601 matches
-
săltat pe sanie și hopa sus, să-mi hotărască Comandantul Suprem soarta. Ai făcut prostia vieții sau poate aveai vreun plan ascuns, atunci puteai să-ți dai seama că apele nu erau chiar atît de limpezi, era clar că îl incomodai, mă mir că te-a suportat și orele alea în care ați fost nevoiți să călătoriți împreună, el știa noutățile, cîștigase încrederea Geniului, vorbise deja cu Copoiul, care ca un arhanghel îi adusese vestea cea bună. Adică se putea face
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
fără nici o problemă ușa closetului și a intrat. Problema care ne-a îngrijorat pe toți a fost că a zăbovit prea mult înăuntru. I-o fi venind mai greu ca de obicei să se dezbrace, s-a gîndit Broscoiul, îl incomodează ghipsul, nu-și poate lăsa pantalonii pe vine cum trebuie, nu se poate așeza bine pe colacul veceului, ne-au trecut prin cap tot felul de năzbîtii din astea, pînă în clipa în care Monte Cristo s-a trezit să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
13. Leonida urcă în patul de jos, Efimița e deja în cel de sus. Se pregătesc îndelung pentru somn, foindu-se și ațezînd la îndemîna diverse obiecte. Leonida mai ales pune sub pernă pistolul, pune capul pe el, pistolul îl incomodează, schimbă poziția lui, a pernei, etc. Cînd totul e gata, se pare că vor adormi Efimița coboară brusc, micșorează lumina lămpii și apoi revine în poziția inițială. Cei doi adorm, sforăie. Grupul de agitație trece de cîteva ori prin scenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
cu neputința, cu bătrânețea. Așa se manifestă dorința de a fi sănătos pentru a fi util celor din jur și în special, pentru a nu-i deranja. Dacă nu poți ajuta pe cineva, măcar nu-l deranja și nu-l incomoda. După circa patru luni, am reluat tratamentul cu picături de suc proaspăt de varză albă crudă și cu comprese călduțe, pe ochi, cu frunze de varză albă crudă, strivite pe fund de lemn, cu plăcintarul de lemn. Am reluat și
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
umană al părului nespălat, te face să te îndepărtezi de persoana carel degajă. Necesitatea spălării frecvente a părului (a capului), exclude coafura tapată și fixată cu fixativ. Părul trebuie astfel aranjat, încât să fie liberă vederea ochilor și să nu incomodeze în activitatea desfășurată. Au fost cazuri de accidente de muncă: părul lung, lăsat liber, a fost prins de mecanismele mașinii la care lucra persoana și a fost smuls cu tot cu pielea capului. Cu cât coafura este mai simplă, cu atât este
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
masa și mă pregăteam să mă întorc la lucru, când am remarcat sub ficus, la masa cea mai izolată, un bătrân într-un cărucior cu rotile. Fiindcă nu avea nevoie de scaunul de la masă, îl împinsese într-o parte, ceea ce incomoda clienții. Și chiar atunci, un grup de oameni corpolenți, aliniați unul în spatele celuilalt, se întorceau de la tejghea aducându-și tăvile cu mâncare. Purtau tricouri albe pe care scria TRĂIEȘTE AZI (erau probabil dintr-un fel de grup), vorbeau tare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
e de cea mai bună calitate. Nu suntem sanctuare! Cuvintele astea ultime, accentuate în chip deosebit, erau nu-mai pentru romancier, ori și pentru avocatul lui? Ori numai pentru avocat? (Pe unele femei, admirația excesivă a celor înamorați de ele le incomodează. În faza culminantă a legăturii cu ea, Otilia mi-a mărturisit, într-o zi când eu eram mai ditirambic și ea mai cuminte, că dîndu-și bine seama de ceea ce e în realitate, nu poate să-și înăbușe jena pentru ea
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
de rău,barul era Închis. Părăsiră grădina de vară a restaurantului Lido printr’o ușă laterală. Mergeau la braț, comentând mai mult blamând pe Șeful de Șantier care o ținea zi de zi Într’o nesfârșită băutură de cele mai multe ori incomodând procesul producției. Gică Popescu aprecie. „Te rog să crezi, pentru mine constitue o adevărată enigmă. Cum e posibil ca acest om să nu doarmă nopțile, turnând În stomacul lui cisterne Întregi cu băuturi alcolice??” „Până Într’o zi...!”suspină Tony
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
aveau loc să șadă jos, șase deținuți pe o parte și șase pe cealaltă parte, suficient de comod, iar pe culoarul rămas liber Între cele două banci, Înghesuiți În picioare alți zece-doisprezece deținuți ce datorită virajelor În viteză a dubei, incomodau pe ce-i de pe scaune iar acesștia În compesație, loveau cu pumnii și picioarele Încât ajungeai la tribunal, gata maltratat...! Ajunși În curtea din spate al Tribunalului Mare, gardienii formară un cordon cu armele În poziție de luptă, prin care
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cu o profundă umilință, încearcă să ocupe cât mai puțin spațiu: „părul negru, tras cuminte pe după urechi, fața i se prelungea fără nici o încrețitură revelatoare, ochii i se deschideau catifelați, pielea transparentă tremura ușurel” iar mâinile sunt așezate ca să nu incomodeze. Eroina, cu atitudinea ei retrasă și ceremonială, se transformă într-un haiku vizual: „japoneza se alipise de geam ca o petală.” Pe fața ei mobilă eroul citește un surâs tragic, poate o invitație, dar idila se sfârșește pentru că japoneza coboară
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
feminine sunt surprinse în mijlocul celei mai profunde voluptăți. Ela, ca majoritatea femeilor din literatura lui Holban, are momente lungi, când „în capul ei nu se găsește nici un gând străin”, dar se dăruia în timpul somnului, fără să crâcnească. Rivia îl incomodează la somn. Mira se strânge în așternut cu o figură de fecioară ceea ce îl determină s-o ocolească. Loulou, sub duș are carnea proaspătă, roz, strălucitoare, iar Nina urca în garsonieră numai în ciorapi, de teama de a nu fi
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
adevăr. Hârtia reprezintă "probă" Împotriva acuzatului, pe când adevărul nu poate reprezenta "proba", prin simplul motiv că nu poate fi demonstrat "cu acte". Mare este "grădina justiției" Doamne! Și uite așa mai avem unul de care am scăpat. Ne-ar fi incomodat și mai bine scăpăm "legal" de el. Și uite așa, la nesfârșit, exemplele curg râu, iar oamenii "de bine" și "din Înalta societate" privesc cu oprobiu și judecă aspru tânăra generație, debusolată În proporție de peste 80%. Și nu-mi iese
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
găsit să lase tot și să vină. S-o fi pus eu să le spele, să vezi ce fasoane făcea !... Ei, n-are decât să le spele și să se potolească ! E întuneric în hall, dar întunericul, penumbra nu mă incomodează. Este atât de urâtă lumea în plină lumină ! Și mai ales la noi, când vezi vitrinele așa fără gust aranjate, și oamenii îmbrăcați fără gust, și străzile neîngrijite, și nicio grijă pentru parcuri, pentru verdeață... Și, dacă într-un loc
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Doar am discutat împreună de atâtea ori că în vremile noastre protocolul nu mai este modern - se tot simplifică, se tot simplifică... Așa că ia loc sau stai în picioare, dacă te simți mai bine așa ! Bun înțeles că nu mă incomodezi, absolut deloc nu mă incomodezi, dragă domnule Ialomițeanu ! Ba chiar dimpotrivă, cum bine știi ! Cum bine știi, totdeauna am asistență când îmi iau curierul în primire... Aș putea chiar să spun că acesta mi-e tabietul... Sophie Nu făceam nimic
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
atâtea ori că în vremile noastre protocolul nu mai este modern - se tot simplifică, se tot simplifică... Așa că ia loc sau stai în picioare, dacă te simți mai bine așa ! Bun înțeles că nu mă incomodezi, absolut deloc nu mă incomodezi, dragă domnule Ialomițeanu ! Ba chiar dimpotrivă, cum bine știi ! Cum bine știi, totdeauna am asistență când îmi iau curierul în primire... Aș putea chiar să spun că acesta mi-e tabietul... Sophie Nu făceam nimic. Stăteam. Cerul era alb, ca
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mă calcă rău pe nervi, Îi ud planta cu suc de portocale. (Lucru care se Întîmplă cam În fiecare zi.) Odată, demult, am avut un vis foarte ciudat, lesbian, cu colega mea de apartament Lissy. Bikinii mei tanga mă cam incomodează. Dintotdeauna am avut convingerea, extrem de profundă, că nu sînt ca toți ceilalți și că, foarte curînd, mă așteaptă o viață nouă și palpitantă. Habar n-am ce tot bălmăjește tipul ăsta În costum gri, de lîngă mine. Plus că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
CV În legătură cu nota de la un examen. — Ai mințit În CV În legătură cu nota de la examen ? repetă ea șocată. Vorbești serios ? — I-am spus că am pus suc de portocale la planta lui Artemis, i-am spus că bikinii tanga mă cam incomodează... Mă opresc brusc, pentru că Lissy se holbează la mine ca la dentist. — Emma, spune În cele din urmă. Tu n-ai auzit niciodată În viața ta noțiunea de „prea multă informație?“ — N-am vrut să-i spun nimic din toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
imagini ale unor oameni perfecți și strălucitori, spune Jack cu Însuflețire. Dar fata asta e cît se poate de autentică. Are zile În care părul Îi stă ca naiba, și zile În care arată extraordinar. Poartă tanga, deși o cam incomodează. Își face un program complex de exerciții fizice, pe care nu Îl respectă niciodată. Se face că citește ziare de business, dar Între paginile acestora Își ascunde reviste despre vedete. Rămîn blocată, cu ochii la ecranul televizorului. Ia... stai așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
au simțit nevoiți să ia cuvîntul și să vorbească laudativ despre tot ce scrisesem eu. A fost un fiasco. Întrebați-o pe doamna Teona, era și ea în sală... Oșanu tace, cu gîndul dus aiurea. Mihai înțelege că este vizibil incomodat de toate cîte s-au spus aici și încearcă s-o dreagă: Ca scriitor, veți crede că-mi place să împart lumea în buni și răi; doamna Barbu o fi avînd calități certe, dar eu vorbesc de cazul în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
înlocuită cu aceea de a se întoarce la rădăcini. Abia aștept să te văd, Lisa. M-ai înveselit enorm. Pauline era atât de călduroasă și de încântată, încât Lisa începu să se întrebe dacă părinții ei fuseseră într-adevăr vreodată incomodați de ea. Oare nu fusese totul o proiecție a gândurilor ei? Zilele păreau lungi pentru Ashling. Lumea era în continuare tristă și, când se trezea în fiecare dimineață, se simțea de parcă băuse foarte mult cu o seară în urmă. Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
fusese intoxicata, cu bună știință, cu informația că Malin murise În urma unei leucemii galopante, adevărul a circulat mereu, la Început timid, apoi tot mai insistent, printre prieteni și cunoscuți. Tânărul poet a fost asasinat din motive politice, legate de poziția incomoda a familiei sale În universul comunist. Moartea lui a devenit astfel pentru noi, colegii de generație, o tragedie autentică - din stirpea celor antice - În care istoria, biografia și politicul se Îmbinaseră Într-o manieră grotesca, plină de irațional și perversitate
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
să-ți spun, asta-i tot. — Ai mai Încercat asta odată. Nu-ți merge, Pearce! Haide. — N-am nimic de spus! — Trebuie să fie ceva. Nici măcar nu știu unde locuiești! Unde locuiești? LÎngă fabrica aia a ta? Duncan se foi de parcă Îl incomoda ceva. — Da. — Într-o casă? Într-un apartament Închiriat? — Ei bine, zise Duncan. Se foi din nou, dar nu vedea nici o cale de scăpare... Într-o casă, recunoscu el după o secundă, În White City. Fraser se repezi, așa cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
un birou elegant, dar mai ales gol, astăzi am avut o zi scurtă la birou, spune el, asta era ziua în care mă vedeam cu ea de obicei, iar eu râd, deodată totul mi se pare incitant, tot ceea ce mă incomodase ani de zile, chiar și gândul la grăsimea care se va dezveli de sub haine, stânjenindu-mă asemenea unor obiecte furate, mirosul disperării trupului meu, tot ceea ce numai Udi putea să iubească, deja nu îmi mai pasă de ele, tot ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
le-am dat ar putea trăi, ar avea o istorie a lui, o viață, s-ar putea descurca în lume. Și de atunci, ori de câte ori scriu o carte, aștept până personajele sunt atât de vii, atât de concrete aproape, încât mă incomodează. Casa îmi devine atât de plină de ele, încât nu le mai pot suporta. Atât sunt de vii. C.Ș.: De ce spuneai că ai avut noroc? A.B.: Am avut un noroc absolut incredibil. Mergând cu trenul la București, mi-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
străinătate există adevărate instituții ale conferinței, în timp ce la noi par de multe ori întâmplări la care se adună lumea doar dacă personajul este unul popular și aproape ca la un eveniment monden. Adevărul este că eu m-am simțit destul de incomodat acolo, fiindcă felul meu, cam ludic și, oricum, interactiv de a fi nu are nimic din prezența la patru ace presupusă de marea legendă a junimismului. Când spui prelecțiune, înseamnă că trebuie să transmiți niște lucruri noi, niște informații, niște
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]