924 matches
-
noi și noi aluviuni verbale. Cum am mai observat, descripția și notația „impresionistă” manifestă mereu tendințe centrifuge: tentația „demonului analogiei” este prea mare pentru ca poetul să nu-i cedeze aproape În fiecare vers. Covîrșitoare În volume ca Brățara nopților sau Incantații, ea era prezentă și În mai echilibratul Ulise, chiar În unele secvențe În care „rama” tabloului rămînea Încă vizibilă, precum În cea a spitalului, citată de G. Călinescu pentru a ilustra ceea ce el numea „disonanța dintre fondul franc linear și
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
le generează. „E În poetica sa o abundență de elemente atît de disparate - remarca Pompiliu Constantinescu În recenzia citată - Încît se poate spune că nu există figurație mai congestionată În toată lirica noastră ca În poemele sale”. În cronica la Incantații, Șerban Cioculescu Îl caracterizase și el pe autor ca pe un „permanent posedat al imaginilor discontinue, proiectate În afară cu o pasionată incontinență”, notînd că: „Versurile d-lui Ilarie Voronca se valorifică mai bine detașate din hățișul contextului”. La rîndul
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
amendate privesc - dacă le recapitulăm sumar - cu precădere „barochismul” sui generis resuscitat, după necesități proprii, de scriitura avangardei, cu bună știință „expusă contradicției” și tensiunii, deplasînd În mare măsură atenția pe jocul combinatoriu (recenzentul I.I. Cantacuzino remarca deja că, În Incantații, „imaginea, izolată, devine joc”) și pe ingeniozitatea descoperirii (creării) asemănării, Întemeiate, cum s-a spus, pe date accidentale și de suprafață. Ne-am putut da seama Însă că o atare practică corespundea tocmai unei „logici” interne, justificată istoricește, a noilor
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
scriere a poetului În limba română. Ultima plachetă pe care trebuia s-o publice În țară cuprinde un număr de paisprezece... sonete. Cum am menționat În ediția Scrierilor sale din 1993 (v. vol. II, publicat sub titlul cărții din 1931, Incantații), pregătirea tipăririi acestor sonete fusese chiar anunțată pentru toamna anului 1934, mai Întîi În revista Vremea, apoi În Credința (În iulie, respectiv În octombrie). PÎnă la urmă, placheta n-a mai apărut, singura piesă din cuprinsul ei (Alt calendar) fiind
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
maturității, se produce și În cazul său, Încurajată de dorința de a-și găsi un loc cît de cît stabil și recunoscut În literele române, Într-un moment de descumpăniri intime și de tensiuni cu propriul cerc de prieteni avangardiști. Incantații-le din 1931, cu Încercarea de Înscriere În Societatea Scriitorilor Români, care Îl va și premia, indică o asemenea tendință de disciplinare și echilibrare, reflectată În apelul la structurile oarecum mai tradiționale ale versului alexandrin și nu numai. Așa Încît
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
nopților, și ea se va accentua În Zodiac și mai ales În Petre Schlemihl, certificînd Înrudiri whitmaniene (detectabile Încă În Ulise) și anunțînd accentele de retorică umanitaristă din lirica de expresie franceză a poetului. Pentru a nu mai vorbi de Incantații, carte care ar putea fi revendicată aproape În egală măsură de un poet „modernist” iubitor de rafinamente muzicale, și de avangardistul militînd pentru totala eliberare a imaginației și identificarea lui a scrie cu a fi. SÎnt doar cîteva date care
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
reprezentativă a poeziei române moderne. CUPRINS Ilarie Voronca și „starea de spirit” avangardistă Pentru o nouă „gramatică a poeziei” Momentele poeziei Începuturi Spre o poezie constructivistă O temă cu variațiuni Ulise În oraș Continuări: itinerarii nocturne „Franciscanism” liric Zodiile poemului Incantații Discursul Înstrăinării și al fraternității Spre „insula-nălucă” Armuri fragile ?? Poezia prozei Configurări ale imaginarului „Miliardarul de imagini” Un poem al „sintezei moderne” . E. Lovinescu, Memorii, II, 1916-1931, Ed. „Scrisul românesc”, Craiova, 1932, pp. 178-179. . J. Monnerot, La poésie moderne et
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
193, p. 5. . D. Toma, Op. cit., p. 138. . Ibidem, pp. 130-131. . Ibidem, p. 132. . O. Șuluțiu, „Brățara nopților” de Ilarie Voronca, În Vremea, II, 1929, nr. 87, p. 2. . v. În acest sens și opinia lui I.I. Cantacuzino, referitoare la Incantații, dar adecvată și acestor pagini premergătoare: „Majoritatea poemelor sale sunt ode, adică poezii presupunînd un sentiment de exaltare, nenuanțat, abundent și excesiv, uniliniar, ceea ce va explica deci acumularea imaginilor” (I. Voronca, „Incantații”, În Viitorul, 1932, nr. 7228, p. 1). . P.
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
sens și opinia lui I.I. Cantacuzino, referitoare la Incantații, dar adecvată și acestor pagini premergătoare: „Majoritatea poemelor sale sunt ode, adică poezii presupunînd un sentiment de exaltare, nenuanțat, abundent și excesiv, uniliniar, ceea ce va explica deci acumularea imaginilor” (I. Voronca, „Incantații”, În Viitorul, 1932, nr. 7228, p. 1). . P. Fontanier, Les Figures du discours, Flammarion, Paris, 1968, p. 336. . Ibidem, p. 339. . G. Călinescu, Istoria literaturii române..., E.F.R., București, 1941, pp. 782-783. . P. Constantinescu, Ilarie Voronca, „Petre Schlemihl”, În Vremea, 1933
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
339. . G. Călinescu, Istoria literaturii române..., E.F.R., București, 1941, pp. 782-783. . P. Constantinescu, Ilarie Voronca, „Petre Schlemihl”, În Vremea, 1933, nr. 273. . O. Șuluțiu, „Brățara nopților” de Ilarie Voronca, În Vremea, 1929, nr. 87, p. 2. . Ș. Cioculescu, Ilarie Voronca, „Incantații”, În Adevărul, XLIV, 1931, nr. 14.691, p. 1. . E. Gulian, Ilarie Voronca, „Incantații”, În România literară, 1932, nr. 7. . G. Călinescu, Ilarie Voronca, „Brățara nopților” În Viața literară, IV, 1929, nr. 114. . G. Călinescu, Ilarie Voronca, „Petre Schlemihl”, loc.
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Voronca, „Petre Schlemihl”, În Vremea, 1933, nr. 273. . O. Șuluțiu, „Brățara nopților” de Ilarie Voronca, În Vremea, 1929, nr. 87, p. 2. . Ș. Cioculescu, Ilarie Voronca, „Incantații”, În Adevărul, XLIV, 1931, nr. 14.691, p. 1. . E. Gulian, Ilarie Voronca, „Incantații”, În România literară, 1932, nr. 7. . G. Călinescu, Ilarie Voronca, „Brățara nopților” În Viața literară, IV, 1929, nr. 114. . G. Călinescu, Ilarie Voronca, „Petre Schlemihl”, loc. cit. . Marin Mincu, Avangarda literară românească, Ed. Minerva, București, 1983, p. 38. . Ș. Cioculescu
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
jocului infantil. Arghezi este un inovator prin material și expresie, creatorul unui univers poetic original, recognoscibil ca atare. Precizarea de principiu a criticului are claritatea și concizia aforismului: „Orice mare poet își creează un univers de teme, de obsesii, de incantații verbale, imposibil de sfărâmat în coeziunea lor internă.”2 Șerban Cioculescu, autor al cunoscutei monografii Arghezi, în care, între altele, risipește - se pare pentru totdeauna - prejudecata obscurității poeziei argheziene, are merite considerabile în impunerea poetului în conștiința contemporanilor. Campaniile sale
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
culegeri de versuri arată în „cel dintâi poet moț” (Emil Giurgiuca) un peisagist elegiac, discret caligraf de reverii alpine, de nostalgii „brumate” și de feerii glaciale. Pasteluri, cântece sau balade, poemele sale sunt proiecții ale sensibilității în peisaje spiritualizate sau incantații melancolice. Stilizate în sensul abstractizării, geografia natală, atmosfera și amintirile transilvane sunt invocate/evocate fie în tablouri fumurii, grave, dominate de simbolicele turnuri ale reveriilor gotice, fie în peisaje delicat irizate de „brume” luminoase. „Brumate” (B. a impus „poezia brumei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285649_a_286978]
-
și solitudinii. După „fractura” (Ilie Constantin) proletcultistă, se revine la registrul contemplativ, solemnitatea rituală a rostirii, tonul elegiac, alături de notația meditativă, alegoria ironică, viziunile grotești. Poezia lui B. își adaugă un registru reflexiv, care se arată dominant, chiar și în incantațiile elegiace. Tema lirică principală este timpul, ca biografie și ca istorie. Locul reveriilor îl iau interogațiile fără răspuns, neliniștea discretă, sentimentul trecerii inevitabile, presimțirea unui sfârșit al tuturor lucrurilor. Trecutul (biografic, istoric) este pretextul unor „popasuri durute”. Poetul rămâne același
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285649_a_286978]
-
conștient și/sau inconștient, indiferent de natura lor relativă, pot fi determinate atât de administrarea unor remedii fitoterapeutice, homeopatie etc., cât și de aplicarea unor tehnici de meditație specială, masaj, magie, etc. Iată de ce nu numai datorită efectului placebo o incantație sau o rugăciune poate suplini uneori rolul unui antalgic sau a unei manopere medicale complexe. Terapiile alopatice pun accentul cu precădere pe componenta materială și (info)energetică (senzorială) a complexului BEMP și mai puțin pe componenta pulstonică (extrasenzorială), deoarece se
Asistenţa la naştere în prezentaţie craniană şi pelvină by Mihai Botez, Vasile Butnar, Adrian Juverdeanu () [Corola-publishinghouse/Science/305_a_1432]
-
Filosofia vestimentației, Thomas Carlyle, 282 pag., 98.000 lei • Fizica dragostei, Remy de Gourmont, 176 pag., 98.000 lei • Fragmente dintr-un discurs incomod, Luca Pițu, 225 pag., 108.000 lei • Imposibila neutralitate, Ghe. Grigurcu, 460 pag., 98.000 lei • Incantația sîngelui, Vasile Lovinescu, 280 pag., 98.000 lei • În căutarea maestrului, George Bălan, 256 pag., 98.000 lei • Introducere în metafizică, Henri Bergson, 224 pag., 98.000 lei • Ironia, Mircea Doru Lesovici, 384 pag., 98.000 lei • Jurnalul de călătorie
by Suzana Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1100_a_2608]
-
prea răcoare; de vânt, nici suflare; pe câmp, așa liniște de toate patru părțile, că se putea auzi cum țârâiau și forfoteau gângăniile’’, devine cavalcadă, nu își schimbă coloritul și nici tonul. Povestirea, scandată pe alocuri, contribuie la impresia de incantație luminoasă. Dialogul abundent intensifică tonalitatea generală de fantastic încărcat de familiar. Chiar și atunci când întrebările iscoditoare ale babei și răspunsurile în doi peri ale drumețului capătă înțelesuri neobișnuite, acest ton se păstrează: ,,S-au ridicat amândoi... Baba s-a pus
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
leges mors vocat atra suas.") este un text ce se înscrie în aceeași serie a poemelor ale căror titluri funcționează ca ancore pentru referințe intertextuale. De data aceasta, tema morții este afirmată categoric, din titlu. Textul se construiește ca o incantație, ca un text legendar, aspectul este al unui text epic, dar nicio acțiune nu e prezentată, totul se reduce la o acumulare de elemente din care se încheagă un tablou aproape abstract, foarte aproape de maniera avangardiștilor, într-un stil care
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Românească, București, 1981. 239 "Notele comune ale ultimei generații ['80] nu sunt, însă, nici mai multe, nici mai supărătoare și nici mai pregnante decât ale generației '60. Sunt altele: acolo jubilația și declamația, aici decepția și cerebralitatea; de o parte incantația și declamația, de cealaltă prozaismul și ironia; în locul angajării convenționale, sarcasmul neconvențional; cei dintâi s-au lăsat duși de apele existenței ce le promitea armonia, cei din urmă s-au oprit la bariera morală a lumii și având în față
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
suie în tren pe protagonist, povestește ce s-a întâmplat până la acel moment, subliniind dificultățile pe care le întâlnește un amerindian de a se regăsi și de a se împăca cu soarta într-o lume care se schimbă, în care incantațiile se fac noaptea (firește, de către the night chanter). Sunt relatate întâmplările care au dus la incidentul cu polițistul Martinez, în urma căruia Abel fusese arătat ca zăcând pe plajă la începutul părții a doua. De asemenea, este evocată scena în care
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
istoria iubirii unui băiat de nouă ani pentru păpușa surorii sale mai mari. Zbaterea sufletească a copilului e relatată într-un ton grav, fiind exclusă ironia, chiar și aceea blândă, medeleniană. Accentul cade îndeobște pe decorația stilistică a relatării, pe incantația frazei, încețoșând înțelesul. Scriitorul nu are vocație epică, iar atmosfera misterioasă nu poate suplini deficiențele de construcție, motivarea insuficientă a conflictului sau lipsa de fundament a pretențiilor filosofice ale autorului. Durabile sunt rezultatele activității de traducător a lui P., care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288635_a_289964]
-
munți, ciobani, hore, nunți, lăutari, cârciumi, hanuri; lirismul tradiționalist decorează peisajele cu biserici, schituri, troițe, înfățișează preoți, monahi, ceremonii cultice, datini de sărbători, procesiuni religioase, coboară pe pământ îngeri, înlocuiesc strigătura și chiotul cu melosul de colindă, cu formule de incantație magică. Modalitățile expresive diferă de la poet la poet, dar, mai mult decât atât, nu toți tradiționaliștii (prin sursa inspirației) urmează același principiu poetic. Unii, precum Nichifor Crainic, V. Voiculescu, D. Ciurezu, Radu Gyr, Zaharia Stancu (în primul său volum, Poeme
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290235_a_291564]
-
Fundația Națională pentru Știință și Artă, Institutul de Istorie și Teorie Literară " G. Călinescu", Editura Biblioteca Bucureștilor, București, 2011, p. 134. Dragoș Moldovanu, în L'Ésotérisme baroque dans la composition de l'"Histoire Hiérogliphique", pp. 210-211, consideră că sursa acestei "incantații" ar trebui căuzată în literatura neogreacă, din spațiul bizantin. Ideea este preluată și de Ecaterina Țarălungă, în Dimitrie Cantemir. Contribuții documentare la un portret, Editura Litera Internațional, București-Chișinău, 2004, pp. 341-342: "Scriitura savantă, în două episoade, primul după modelul trenoi
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Fundația Națională pentru Știință și Artă, Institutul de Istorie și Teorie Literară " G. Călinescu", Editura Biblioteca Bucureștilor, București, 2011, p. 134. Dragoș Moldovanu, în L'Ésotérisme baroque dans la composition de l'"Histoire Hiérogliphique", p. 210-211, consideră că sursa acestei "incantații" ar trebui căuzată în literatura neogreacă, din spațiul bizantin. Ideea este preluată și de Ecaterina Țarălungă, în Dimitrie Cantemir. Contribuții documentare la un portret, Editura Litera Internațional, București-Chișinău, 2004, p. 341-342: "Scriitura savantă, în două episoade, primul după modelul trenoi
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
scurt timp revoltă se întinde în toată Sicilia. După Palermo a fost rândul orașelor Corleone, Taormina, Massina, Siracusa, Augusta, Cătănia și treptat, treptat, a tuturor orașelor importante. Faimosul simbol al luptei devine termenul Antudo! Este un cuvânt care derivă din incantația <<ANimus TUus DOminus>> (Curajul și Dumnezeul tău). Steagul luptei galben/roșu derivă din galbenul orașului Palermno și roșul orașului Corleone. Tot din acea perioadă datează și apariția termenului Mafia. În tradiția locală se povestește că un soldat francez pe nume
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]