547 matches
-
să întrezărească "eternul feminin" și în frumusețile locului, la fel cum odinioară se închina la "icoana" lui Mab ori la "feea lui Shakespeare", plictisit de ifosele prefăcutei franțuzoaice. 4.2.2. Personajul-discurs. Cristalizarea amoroasă, între spațiul public și spațiul privat Incipitul romanului regizează de fapt, prin discursurile de la cazino, apropierea dintre timidul Andrei și seducătoarea Lulù. Cei doi se trezesc la un moment dat față în față, singuri ("în singurătatea desăvârșită a primilor oameni"), după calculata ieșire din scenă a lui
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
capăt“. La sfîrșitul multor manuscrise găsim lat. explicit, o prescurtare de la explicitus < explicare, „a desfă șura“ (fiind o prescurtare, ar trebui marcată Întotdeauna forma incompletă, deci: explicit.). Apare uneori cu diverse lărgiri, de tipul explicit <.> feliciter. Termenul face pereche cu incipit („Începe“), plasat de obicei la Începutul unui text. Forma de carte apare odată cu utilizarea tot mai largă a pergamentului; cărțile din papirus sînt rare, din pricina friabilității acestui material, care nu rezistă bine la Îndoire. c. Rescrierea: palimpseste Cerneala neagră se
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
a scrisorii deschise argheziene (cu detaliile semnalate la începutul acestui demers) trimite la intenția strategică a polemistului de a se plasa pe un teren neutru, în care rigorile etice sunt transparente și îi vizează în egală măsură pe preopinenți. Prin incipitul și finalul exagerat de politicoase, polemistul recurge la o formulă circulară aparent închisă și supusă unui general valabil cod al onoarei. Abandonarea acestui spațiu presupune o variabilă doză de prudență, pentru a evita sancțiunea publicului. Prin urmare, vehemența (cu figurile
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
este traductibilă de sensul etimologic al convingerii (con+vincere = a învinge definitiv 158). Dar microtextul interpelării directe ia, alteori, forma unei scrisori deschise miniaturale (câteva paragrafe), inclusă într-un compozit eterogen, cum ar fi, de pildă, articolul Un răspuns 159 (incipit explicativ, contextualizant, apoi citare adversă, iar în final, o concisă epistolă polemică). Aici, în afară de dimensiunea alocată adică un spațiu restrâns care presupune un efort al calibrării ideii, în sensul de a fi pe cât de concisă, pe atât de percutantă -, tot
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
a textului pamfletar. 1. Violența limbajului: fundament etic, intenție performativă, efect estetic. Privită gradat, pe o virtuală scară a ambiguizării discursului, violența limbajului arghezian cunoaște ca limită "de jos" acuza tranșantă (categoria, conform taxinomiei lui Halsall). Ea apare deseori în incipit, pretextând saltul în imaginar sau justificând ofensiva directă, în corpul textului, cu funcție de releu, reconectând lectorul la realitatea imediată sau, la final, luând aspectul inferenței polemice. În toate cazurile, acuza tranșantă se comportă ca un barometru al referențialității, menținând aspectul
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
menținând aspectul de editorial al discursului. Exemplele sunt nenumărate, de aceea am selectat doar două reprezentative. Plecând de la un mobil real, solicitarea B.O.R. de a nu se ține spectacole de teatru în săptămânile de post, invocat neutru în incipit, pamfletarul dezvoltă un scenariu în care interdicția dobândește, treptat, o aură comic-absurdă. Excursul în imaginar, asupra căruia vom reveni puțin mai încolo, devansează concluzia subiectivă, prin generalizare, din final: "Spiritul meschin al popilor a fost întotdeauna înclinat spre jignirea celorlalți
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
cazul alegoriei, mizând însă pe imaginarea unei situații comice, de data aceasta la limita verosimilului, în care adversarul sau adversarii devin protagoniștii expunerii. Decodarea intenției polemice este mult mai dificilă, pentru că, în planul suprafeței textuale, implicarea polemistului este nulă. Forma incipitului trimite la construcția narativă a bancului, ceea ce face mai ușor inteligibilă intenția deriziunii: "Trei episcopi s-au întâlnit în București: episcopul Gorgonie, episcopul Ghelasie, episcopul Dionisie. Fiecare din ei e însoțit de un prieten, doctor în teologie" După un asemenea
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
zile necontenit, este că, dacă țara se află în rea stare, vina e a partidului conservator, care a guvernat-o secoli întregi, pe când d-abia vreo cinci-șase ani a putut să se bucure România de fericita oblăduire a partidului Brătianu". Incipitul reia, așadar, printr-o pseudoaserțiune ideea de bază a discursului opozit, adăugându-i o subtilă tușă ironică, detectabilă de către cititorul familiarizat cu background-ul acestei dispute, pentru ca, apoi, polemistul să denunțe, fără dubii și în cel mai direct mod cu
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
ci o atitudine ludic-intelectuală în fața degringoladei valorice. Un articol întreg 253 reprezintă, de pildă, o ironică descriere a "intelectualilor". E o combinație savuroasă între modul parodic, prin analogia cu geneza și evoluția sectelor religioase, și cel ironic, anunțat încă din incipitul retoric: "Intelectualii! Iată un soi prețios de cetățeni, de lipsa căruia patria noastră nu se poate plânge. Slavă domnului! Avem destui". Urmează povestea "capuținiștilor" (= secta intelectualilor, definită în contrast cu marea masă a "profanilor"), care aveau sediul la Brofft, un sediu care
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
angajat explicit în dimensiunea intersubiectivă (Benveniste) a unei comunicări, în mare parte performative. Privit global, textul se prezintă ca un ansamblu eteroclit de secvențe: descriere, narațiune, argumentație, intercalate ingenios în scopul de a servi demersului persuasiv al eului polemic. În incipit, autorul stabilește, fără echivoc, tripartiția: "Aș fi voit [eul angajat polemic, n.n., M.S.] să mai stăm de vorbă cu cititorul și despre alte obiecte decât domnul Nicolae Iorga [...]"; cititorul este, evident, partenerul de dialog, acel tu persuadabil care, din martor
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
prima până la ultima frază, în registrul comicului subversiv, înscriind textul în categoria largă a pamfletului ironic, în alte cazuri, cum e, spre exemplu, "Neamul românesc și Facla jidovească", polemistul alternează registrele și trece de la limbajul referențial și tonul neutru, din incipit, la "dubla enunțare", fie prin falsul acord, fie prin diversele forme ale ironiei, pentru a aborda, apoi, o tonalitate grav-acuzatoare, afină, pe palierul afectivității retorice, cu rechizitoriul lui Caragiale din studiul-pamflet 1907. Din primăvară până în toamnă. În acest registru, Arghezi
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
a exegezei. Într-un articol amplu (prin raportare la cele mai multe din gazetăria sa), publicat în 1937 și intitulat, neutru și asugestiv, "Rezultate"313, nu dinamica deplasării intradiscursive atrage atenția, ci tensiunea in crescendo a discursului, care demarează echilibrat, printr-un incipit cu caracter teoretic, generalist și aparent impersonal. Intrarea polemistului în rol se face simțită, în planul de suprafață al enunțului, odată cu introducerea pluralului persoanei întâi, iar în planul profund, odată cu implicarea sa afectivă generatoare de expresivitate: "Toată ziua, de vreo
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
asemenea construcție (situată în contiguitatea retorică a discursului publicistic eminescian), însă climaxul are un efect garantat, pentru că punctul culminant atins la final conferă discursului nota de spectacularitate în lipsa cărei ar fi rămas la stadiul lui peroratio: convingător, dar neartistic. Dacă incipitul și cuprinsul articolului sunt marcate de echilibru, iar prezența polemistului se face simțită în limitele cadrului polemic (fără excese), în final, Arghezi nu se dezminte. Tonul incendiar, vehement, acuzator rupe barierele unui virtual acord polemic, plasând discursul în zona autonomă
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
mai este aceeași. A pretinde să izolezi o idee de imagine ar fi tot o idee imaginară. Nu există imago o invariantă sub forfota nesfârșită a vizibilului, căci diversitatea este de esență, iar invarianta speculativă. A spune precum Gombrich, în incipitul la Istoria Artei, că nu există artă, ci numai artiști înseamnă să muți problema: de când există artiști și de ce? "Arta este tot ceea ce oamenii numesc astfel"? Și atunci ce era în lipsa numelui propriu, înainte de trecerea de la dugheană la studiolo și
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
în cognitionem șui actus, et ulterius în speciem quae est șui actus principium, et ulterius în phantasma a quo species est abstractă; et sic aliquam cognitionem de singulari accipit. Alio modo secundum quod motus qui est ab anima ad res, incipit a mente, et procedit în partem sensitivam, prout mens regit inferiores vires. Et sic singularibus se immiscet mediante ratione particulari, quae est potentia quaedam sen sitivae partis componens et dividens intentiones individuales quae alio nomine dicitur cogitativa, et habet determi
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
poseda”, de unde rezultă că a începe și incipio au altă bază etimologică, pe care o întâlnim în a încăpea, a căpui, capcană, căpiță, copac, copoi, ceapă etc., rădăcina fiind cap, cop-, cep, cup-, chip, chef etc. Latina însăși avea pe incipit, formă invariabilă pentru „il commence”, care denumea primul cuvânt dintr-o scriere, și pe incipesso sau incipisso „commencer”, iar formele it. cominciare și fr. commencer au aceeași bază etimologică cu formele românești de mai sus. Dificultatea perceperii acestui lucru provine
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
rămâne profund individualizat. Reluând deosebirile dintre cele două universuri ficționale, Loredana Ilie se desparte, motivat, de opiniile lui Nicolae Balotă și George Pruteanu. Universul antropologic imaginat de Caragiale se raportează la realitate prin strategia "maximei stilizări", îmbinată cu "deformarea caricaturală". Incipitul "paginilor bizare" pornește de la "normal și acceptabil", spre a glisa succesiv și contrariant spre distorsionarea relației dintre ficțiune și realitate. Urmuz a preluat procedeul "caricaturizării excesive" caragialiene. Dar se deosebește de precursorul său prin străduința de a fractura conexiunile dintre
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
a realității date. Raportul dintre planul creației urmuziene și cel al existenței fenomenale este, mai degrabă, unul de oscilare derutantă între cele două nivele, și nu de paralelism prin imitare sau ignorare. Observăm, în acest sens, cum, în mod invariabil, incipitul textelor urmuziene pornește de la normal și acceptabil, pentru a devia treptat și contrariant, spre anormal și inacceptabil simțului comun. Astfel: Ismail "nu umblă niciodată singur. Poate fi găsit însă pe la ora 5 1/2 dimineața, rătăcind în zig-zag pe strada
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
la inimă; Însărcinată din vedere, atrage asupra ei mânia părinților și este alungată Într-o corăbioară, pe valurile apelor. La fel se Întâmplă În basmul Busuioc și Musuioc. Situații similare se regăsesc și În basmele altor popoare. De exemplu, În incipitul basmului Degețica prezintă dorința unei femei de a avea un copil. O vrăjitoare, plătită cu un ban de argint, o sfătuiește să planteze În ghiveci un fir de orz; aici crește o floare asemănătoare unei lalele, dar ale cărei petale
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
trăsături ale textului narativ. 6.Ilustrează conceptul de simetrie, pornind de la fragmentele date. 7.Argumentează, prin două trăsături, apartenența la realism. 8.Comentează titlul, în relație cu textul literar. 9.Exprimă-ți un punct de vedere despre vorbele bătrânei din incipit, având în vedere sfîrșitul tragic al personajelor. Barem de notare: se acordă câte 1 punct pentru fiecare cerință corect rezolvată și 1 punct din oficiu. CAPITOLUL PERIOADA MODERNĂ Limbă și comunicare- Figuri de stil și elemente de expresivitate Testul nr.
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
e zeu... 4. Prezintă simbolul Emirului și al cetății Meka. SUBIECTUL AL II-LEA (4 puncte) Prezintă, în 1-2 pagini, patru elemente specifice textului narativ Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, de Camil Petrescu, din lista: temă, titlu, incipit, final, conflict, structură compozițională, perspectivă narativă, tehnici narative. BAREM DE NOTARE Subiectul I - 4 p. (1 p. x 4); Subiectul al II-lea - 4 p. (1 p. x 4) Redactare (exprimare corectă, respectarea normelor de ortografie și de punctuație, așezare
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
nu te înțeleagă sau care să nu aibă aceleași convingeri ca tine, atunci cu siguranță nu ai făcut cea mai bună alegere. Am putea aminti și de dragostea dintre Maitrey și Allan care a apărut în urma unei frumoase prietenii, chiar incipitul romanului, unde Allan o descrie într-o umbră ușor peiorativă pe aceasta înainte de a o cunoaște mai bine, confirmă acest aspect. Cu siguranță că nu întotdeauna lucrurile de prezintă astfel, căci, uneori, dragostea apare instantaneu, cei doi simțind o oarecare
Comunicarea. Ghid practic by Elena-Laura Bolotă () [Corola-publishinghouse/Science/655_a_1298]
-
în Pripas s-au produs modificări: unii oameni au murit, alții le au luat locul, iar podul apare ca un simbol al trecerii de la viață la moarte, de la lumea reală la cea imaginară, căpătând imaginea unui călător neobosit, tânăr în incipitul romanului, bătrân și obosit în finalul textului. Un alt simbol care conferă textului simetrie este descrierea unui moment etnografic important: hora desfășurată, la începutul romanului, cu scopul de a pune bazele familiilor în sat, iar în finalul romanului, organizată cu
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
prin distribuirea dansatorilor în cerc, un ritual de consolidare și de regăsire a celorlalți. În cadrul horei de duminică, se adună tot satul, se stabilesc ierarhii, fiind un prilej pentru participanți de a istorisi întâmplările petrecute în timpul săptămânii. Hora (Someșanaă, din incipitul romanului, este plasată în ograda văduvei lui Maxim Oprea, Todosia, într-o zi de duminică. Interesant este modul în care sunt așezați participanții: în centrul adunării sunt jucătorii, lăutarii stau într o parte a horei, iar privitorii în altă parte
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
în viața satului tradițional francez și pierderea treptată a valorilor țăranilor, accederea spre o lume a capitalismului în care profitul trebuie obținut cu orice preț. La fel ca și în romanul Ion, Zola utilizează tehnica circularității structurii textului, plasând în incipit descrierea personajului Jean Macquart, aflat la ferma Borderie a primarului Hourdequin în timpul semănatului: În dimineața aceea, cu o traistă albastră legată peste pântec, ținându-i gura deschisă cu mâna stângă, Jean scotea din ea cu dreapta, la fiecare trei pași
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]