745 matches
-
Legat de ceafa mea ca hoitul de duhoare,/ Ești crucea mea cuvânt pe care sunt clădit/ Ce prăpăstii străbat o limbă?/ Norii se duc și-n urma lor e atâta liniște/ Că se văd anii curgând din cer pe brațele incestului/ În sexele pământului cum apărură urmărite din spate de însuși lucrul în sine?". În "Imnele bucuriei" cunoașterea poetică devine posibilă și exercitarea ei necesită din nou învestire cu har: "Și bolta uriașă a acestui falnic crin/ Pe crucea gurii mele
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
pentru că este similară somnului, "timpul stă lungit pe timp", sprânceana este "verde și foșnită", "melodia ospăta în tine"" și mi-a adormit în verde", "cifra mea cea mai muiere", "N-ai să iarnă, primăvară", "N-ai să doamnă, domnișoară", "și incest ai fost prea cast". Și femeia devine: subțire, prună, paltină, icoană și datină, măduvă de văduvă, inimă de viperă, lumină" și mai ales "Stimată doamnă domnișoară". În concluzie: critica a acordat, cu câteva excepții, calificativ mare, poate cel mai mare
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
îi descompune/ în răcnet, dans și sfiiciune/ O muzică îi reașază,/ ...Și-i poți vedea plesnind în aur/ Parcă sunt capul unui taur." Motivul șarpelui apare frecvent ("Șarpele cu cap de Iov"). Ideea de sacrificiu în realizarea artei apare în "Incestul Anei". Ana poartă în ea ideea de sacrificiu ca o taină, ca o boală. "Ea voia aceste toate, iată stelele confuze,/ Și din nou se face noapte, când ciudat și nesupus,/ laptele femeii sfinte cur ge-n jos pe-acele ziduri
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ale românilor", Ion din "Colind lui Ion" "pare un soare răsărit", iar sora din "Surorile" este "ruptă din soare": "am avut o surioară/ iubitoare, cântătoare/ născută din foc de soare." ("Poezii populare ale românilor", editura Minerva, 1971, pag. 212). Motivul incestului, în legenda "Soarele și luna", legendă etiologică, explică de ce cele două astre sunt blestemate să nu-și depășească condiția. Soarele, o făptură cerească, nu se poate uni cu sora lui. Motivul lunii apare și în doinele de dragoste, iar steaua
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
dar era deșteaptă, iar eu voiam să folosesc distanțarea a ei față de mit. Așa a apărut Ana. Prima variantă. Iris adusese un personaj nou, Andrei, fratele Anei, iar relația dintre frați sugera o bogăție de trăiri... și juriul a decis: "Incest în Meșterul Manole? Nu... niciodată!" Și cu scenariul ăsta ai participat la concursul CNC? A picat... și după aceea am scris un nou scenariu Ana și m-am dus la Adrian Sârbu, la PRO TV, și i-am spus: "Adriane, eu
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
situație tolerată tacit de mamă (fie ea Lina, sau Lenora). Sentimentul apropierii riscate înflăcărează întotdeauna pe partenerii potențiali. Doctorul Walter și fiica Lenorei ajung cu mult înainte de încuviințarea (scandaloasă) a celei din urmă la o complicitate cu străfunduri sexuale. Conștiința incestului latent există la ambele personaje, uneori explicit formulat, precum în sinea fetei: "Cochetăria ei incestuoasă către Walter o slujise bine un timp, jocul nu se putea însă duce mai departe din atîtea pricini. De altfel, Aimée simțea că, printr-o
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
formulat, precum în sinea fetei: "Cochetăria ei incestuoasă către Walter o slujise bine un timp, jocul nu se putea însă duce mai departe din atîtea pricini. De altfel, Aimée simțea că, printr-o ciudățenie, lumea aceea cinică, în ochii căreia incestul avea încă o valoare excitantă, n-ar fi admis lucrul între ea și Walter." (s.n.) Nimic nu împiedică însă explorarea, în același timp, a altor teritorii interzise. Avansurile făcute dezinhibat unchiului Lică sînt respinse de acesta numai din calcul, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
Ada." (s. n.) Raporturile dictate de poziția socială prevalează, așadar, pe continentul abia cucerit, asupra "spectacolului". Nu același sens îl au ierarhiile în intimitate. Privite sub unghiul "legăturilor primejdioase", purtătoare ale energiei lucrului oprit, relațiile putînd fi înscrise simbolic în domeniul incestului îl introduseseră și pe Walter (cine ține minte că prenumele său este Marcel?) pe scena romanului, totuna cu scena strălucitoare a mondenității. Salema Efraim nu e doar o protectoare monstruoasă, temută subliminal. Generozitatea venală (matern-amoroasă) față de tînărul doctor îi asigură
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
și să-ți dorești să simți plăcerea? Să vă spun cinstit: toți, absolut toți copiii au tatonat această limită și au vrut să știe unde trebuie să se oprească. Numai astfel învață copiii să se ferească de implicarea într-un incest (relația sexuală dintre rudele de gradul întâi): prin stabilirea unei limite foarte clare a acestui teritoriu, limită trasată fie de părinți, fie de cultura în care se dezvoltă familia. Tatonarea și împingerea acestor limite cât mai mult în favoarea sa fac
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
Va arăta că-i place și va încerca să obțină din ce în ce mai mult de la tatăl ei. El se poate simți vinovat și își va limita mângâierile, ceea ce va produce o frustrare neînțeleasă pentru fetiță, care va cere vehement mai multă afecțiune. Incestul pândește în umbră: tatăl are o problemă de orientare sexuală sau este inconsecvent și imatur afectiv și poate extinde limitele acestei apropieri nepermis de mult. Unii tați cu infantilism afectiv ajung chiar la performanța foarte interesantă de a face din
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
cât mai bine cu putință și, dacă se poate, fără să greșească. Pe de altă parte, păcatele pentru care este caterisit sau numai suspendat din slujbă sunt cât se poate de lumești și aparțin societății din care face parte. Bigamia, incestul, beția și scandalul, furtul, curvia, iată numai câteva din păcatele care îi sunt atribuite de documente și împotriva cărora ar trebui să lupte. O analiză cu totul specială asupra tagmei preoțești întreprinde mitropolitul Antim Ivireanul (1708- 1716). Manualul său Învățătură
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
și în cel următor cuprind sfaturi, atenționări și repro șuri „legate de căsnicie, feciorie și sexualitate“, desfrâul ocupând primul loc în rândul păcatelor lumești. Prin urmare, nu numai țara Românească se confruntă cu probleme legate de concubinaj, separare, prostituție, viol, răpire, incest, se ducție. Occidentul are aceleași probleme pe care la fel de greu reușește să le controleze. Ceea ce lipsește țărilor române este dezbaterea din jurul acestor teme și mai ales conștientizarea lor. În Anglia, din a doua jumătate a secolului al XVII-lea, pro
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
respinge realitatea și creează o realitate proprie, cu o logică proprie, care justifică inclusiv crimă, ceea ce duce la izolarea să într-un tunel fără ieșire. Evoluția râului se extinde la ruină unei clase sociale, vechea aristocrație roasa de nebunie și incest în Despre eroi și morminte, unde apar noi dimensiuni ale râului, de data aceasta categoric sabatiene: organizarea râului într-o putere subterană care guverneaza prin intermediul Sectei Orbilor și agravarea caracterului demonic al lui Fernando 88, care înlocuiește irascibilitatea lui Castel
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Alejandra și tatăl său sunt destructive. 120 Ernesto Sábato, Despre eroi și morminte, p. 342. 121 Ibid., p. 244. 122 Ibid., p. 341. 123 Fernando, personajul principal din Dare de seamă despre orbi, intră voluntar în labirinturile propriului său destin: incestul. Oarbă care îl îngrozește atât de tare în halucinațiile lui nu este alta decât Alejandra, iar Fernando, care, în nebunia să, crede cu tărie în "Sectă Râului", este condus de propria voința spre "tărâmul de neimaginat" unde nu pot intra
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
halucinațiile lui nu este alta decât Alejandra, iar Fernando, care, în nebunia să, crede cu tărie în "Sectă Râului", este condus de propria voința spre "tărâmul de neimaginat" unde nu pot intra decât o mică parte dintre muritori: cel al incestului, al uniunii sexuale dintre tata și fiică, ceea ce Nietzsche numea "el uno primordial", care este uniunea unuia cu celălalt și cu propria natură. Că și în Oedip Rege al lui Sofocle, Oedip nu are altă soluție decât să-și urmeze
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
în fine, transformarea capitală nu este nici de ordin fizic, nici de ordin cultural, ci, mai degrabă, de ordin moral. Pentru acești gânditori, într-adevăr, nu prin instrumente, nici chiar prin limbaj, ci prin apariția sentimentului pudorii și prin interzicerea incestului s-a rupt șobolanul de natură în mod definitiv. Fără îndoială, există, în fiecare din aceste teze, o parte de adevăr, însă e limpede că, de fapt, numai și numai Rațiunea a fost determinantă în ascensiunea noastră vertiginoasă; într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
a conștiinței. Cu cât conștiința este mai matură, ajunsă la vârsta deplinelor limpeziri, cu atât proiecția diadelor va fi mai dificilă. Ca urmare, prima perioadă a copilăriei se dovedește definitorie în supraevaluarea imaginilor mamei și tatălui, ulterior refulate din cauza obsesiei incestului, ce devine tot mai acută pe măsura înaintării în vârstă. Bazându-se pe cercetări psihologice riguroase, Jung aproximează că imaginea părinților se conturează în inconștient în primii patru ani ai vieții, sprijinindu-se pe considerentul că, acum, conștiința este slab
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
ontologică a umanității bazată pe un paradox: înțelepciunea trebuie să îmbrace haina nebuniei pentru a elimina din scenă uzurpatorii de orice factură sunt ei. Pe de altă parte, regalitatea a fost supusă, din timpuri mitice, unui joc al hazardului, între incest, violențe de tot felul, certuri, invidie, ură pe de o parte, și vigoare, stabilitate, seninătate, pe de altă parte. Regalitatea, cel puțin la sfârșitul feudalismului, rămăsese structurată pe jocul violenței sacralizate.202 Nu acest aspect este avut în vedere, însă
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
dialog, de afecțiune, inconstanța În cerințele formulate față de copil (treceri de la o extremă la alta, de la o permisivitate exagerată la restricții foarte dure, utilizarea mijloacelor violente de sancționare a copilului pe motiv ca “bătaia-i ruptă din rai”. Bătaia și incestul sunt cele mai grave forme de manifestare a agresivității, cu consecințe extrem de nefavorabile asupra procesului de dezvoltare și maturizare psihocomportamentală a copilului. In ceea ce privește bătaia, cei mai aderenți “teoreticieni” susțin că această metodă are o dublă valoare: retroactivă durere
MODALITĂŢI DE PREVENIRE A CONDUITEI AGRESIVE by LIDIA CRAMARIUC () [Corola-publishinghouse/Science/1629_a_2944]
-
pierzaniei "reacționează prin sfidarea oricărei pudori și realități", "dând inimii palpitarea unei bucurii oarbe, o bucurie ce trebuie atinsă fie și cu prețul de a muri". Transgresor al oricărui tip de morală, el parcurge tot repertoriul de insanități sexuale, de la incest matern, sororal, exhibiționism și masturbări prin gară sau parcuri, până la oribilele sodomizării orale și anale cărora li se supune pe maidanul de la periferia Romei, Casilina. Trăirea acestor scene chiar de către autor este în afara oricărei discuții, eficiența descrierilor atestând nu numai
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
bâlciul deșertăciunilor (un text se numește chiar foto de bâlci), abstragerea ca o formă de situare în pofida unei umanități care de ziua națională se înghesuie la fasolea cu ciolan festiv, iar în zilele obișnuite practică dacă nu violul, crima și incestul, măcar bătaia și sudălmile ("simfonia râsetelor/ înfundate și-a paturilor scârțâind, peste care/ muzica de jazz a țipetelor "nu da, tată!"/ și "futu-ți, curva dracului, nu m-ai făcut tu pe mine!" e cea mai tare"). Firesc, retragerea în
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
venitic ce-i pământit/ nu îți las țiia, nu îți las țiia/ decât calvarul nesfârșit,/ Hristos prin sine-adeverit/ ești tu, Maria!". Deși fixată într-un cadru ideal [Baadul, legiferat drept o "desăvârșită transcendență a Morții / Argos al crimei/ Thebă a incestului,/ Egipt al robiei/ Canaan al făgăduinței/ mizeră drojdie a visului", în sfârșit, drept spațiul perfect de textualizare a morții ("așteptând să vină moartea/ treaz lucrez pentru gloria ei" La Baaad)], mitologia aceasta lirică este puternic ancorată în mai multe culturi
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cu cele ale zeilor adulterini și incestuoși care i se năzăresc în timpul plimbării prin pădurea Boulogne 141. Personajele din prim-planul românului La Curée Saccard, Renée și Maxime, puse în abis, "interpretează figuri mitologice" [Sarbu, 2004, p.118] ale scenariului incestului. Iubirea Parizienilor este înlocuită cu dorințe, în care transpare animalicul: "Maintenant un désir net, aigu, l'emplissait" [Zola, La Curée, p.64]. Este semnificativ faptul că doar sfinxul de marmură pare să înțeleagă dorințele ascunse ale lui Renée: "Et, au-dessus
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
des caprices d'enfants gâtés avec des sécheresses de vieux sceptiques" [Maupassant, Notre cœur, p.59-60]. 143 Personajele din prim-planul românului La Curée Saccard, Renée și Maxime, puse în abis, "interpretează figuri mitologice" [Sarbu, 2004, p.118] ale scenariului incestului. 144 "Îl devint le peintre chéri de la Parisienne et des Parisiennes, l'interprète le plus adroit et le plus ingénieux de leur grace, de leur tournure, de leur nature. En quelques mois, toutes leș femmes en vue à Paris sollicitèrent
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
discursuri pompoase, pline de sugestii analitice pentru criticii feminiști de astăzi), ci pecuniare (nu doresc ca averea semnificativă a ducesei să intre sub controlul cuiva din afara clanului). Psihanaliștii pot bănui aici și o oarecare patologie erotică, grefată pe ideea unui incest sublimat (în special, în cazul lui Ferdinand, obsedat pînă la isterie de persoana sorei ca atare), dar ea se articulează în text doar la un nivel extrem de abstractizat, în consonanță cu rigorile etice ale timpului. Eroina din ostilitate față de interesul
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]