3,661 matches
-
Rotaru și Cătălin Crețu și structurile coregrafice care l-au prelungit vizual. Piesa de la care și-a luat titlul și spectacolul, Ritual de seducție, pe muzica Dianei Rotaru, interpretată live la flaut de Ana Chifu, urmărea seducția grupului asupra oricărei individualități, căreia, în cazul în care refuza presiunea acestei seducții, nu-i rămânea decât alternativa însingurării. Tema în sine este o parafrază la Ritualul primăverii al lui Stravinski, unde comunitatea cerea sacrificiul suprem, în noul context ea condamnă la un alt
Coregrafie internațională by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4788_a_6113]
-
al ingeniozității invenției, al viziunii filosofice, al experienței biografice etc.) este reductibil la un cifru lingvistic și se închide în el. Dacă reușim să-l identificăm, să-l descriem și să-l apreciem, atunci am atins miezul unei opere literare, individualitatea ei ultimă; în căutarea lui, a cifrului ascuns, se află toate monografiile autorilor din volum”. Lucian Boia dă perioadei 1930- 1950 o temă oarecum pe dos, dar incitantă și „adevărată” fiindcă o enunță cu detașarea concentrată a celui care vrea
Despre teme și modele by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4801_a_6126]
-
ulei din colecția poloneză Czartoryski nu a fost adus la New York, în pofida faptului că ar fi reprezentat o verigă esențială a argumentului curatorilor că, încă înainte de generația lui Tițian și Lorenzo Lotto, portretele Renașterii italiene reprezintă caractere și nu doar individualități... Tabloul a fost în schimb trimis la Galeria Națională din Londra într-o manifestare „rivală”. Intitulată „Leonardo da Vinci, pictor la curtea milaneză”, expoziția, considerată un eveniment nerepetabil, include mai mult de jumătate din producția picturală a artistului, oferind vizitatorilor
Chipuri ale Renașterii by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/4954_a_6279]
-
și mai puțin, chiar dacă cei doi interpreți, Antonel Oprescu (Don Quijote) și Răzvan Marinescu (Sancho Panza) aveau datele necesare pentru a da mult mai mult contur personajelor și Răzvan Marinescu, printr-o atentă creionare a gesturilor a și reușit să dea individualitate personajului său. Oricum, în actuala premieră, interpretările masculine au fost pe prim plan, și anume Ovidiu Matei Iancu a dat toată greutatea și prestanța necesare rolului lui Basil, iar Mihai Mezei a adăugat culoarea specifică dansului spaniol fiecărei variații în
Don Quijote din nou pe scena Operei din București by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4409_a_5734]
-
cu expresionismul, față de care Blaga ia distanță: „Criza de care suferă expresionismul e că tinde individual, prin poeții, dramaturgii, pictorii și sculptorii lui, către un stil colectiv. Îmi dau seama: această credință în arta colectivă e o asceză a propriei individualități”. Idealul este, așadar, anonimatul artistic. Ideile lui Blaga au, cel puțin, o logică și anume aceea a gândirii dominante în epocă, fascinată de tot ce se împotrivea liberalismului și individualismului burghez și care va conduce finalmente la fascism și la
„Mărturia unei generații“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5763_a_7088]
-
pe cele invizibile ce despart un cartier de altul din același oraș, cele dintre persoane, cele întortocheate din interiorul nostru care ne împiedică drumul spre noi înșine. A trece frontierele; dar și a le iubi - întrucât delimitează o realitate, o individualitate, îi dau formă, salvând- o astfel de ceea ce este indistinct - fără, însă, a le idolatriza, fără a le preface în idoli ce pretind sacrificii de sânge. A le ști flexibile, provizorii și trecătoare, precum corpul uman, și de aceea demne
Utopie și deziluzie by Claudio Magris () [Corola-journal/Journalistic/5848_a_7173]
-
Pentru alții, conștiințe profane, creația literară e un joc superior, o formă de exprimare născută dintr-un spirit ludic, gratuit. În sfârșit, în cele mai multe dintre cazuri, creația literară se situează printre formele de competiție fie socială, fie estetică (afirmare a individualității, exprimarea unei originalități, dobândirea prestigiului și a succesului etc.). Știm din mărturisirile sentențioase din Cred (1926), așezate ca prefață la volumul testamentar Amalgam (1943), că Liviu Rebreanu opta pentru a doua variantă din cele pe care le-am particularizat aici
De ce scria LIVIU REBREANU? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5872_a_7197]
-
cel al disciplinei, al cumpătării, al atitudinii care înlătură asperitățile în căutarea unui echilibru. Disputa e ocolită sau redusă la un minim de semne, de o grație chinezească. Taciturn și zâmbitor, criticul din această clasă cultivă virtuțile toleranței, ale așteptării. Individualitatea sa poate părea la un moment dat rarefiată, disparentă. Dar calitățile i se revelă în timp, substanța se acumulează strop cu strop. Picăturile aproape neluate în seamă în ronronul lor discret sfârșesc prin a impune imaginea unui ritm, a unei
Schiță de portret: Gabriel Dimisianu by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5678_a_7003]
-
de atitudine, de ton și de viziune. Pe de o parte, ele sunt, predominant, marcate de o netă încărcătură confesivă, dar, în același timp, posedă și o sugestivitate critică, de interpretare a unor opere, de evaluare a unor creatori în individualitatea lor ireductibilă. Confesiunea e modalitatea privilegiată de structurare a substanței acestei cărți, de dinamizare a fluxului de imagini și de întâmplări, e modul de a retrăi un timp revolut, cu relieful său contorsionat, cu dinamica sa absurdă, tragică ori carnavalescă
Schiță de portret: Gabriel Dimisianu by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5678_a_7003]
-
de-a lungul secolului al XX-lea de numeroase donații suplimentare. La începutul unui nou mileniu, consiliul de administrație îl angajează pe italianul Renzo Piano, să conceapă un plan care să integreze cele trei clădiri disparate, fără a le distruge individualitatea. Limitat de constrângeri, Piano propune o soluție elegantă care, fără să fie la fel de revoluționară ca alte structuri muzeale la care a contribuit - Centrul Pompidou, Colecția Menil din Houston, Fundația Beyeler ( Basel), Centrul Paul Klee (Berna) - înscrie „Morgan Library” în circuitul
Morgan Library: arhitectură, colecții, expoziții temporare by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/5686_a_7011]
-
La Fondane, exilul exterior alunecă inevitabil către exilul interior, acolo unde drama închiderii într-o realitate contingentă irespirabilă, dilema simultană a dorinței și a refuzului oricărei depășiri imaginare a condiționării materialiste exterioare, transformă de fapt în evreu al transcendenței orice individualitate închisă în „conștiința nefericită” a propriei sale singularități. O singularitate/ singurătate expusă unei realități opace, periculoase, alienante, căci închise cu forța între paranteze mentale strict raționale, pragmatice. Desfășurată pe orizontala exilului terestru, poezia lui Fondane, cu toate armonicele sale dureroase
Manifest pentru Fondane by Magda Cârneci () [Corola-journal/Journalistic/5601_a_6926]
-
analizele dedicate lui G. Ibrăileanu sau Mihail Sebastian sînt, de-a dreptul, un lux, în care prețuirea nu exclude accente de tandră maliție. O idee centrală a cărții vizează relația directă între revoluția confesivă din roman și afirmarea individului/individualului/individualității în interbelicul românesc. Nu înseamnă că punctele discutabile ar lipsi - nici vorbă. N-aș fi, de pildă, de acord cu autorul cînd afirmă că Eliade n-ar fi avut acces la „viziunea corintică a lumii” pe motiv că, înclinat spre
Individualitate și stil by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3315_a_4640]
-
acestui volum - un volum care ar trebui să devină un reper în bibliografia critică despre ficțiunea noastră modernistă dintre cele două războaie. Înainte de orice, merită însă remarcat - și salutat - debutul editorial unui critic de elită și al unui interpret cu individualitate și stil.
Individualitate și stil by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3315_a_4640]
-
printr-un criteriu al vârstei, pentru că nu e niciun merit personal în faptul că am 39 de ani; după cum nu e nicio carență în faptul că un alt profesor are 71. Suntem ceea ce facem; nu suntem anul nașterii noastre. Suntem individualități și trebuie să fim evaluați ca atare, iar nu categorii abuziv construite, în interiorul cărora noi, tinerii, să avem mai multe drepturi decât «bătrânii, săracii». Ba chiar, într-o societate civilizată, cum pretindem a fi, cei mai vârstnici ar trebui să
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3664_a_4989]
-
insă înmănuncherea tuturor acestor poeți da curentului o dimensiune eroica, halucinanta, clocotitoare de viață. Ce fantastică diversitate de caractere și destine angajate pe același front! - diplomați, șefi de școală, vagabonzi, academicieni, ființe îndrăznețe și bătăioase, ratați sociali, candizi până la sfinție, individualități tandre, melancolice ori colerice, încrezători ori dezabuzați, născuți sub stea norocoasă ori dezmoșteniți ai soartei, unii mândrii, alții umili - ce lume! Ce univers fabulos, dantesc! - funcționari banali, scoși din anonimat printr-un geniu pe care nici un coleg nu i-l
Ștefan J. Fay și contemporanii săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6274_a_7599]
-
exterior tot mai clar și mai pur constituie tema spirituală fundamentală a vieții sale și, odată cu aceasta, punctul central al biografiei sale. Asta pentru că sarcina esențială a fiecărei expuneri a vieții unui mare gânditor rămâne totuși aceasta: a urmări cum individualitatea se contopește tot mai strâns cu opera, pierzându-se aparent în ea, și cum, totuși, trăsăturile sale spirituale principale rămân păstrate în operă, doar prin intermediul acesteia ajungând la claritate și evidență. Apogeul filosofiei moderne îl constituie o lucrare ce prezintă
Ernst Cassirer Kant – viața și opera by Adriana Cînța () [Corola-journal/Journalistic/3676_a_5001]
-
7 ore). Romanul este cronica unor existențe sordide - ale oamenilor rămași în urma dizolvării unei cooperative agricole. Universul cărții este complet închis și cuprinde personaje puține, fără prea mari subtilități sufletești, în general fără deosebiri esențiale. Sunt ființe golite parcă de individualitate, care evoluează haotic, înecându-și zilele în alcool și planuri irealizabile de viitor. Aproape toți protagoniștii sunt interșanjabili, motiv pentru care adulterul, bârfa ori micile comploturi cad complet în derizoriu. Singurul care face notă discordantă este un escroc simpatic, Irimias
Infernul văzut ca fractal by Mihai Răzvan Năstase () [Corola-journal/Journalistic/3610_a_4935]
-
drept panseuri filozofice capătă o puternică dimensiune epică. Îndrăgostitul este protagonistul cărții, cel pe care rând pe rând îl încearcă iubirea, ezitarea, nesupunerea, fereala, statornicirea ori trădarea, consolarea sau uitarea. Dar pe lângă îndrăgostit, fiecare sentiment profund uman în parte capătă individualitate, trăsături caracteristice, noimă și este ilustrat prin povești scurte sau anecdote. De asemenea, de undeva din fundal pândește răgazul, un alt personaj bine individualizat, cel care îngăduie îndrăgostiților să-și consume sentimentele în tihnă și autorului să își aștearnă gândurile
Despre dragoste și răgaz by Mihai Răzvan Năstase () [Corola-journal/Journalistic/3402_a_4727]
-
fundamentale ale acesteia: insuficientă preocupare pentru culegerea materialului de limbă vie, manieră în care se face apel la limba latină (incluzînd și o critică a școlii latinizante) și, mai cu seamă, galomania, abuzul de împrumuturi franțuzești, considerat principalul pericol la adresa individualității limbii române. În acest sens, Frollo nu ezită să afirme: " Dacă românii ar fi bătut ceva mai rar drumul spre Paris, poate că azi ar fi întrucîtva mai români; obiceiurile lor ar fi mai puțin decăzute și literatura lor ar
Un dascăl uitat: Gian Luigi Frollo by Dumitru Cârstocea () [Corola-journal/Memoirs/17919_a_19244]
-
poate să fie doar iluzia unora. Cu o voce ca din vis, ne bombarda cu bibliografii imense, dificile, enciclopedice prin cuprinderea temelor, prin problematică, prin tipurile de abordare a subiectelor. Dar asta făceau cam toți profesorii noștri mari. Personalități gigantice. Individualități de talie europeană. Acești Profesori nu erau promovați - pînă în 1990, marea lor majoritate au avut gradul universitar de lector, în cel mai fericit caz - pentru că directivele partidului aveau grijă să blocheze ascensiunile universitare ale modelelor. Ca și cînd, fără
Antoaneta by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2881_a_4206]
-
soluții. Intelectualul se recuperează printr-un dublu triumf, elementar: își domină frica de sine și se vede ca un altul. Iată adevăratul război nevăzut, ce-i îngăduie un autentic confort interior. Tentativa responsabilizării eșuează, la fel transformarea mentalității colective prin individualități întregi. El poate redeveni acum un expert al insuficiențelor. Se pronunță pentru „deliberare în acțiune și spontaneitate în reacție”, se teme să n-ajungă un „obsedat al imediatului”, iar ispita lui „prea devreme” rămâne activă, din moment ce consacrăm alert scopurile drept
Imprudențe supravegheate by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2900_a_4225]
-
are o teorie interesantă, cum că această ruptură e bună pentru formarea indivizilor; că familiile fericite sînt cele în care copiii n-au reușit să își „personalizeze” sau să își „separe” părinții, astfel că se pierd în „sufletul” familiei, cu individualitatea neîmplinită. Traversez o lungă perioadă de nemulțumire de sine. Fără credință. O convingere certă că unele dintre proiecte, în special piesele de teatru, sînt bune, dar și o incapacitate de concentrare pe termen lung și o îndoială în privința abilităților ce
John Fowles – Jurnale by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/2908_a_4233]
-
este dat la o parte, redus la tăcere. E plăcut să meditezi la un soi de stat perfect, unde doar autorii oficiali au voie să scrie. Răspîndirea educației înseamnă răspîndirea diletantismului - fiecare își încearcă mîna. Nevoia de-a găsi o individualitate remarcabilă. [...] Leigh-on-Sea, 16 decembrie Un spasm de ură. Încerc să ascult cvartetul 465 al lui Mozart, iar Mșamaț pare că vrea să-mi strice cheful cu tot dinadinsul. Neliniște accentuată, furie și senzația de martiriu. În parte furia stă în
John Fowles – Jurnale by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/2908_a_4233]
-
fi puși alături abia încep să apară (primul nume care-mi vine în minte fiind cel al foarte tânărului Alex Văsieș). Nu e o observație conjuncturală și nu stă pe prejudecata conform căreia orice poet (minor sau important) are o individualitate netransferabilă. Manasia chiar este altfel și e suficient să citez la întâmplare pentru a mă face înțeles: „Îți amintești când ți-am spus că/ adolescenta aceea maghiară/ ar fi putut fi acum 1000 de ani/ Navamalika mea?// Între piatra tombală
Bonobo, om sucit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3199_a_4524]
-
cu viță sălbatică aparțin aceleiași generații care își leagă existența de o anume epocă istorică parcursă de societate: propoziția „generația este patria în timp“, la care naratorul revine mereu în textul Galeriei, exprimă această legătură intimă care se creează între individualitate și istorie în sensul dependenței celui de-al doilea termen al relației de primul. Generația, „echipa cu care, vrem nu vrem, trecem prin lume“, adună personalități diverse sub semnul acelorași obiective generate de o structură ideologică unitară. Galeria, care reprezintă
Constantin Țoiu, o retrospectivă critică by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/3205_a_4530]