504 matches
-
șir de trepte, porni spre coridorul de legătură, care era întunecat. Unul dintre vasalii săi, Murai Nagayori, îl urmă. — Stăpâne, șopti Murai. Inuchiyo îl privi întrebător. Vasalul îi șopti la ureche: — Sosirea Seniorului Katsuie aici reprezintă o ocazie fericită și incomparabilă. Dacă-l ucideți și-i trimiteți capul la Seniorul Hideyoshi, relația dumneavoastră cu Seniorul Hideyoshi se va reface fără greutate. Pe neanunțate, Inuchiyo îl lovi în piept. — Tacă-ți gura! tună el. Murai se împletici înapoi, spre peretele de scânduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
întoarcere? Un munte de bilete de parcare și de rahați de păsări, roata de rezervă făcută praf, un zgomot nou și rău ca o râșniță, și toate luminile de la bord clipind resemnate. Ce i-o fi făcut tipul ăsta marelui, incomparabilului meu Fiasco? Ai impresia că a locuit în el, că l-a subînchiriat. Sunt oameni care nu au stofă deloc. Ar fi trebuit să-i vedeți pe băieții de la garaj, livizi de invidie și plini de admirație, când Fiasco-ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
se explică de ce și familia lui Iacovlov n-a putut traduce pe nimeni în justiție. Seniorul legionar a mai subliniat un adevăr la îndemâna oricui: o bună parte din nomenclaturiștii trecutului comunist sunt bine plasați în diverse scaune și cu o incomparabilă situație economică mai bună decât au avut-o ca lideri comuniști. În preajma lor stau și fripturiștii care n-au fost nici membri de partid, nici colaboratori ai securității, s-au aflat în cenușiul societății și au ieșit la suprafață împinși
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
câte se spune, Augustus a pus să fie făcută fărâme și aurucată în mare. Dar soclul a rămas lângă mal și nimeni n-a șters inscripția. Statuia se găsea pesemne într-o încăpere privată a palatului, fiindcă inscripția spune: „Amant incomparabil“. Germanicus îi șopti fiului său: — Marcus Antonius i-a scris lui Augustus: „Tu te-ai distrat cu toate târfele din Roma și le-ai aținut calea tuturor soțiilor cinstite. Eu m-am căsătorit cu o regină“. — După ce totul a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
în portul Alexandria au ieșit la lumină, în mod cu totul neașteptat, rămășițele unor edificii grandioase. Printre ele se aflau și un cap mare din granit, reprezentându-l pe Marcus Antonius, și soclul statuii, cu o inscripție încă lizibilă: „amant incomparabil“. Din marea, astăzi mâloasă, din portul Alexandriei a fost recuperat (se presupune) și portretul fiului lui Julius Caesar și al Cleopatrei, Ptolemaeus Cesar, cel ucis prin trădare de Augustus: un chip foarte tânăr, cu trăsături regulate, cu o expresie blândă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de peste munți este afirmat cu vehemență: „E o confuzie între instrucțiune și cultură, între civilizație și rafinament. Și între grefa dificilă a sufletului germanic și altoiul natural al spiritului francez. De aceea, oamenii politici și scriitorii Bucureștiului sînt atît de incomparabili esteticește celor de peste însîngerate stînci...” De pe poziții asemănătoare îi va replica B. Fundoianu care - deși recunoaște că, la talente comparabile, Blaga și Cotruș s-au „lansat viguros”, în vreme cu Maniu și Arghezi sînt „pentru izolați” - introduce niște bine-venite corecții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
oameni! - Exagerezi. - Dumneata exagerezi simbolizând totul! Miturile și legendele sunt conglomerate mult mai complexe decât le tratăm de obicei. Un om lucid judecă și discerne; ceea ce e simbol rămâne simbol, dar să ne ferim de comoditate care e un cusur incomparabil cu judecata dialectică. Noi, în fața unui mit străvechi, trebuie să chemăm în ajutor cât mai multe discipline ale științei moderne. Sau vrei să rămâi cu una din cele două soluții tradiționale: fie să crezi în mituri ca atare, cum credeau
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
distracțiile lui preferate, dar, În starea de slăbiciune În care se găsea, nu se considera capabil să facă față forței dezlănțuite a formidabilei ei prezențe, pe care de mulți ani de zile o caracteriza În termeni ironico-eroici drept „Prințesa Val-Vârtej“, „Incomparabila“, „Pasărea de foc“ sau „Arhanghelul distrugerii“. Îi mulțumi, dar Îi spuse că era prea bolnav pentru a ieși din casă și chiar pentru a primi vizite. Ulterior, când ea Îl Întrebă dacă se putea folosi de calitățile de secretară ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
lemnul mesei. Asta dacă am norocul să am vreun cititor. Vacanța italiană fu reușită. Siena era Încântătoare, Încă „nedescoperită“ de la fel de mulți turiști ca Roma sau Florența, În timp ce Veneția aglomerată, străbătută de vaporetti, mai oferea adăpost, comori și priveliști incomparabile vizitatorului cu gust, mai ales dacă avusese norocul de a locui Într-un palazzo pe Canal Grande, cu o gondolă Întotdeauna la Îndemână pentru a-l purta până la o biserică nefrecventată sau o insulă neatinsă din mijlocul lagunei. De la Veneția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
fiți o ființă cu totul formidabilă dacă ați intuit, din prima încercare, cea mai profundă pasiune a vieții mele. Ar fi fost necesar să-mi fi mărturisit totuși nedelicatețea de-a nu mai fi predat, în ultimii cinci ani, acest incomparabil obiect de învăță... Apoi tăcu brusc, înțepenind o secundă cu gura căscată, făcu profesional, ochii ei delicioși, mari și se înroși violent. Toată această paradă arăta că unii bărbați o interesau, măcar cât negru sub unghie. Gabriela împrăștie pe cheresteaua
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
măgulită să-l întrebe, să-l atingă cumva cu gheizerul respirației, să-i adreseze câteva cuvinte. Fascinată și, de abia dezmeticindu-se, dădea buzna să discute ceva cu Pink Floyd. El dădea lămuriri despre ce mai lucra, care erau scenografii incomparabilelor lui concerte, cum arătase piesa cutare într-o anumită variantă. Pe toate le știa, era absurd să nu le știe, iar când nu avea chef, îi ignora și nu mai scotea nici un sunet. Noaptea se întorcea acasă dărâmat, radios sau
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
atunci, trecute erau zilele de abundență materială de la Cățălești! și intuia perfect că Încă mult timp nu va fi posibilă o asemenea bunăstare materială. Nici unul din cei doi „olari” nu putea observa că o altă bogăție se Îndreaptă către Va, incomparabilă cu altceva material. Dacă nu glasul aceluiași sânge care curgea prin cei doi nefericiți a contribuit la transferul de bogăție spirituală atunci, cu siguranță, că Domnul a dorit să-l ajute pe băiețelul cu ochi căprui și mari să uite
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
America sau Italia. Hârtia pe care scrie la doar 18 ani Beccarius, o satiră ușoară, e mai importantă decât textul. Galbenul ei, culoarea-emblemă a decadentismului, dă amprenta unui Întreg deceniu: „deceniul galben”. Eseurile sale despre dandysm, despre firea bărbaților, despre Incomparabila frumusețe a veșmântului modern, În apărarea cosmeticii, Dandy și dandy, Prințul cel bun, De natura barbatulorum, povestirea Ipocritul fericit sau romanul Zuleika Dobson depun mărturie că dandysmul lui Beerbohm trece din viață În pagina tipărită. El are Însă o notă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
literat, și ca desenator, iar hârtia pe care scrie la doar 18 ani Beccarius, o satiră ușoară, se dovedește mai importantă decât textul. Galbenul ei devine, cum s-a văzut deja, culoarea-stindard a decadentismului englez. La 21 de ani scrie Incomparabila frumusețe a veșmântului modern, eseu citit de fervenții dandysmului ca o biblie, iar din 1894 Începe colaborarea la celebra The Yellow Book, revistă care l-a găzduit și pe Beardsley și În care semnează, Între alții, Wilde, Moore, Sysmonds. Acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
și nimic mai hotărât În mine decât ducerea la bun sfârșit a acestei povești». Nu a mai avut răgazul să replice sau nu și-a găsit forța pentru a susține o conversație mai lungă”. Încă o dată: detaliile și inflexiunile sunt incomparabile! V Aici, seducătorul profund devine admirabil, satanic de admirabil, din ce În ce mai mult. Străfulgerarea aceasta de fericire care Îl strivește nu Îi știrbește totuși carapacea țestoasă În care s-a Închis. El nu are Dumnezeu În fața celor spuse de nobila Îndrăgostită, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
la paradă În civil). 4 Foarte curând m-am lăsat de politică și m-am concentrat asupra literaturii. Am poftit În apartamentul meu de la Cambridge scuturile roșu-Închis, de culoarea cinabrului și fulgerul albastru din Cântec pentru oastea lui Igor (acea incomparabilă și misterioasă epopee de la sfârșitul secolului al doisprezecelea sau al celui de-al optsprezecelea), poeziile lui Pușkin și Tiutcev, proza lui Gogol și Tolstoi și minunatele lucrări ale marilor naturaliști ruși care au explorat și au descris pustietățile Asiei Centrale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
veneau, într un fel sau altul, în contact. Pregătirile pentru căsătorie fuseseră aproape încheiate. În perioada de timp ce mai rămăsese nu mai era aproape nimic de finisat. Aveau casă; aveau masă; aveau servicii sigure și stabile; dispuneau de o incomparabilă poftă de viață. Criza din lume, marile probleme care măcinau viața a milioane de persoane, de aici și de aiurea, pentru ei, nu existau. Le cunoșteau numai din presă și din restul mijloacelor mas-media. Îi dureau și pe ei, sufereau
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Și dac-o face? — Dacă ar fi făcut-o între timp, acuma eram deja băgați la apă. Dar merită riscul! murmura Chimé. Sigur că merită!... Intenționa să mai adauge ceva, dar nu o făcu, pentru că ochii i se opriseră pe incomparabila silueta a spectaculoasei Maiana, care se apropia de ei mișcându-se în felul acela al ei care-i făcea pe bărbați, numai văzând-o, să simtă o căldură insuportabila între picioare. —Uită-te la ea! șopti. Îți vine s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
deosebit și evoluat ar fi inevitabil atașat magiei și miracolului copilăriei, imprevizibilului adolescenței și infinitei energii a “tinerilor din ziua de azi”... Există o anume inocență, o seninătate pură și indescriptibilă, o încredere nemărginită în infinitul vieții, o copilărească și incomparabilă afectivitate, o energie cu valoare inestimabilă, o unicitate paradoxal universală, care se găsește în privirile și atitudinea adolescenților sau a celor apropiați sufletește de această vîrstă... chiar și aceia care au absolvit deja liceul, chiar și aceia care au înaintat
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
bun, nu doar de ochii lumii, ci în mod esențial și pentru faptul în sine, pentru ideea de a fi bine, pentru ca întreg pămîntul să fie aproape de naturalul universal miraculos care este de fapt, dacă omenirea nu îi reduce acest incomparabil fel de a fi... Dacă ar fi mai bine n-ar fi mai bine să fie bine? Dar dacă sperăm, oare este de ajuns?... Vom vedea. Însă acum este acum și hai să fie mai bine măcar oleacă... ce-ar
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
de la pămînt, să te înalți, ce certitudine a plutirii... iar cu vaporul, imensitatea apei și a valurilor care clipocesc pretutindeni în jur, legănarea ușor de trecut cu vederea în fața întinderii nesfîrșite de apă... sau viteza acaparatoare a schiurilor, a săniei, incomparabila adrenalină depășită doar de saltul cu parașuta... întotdeauna mi-am dorit să zbor cu deltaplanul, mai ales după ce am avut experiența de a fi dus de parașută și a ateriza după ce spațiul dintre cer și pămînt și-a desfășurat adevăratele
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
citește, care să nu fie citite fără a schimba măcar un om sau o părere... Ieri am pus afișe prin oraș cu imaginea cărții mele cu porumbelul... am văzut-o în librărie și acest lucru mi-a adus o fericire incomparabilă... și atunci m-am entuziasmat și am pus afișe prin oraș, porumbelul meu e acum în multe locuri, pe multe ziduri... dacă am putea schimba lumea la fel de ușor cum se pot lipi afișe aici și acolo... Aseară mă uitam pe
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
semnificativ, încît adeseori pare alături de mine fără îndoială, prezența dincolo de imposibil. Ieri am văzut-o dincolo de aparențe, prin sticla prezentului, aproape, atît de aproape, pentru un moment în care i-am simțit gîndurile și valurile calde, copleșitoare ale afectivității, strălucirea incomparabilă, intensă a ochilor... Este fenomenul care dovedește cît de relativă este această lume și cît de puternică și esențială este prezența iubirii, certitudinea acestui sentiment care înseamnă viața însăși, care are capacitatea de a răsturna orice delimitări ale realului sau
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
trăiască decît prin și pentru copil. Poate că este copleșită, absorbită cu totul, iar pentru el nu i-a mai rămas nimic. Dar Domnul R. ar trebui să vadă un pic mai departe! Ea, iubita lui, i-a dăruit ceva incomparabil: un copil, adică „un strop de nemurire”. Când îl ia în brațe și îi sărută obrăjorul cald, mai poate spune că se simte „ca un pom uscat”? Este întrebarea mută din ochii Teodorei, pe care a ghicit-o cu ocazia
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
o legene, și faldurile, înfiorîndu-se, adumbreau și luminau mereu alte peșteri submarine, în timp ce el vorbea ca în vis, cu o voce - i-au spus mai târziu - din altă lume, căci nu semăna cu nici o voce omenească, și, deși de o incomparabilă suavitate, îi paralizase pe toți, evident, nu numai vocea, ci și cuvintele pe care le spunea, pentru că nu înțelegeau întotdeauna prea bine ce voia să spună, înțelegeau, doar, că el, Ieronim, oricând se poate furișa aici, în fundul peșterii, în adâncul
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]