549 matches
-
vorbi pe un ton neutru: - Domnule, conform instrumentelor noastre, creierul prizonierului manifestă o neobișnuită configurație de fluxuri de energie. - Vrei să spui - chiar acum? - Da, Excelență. Tăcere. Apoi: - Ei prizonierule, ce ai făcut? Vocea Patru vorbise pe un ton ascuțit, inchizitor. Pentru Gosseyn acesta era unul din acele momente când era nevoie de știința Semanticii Generale, în aspectele ei cele mai neplăcute. Conform acestei științe, spuse: - Domnule, când am coborât din cușeta în care, după cum știți, am stat întins vreme îndelungată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
acesta al interlocutorului Îl nedumeri pe Noimann. Până acum, ciungul folosise În conversație un ton impersonal, de metronom, sensibil doar la logică, nu și la sentimentele umane. Schimbarea aceasta era aproape de neînțeles. „Acum tot răul ei e-n dumneavoastră”, conchise inchizitorul. „Să vedem cum vom reuși să-l facem să iasă de acolo....” „Ați putea apela la ajutorul forcepsului...” Noimann Își dădu seama că se exprimă destul de prețios... „Păi, ce credeți că am făcut până acum?” se ofuscă ciungul. „Am folosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
spuse: - Se va trezi. Gosseyn se duse la canapea și așteptă. Omul se mișcă, se așeză pe canapea, frecându-și maxilarul. Se uită la Leej. la Gosseyn, apoi din nou la Leej. Spuse în cele din urmă pe un ton inchizitor: - Sunteți amândoi țicniți? Gosseyn spuse: - Câți oameni la bord? Celălalt se uită la el și izbucni în râs. - Dar zău că nu sunteți normali. Pe moment părea să se distreze grozav. - Câți oameni? făcu el amuzat. (Vocea i se umflă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
a colaborat cu scriitorul Berthold Brecht la opere precum Opera de trei parale și Ascensiunea și decăderea orașului Mahagonny. În Statele Unite a compus o serie de partituri de succes pentru Broadway. . Tomás de Torquemada (1420-1498) - călugăr dominican spaniol, primul Mare Inchizitor, faimos pentru cruzimea cu care a condus Inchiziția spaniolă în demersul său împotriva ne-catolicilor, mergând până la adoptarea unui decret care prevedea expulzarea tuturor evreilor din Spania. În timpurile moderne, numele său e folosit în cultura populară ca simbol al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
-mi multiplice imaginea la infinit, redându-i esența într-o unică imagine, mi-ar dezvălui sufletul întregului, ascuns în imaginea mea. Aceasta ar fi puterea oglinzilor magice, despre care se vorbește atâta în tratatele de științe oculte și în anatemele inchizitorilor: să-l constrângă pe zeul tenebrelor să se manifeste și să-și combine imaginea cu cea reflectată de oglindă. Trebuia să-mi măresc colecția într-o nouă direcție: specialiștii în antichități și casele de licitație din lumea întreagă au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
a doua, știu ce fac? Știu cât defetism induc în capul oamenilor? Noroc că partea cât de cât activă din popor nu are vreme să se uite prea mult la televizor, să citească presa culturală, să vadă expresia lor de inchizitori deghizați, plecați în vilegiatură. Schimbăm premisele, frate. Natura noastră umană e aceeași ca a tuturor. Să uităm trecutul; e plin de mistificări, nu ne ajută la nimic. Suntem ceea ce facem și ceea ce avem de gând să facem. Identitatea noastră e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
punctul de plecare. Toate poziționate aproximativ acolo unde ne aflăm noi. Locul mi se pare curat... dacă drăcovenia asta nu bate câmpii! ― Merge, zise Ash, fără să fie ofensat. Tocmai ai demonstrat-o. Echipamentele fură distribuite la toți, sub ochiul inchizitor al lui Dallas. ― Toată lumea e gata? Se auziră două "nu"-uri morocănoase. Patru fețe zâmbiră simultan. Oribila amintire a lui Kane se estompase puțin. Acum erau gata să înfrunte creatura și, cel puțin sperau, înarmați cum trebuia. ― Căile sunt deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Nu văzuse și nu auzise nimic și chiar așa era. „Bine, bine dar ești pescar și faci parte din grupul care a mers În Delta Dunării, acolo au fost și sculele și barca pneumatică!”, mai spuse securistul cu ochi de inchizitor. A răspuns că nu știe iar unealta securității a Încheiat cu un „ai grijă să nu aflăm noi că știi! Atunci se schimbă calimera și se schimbă urât de tot!”. Se gândi la cele Îndurate de bunul său prieten, se
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
deosebită în observarea entuziasmului cu care autorul savant scormonește toate împrejurările ce-i pot discredita eroul. Parcă i se încălzește inima când poate scoate la iveală vreun exemplu de cruzime sau de meschinărie și el exultă pur și simplu, ca inchizitorul la autodaféul unui eretic, când printr-o poveste uitată poate face de rușine pietatea filială a reverendului Robert Strickland. Zelul său a fost uluitor. Nici un amănunt nu a fost prea mărunt pentru a-i scăpa atenției și puteți fi sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
spuse: - Se va trezi. Gosseyn se duse la canapea și așteptă. Omul se mișcă, se așeză pe canapea, frecându-și maxilarul. Se uită la Leej. la Gosseyn, apoi din nou la Leej. Spuse în cele din urmă pe un ton inchizitor: - Sunteți amândoi țicniți? Gosseyn spuse: - Câți oameni la bord? Celălalt se uită la el și izbucni în râs. - Dar zău că nu sunteți normali. Pe moment părea să se distreze grozav. - Câți oameni? făcu el amuzat. (Vocea i se umflă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
mai adevărat, și cu atât mai mult se cade să subliniem această cronologie, cu cât Romanul lui Mirel, apărut cu câțiva ani înainte, este din aceeași plămadă ca și O moarte care nu dovedește nimic. Mai mult chiar: Sandu, intelectualul inchizitor din ultimul roman al dlui Anton Holban nu este altul decât Mirel, adolescentul, răutăcios, șicanator, dotat cu bogat spirit de observație, avid de lectură și peregrinări, nestatornic în afecțiunile lui și de o cruzime, de atâtea ori, monstruoasă. Mirel este
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
le e rușine! Cu ochii goi, te-ntâmpinau cerșind la porțile cetății... Reveni la poziția de dinainte și își înclină capul spre Dragoș, conspirativ, ca să-i poată vorbi fără să fie auzit în jur. Parcă văd ce-o să urmeze. Marele Inchizitor și rector știi unde o să se-așeze? Uite, exact la masa aia din fața noastră. Chiar acolo, la mijloc, pe cap c-un acoperământ țuguiat. De-acolo o să conducă autodaféul. Vezi, au plasat masa destul de sus, ca să se vadă bine din
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
iluzia prostească a comuniștilor de a-i convinge pe străini de libertatea scrisului. Această iluzie ne dădea posibilitatea să mai existăm literar, cinstit și deplin românește în plin comunism”. Ovidiu Papadima, prin această sinceră destăinuire, vroia să disperseze suspiciunile unor inchizitori, care vor să ne scoată ochii cu “sfințenia” lor. Papadima precizează: Mai presus de aceste umbre târzii, Radu Gyr rămâne prin revărsarea luminoasă a liricii sale, una dintre valorile durabile ale poeziei românești a evului nostru”...”poezia lui Radu Gyr
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
zel: se căi. Răspunse la interogatoriu, depășind toate așteptările, căci ajungea chiar să anticipeze întrebările anchetatorilor. — Tânărul Cerialis ne-a înșirat din memorie numele a șaizeci și șase de persoane. A fost uimitor; secretarii abia reușeau să scrie, raportă șeful inchizitorilor. Era însă greu - așa cum avea să fie și în viitor - să separi informațiile adevărate de invenții. Cerialis avea să intre în istorie drept unul dintre cei mai ticăloși denunțători, pentru că l-a inclus printre acuzați și pe tatăl său, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
priorul. Celălalt șovăi o clipită. Părea să se gândească Înainte de a hotărî ce să răspundă. Între timp poetul se apropiase, iar când o subțire rază de lumină căzu pe chipul omului, Îl recunoscu. — Ești Noffo. Noffo Dei. Era unul dintre inchizitorii florentini legați de partida lui Bonifaciu. Îl zărise deseori În compania cardinalului de Acquasparta, nunțiul apostolic, cu doar un pas În spatele acestuia. Un spion al lui Bonifaciu. Unul din cei care ar fi trebuit izgoniți din Florența, dar nu există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
acest lucru va fi cu putință. Prea multe Întrebări despre rolul Bisericii În această chestiune rămăseseră Încă fără răspuns. Meșterul Ambrogio simpatiza cu Imperiul. Cu numele Beatricei pe buze. Un nume care putea explica atâtea alte lucruri. Inclusiv prezența unui inchizitor Într-o morgă. Dar ar fi fost inutil să se Încăpățâneze să Îl interogheze pe Noffo Dei când i se putea adresa nemijlocit stăpânului acestuia, cardinalul de Acquasparta, legatul pontifical la Florența. 11 În aceeași zi, după-amiaza Nunțiatura pontificală era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
florini de aur, lui Dante nu Îi scăpase străfulgerarea de lăcomie care Îi măturase fața cu o lumină sinistră. Refuza banii ca să obțină mult mai mulți În continuare. Poetului nu-i erau pe plac nici secretarii cei Înșelători, curteni precum inchizitorul Noffo Dei, care se Înrolaseră de partea lui, asmuțiți de Îndată pe străzile Florenței, În căutare de nu se știa prea bine ce anume. Dar mai ales nu Îi erau pe plac cele două duzini de mercenari Înarmați cu arbalete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pentru o clipă. Un fior Îi străbătu poetului șira spinării, În timp ce, instinctiv, se retrăgea Îndărătul unei coloane. Chiar și În penumbră, nu putea să se fi Înșelat. Era același om pe care Îl surprinsese examinând cadavrul lui Ambrogio. Noffo Dei, inchizitorul. Reflectă agitat ce era mai bine să facă. Dacă acest călugăr se afla acolo, Însemna că Biserica era la curent cu cele ce se petreceau la Cei Patruzeci de Martiri și că Bruno era pierdut. Și poate că și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de sigur Încât să Își râdă de călău? Pentru o clipă, fu ispitit să creadă că ciuma aceea asiatică prinsese rădăcini Într-un mod nebănuit, infestând chiar și nivelele cele mai Înalte ale ierarhiei ecleziastice. Se mai uită odată către inchizitor. Omul nu părea să aibă de gând să intervină: se Întorsese și o pornise Încetișor spre ieșire, furișându-se de-a lungul peretelui. Lângă poartă trecu pe lângă un grup de femei. Dante, care Îl urmărea cu privirea din adăpostul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
bărbat Îndrăgostit. Nu mai știa ce hotărâre să ia. În clipa aceea, femeia se deplasă și ea spre ieșire, cu pasul ei mlădios. Pentru câteva momente, poetul avusese impresia că Noffo Îi făcuse un semn atunci când trecuse pe lângă dânsa. Un inchizitor, un ereziarh, o târfă. Trei cărți ieșite dintr-un absurd pachet de tarot, reunite Într-o biserică. Nu izbutea să priceapă relația dintre ele. Poate că Noffo nu venise să Îl supravegheze pe Bruno, ci pentru femeie. Așteptă preț de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cu un zâmbet disprețuitor. E taman omul potrivit pentru dânșii. — Poate că e omul potrivit și pentru noi. Cu câțiva florini, o să-l avem În mână. — Știu de planul dumitale, dar i-ai cântărit bine consecințele? Dacă vei fi descoperit... Inchizitorul scutură din cap. — Nimic nu va putea fi niciodată pus În legătură cu persoana domniei voastre și nici cu sfânta Biserică. Acquasparta Începu să străbată Încăperea Înainte și Înapoi, Învârtindu-se În jurul lui Noffo, care rămăsese nemișcat. Apoi se opri dintr-o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cu bandiții lui. Cine le permisese unor oameni Înarmați să pătrundă În Palatul priorilor, fără ca garda să fie alertată? Șovăi o clipă: poate că ar fi trebuit să se Întoarcă și să adune câțiva soldați, Înainte să se apropie de inchizitor. Însă acesta Îl zărise și se mișcă cu repeziciune prin spațiul pustiu al claustrului, parcă nerăbdător să ajungă din nou sub umbra ocrotitoare a porticului. — Mă bucur să te Întâlnesc În sediul oficiului dumitale, frate, Îi zise, Întinzându-i ostentativ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Consiliul? Îl Întrebă Dante. — Nu cu Consiliul, ci cu domnia ta, messer Alighieri, care ești glasul cel mai nobil al Consiliului. — O noblețe care se naște din capacitatea de a rezista la lingușire, frate Noffo. Ce cauți aici? Chipul gălbejit al inchizitorului se Împurpură pentru un moment, iar apoi se ascunse Înapoi sub masca diplomației. — Poate că ar fi mai bine ca despre aceste lucruri să discutăm În camerele dumitale, la adăpost de priviri indiscrete, se mărgini să spună, privind bănuitor În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
urmă din ipocrizia precedentă, revenind la natura ei Înghețată de torționar. Din instinct, poetul verifică dacă daga Îi era la Îndemână. — Cu mâhnire m-am plecat să Îți cer audiență, messer Alighieri, contravenind uzanțelor Bisericii și convingerilor mele personale, Începu inchizitorul. Cred că păstorul cel bun trebuie să urmărească oaia pierdută În noapte, chiar pe furtună și În pustie. Însă dacă oaia se preschimbă În lup și se preface că s-a rătăcit pentru a-l atrage pe păstor departe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
dumneata. Atunci, care este? — Îți cer să arestezi o femeie: Antilia, dansatoarea de la taverna de pe drumul spre Roma. Înainte să răspundă, Dante lăsă să se scurgă câteva momente. Voia să studieze expresia celuilalt, ca să Înțeleagă ce avea de gând. Însă inchizitorul rămăsese impasibil. — De ce? Întrebă atunci. — Ca să fie Împiedicată să facă rău, ca să fie dusă la Roma În lanțuri, unde va fi judecată pentru vinile sale. Și ca să Înapoieze ceea ce nu i se cuvine. Așadar, cardinalul se hotărâse să dea cărțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]