1,104 matches
-
tu pe la băiatu’ cu o sticlă de vodcă. Scria despre mine lucruri extrem de flatante de genul: „Condei de primă mână (...) rupe în două pisica în proza ultimilor ani (...) prozator cu o personalitate distinctă, vervă, profunzime“. La așa complimente sau te indignai, dacă aveai un simț al ridicolului ceva mai accentuat, sau ți-o luai în cap. La puțin timp după ce-mi făcuse cultul personalității, pentru că sticla de vodcă întârzia, i s-a încins tărâța și m-a făcut cum i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
am cu ce altceva să mă deplasez, privindu-mă cu înțelegere pentru efortul la care aș fi forțat de cine știe ce obligație. Nu știau că bicicleta este un mare hobby, și că am ce conduce și pe patru roți. Indignând un grup de gâște gălăgioase, care-și legănau fără grabă penele albe pe mijlocul șoselei, am ieșit din Șcheia pe un drum deodată neasfaltat. Chiar dacă pe bicicletă te strecori mai ușor printre meandrele accidentale ale drumurilor proaste, perspectiva unui deal
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
nu studiasem bine harta la plecare, fiindcă ne-a surprins apariția indicatoarelor spre Cacica, după coborârea în mare viteză a unor serpentine spectaculoase. În partea de sus, după trecerea lui Mircea, un câine ciobănesc s-a luat după mine. Eram indignat, fiindcă ciobanul privea liniștit, fără să intervină. M-am oprit eu, conștient că o căzătură la viteza aceea, ar fi fost tragică. Numai că atunci s-a liniștit și câinele, cred, plictisit de mine. De altfel, în timpul drumurilor cu bicicleta
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
câine ciobănesc. Începusem coborâșul, aveam viteză mare. El, inamicul, era pe stânga, deasupra drumului. Văzându-mă, începuse să alerge înainte însoțindu-mă (din fericire, din locul acela nu putea, încă, să coboare pe șosea). Când a reușit, era așa de indignat, că deși abia-și mai trăgea sufletul, însă continua să latre, aproape incontinuu. Noroc că nu i-am dat atenție, și noroc de vale, că mult n-a mai putut fugi după mine. După ce am scăpat de el, la un
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
Cazimir, temându-mă să nu dau peste vreo urmașă a celeilalte Otilii... Pedalând spre Ion Creangă, primul subiect demn de obiectivul Panasonic-ului meu a fost imaginea unui Oltcit, care cândva avusese parte și de vremuri mai bune, dar mi-a indignat (oarecum) privirea. Cocoșat sub povara recoltei de toamnă, deschidea orizontul prin frunzele străvezii, deja ruginii ale porumbului. Din păcate calitatea imaginilor este redusă, pozele sunt făcute cu camera de filmat, și se știe: nici un aparat foto nu filmează ca o
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
închipui despre ele cine știe ce, decât să-ți refulezi nemulțumirea văzându-le... Cum se poată însă, dragul meu, să disprețuiești țuica: un lucru atât de minunat și atât de rar. Dacă te-ar auzi Gilda (prie tena lui Ticki), s ar indigna, desigur! Ceea ce spui tu este o ade vărată erezie pentru noi cei de aici, însetați după „adevăr“ (veritas)... De-ai ști tu ce planuri complicate se urzesc în Bucu rești (și criminale pe deasupra) pentru dobândirea unei sticle de vin prost
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Treimi. După liturghie, liniștindu-mă și măsurându-mi statura cu măsura înțelepciunii și a mărimii divine, am mers mai departe timp de câteva ore până ce mi-a venit gândul de a nu mă mai preocupa de a mai spune liturghii, indignându-mă împotriva Preasfintei Treimi, și nemaidorind să merg mai departe cu acest lucru, socotindu-l deja hotărât, chiar dacă șovăieli cât de mici mi se mai înfățișau încă; evlavia nu m-a părăsit de-a lungul întregii zile, chiar dacă era în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
unele nu sunt sau nu ar fi astfel șde lăudatț, a vorbi împotriva lor, fie la predici publice, fie vorbind dinaintea oamenilor simpli, ar da naștere mai degrabă la murmur și scandal decât la folos; și astfel poporul s-ar indigna împotriva mai-marilor săi, fie lumești, fie spirituali. Astfel, pe cât de mult dăunează vorbirea de rău pe la spate a mai-marilor dinaintea oamenilor simpli, pe-atât poate fi de folos să se vorbească despre obiceiurile lor rele direct persoanelor care pot face
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
spusesem cu puțin înainte, voind să glumesc. Între timp emoția mă făcuse sentimental și serios. * Nicăieri ca la Paris nu se poate constata degradarea gustului. Prin izbitoare comparație. Pretutindeni la îndemână. Piramiduța de sticlă din măreața incintă a Luvrului mă indignează. Părăsesc furios clasicele locuri batjocorite de modernitate (sau postmodernitate), sub - anomaliile continuă - ploaia de foc a unei zile toride de ironică vară pariziană. * Statuia din Paris a lui George Washington nu este - mai mult ca sigur - cea mai faimoasă statuie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
lumină”, care au fost pentru noi, în mare, cu adevărat niște ani-lumină. Nu pentru că ne-am fi închis în fericirea care ne-a fost dată și am fi rămas astfel nepăsători față de ceea ce se întâmpla în jur. Vedeam, poate ne indigna și revolta. Departe de a fi un indiferent în materie de politică, departe de a fi un apolitic, îmi permit, dimpotrivă, să-mi arog meritul de a-i fi fost ostil lui Ceaușescu (cum puțini alții i-au fost) aproape de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
portugheza; mă topesc după ea, când am ocazia, vizionând, de exemplu, Sclava Isaura, s-o aud, de ce, n-aș putea să explic, problema ține de inefabilul celor mai „arbitrare” opțiuni ale noastre. * Atitudinea mea, care i-a nedumerit, intrigat, dezamăgit, indignat pe atâția nu ar fi bine înțeleasă dacă nu aș confirma ceea ce deja se știe: că am fost și am rămas, neinfluențat de virajele altora, un om de stânga. Un om, pur si simplu, de stânga, nu un om politic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
când fusese scrisă piesa, vorba Cristinei Modreanu, nu ajun‑ seseră acești ani ca să se mai risipească din atmosfera medievală care împiedicase jucarea piesei. Și cu tot tacâmul, toate bisericile minus protestanții au protestat, toți securiștii-șefi, ierarhi sau nu, s-au indignat, regizo‑ rul și actorii și-au pierdut până la urmă teatrul. Ei, eu nu vreau să aibă nimeni de suferit din cauza mea - și atunci am pus capăt la toată tărĂșenia, mai ales că nu credeam că scandalul are vreo legătură cu
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
realizare personală care, din pricinile arătate, a Întârziat până dincolo de maturitatea noastră. UNUL DINTRE NOI, PE ATUNCI CONȚOPIST TRECUT ÎN statele de lefuri ale gardienilor Închisorii Văcărești (unde ticălosul de taică-său Își ispășea lungile osânde), se minuna și se indigna, pe drept cuvânt, de temeritatea cu care tânărul Liviu Rebreanu (Închis și el la Văcărești pentru un furt de paltoane, cum pre tindeau autoritățile maghiare, sau ca martir al cauzei naționale, cum pretindea Împricinatul) se silea, cu plaivazul său neas
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ÎN MANUSCRIS AI ACESTOR PAGINI AU zâmbit, alții s-au Întristat de cutezanțele memorialistului. Unii s-au lăsat ademeniți de evocările, revelațiile și mărturisirile vechiu lui bucureștean, ale moralistului fără moralitate și ale liberti nului sentimental „1900“; alții s-au indignat, și pe drept cuvânt, de năravul inconformismului său, nepotrivit lumii noastre și conveniențelor ei [...]. Singur Nae Davidescu, poetul ciclic din Cântecul Omului, vastă antrepriză versificatorie În felul [a]celora ale clasicilor Întârziați sau preromanticilor pe care nu-i mai citește
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Îngrijit totdeauna să mi le smulgă În felul arătat, Înainte de a le fi văzut Îmbătrânind lângă mine, punându-le astfel din vreme sub scutul marilor sale taine neîn țelese, la adăpostul cărora ele Însele Începuseră a râvni. — Cum, adică? - se indigna uimit prietenul meu desenator - Lilica R. preferă, ba chiar insistă, să-ți fie nevastă, În loc ca să rămână mai departe iubita adorată de paisprezece ani până acum? Asta mi-o spunea prietenul desenator, cu nevastă și copii, când Încă mai credeam
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Voiculescu”, în vol. „Articole, comunicări, documente V. Voiculescu”, IV, Biblioteca județeană „V. Voiculescu - Buzău”, Buzău, 1994. Apoi, tot de Gheorghe Penciu, redă un episod de interior: Într-o zi deosebit de friguroasă, cineva îi furase lui Voiculescu obielele. Gestul ne-a indignat pe toți pentru că nu exista unul să nu sufere de frig. La o percheziție făcută asupra fiecărui deținut, au fost descoperite la un fost plutonier major de jandarmi, Andrei...Poetul însă i le-a lăsat. „Poate că el are mai
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
lovitura de grație dușmanilor săi. Încă de demult se gândise Îndelung În ce fel trebuia asasinată Adelheid, astfel ca moartea ei să se apropie cât mai mult de una naturală. Chiar cei mai aprigi dușmani ai ducelui ar fi fost indignați auzind de neasemuita fărădelege a uciderii unei fecioare nevinovate de sânge nobil. Nici Curtea Imperială n-ar fi aprobat o asemenea crimă, cu toate că nu-i iubea pe cei doi Zähringer. Otto nu era sigur că, până la urmă, ucigașii prințesei vor
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
celei din sudul provinciei, a provocat o stare de neliniște și de nemulțumire chiar printre acei care trebuiau s-o execute. La primirea ordinului, Traian Popovici, primarul orașului Cernăuți și generalul Vasile Ionescu, șeful Comandamentului militar al Bucovinei au fost indignați. La consfătuirea avută cu guvernatorul Corneliu Calotescu, Traian Popovici și Vasile Ionescu au încercat să-l determine pe Corneliu Calotescu să nu facă deportarea. Dar în timpul discuțiilor Vasile Ionescu, șeful Comandamentului militar al Bucovinei încearcă să opună rezistență spunând că
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
sub inițiala D: de Racovitza, de Golesco, de Philippesco, de Manega și chiar „M. Pierre de Pojénar“! Mofturile genealogice alcătuiesc, de mai multe ori, ținta ironiei scriitorilor, semn că fenomenul era destul de răspândit. „Ginerele ce au luat pe Elena - se indignează un personaj al romanului Manoil - o fi având multe merite, o fi învățat ca Guizot și viteaz ca Napoleon, dar tot viță de gios este! Tată-său abia era clucer și nu avea voie să poarte nici barbă! Familia Parascovenilor
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
o voce gravă și apatic, întreba : „Dar de iubit, l-ai iubit ?“. Atunci bunica închidea ochii și răs pundea pe nerăsuflate, dînd cu înțeles din cap : nici nu avusese timp de așa ceva. În momentul acela, nepotul simțea nevoia să se indigneze. Spunea de fiecare dată același lucru, cu o voce calmă și stinsă. Bunica nu mai putea de mîndrie, îl sorbea din ochi și își lua și ea un răgaz pentru a duce la bun sfîrșit lucrul pe care îl începuse
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
supa de întremare, cu abnegație și afecție. Nu aveam dreptul să cer, știu; dar nici să stea zile întregi, fără să mă vadă decât cinci minute, seara, în pripă, nu a fost caritabil... nu. Și mai ales ce m’a indignat e că pretindea că o sufocă mediul „Profesorului“ - și alerga după mediu și „profesor“. Respir; am spus ce aveam de spus. Astăzi pe plaje, scosesem costumul - costumul tău gofrat - și vântul mi-a smuls rochia, rămânându-mi numai o mânecă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
te și criticau: 1) inteligența îți ia o parte din grația ta feminină, îi sperie pe cei din jur (Ileana Pătr[ulescu]); 2) ai cel mai frumos corp, dar dacă ai fi avut 5 cm. în plus etc. A fost indignată de lipsa de pudoare a generației actuale. [...] M. 29/1948 I 11 ianuarie [1948], duminecă Iubita mea, Mouettă neagră, îți scriu cu adevărată desnădejde. Am ajuns la scrisoarea 29 și, prin mama Jaquelinei, aflu azi că de o lună nu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
căci „spectacolul dramatic ar putea deveni, foarte curând, o nouă eschatologie, sau o soteriologie, o tehnică a mântuirii“. Mesajul actorilor trebuie descifrat cu cât mai repede, cu atât mai bine „Atenție! [strigă A.D.P.] spectacolul nostru, chiar dacă vă tulbură sau vă indignează, este purtătorul unui totul pare o ghicitoare, cu rol de inițiere, căci ei par a juca un teatru al absurdului. Pentru a cuceri această libertate absolută, trebuie să știi să „descifrezi“ faptele, dar pentru a știi cum să le descifrezi
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
facă copiilor români dragă limba bulgărească. Corurile sunt ceva la care străinii, rușii mai ales, țin mult. Un învățător care ar face cor, ar învăța cu ușurință pe copii liturghia, și cântece românești. La 10 Mai, Bulgari care s-au indignat de desființarea limbei bulgare, își băteau joc în gura mare de serbarea națională și arătau spre monument: Ce? Cu un tun îl dăm jos! Învățătorul C. Ionescu (normalist) de la Agighiol spune că Bulgarii își dau bucuros copiii la școală și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
războiu, când dl. I.B. a insultat armată, soldați români, români din țările subjugate etc. La "Casa Scriitorilor" s-a vorbit între altele despre nemulțămirile și reacțiunile scriitorilor români privitoare la pensiile ce s-au acordat de cătră Casă. Mulți sunt indignați că au fost categorisiți cu mult mai prejos decât meritele lor. Între alții e foarte indignat Eugeniu Boureanul. E indignat, de asemeni, D. V. Barnovschi. E mai cu samă indignat G. Bacovia că a fost socotit mai prejos decât Arghezi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]