foloseau chiar un limbaj și o tehnică propriu-zis impresioniste, acceptau totuși concepțiile impresioniste"494. Însă acest tip de "efect" constituie nu numai o anticameră a impresionismului, pe care nu foarte mulți pictori îl vor adopta într-un mod deplin, ci se află și la confiniile cu simbolismul, unde efectele de lumină introduc prezențele
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și Instrucțiunii Publice acceptă ca "Tinerimea artistică" să reprezinte țara la cea de a IX-a Expoziție internațională de arte frumoase din München. Expozițiile vor ilustra mai multe direcții, simbolistă, decorativistă în sensul neobizantinismului sau Art Nouveau-ului, și Secession-ului, impresionistă și postimpresionistă. Aceste direcții nu pot fi reduse maniheist la realism și idealism, chiar dacă, spre deosebire de idilismul estetizant, arcadic, cu note simboliste al lui Loghi, Verona, Strâmbu și Vermont, vor interveni prin contrast ilustrările "realiste" cu priză la social și la
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
menționat, relevă popularitatea temei și felul în care ea se conjugă cu un mod de întrebuințare decadent. Don Juan-ul modern, milionarul monden, succesor al lui Cassanova, răsfoiește albumul cuceririlor, ilustrativ pentru un cosmopolitism erotic demn de un prinț oriental: semiramide, "impresioniste", bovarice intelectuale, morfinomane, diabolice d'aurevilliene, nimfomane dedicate baudelairian răului, erotomane mistice etc. Fatalitatea își face apariția odată cu intrarea în scenă a Salomeei. Desenul feminității decadente recapitulează o parte dintre clișeele genului, gura roșie a voluptuoasei atrage atenția asupra caracterului
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de relații posibile: istorice, filosofice, sociale, etice ș.a. Din această perspectivă, capitolul consacrat lui Ioan Slavici din Istorie... este un produs reușit al laboratorului de creație călinescian în care au fost valorificate la maximum, într-un mod personal, posibilitățile criticii impresioniste. Format la o altă școală, Școala franceză a lui Jules Michelet ca istoric literar, Ion Breazu va propune o abordare diferită a operei scriitorului de la Șiria. Profesorul clujean era obișnuit să exploreze − și a făcut-o cu talent − vaste domenii
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
dovedește a fi, așadar, nu doar crucială, ci și benefică. Regăsim, așadar în romanul Mara, o anticipare a psihanalizei nu mai puțin șocantă prin precocitatea ei. În studiul său dedicat Vienei dintre anii 1848-1938, William M. Johnston menționa o nuvelă impresionistă a lui Ferdinand Kurnberger de aceeași factură ca opera scriitorului ardelean intitulată Povara tăcerii, un studiu al sufletului (1866). Profesorul american făcea observația că majoritatea scrierilor care au în centru tematica psihanalitică se axează pe problematica iubirii și a morții
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
al unei literaturi când emoționalist-vitaliste, când intelectualist-spiritualiste (forme niciodată conciliabile, potrivit teoriei "mutației"). Și totuși, față de revizionismul acesta sever, în niște pagini de tinerețe dedicate teatrului grec criticul părea să fie mult mai tolerant, câtă vreme, în ciuda profesiunii de credință impresioniste, găsea cu cale să atribuie emoțiilor estetice (psihologic vorbind, cu nimic superioare celorlalte "emoții") o funcționalitate psiho-morală, determinată de caracterul fundamental dialogic al dramei. În plus, dialogismul se vedea confirmat în ideea atât de dragă romanticilor că omul își poate
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
se condamnă umanizarea/ psihologizarea vechii tragedii o dată cu Euripide, sub presiunea contaminantă a spiritului socratic și, implicit, sub influența nefastă a dialogului). "Fatalismul tragediei grecești, ca și determinismul modern, știrbesc deci din valoarea morală a emoților noastre estetice"92 conchide criticul impresionist, anticipând sensul de evoluție a literaturii europene. Ulterior, apologetul modernismului și al autonomiei esteticului, fascinat de modelul elitist al unei arte în care intelectul are datoria de a strivi din fașă fiorii sensibilității vulgare, va scoate melodrama în afara literaturii, pe
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
geneza operei lovinesciene reflectă un proces continuu de modelare a personalității, proces stând sub semnul "dublei vocații" și al conflictului dintre "temperament" și "voință", cu victorii temporare de o parte sau alta, atunci se înțelege de ce s-a produs contaminarea "impresionistă" a genurilor abordate, indiferent de "legile" de creație specifice fiecăruia în parte 126. Ca atare, deși evoluează de la stilul flamboaiant-beletristic la o expresie tehnică, strict funcțională, obiectivându-se, critica lui Lovinescu urmărește (ca și literatura) evidențierea personalității interpretului, considerată drept
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
lovinesciană nu e niciodată expresia directă, necenzurată, a "eului", ci se manifestă mereu în formele "obiectivate" retoric ale unui discurs "înstrăinat" cu metodă, ca la teatru. Pe de altă parte, având în vedere că Lovinescu rămâne fidel până la sfârșit crezului impresionist, în intenția de a scoate în relief importanța personalității criticului, nu cumva din același motiv (dorința afirmării eului "ideal", a "măștii apolinice") literatura amfitrionului de la Sburătorul păstrează, până și în cele mai "subiective" forme ale sale, legătura cu teatrul și
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
să conducă, firesc, la obiectivarea (prin dialog) a narațiunii descriptiv-memorialistice din textul originar (notele de călătorie) lucru izbutit numai parțial, deoarece autorul se mulțumește să decupeze pur și simplu episoadele cu potențial dramatic, aglutinându-le într-o manieră mai curând... "impresionistă" decât nuvelistică stricto sensu. Sursa de "inspirație" e indicată, de altfel, chiar din prefață, unde prozatorul își mărturisește intenția romanțării "documentului" (procedeu recurent în toată literatura sa): "Paginile ce urmează sunt compuse după notele luate numai la Florența. Sub condeiul
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
e mare / casa mea e mică / câți ani ai tu? cum te cheamă? / casă / ochi nas gură ureche / mamă tată bunic bunică". Toate aceste amintiri au însă o licărire, unflou, asemenea imaginii reflectate în apă, sparte de valuri. O dizolvare impresionistă care face ca unele părți ale poemelor să fie tari și consistente, pe când altele, rumegătoare ca valurile care ies din vârful unui creion chimic muiat în apă: "Doar o imagine în mișcare, deci / prea ușor trecătoare / și chipul tău pâlpâind
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
adăugînd claritate și desăvîrșire celorlalte elemente ale lui". Nu amănuntul temporal care delimitează precis și restrictiv situația obiectului contează ci infuzia sentimentului sezonal pe care acesta o prilejuiește. „Atmosfera sezonală este la fel de importantă În haiku precum lumina Într-o pictură impresionistă.” Întrebarea cînd? vizează deci kigo-ul poemului, tema sau cuvîntul sezonal și nu vreo prea puțin semnificativă datare formală. CÎnd acesta (kigo ul) este bine realizat, "el este un simbol estetic al simțului anotimpurilor, răsărind din unitatea omului cu natura și
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]