2,599 matches
-
Când urma să aibă loc debarcarea, marinarul Stephanides avea să stea În partea din față a vasului. Avea să folosească un soi de lanternă, transmițând semnale În codul Morse. Acea lanternă avea să fie strălucitoare și perfect vizibilă pentru pozițiile inamice de pe mal. La asta se gândea el În timp ce stătea pe plajă, desculț. Se gândea că n-avea să preia niciodată barul tatălui său. Se gândea că n-avea s-o mai vadă niciodată pe Tessie. În schimb, peste câteva săptămâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
orice petec de mal de pe întinsul coastei. Mercenarii au ridicat taberele în mai puțin de o zi și au pornit în marș spre interiorul continentului. Mergeau ca și cum s-ar fi aflat la paradă. Nu încercau să se ferească de gloanțele inamice. Le încasau fără nici o problemă, și cădeau morți fără nici un sunet. Totul s-a desfășurat cu un calm desăvârșit. Mai rămân și astăzi unele relatări ale asaltului dat de mercenari asupra graniței de Nord. Au trecut peste mine și peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
veni cu arme mai serioase și mă îndoiesc că vor face o paradă în fața colegiului. Vom avea nevoie de o infirmerie. Asta spui, nu? Nu-i normal că aici vroiam să bat? Așa-i. Trebuie să fie ferită de foc inamic. În corpul D! Are deschidere spre curtea interioară și veți fi protejați. De asemenea, trebuie să fie la egală distanță de etajul trei și de parter, sau pe aproape. La etajul unu! Foarte bun. Pe cine să punem în fruntea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Se gândi la cât timp din viața lui pierduse jucând cărți. Și nu scrisese nici un rând despre asta, nici despre ziua aceea de Crăciun, rece și luminoasă, cu munții care se Înălțau dincolo de câmpia deasupra căreia zburase Barker peste liniile inamice ca să bombardeze trenul care se retrăgea, plin cu ofițeri austrieci, vânându-i cu mitraliera În timp ce ei se-mprăștiau și fugeau. Își aminti cum venise după aia Barker În popotă și se apucase să povestească totul. Și ce liniște se lăsase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
o tablă de marmură deasupra, îi strivea pieptul mort! În jurul marmurii grele, câteva fire de iarbă... De atunci, senzația de funebru pe care mi-o dă, în momente de o stranie luciditate, pământul, lutul, piatra, toată materia asta inertă, idioată, inamică, și mila pentru tot ce trăiește și încearcă în zadar să ascundă moartea sinistră a planetei, vietăți și plan-te, șubrede, nesigure, trecătoare. După epoca romantică - epoca realistă, serioasă, la Viena, cu femeia aceea subțire și înaltă, cu formele adolescente
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
gândea intens la mine. Întreagă viața ei lăuntrică era determinată în aceste momente de existența mea. Îmi era cu profunditate bine să stau aproape de ea și s-o păzesc. Și nu voiam să cuget nimic, pentru că simțeam că o idee inamică se încearcă să izbucnească în conștiință, ideea care mă chinuiește acum și se rezumă simplu detot: I-am sărutat mâna și brațul ca un amant... Cu ce drept? Cu dreptul învoirii ei postume? Dar ce putea sa facă? Putea aduce
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
își disimulează sfîrșitul: "senzația de funebru pe care mi-o dă, în momentele de stranie luciditate (s. și n.n. - de unde perversiunea lucidității: infiltrarea sentimentului morții în clipele cele mai intense ale vieții) pământul, lutul, piatra, toată materia asta inertă, idioată, inamică și mila pentru tot ce trăiește și încearcă în zadar sa ascundă moartea sinistră a planetei, vietăți și plante, șubrede, nesigure, trecătoare". Fobia aceasta față de materia inertă are o corespondență precisă în biografia erotică a naratorului, fiind provocată de amintirea
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
rupte, cârpite, unsuroase și extrem de murdare iar bocancii la fel deteriorați. La câmpul de instrucție două ore Învățam cântece patriotice pe versuri comuniste, apoi marșuri forțate cu pași de paradă și În final instructorul striga căt Îi permiteau plămânii: aviația inamică...! Atunci tot plutonul se arunca la pământ indiferent dacă era noroi ori băltoace și urma să ne adăpostim de bombele aruncate din avionul dușman, făcând târâși pe coate Într-o așa manieră Încât, ne amestecam cu noroiul și apa ce
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de la intrarea în școală. Știa că oricum n-ar fi primit nici un sărut de la revedere sau măcar o privire aruncată peste umăr. S-a uitat după fiul ei care-a intrat în curte ca un soldat care pătrunde pe teritoriu inamic: Danny verifica toate spațiile dintre tufișuri și toate umbrele din spatele stâlpului pe care era arborat steagul. Și-a mușcat buzele și s-a întors acasă. A citit ziarul de la prima la ultima pagină și, într-un final, s-a dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
texte au rezultat în Înțelegerea celor doi Mari de la Teheran și Yalta și menținute, nu prea demult, și la Malta. Aceste prevederi ale Cartei O.N.U. le dădeau posibilitatea "învingătorilor" să intervină, inclusiv cu forța armată, în fostele state inamice din cel de-al II-lea Război Mondial dacă, după aprecierea lor, elemente ale vechiului regim fascist ar fi reapărut. Era un pretext pentru a se amesteca în treburile interne ori de câte ori, mai ales, Moscova aprecia acest lucru ca fiind necesar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
nu dădea pe dinafară de inteligență, ori de câte ori interesele de acum comune erau puse în discuție de un oarecare, cum era, în concepția lor, delegația României. Într-o astfel de situație, am procedat, la rândul meu, la conștientizarea reprezentanților "fostelor state inamice" (aliații noștri din prima parte a celui de-al doilea război mondial), în primul rând a reprezentantului Japoniei, un consilier care, ca orice asiatic, știa să împletească șiretenia cu duritatea (în discuții, firește). Astfel, când sovieticul o lua razna și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
de Armata Roșie), avem și o insinuare (amenințare), care pare să se asemene ori să decurgă din prevederea din art. 107 din Carta O.N.U., în ceea ce privește libertatea de acțiune pe care și ea și-o arogă împotriva fostelor state inamice. Pe lângă asemenea aserțiuni atât de artificial ornamentate, încât să nu poată fi luate în considerare, se poate vedea, în mod clar, faptul esențial că, pentru a putea fi parte la Convenția Dunării, trebuie să fie îndeplinită condiția sine qua non
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
toate soarta comunității, ba uneori pe aceea a unui singur membru al acesteia. Astaghfirullah era și el de față de fiecare dată când putea, cu vorbă arogantă, dar rostită cu glas scăzut, pentru a arăta limpede că se află pe teren inamic. Dacă încă n-o pornise pe drumul bejeniei, se grăbea el să precizeze, era doar pentru a-i întoarce pe cei șovăielnici de la calea pierzaniei. Șovăielnici erau destui printre cei prezenți, începând cu tatăl meu, care nu-și pierduse nădejdea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
coloană foate groasă și foarte înaltă despre care cărțile vechi povestesc că a fost construită de un învățat pe nume Ptolemeu. El așezase în vârful ei o oglindă mare din oțel care făcea să se aprindă, se spune, orice vas inamic ce încerca să se apropie de coastă. Mai erau desigur și alte lucruri de vizitat, însă noi eram zoriți să plecăm, făgăduindu-ne să ne întoarcem într-o zi în Alexandria, dar cu sufletul liniștit. Ne-am îmbarcat așadar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
lupte, omorându-i pe cei care-i stăteau în cale, având grijă să fie văzut atât de soldații lui, cât și de vitellieni. Continuă să înainteze până când fu sigur de victorie. Când văzu însemnele legiunilor Rapax și Italica, atacă liniile inamice, stricându-le alinierea, și îi fugări pe vitellieni. În cele din urmă, ajunse victorios sub zidurile Cremonei. Soarele asfințea. — Luna... Antonius abia își mișca buzele arse de febră. — Luna a fost de partea noastră. — Antonius... Titus ridică lampa ca să vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de cadavre. Puține erau ale soldaților săi; cele mai multe erau ale dușmanilor. Auzi strigătele victorioase ale soldaților sirieni care, potrivit cultului lor, salutau soarele - zeul soare, Sol Invictus - ce răsărise și risipea negura. În clipa aceea, armata lui Antonius rupse rândurile inamice și începu măcelul. Supraviețuitorii fugiră spre Cremona, trecură de valul de pământ din fața zidurilor cetății și intrară pe porțile pe care cremonezii le lăsaseră deschise. Porțile fură închise după ce intrară cu toții. Bătălia fusese câștigată de Antonius Primus, care acum lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
crede din tot sufletul că laba e un lucru numai pentru mine, și tot timpul îmi sugerează că ar fi cazul să mă duc și să-mi mai trag câte una. Dar tot în mine sălășluiește și o unitate paramilitară inamică, ale cărei sentimente față de luatul la labă sunt exact pe dos și care își dorește eliminarea totală a acestui obicei. Numai că această poliție a labei e o prezență cât se poate de neregulată, întotdeauna își găsește de lucru în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
zahăr și conserve de carne de porc și de pește. Eu eram la carul de luptă regimentar. Te duceai cu căruțele după muniție și o distribuiai pe poziție În linia Întâi. Uneori se mai Întâmpla să fim surprinși de aviația inamică, dar... mai neplăcut era altceva, acolo În spatele frontului, am avut și soldați Împușcați pentru că s-au dus să ia paie pentru cai. Dracu știe de unde, erau civili Înarmați sau gărzile lor patriotice, făceau paza la depozitele de alimente și muniții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
toată lumea acceptat ca ilogic pentru ca celelalte să-și păstreze logica! Iată, spre exemplu, câtă logică În această bucurie de a descrie Întoarcerea acasă la sfârșitul lui iulie ’45, și În această alăturare inconștientă a textului scuipat de hitleriști peste liniile inamice (Soldați români, o armă secretă etc.), cu bănuiala că se va merge Împotriva Japoniei. Majoritatea savanților care au lucrat la realizarea bombei au cerut ca ea să nu fie folosită Înainte de epuizarea tuturor celorlalte posibilități. Ei au insistat ca, Înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
mai mulți soldați germani și horthyști În spatele lor. Sute de soldați români urcă târându-se pe coate spre cotă. Explozii, trupuri sfârtecate, răcnete de durere sau de ură. Tunul antitanc din vale scoate din luptă trei din cele opt tancuri inamice. Celelalte cinci fac cale Întoarsă. Inamicul e totuși bine fortificat pe cotă. Are cazemate, tranșee, armament mai mult și mai modern, o poziție avantajoasă de supraveghere și de luptă. Brancardierii se ghidează după strigătele celor răniți și se strecoară anevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
careu Într-altul. Nu-l deranjează prea mult gândul că, poate, trapezele delimitate erau cultivate altfel atunci. Ceața care se mișcă alene pe suprafața dealului Îl ajută să-și imagineze: După câteva ore eram din nou atacați de 11 tancuri inamice, din porumbiștea din față, Însoțite de infanterie. Artileria și aviația germano-horthystă ne bombardau continuu. În acele momente grele pentru noi am primit ordin să ne retragem prin focul inamic, fiecare pe cont propriu, În pădurea din partea de sud a comunei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
imagineze: După câteva ore eram din nou atacați de 11 tancuri inamice, din porumbiștea din față, Însoțite de infanterie. Artileria și aviația germano-horthystă ne bombardau continuu. În acele momente grele pentru noi am primit ordin să ne retragem prin focul inamic, fiecare pe cont propriu, În pădurea din partea de sud a comunei. Treceam prin curțile oamenilor, ne mai ascundeam pe după case, șuri și cotețe, săream garduri. În drum au căzut mulți ostași de-ai noștri loviți de gloanțele dușmane. Dintre ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
ce aflu. eram pe malul mării, pe o șosea care făcea legătura Între două orașe mari, cam la jumătatea distanței, ne uitam pe mare cum valurile se mișcau furioase, iar Regimentul 1 Roșiori făcea paza mării ca să nu debarce trupe inamice la mal. Pe ecran ar trebui acum să se vadă cum e când ți-e foame și privești valurile mării de pe un pământ care ți-e străin. Curat naufragiu! Coloanele de soldați se deplasează În continuare pe șoseaua dintre cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
cum totuși preotul regimentului face la miezul nopții o slujbă. Feeria lumânărilor aprinse În timp ce se cânta „cu moartea pre moarte călcând“ (cum stă scris și pe mausoleul de la Mărășești) e totuși absentă, probabil din cauza camuflajului și a temerii de avioanele inamice. În Întunericul de smoală al nopții de aprilie mulțimea de soldați-țărani-făcători-de pâine ascultă totuși cântarea pe nas a slujitorului divin, cu inima, privirea și urechea ațintită mai ales spre drumul de pe care ar trebui să apară căruța cu daruri. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
o bucată mică de cozonac și o bucată mică de brânză amestecată cu zahăr. Minuția cu care el inventariază și cântărește fiecare dar, adjectivul „mică“ pus de două ori lângă bucată - deși e vorba de daruri primite de la o femeie „inamică“ - toate acestea dovedesc felul cusurgiu al caporalului G.P., zis Bobocică. mai târziu ne-a chemat sublocotenentu’ și ne-a dat cadou de Paști doi cozonaci mici, patru ouă, un chibrit și un tutun. Povestitorul pare să păstreze și acum impresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]