767 matches
-
recunoscut că ceea ce fac fiii lor este o consecință a ceea ce au făcut ei înșiși, și că libertatea literară este fiica libertății politice." În numele acestei libertăți a artei refuză romanticii, la fel ca Diderot și Louis-Sébastien Mercier, regulile clasice, subliniind incoerența pe care o generează ele. În mod cert provocator, în fața partizanilor Clasicismului, Stendhal definește "tragedia romantică"83 astfel: "Este tragedia în proză care durează mai multe luni și se petrece în locuri diverse." El atrage atenția că regulile unității de
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Blas la Comedia-Franceză, care a dezlănțuit entuziasmul presei, Zola se adresează tinerilor pentru a le arăta că ideologia unei asemenea piese este o vastă înșelătorie, că o morală atât de idealistă nu poate fi decât mincinoasă. Zola subliniază de asemenea incoerențele și aproximările grăbite din Prefața la Cromwell. Tabloul făcut de Hugo asupra celor trei vârste ale umanității și despre cele trei etape literare care le corespund, lirică, epică, dramatică, îi apare puțin probant. Definiția grotescului nu-l satisface deloc. Fără
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Finală în trei", în care trimisul regelui salvează situația aducând ordinul de grațiere pentru Mac Heath, nu este numai o parodie a intervenției lui deus ex machina în deznodământ, este mai ales denunțarea unei arte a cărei condiție, chiar, este incoerența, în măsura în care spectatorul simte plăcere în niște situații imposibil de susținut. Dând un nou loc spectatorului în cadrul spectacolului, Brecht este fondatorul teatrului popular pe care Jean Vilar, în anii 50, va visa să-l creeze în Franța. "Pentru Brecht, scrie Roland
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
viciile morale; 5. o infracțiune de la ordine și regulă; 6. micile nenorociri ale unui individ sau ale mai multora; 7. indecentul și obscenul; 8. echivocul simulării de tip afectare sau deghizare; 9. ignoranța, naivitatea; 10. raporturile de inconsecvență, disproporțiile, inadecvarea, incoerența logică (o formă de nonsens); 11. jocurile de cuvinte și spiritele; 12. obiectele care apar ca manifestări ale unei dispoziții vesele; 13. triumful unui om într-o luptă. 31 "Categoria rizibilului"32 de care aparține comicul, dar și caricaturalul, ironicul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și esențe. Dacă parodiile în versuri presupun o arie referențială restrânsă la cea a literaturii, la nivel macrotextual, lumea comediilor și a momentelor se prefigurează ca o vastă parodie a ontologiei cotidiene burgheze, o replică menită să-i reveleze micimea, incoerența, inconsistența și degradarea. De aceea, lumea imaginarului caragialian e una scoasă din țâțâni, e o mascaradă, un carnaval populat de marionete angrenate în mecanismul iluzoriu al "marii trăncăneli"85. Analizând sistematic Spiritul parodic la I. L. Caragiale, Adelina Farias evidenția complexitatea
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
la Caragiale 1 În spațiul greu de cartografiat al criticii dedicate lui Caragiale, în care se disting totuși cu precizie câteva direcții majore vizând biografia, analiza operei și receptarea ei, frecvența contradicțiilor este ușor de constatat. Impresia de dezordine, de incoerență generată de lipsa unui program teoretic și metodologic, este contrabalansată de conștiința efortului conjugat de decriptare și aprofundare a sensurilor operei prin corijări și completări succesive. Astfel, în raport cu poziția lui Maiorescu care plasa decisiv opera lui Caragiale în zona estetică
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
etc. Așa se explică și de ce, de pildă, unui scriitor ca D.D Pătrășcanu, Tudor Vianu îi reproșa lipsa de originalitate și cantonarea într-un fel de stilizare ironică 132 sau notare exactă a schimburilor de replici din care rezultă incoerența exprimării oamenilor necultivați, ambele procedee fiind împământenite deja de Caragiale. În schița Ce cere publicul de la un deputat, de exemplu, recunoaștem atât pălăvrăgeala nestăpânită a personajelor din Justiție, Art. 214, cât și iresponsabilitatea civică a "domnului" rătăcit din Petițiune: Doamnă
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de un muzicant oarecare, Wagner ori Saint-Saëns, și tu ai făcut oarecare deducții..." 77. Este adevărat că la Arghezi, straniul la limita absurdului ca expresie a depersonalizării prin uniformizare și multiplicare, din exemplul menționat din romanul Ochii Maicii Domnului sau incoerențele conversației ca mărci ale noncomunicării, din fragmentul reprodus din Cimitirul Buna Vestire, sunt asociate cu patologicul. Aceste exemple însă, posibil de relaționat cu situații și personaje caragialiene (cuplul amicilor siamezi Lache și Mache, caruselul verbal din Căldură mare), pot fi
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
literatura română din cea de a doua jumătate a secolului trecut, însă nici în proporție covârșitoare și nici ca formulă estetică urmată îndeaproape în scopul afilierii la o direcție fie chiar "postabsurdă" europeană clar afirmată. Tipul de discurs haotic, delirant, incoerența episoadelor, fracturarea și amputarea mișcării dramatice a conflictului, intriga sinusoidală etc. sunt aspecte ale unei posibile poetici a teatrului absurdului care nu se regăsesc la dramaturgii români analizați 99. Receptivi însă la Noul Teatru, cel al deriziunii, aceștia au înțeles
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
În același sens, Caragiale reușește să profetizeze apocalipsa limbajului, prin evidențierea stadiului agravant de sclerozare, denaturare și absurdizare a acestuia. Surprins în practica discursului la personaje pe cât de infatuate, pe atât de agramate, limbajul este sufocat de șuvoaie nestăpânite de incoerențe, inadvertențe, paralogisme, poncife, sintagme prefabricate inserate mecanic, etc. toate generatoare de eșec nu doar al comunicării, ci chiar al viețuirii autentice. Nu în ultimul rând, absurdul se întrevede la Caragiale în intuiția nonsensului existenței, revelat atât prin "tăcerea" grăitoare a
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
producția pe sectoare de activitate, precum în cazul liniilor de asamblare a automobilelor: creație, desen, tuș, literă). Trebuie menționat însă că majoritatea autorilor rămân necunoscuți sau ascunși sub pseudonim, editorii asumându-și întregul credit artistic, pentru a nu se sesiza incoerența stilistică datorată schimbărilor dese de personal. Deși erau plătiți slab, autorii preferă anonimatul pentru a nu fi discreditați, comic-books fiind cotate moral la nivelul pornografiei.584 Pentru ei, activitatea în domeniul comics era doar una intermediară, scurtă, nefericită, în dezvoltarea
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
iar al celui român în 1920, avea să fie arestat în 1952 de către regimul comunist sub acuzația de spionaj în favoarea Germaniei, sfârșindu-și viața în captivitate).819 Cazul său este unul extrem de interesant, poate chiar emblematic pentru instabilitatea ideologică și incoerența organică a vieții la jumătatea secolului trecut. După cele câteva albume Haplea cu succes răsunător la public (Haplea. Pățanii și năzdrăvănii în 1926, Haplea la București în 1928, Haplea. Alte pățanii și năzdrăvănii în 1929, Haplea în străinătate în 1930
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
mai importantă este legată de organizarea internă în raport cu procesul politic european. Europartidul își concentrează eforturile pentru găsirea coeziunii între actorii partinici, care-i este necesară pentru a conta în procesul decizional european. Există totuși probleme, care țin, de exemplu, de incoerențele ideologice, de divergențele de interese și de raporturile de forță variate. Tensiuni există pe axele dirijism vs. laissez-faire și suveranitate vs. integrare. Deși organizarea rămîne slabă, diferite salturi calitative ale partidului european contact, cooperare I și cooperare II au permis
Natura şi politica partidelor europene: social-democraţia şi criza şomajului by Erol Kulahci [Corola-publishinghouse/Administrative/1428_a_2670]
-
unei mici proprietăți pulverizate; numărul mare de exploatații individuale de mici dimensiuni decapitalizate și viabilitatea economică scăzută a acestora; criza care se manifestă în toate sectoarele economiei și incapacitatea guvernelor care s-au succedat de a finaliza reforma în agricultură; incoerența măsurilor de politică agrară care nu a permis producerea unor transformări structurale menite să mărească performanțele sectorului agroalimentar etc. Pentru rezolvarea acestor probleme trebuie căutate soluții prin care exploatațiile individuale să-și sporească eficiența. Astfel, trebuie constituit cadrul care să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
-
serie de factori perturbatori între care cei mai importanți sunt: decapitalizarea aproape totală a gospodăriilor individuale, țăranul devenind proprietar de terenuri agricole fără să dispună de capitalul necesar pentru exploatarea acestora; dimensiunile mici ale proprietăților și gradul ridicat de parcelare; incoerența politicii agrare, care a prelungit starea de criză a agriculturii; pregătirea slabă, tehnică și economică a proprietarilor, care s-au decis să desfășoare o activitate pe cont propriu; și inexistența mentalității de întreprinzător. Pentru a surprinde caracteristicile principale ale agriculturii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
-
Acest drept de intervenție ajungea până la posibilitatea de a dizolva o asociație cooperatistă constituită prin voința liberă a membrilor săi. Legea din 1938 a provocat nedumeriri de ordin teoretic deosebit de mari și a condus la urmări practice pe măsura acestor incoerențe. Astfel, dacă partea referitoare la constituirea și funcționarea asociațiilor cooperatiste este lăsată nemodificată ( sunt respectate principiile cooperatiste ale liberei adeziuni și conducerii democratice), în partea finală a legii, în opoziție cu această optică, legiuitorul ia administrarea mișcării din mâinile celor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
-
prevederi legislative care favorizează activitatea întreprinderii pe piață; situații dificile în care se pot găsi concurenții mai puternici etc. Amenințările țin tot de factori externi și sunt: o legislație împovărătoare pentru întreprindere, apariția unor noi concurenți, apariția unor produse înlocuitoare, incoerența strategiilor guvernamentale privind sectorul de activitate sau forma economico juridică a întreprinderii etc. Pentru punerea la punct a analizei SWOT trebuie să parcurgem următorii pași: stabilirea profilului organizației (sectorul și profilul de activitate, zona geografică, caracteristicile managementului etc. ) identificarea factorilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
-
concordă cu specificul divizibilității. Situație valabilă și pentru o prezență plurală a termenilor „rebeli” la nivelul unei serii cu divizor ales ca referință. Așadar, în astfel de hetero-multiciplități, nu orice termen al succesiunii respectă hegemonia divizorului specific, autosimilitatea fiind tributară „incoerenței” numerice raportate la un împărțitor comun. Divizibilitatea binară ordinară, cu divizor 2, prezintă aspecte ale unei autosimilități neomogene întrucât între „rebelul” seriei și ceilalți termeni nu se respectă relația de similaritate divizionară specifică. Aspecte ale autosimilității prin divizibilitate ordinară sunt
Aspecte ale spectromorfiei muzicale(III) by Teodor ?u?uianu () [Corola-journal/Journalistic/83641_a_84966]
-
mod concis și-ntr-o ordine nu numai logică dar și retorică, dar pe de altă parte nimeni nu va contesta că acele momente fericite nu sânt tocmai dese și că meritul logic al argumentațiunei pierde adeseori prin difuziunea și incoerența formei. A vorbi patru ore lucruri ce s-ar putea espune într-o jumătate de ceas nu va să zică a fi un orator bun. Confrații noștri nu trebuie să uite că oratoria este o artă și că la toate artele partea
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
de mai la vale al "Presei", scris cu câteva zile mai înainte, adică la 21 aprilie, tot anul de la nașterea lui Hristos 1879, adică anul curgător. Iată-l și pe acesta: A distinge în sânul mulțimei, unde se agită cu incoerență atâtea nulități zgomotoase, unde se izbesc cu confuziune atâtea prezumpțiuni neputernice și atâtea pretențiuni rivale. A distinge în această mulțime pe toți oamenii capabili, instruiți, integri, animați de ferma voință a binelui, de ardenta dorință de a se onora onorând
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
că va conduce la o evaluare imprecisă, vulnerabilă, în fiecare caz concret în parte, dar este o împrejurare de natură a da naștere la o interpretare și aplicare neunitară de către instanțele de judecată, ceea ce va genera insecuritate juridică, incoerența jurisprudențială fiind sancționată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în mai multe cauze împotriva statului român (Beian împotriva României, Tudor împotriva României, Păduraru împotriva României etc.). Or, aplicarea de către instanțe a unor concepte abstracte, neclarificate în lege, cu conținut
DECIZIA nr. 115 din 9 decembrie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/299852]
-
cunoașterii. Fără a argumenta suficient, încât să ofere o imagine asupra contradicțiilor interne ale unei epistemologii ale cărei pretenții de cunoaștere se află în contrast, Mannheim elaborează teza ce ține de latura culturală a criticii sale potrivit căreia nu atât incoerența acesteia a determinat prăbușirea sa, cât faptul că a fost depășită de dezvoltările istorice: "După prăbușirea pe care am descris-o [aceea a unei ordini unitare a lumii], concepția asupra ordinii într-o lume a obiectelor care a fost garantată
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
anti-)război. Catch-22, publicat la începutul unui deceniu ce se va termina cu apariția unui alt roman american remarcabil de (anti) război, Slaughterhouse-Five al lui Kurt Vonnegut (vezi), împarte cu acesta din urmă aceeași pulverizare narativă ce pare să reproducă incoerența și absurditatea epopeilor marțiale, cel puțin așa cum sunt văzute ele în viziuni postmoderniste importante. În unele privințe, romanul lui Heller este comparabil cu Zbor deasupra unui cuib de cuci, alt favorit al deceniului contraculturii. Cele două romane construiesc, prin entități
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
și el, Don plănuiește să fure moneda pe care tocmai a vândut-o. Interacțiunea dintre cei trei îi arată imaginându-și că sunt persoane importante de afaceri, și că ceea ce pun la cale este o treabă foarte importantă, dar lăcomia, incoerența și violența duc la eșecul acțiunii, care de fapt nu e decât patetica încercare de a face un mic furtișag, în căutarea unei monezi ce pare să fie versiunea lor, nu a bivolului, ci a visului american. Și limbajul, aproape
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
zilele noastre, fiindcă, nu-i așa?, nenea Iancu este pe deplin contemporan cu noi! Nu mai poate exista o istorie a literaturii, ci numai teme literare, anumite specii (totuși, ele au o apariție... istorică!), concepte operaționale etc., toate într-o incoerență haosmică, pe care bietul învățăcel trebuie să le uite chiar a doua zi de după bacalaureat. Re-, ne asigură Lyotard, are sensul de întoarcere la punctul de plecare, evocând aceeași dialectică a eternei reîntoarceri nietzscheene. Interesant că, de data aceasta, Lyotard
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]