2,965 matches
-
un control democratic. Cel puțin o parte a acestei proprietăți este indivizibilă. Patrimoniul societății cooperative are o parte divizibilă partea patrimoniului care cuprinde valoarea părților sociale emise în schimbul aportului membrilor cooperatori la capitalul social, precum și dividendele cuvenite membrilor cooperatori. Partea indivizibilă a patrimoniului societății cooperative, este partea acumulată de aceasta în decursul activității, mai puțin partea divizibilă, care nu poate face obiectul distribuirii sau dobândirii între membrii cooperatori. Capitalul social al societății cooperatiste este împărțit în părți sociale. Părți sociale, în
Dreptul societăţilor comerciale by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1418_a_2660]
-
care nu poate face obiectul distribuirii sau dobândirii între membrii cooperatori. Capitalul social al societății cooperatiste este împărțit în părți sociale. Părți sociale, în cazul societăților cooperative, sunt diviziuni ale capitalului social, nominative, emise în formă materială, de valoare egală, indivizibile, nenegociabile și care nu sunt purtătoare de dobânzi Membrii cooperatori primesc, de regulă, o compensație limitată în bani sau în natură, din profitul stabilit pe baza situației financiare anuale și a contului de profit și pierdere, proporțional cu cota de
Dreptul societăţilor comerciale by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1418_a_2660]
-
asupra bunurilor aparține societății. Caracterele acțiunilor: a) acțiunile sunt fracțiuni ale capitalului social care au o anumită valoare nominală care nu poate fi mai mică de 0,1 lei; b) acțiunile sunt fracțiuni egale ale capitalului social; c) acțiunile sunt indivizibile. Când o acțiune nominativă devine proprietatea mai multor persoane, societatea nu este obligată să înscrie transmiterea atât timp cât acele persoane nu vor desemna un reprezentant unic pentru exercitarea drepturilor rezultând din acțiune. De asemenea, când o acțiune la purtător aparține mai
Dreptul societăţilor comerciale by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1418_a_2660]
-
timpul că "molipsitoare" și, mai mult, "obligatorie și obsedanta" 3. Ne punem întrebarea dacă, pe lângă procedeele narative de manipulare a timpului, nu există și alte elemente filmice în proza lui Mircea Eliade și le vom căuta la nivelul elementelor narative indivizibile: acțiuni, evenimente, gesturi, replici etc. Există o fluiditate a narațiunii ce are virtuți filmice și pe care o observa și Dan Pita: "Eliade povestește fără să te șocheze, te duci cu el în lumea lui fără să ai sentimentul unei
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
a drepturilor minorităților naționale s-a luat, ca o contrapondere, și o măsură preventivă pentru a evita eventuale tendințe separatiste. Astfel s-au enunțat caracteristicile statului român (de ex. conform articolului 1 “Regatul României este un stat național, unitar și indivizibil“ sau în baza articolului 2 “Teritoriul României este nealienabil. Hotarele Statului nu pot fi schimbate sau rectificate decât în virtutea unei legi”). În acest fel se stabileau limitele garantării drepturilor minorităților naționale. Tot pentru acest scop s-a introdus articolul 126
Drepturile omului reflectate în Constituţiile României din 1923 şi 1938 by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1672_a_3044]
-
a drepturilor minorităților naționale s-a luat, ca o contrapondere, și o măsură preventivă pentru a evita eventuale tendințe separatiste. Astfel s-au enunțat caracteristicile statului român (de exemplu conform articolului 1 “Regatul României este un stat național, unitar și indivizibil“ sau în baza articolului 2 “Teritoriul României este nealienabil. Hotarele Statului nu pot fi schimbate sau rectificate decât în virtutea unei legi”). În acest fel se stabileau limitele garantării drepturilor minorităților naționale. Tot pentru acest scop s-a introdus articolul 126
Drepturile omului reflectate în Constituţiile României din 1923 şi 1938 by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1672_a_3044]
-
participă la vină și la sancțiune în măsura exactă a plîngerii sale excesive sau a triumfului său, dovezi ale justificării lui vanitoase. Sancțiunea nu se adaugă vinii, ea este imanentă acesteia: vina și sancțiunea sînt unul și același lucru. Fiind indivizibile, fiecare poartă în întregime în el vina și sancțiunea. Vina și sancțiunea nu aparțin pe jumătate unuia și pe jumătate altuia sau tuturor în ansamblu, în principiu, fiecare este în întregime și total răspunzător de răul din lume în măsura în care poartă
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
departe de a reprezenta o încarnare perfectă a acestei generoase idei, lăsîndu-se uneori/deseori ghidate de prin-cipii care îi sunt profund străine. Oricum, idealul umanist are încă un lung drum înainte. Perspectiva liberală consideră individul drept un atom, o ființă indivizibilă, în vreme ce comunitarienii dezvoltă un adevărat sociocentrism. Nici din punct de vedere practic, nici teoretic, nu cred că trăim ceasul unui triumf al identităților colective. Dimpotrivă, drepturile omului au devenit religia acestei răspîntii de milenii, iar federalizarea, descentralizarea etc. sunt procese
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
bine că distincția dintre ceea ce este simplu și complex, precum și interesul pentru cunoașterea părților componente sunt legitime și importante doar în anumite circumstanțe. În diferite activități omenești, inclusiv în cercetarea științifică, aceleași lucruri vor putea fi considerate o dată ca unități indivizibile, altă dată drept combinații ale unor elemente componente. Cuvântul „compus“ poate fi și el folosit în moduri diferite. „Dar nu este, de exemplu, o tablă de șah în mod evident și în mod absolut compusă? - Te gândești probabil la faptul
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
crize religioase, Jean Bodin a desăvârșit opera juriștilor de la curtea regelui el fiind ultimul dintre aceștia -, urmașul și teoreticianil cel mai sistematic 50. El a stabilit principiile monarhiei absolute, dezvoltând teoria despre suveranitatea regelui, înțeleasă ca putere absolută, perpetuă și indivizibilă, în lucrarea fundamentală pentru înțelegerea crezului său: Les six livres de la Republique (1576). Autorul considera că în orice societate politică trebuie să existe un monarh care să fie suveran, în sensul că nu poate fi niciodată contestat de către supușii săi51
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
care să fie suveran, în sensul că nu poate fi niciodată contestat de către supușii săi51. Statul există acolo unde dreptul de guvernare și autoritatea se definesc prin suveranitate. Bodin a dezvoltat teoria despre suveranitate înțeleasă ca putere absolută, perpetuă și indivizibilă 52 a unei "republici"53, ceea ce înseamnă că prerogativa guvernării nu poate fi exercitată de mai multe persoane, ci trebuie să fie concentrată într-una singură 54. Argumentul lui Bodin în favoarea caracterului de indivizibilitate al suveranității se bazează pe observația
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
legitimă, seniorială și tiranică". Germanul Althusius (Politica methodice digesta), adept la teoriei dreptului natural 58, afirma că suveranitatea aparține poporului, este inalienabilă și nimeni nu va îndrăzni să spună că poporul poate transfera cuiva suveranitatea sa (acesta fiind un drept indivizibil, inalienabil și imprescriptibil). Althusius face remarcabila observație că poporul nu încetează să fie suveran, deși deleagă monarhului sau principelui anumite atribute ale suveranității sale. Așadar poporul însărcinează prin voința și puterea sa anumiți magistrați sau funcționari, să exercite în numele său
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
principiul majorității, documentul permitea pretendentului la coroană dacă era elector să-și adauge votul altor trei existente, pentru a forma majoritatea în favoarea sa. Împăratul reprezenta puterea suzerană asupra tuturor provinciilor, păstrând și puterea judecătorească supremă. Teritoriile principilor electori erau declarate indivizibile. Principii electori au încercat să-și extindă atribuțiile în domeniul politicii generale imperiale, prin intermediul "reuniunilor de electori" (Kurvereine). Problemele statului rămâneau în sarcina Dietei imperiale. Bula de Aur a avut și alte consecințe importante pentru consolidarea poziției stărilor față de împărat
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
trupele franceze au intrat în Elveția, iar supușii cantoanelor s-au eliberat. Berna a fost ocupată după o rezistență hotărâtă a milițiilor locale. Căderea puternicei republici i-a stimulat pe adepții vechii Confederații. A fost proclamată Republica Helvetică, "una și indivizibilă", iar Geneva era anexată Franței. Timp de patru ani, de la l799 la 1802, țara a avut patru Constituții, conform cererii majorității, când federalizată, când unitară. Intervenția lui Napoleon Bonaparte a fost urmată de Actul de mediere din 1803. Pregătit la
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
a fost încântat, în chipul cel mai dezinteresat, de o toaletă savant ticluita și n-a păstrat în sine o imagine a frumuseții inseparabila de cea căreia îi aparținea, făcând astfel din cele două, femeia și rochia ei, un tot indivizibil?" [Baudelaire, 1971, p. 212, subl.n.]. Dragostea, notau frații Goncourt, este deseori "un rêve à propos d'une robe". Rochia este cartea de vizită a unei femei. Modă Parizienei este o poetica a senzualității. Funcțiile de stimulare erotică ale modei
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
în jurul naturii umane și, mai ales, a predispoziției sale către obscur și chiar malefic. Acest impuls inefabil este codificat de către personaj ca perversitate și, ulterior, descris drept "unul dintre impulsurile primare ale inimii omenești una dintre facultățile sau sentimentele primare indivizibile care dau sens caracterului Omului" (p.77). Se poate observa aici o dublă intenție. Pe de o parte, asistăm la anularea ideii de responsabilitate morală a persoanei, în interiorul unui act abominabil, invocarea instinctului ca presiune externă și irepresibilă nefiind deloc
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
deși romanul nu lasă niciodată senzația că ar fi "bîntuit", fie și în subsidiar, de compulsii teoretice implicite!). Într-un anumit sens, el vrea să surprindă însăși esența literaturii, elementul absolut de identificare a textului artistic, structura sa bazică și indivizibilă, numită odinioară, de către formaliști, literaritate. Ce este literaritatea? Prozatorul răspunde indirect prin jocul simbolic al alternanței lumilor din roman că ar fi tocmai abilitatea de a investi realul anodin cu semnificații transcendente, de a atribui "fizicului" valențe "metafizice", de a
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
măsură să distrugă acest tip de lume: dezbinarea, "dorința nefastă", "inversarea datoriei". A deveni servitorul Legii eterne, a menține statu quo, înseamnă a perpetua "unitatea", a împiedica apariția șefilor, a relațiilor de dominare între oameni. Rămînînd conservatoare, societățile "primitive" rămîn "indivizibile". Omul modern este în stare să admită că dorința de statu quo a "sălbaticilor", refuzul schimbării este o formidabilă dorință de libertate și de egalitate? POSIBILELE ȘI IMPOSIBILELE LIMBAJULUI NOSTRU "Este posibil ca termenul "șef" să nu fie exact, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
12.3. STATUL PRODUCĂTOR. SECTORUL PUBLIC Piața nu poate asigura producția optimală a unei categorii particulare de bunuri: bunurile colective. Prin urmare, nu este necesară intervenția statului pentru producerea acestei categorii de bunuri atunci cînd: 1) consumul unui bun este indivizibil (de exemplu apărarea națională). Nu poate fi exclus un agent ce n-ar putea plăti, de unde necesitatea unei producții publice finanțate prin impozit; 2) există efecte externe: dacă e vorba de externalități pozitive, producătorul economisește costurile pentru ceilalți agenți, dar
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
Așadar, pentru determinarea consumului statului, în calculele macroeconomice nu se pornește de la „outputuri” ci de la intrări (inputuri). Se procedează astfel din mai multe considerente. În primul rând, pentru că rezultatele activității sectorului public au un caracter colectiv, în sensul că sunt indivizibile, deci se adresează întregii societăți; ca urmare, bunurile și serviciile guvernamentale nu se realizează prin intermediul pieței și deci, evaluarea acestora nu se poate face ca în cazul produselor de piață. Un alt motiv este și acela că în multe cazuri
Analiza statistico-economică. In: Analiză statistico-economică by Mirela Lazăr, Cornel Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/185_a_489]
-
lor, pot suferi modificări fără a afecta existența autonomă, de sine stătătoare a patrimoniului. Orice persoană are un patrimoniu 86, iar un patrimoniu nu poate fi conceput fără un titular. Patrimoniul este unic dar nu înseamnă că este unitar sau indivizibil: el este divizibil în două sau mai multe grupe sau mase de drepturi și obligații cu destinații sau afectațiuni diferite 87. Între fondul de comerț și patrimoniu există deosebiri importante: • fondul de comerț este o parte a patrimoniului comerciantului; • fondul
Dreptul concurenţei by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1417_a_2659]
-
fost instaurat de cultura noastră. Europa trebuie să se metamorfozeze în același timp în Provincie și în Meta-Națiune. Ca orice identitate, identitatea europeană nu poate fi decît o componentă a unei poli-identități. Trăim cu iluzia că identitatea este unică și indivizibilă, în vreme ce aceasta este întotdeauna un unitas multiplex. Sîntem cu toții ființe poli-identitare, în sensul că reunim în noi o identitate familială, o identitate locală, o identitate regională, o identitate națională, o identitate transnațională (slavă, germanică, latină) și, eventual, o identitate confesională
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
să-l protejeze împotriva nefastei societăți civile occidentale are cu totul alte principii de organizare. Această afirmație presupune în mod eronat că Ceilalți nu au împrumutat niciodată nimic de nicăieri în trecut și că astăzi ei sînt o entitate stabilă, indivizibilă și absolut armonioasă. Este într-adevăr o veste rea penru acei indivizi, acele grupuri sau organizații dintr-un context precum cel de mai sus care nu se bucură de fructul tolerării non-violente a diferențelor, pe care l-ar obține doar
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
aboli orice formă de guvernămînt pe care o consideră neconvenabilă și de a instaura una care să corespundă cu interesele, dispoziția și fericirea sa"8. *** Teza lui Paine, după care națiunea și guvernarea teritorială ar trebui să constituie o unitate indivizibilă, iar dreptul de autodeterminare națională este unul de bază, s-a dovedit puternică și durabilă. În timpul secolului al XIX-lea, proporția situațiilor revoluționare cu o componentă națională bine definită s-a ridicat la mai mult de jumătate. Europa secolului al
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
indivizi liberi și egali. Totuși, aceia care luptau în numele națiunii suverane erau mereu tentați să insiste asupra credinței față de la patrie: adică asupra obligațiilor cetățenilor față de statul lor, singurul garant al națiunii, despre care se spune că este "unul și indivizibil". Motto-ul Vechiului Regim, "un rege, o credință, o lege", a fost înlocuit cu "națiunea, legea, regele". De atunci, națiunea a făcut legea, iar regele avea răspunderea de a o pune în aplicare. Iar cînd monarhia a fost abolită în
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]