1,115 matches
-
experiențe din diferite realități • Organizat după modele raționale, structurate și tratate cronologic, cu înțelegere unitară sau structurare secvențială, lineară. • Focalizarea pe o singură disciplină, care are o anumită poziție în planul de învățământ, în catalog. • Însușirea culturii este competitivă și individualistă. • Focalizarea pe limbajul formelor și al structurilor văzute de către educator. • Educatorul asigură cunoașterea primară; este sursa majoră de informare. • Conținutul este atomizat, cu ordonarea părților. • Cu un timp acordat constant variatelor etape. Cu predarea pe unități tematice (2-4 ore). Criterii
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
auxiliare. • Educatorul folosește ca metode de predare dominante lectura și expunerea, pentru a transmite informații, modele, reguli. • Predă pe bază de expunere, prezentare de texte, demonstrație, explicație. • Toate metodele se referă la prezentarea conținutului de transmis. • Mediul este competitiv și individualist. • Educatorii apreciază cunoștințele și memorarea lor, deprinCriterii Paradigma centrării pe educat (pe învățare) Paradigma centrării pe educator (pe predare) Roluri ale educatoru-lui sește resursele, cum pune formulează întrebări și ipoteze, cum raportează la realitate, cum apreciază valori. • Educatorul raportează succesul
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
majoră a valorilor la demararea creșterii. Schimbările culturale profunde pe care le-a cunoscut Occidentul în anii 1960 și 1970 încurajează cercetarea. Noua eră care a început este numită, după unii autori, postmodernă, postindustrială (Bell, 1973), narcisistă (Lasch, 1978), hedonistă, individualistă (Lipovetsky, 1983), secularizată (Rémond, 1998), postmaterialistă... Ipoteza postmaterialistă a lui Roland Inglehart (începând cu 1971) deschide o gamă largă de investigații empirice. O altă serie de inițiative i se datorează lui Milton Rokeach (1973). În 1981, o primă anchetă internațională
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
mai ales printre cei tineri. Chiar și mulți adulți, mai ales femeile, au avut deodată senzația în anii '60 și '70 că erau strânși într-un jug al datoriilor, regulilor și renunțărilor și că nu trăiseră pentru ei. Acest curent individualist este, la început, prezent în mediile mai instruite, mai înstărite, mai bine echipate pentru a reflecta asupra sinelui. Dar, răspândindu-se, dorința de a fi tu însuți, de a-ți conduce liber viața devine o pornire esențială a timpurilor noastre
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
unor suprastructuri, certitudini, esențe, realități independente de și în afara indivizilor și totuși reproduse de aceștia; identitatea apare ca existență în sine, ca realitate apriorică, ca structură. 8 O poziție ce ar putea fi denumită fie non-realistă, fie nominalistă sau chiar individualistă, cunoscută în mod curent în teoriile sociale ale identității sub denumirea generică de constructivism și care postulează că existența sau realitatea este produsă de conștiințele individuale; identitatea apare ca produs al sinelui, ca reprezentare independentă existentă în și prin conștiință
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
de ani înainte; atunci când definește conștiința comunității de origine, Motru (1996:10-5) spune că se referă mai degrabă la ideea ocrotirii (vezi și Capitolul 4). 34 Aceasta este ideea pe baza căreia Barth este criticat: actorii sociali apar a fi individualiști și instrumentaliști. 35 Această identitate generală, de bază, rămâne oarecum nedefinită; în acest punct se poate face legătura cu perspectivele anterioare, esențialiste, pentru că această identitate generală este, după cum spune Barth, determinată de origine și background: "O atribuire categorială este o
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
2]. Aceste relații mobilizabile, puternice prin forța capitalurilor adunate de la ansamblul membrilor rețelei, permit multiplicarea puterii individuale. Marea burghezie cultivă această formă de capital printr-o muncă specifică de sociabilitate. Dacă tendința comună este de a-i atribui burghezului atitudini individualiste, marile familii bogate, mai ales dacă se situează de mai mult timp pe pozițiile sociale cele mai înalte, funcționează pe un model colectiv. Grupul dezvoltă o sociabilitate intensă, care depășește cercul familial. Dineurile, cocteilurile, serile de gală, vernisajele, premierele teatrale
Sociologia burgheziei by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
în mod fatal "claustrație și halucinație; combustiune interioară și vis de treaz, deformare și viziune personală în planuri noi". De aceea, psihologia lui Bizu e de la bun început modelată în așa fel încât să anticipeze o estetică sui generis, reflexiv-estetizantă, individualistă, programatic non-realistă și anti-sămănătoristă. Atunci când analizează "cazul" agronomului Anton Klentze (un visător înțelepțit prematur, dar nu un artist), comparând pe Bizu cu Eminescu, de pildă, prozatorul subliniază fondul psihic comun, "moldovenesc", cum și "diferența specifică" dintre geniu și omul de
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
priviri adevărat sparge închisoarea eului, ca o eliberare-ruptură", pentru care poetul "imploră nu o dată izvorul ascuns, supraomenesc, al milei". Or, "mila și bunătatea, ca forme sublime ale iubirii, întrețin echivocul eului și, implicit, speranța mântuirii". Prin urmare, "dezideratul echilibrului interior, individualist", ilustrat de celebrul vers din Odă (în metru antic) "Pe mine mie redă-mă", nu e deloc "formula identitară potrivită individualității eminesciene" (op. cit., p. 323). 158 Așa este definit, în toate lucrările de specialitate, voyeurismul. 159 Neagoe ilustrează un tip
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
al precedenței absolute a fantasmei asupra cuvântului și al esenței fantastice a intelectului" (pp. 25-26). 170 Analizând metamorfozele liricii eminesciene, care evoluează de la o poezie retoric-mimetică (a "privirii") la una metaforic-transfiguratoare (a "viziunii"), Ioana Em. Petrescu sublinia opoziția dintre "raționalismul individualist european, pentru care văzul e expresia perfectă a relației eu-lume" și gândirea orientală, "în care valorile totalității predomină asupra valorilor individuale", privilegiind simțurile "inferioare" și considerând "actul alimentar ca arhetip al cunoașterii". Astfel, "gura și ochiul încorporarea sau contemplarea obiectului
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
de punere în relație a ființei cu lumea: în primul caz, individualul se definește doar relațional, în funcție de totalitatea la a cărei existență participă; în cazul al doilea, existența e centrată pe categoria individualului, subiect detașat, exterior lumii-obiect. A doua perspectivă, individualistă și antropocentrică, întemeiată pe opoziția subiect-obiect, consfințește și originara ruptură prin care ființa umană se desprinde din totalitatea amorfă a organicului. Orgoliul rațiunii e poate de aceea dublat de nostalgia totalității pierdute" ("Eminescu și mutațiile poeziei românești", în Ioana Em
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
masive în care centralismul era absolut apăsător, prigoană curată. S. A.: Sigur că în Statele Unite, la întinderea continentală și la diversitatea demografică și la împrăștierea habitatului uman, e foarte greu să introduci sisteme eficiente de control centralizat. Și există și tradițiile individualiste, idealul statului minimal și așa mai departe. Totuși, la un moment dat, cred că se pune problema pe care în Europa trebuie să o pui mult mai des, și anume problema conviețuirii sau frecventării reciproce între persoane cu sisteme de
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
exilat din Italia de fasciști. Dacă ar fi să rezumăm curentul căruia i-a pus bazele, trebuie să indicăm susținerea unui partid confesional autonom față de Biserică ca și a unui stat descentralizat cu libertăți civile și politice, dar refuzând liberalismul individualist. El face chiar și o analiză a totalitarismului ca un element nou pe scena politică europeană, condamnând fascismul și bolșevismul ca sisteme ce divinizau Statul păgân. Elementele comune ale programelor creștin-democrate poziționează acest curent între liberalism și socialism, putând fi
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
găsim referința la popor, ca o continuare a popularismului așa cum îl concepuse Luigi Sturzo, fondatorul Partidului Popular Italian înființat în 1919, formulă ce implică o concepție precisă privind societatea, aceea a poporului structurat în grupuri și în asociații, respingînd liberalismul individualist și colectivismul de mase; în alt loc prevalează mențiunile referitoare la creștinism, la social și chiar la democrație (în sensul de democrație parlamentară), la muncă; foarte adesea, mai multe din aceste formulări coexistă în aceeași denumire. Întîlnim astfel soluții dintre
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
visul Statului creștin și un Stat care să fi renunțat la instrumentalizarea hegemonică a conștiinței religioase. Al doilea aspect important al filosofiei lui Sturzo este "popularismul democratic" care, fidel catolicismului social, propunea un stat organic și descentralizat și refuza liberalismul individualist; dar el a mers și mai departe, insistînd asupra democrației (în discursul său manifest din 1905, el s-a proclamat "democratico antico"), asupra libertăților civile și politice. Democrația poate fi apărată printr-un popor organizat în grupuri intermediare autonome, garante
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
în evidență, în programul său din 1979, cît este de răspunzător omul de creație, de lumea în care trăiește referire directă la Geneză (2,15). De aceea, creștin-democrații dintre cele două războaie vorbeau de democrația "populară" (prin opoziție cu democrația individualistă), fondată pe popor, pe comunitățile naturale ale familiilor, ale comunelor, asociațiilor, provinciilor, Statelor. Organizarea comunitară a societății Statul creștin-democrat definit ca un garant al binelui comun nu este un scop în sine, ci trebuie să fie în slujba cetățenilor. În
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
a unui lider este autoritatea, concretizată În recunoașterea și acceptarea de către ceilalți a acestei poziții. Investirea liderilor formali cere mult tact din partea educatorului și mai ales o bună cunoaștere a elevilor săi. Un lider inteligent, bun la Învățătură, dar individualist, nu va putea exercita În bune condiții obligațiile sale deoarece câmpul relațiilor sale cu ceilalți este limitat. O altă calitate, la fel de importantă este capacitatea de a-i stimula pe ceilalți În vederea participării lor la Îndeplinirea sarcinilor ce stau În fața grupului-clasă
CUNOAŞTEREA GRUPULUI ŞCOLAR by NUTA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/1818_a_3162]
-
interesante de activități educative pe care le- am putea desfășura. 2. Este un elev care ar putea face popuneri interesante, dar nu are curaj să le expună În fața clasei. 3. Îi place să lucreze pentru clasa lui. 4. Este individualist, egoist, Îi place să lucreze numai pentru el. 5. Are multe calități care l-ar recomanda drept șef al clasei. 6. Este foarte comunicativ, stabilește repede legătura cu alți colegi prin intermediul discuțiilor. 7. Este tăcut, rezervat, vorbește rar, Într-un
CUNOAŞTEREA GRUPULUI ŞCOLAR by NUTA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/1818_a_3162]
-
triumf al materialului, al trivialului. Totuși, înclin să cred că, fiind parte din natura umană, chiar dacă și aceasta din urmă suferă modificări, cel puțin în parte fenomenul cultural, produsele culturale își vor prezerva calitatea, autenticitatea și valoarea. Cultura este preponderent individualistă și aici poate fi salvarea. Formele colective, socializate și socializante de cultură sunt mai compatibile cu piața și principiile sale. Instituțiile culturale și industriile culturale trebuie să-și restructureze oferta în funcție de cerințele unei piețe marcate de "mîna vizibilă" a globalizării
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
invocat factori de ordin geografic, de pildă Montesquieu, cu teoria sa privind climatul, germanul Jurgen Ratzel acum 120 de ani, Paul Krugman și Robert Kaplan, economist, respectiv geopolitician americani contemporani, sau istoricul belgian Jean Pirenne, care distinge între popoare maritime, individualiste și liberale și popoare continentale, autoritare și sociale. Mișcarea ideilor, pe de o parte, progresul tehnologic, pe de alta, sunt însă factorii cel mai des avansați ca responsabili de dinamica sistemelor economice. Tezele cele mai faimoase, în acest sens, aparțin
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
de ele. Evident, acest lucru nu era posibil decât în spațiul, chiar și evolutiv, al unui sistem de credințe ierarhizat, care nu mai există pentru majoritatea contemporanilor noștri, evrei sau nu, care evoluează acum într-o lume demistificată și foarte individualistă. În ciuda secularizării și aculturației din epoca modernă, riturile kadish-ului și doliului rămân singurele care-i însoțesc constant pe evrei în peregrinările lor; și astăzi sunt destul de vii. Ne putem imagina în ce măsură au reușit cultul martirilor și practicile legate de moarte
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
punerea în istorie" a memoriilor dureroase și corectarea nedreptăților de astăzi oferă o soluție, nu este sigur că ele vor fi suficiente pentru a opri religia contemporană a suferinței, atâta timp cât construcțiile identitare vor ocupa un loc central în universurile noastre individualiste, atât de preocupate să-și regăsească inocența pierdută și să se mențină într-un fel de copilărie prelungită, cerând ajutor și sprijin. Suferința-regină rămâne ispita majoră a secolului fericirii. Dacă aceasta din urmă te împinge în anonimat, suferința te distinge
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
nevoile, iar această valoare ar reflecta utilitățile marginale ale bunurilor. Menger consideră că analiza utilității marginale poate fi extrem de utilă, dacă se consideră maximizarea satisfacției drept singura explicație a comportamentului economic pe o piață liberă. Analiza sa economică este una individualistă, deci subiectivistă, criticată de adepții abordărilor sociale ale fenomenelor economice. Cuvîntul social este pentru el unul ambiguu, ce a creat numeroase confuzii. Austriacul se opune economiștilor matematicieni, recurgînd la experiența psihologică, conform căreia utilitățile marginale nu pot fi concepute ca
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
a celor din urmă. S-a crezut astfel într-o "valoare socială", derivată dintr-o concepție organicistă, comunita rianistă asupra societății. Astfel, importanța atribuită bunu rilor a ajuns să fie determinată de aprecieri colective, deși primii utilitariști erau mai curînd individualiști și credeau în diversitate. Totuși, din această evoluție s-a născut statul providență. De asemenea, legături controversate s-au făcut între conceptul de utilitate și calculul fericirii, mai ales în filosofia utilitaristă înspirată de Jevons și Edgeworth. În acest scop
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
triumf al materialului, al trivialului. Totuși, înclin să cred că, fiind parte din natura umană, chiar dacă și aceasta din urmă suferă modificări, cel puțin în parte fenomenul cultural, produsele culturale își vor prezerva calitatea, autenticitatea și valoarea. Cultura este preponderent individualistă și aici poate fi salvarea. Formele colective, socializate și socializante de cultură sunt mai compatibile cu piața și principiile sale. Instituțiile culturale și industriile culturale trebuie să-și restructureze oferta în funcție de cerințele unei piețe marcate de "mîna vizibilă" a globalizării
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]