1,103 matches
-
în Panteonul grec). Dictatorul Aulus Postumius instituie o nouă triadă pe Aventin 14 (Mons Aventinus), una din cele șapte coline ale Romei: zeița Ceres, zeul Liber și consoarta sa Libera (respectiv zeița Demeter, Dionisos și Kore la greci). Ideologia tripartită indo-europeană se regăsește în societatea celtică divizată în druizi (clasa suverană), cavaleri (clasa războinică) și plebe (clasa productivă). O întâlnim de asemeni în organizarea societății medievale în oratores (clerul), bellatores (noblețea), laboratores (a treia stare) și poate chiar, ca și ultim
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
verii, a zorilor și a apusului, viscolele, furtunile. Lupta soarelui împotriva tenebrelor este povestită sub forma luptelor duse de un tânăr prinț expus farmecelor unor vrăjitoare urâte, iar prin aceste legături misterioase și luminoase folclorul român se branșează la sistemul indo-european al legendelor ariene; el intră în ciclul miturilor studiate de Voss, G. Hermann, Lobeck, Creuzer, Otfried Müller, Wecker, Preller, Burnouf, Maury sau, cu referire mai specială la folclor, frații Grimm, Adalbert Kühn, Simrock, Cox, Gould, Comparetti, Paulin și Gaston Paris
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
adevărata iubire. Regăsim aici imemoriala divizare a trupului într-o parte animală, o parte intermediară și o parte spirituală aleasă (pântec/piept/cap; gură/nas/ochi) pe care a popularizat-o Republica lui Platon și care a inspirat mitologia popoarelor indo-europene. Comparația funcționează cu atât mai mult în defavoarea pornografiei cu cât ideologia spontană a profesioniștilor literaturii sau gândirii îi plasează în mod firesc în câmpul erotismului, care, prin natura lui, este în directă legătură cu estetica, dublul sens, sugestia etc. Nu
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
5.1. Criterii sociolingvistice / 103 5.2. Criterii geografice / 116 6. CLASIFICĂRI GENEALOGICE / 119 6.1. Noi teorii și practici în clasificarea genealogica / 119 Bibliografie specială Lingvistică limbilor, Diversitatea lingvistică a lumii și Clasificarea limbilor / 124 6.2. Marea familie indo-europeană / 135 Bibliografie specială / 149 6.2.1. Ramură limbilor indo-iraniene / 151 Bibliografie specială / 152 6.2.2. Ramură europeană / 153 6.2.2.1. Limbi indo-europene izolate: greacă, armeana, albaneză / 153 Bibliografie specială / 154 6.2.2.2. Familia romanica
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
Lingvistică limbilor, Diversitatea lingvistică a lumii și Clasificarea limbilor / 124 6.2. Marea familie indo-europeană / 135 Bibliografie specială / 149 6.2.1. Ramură limbilor indo-iraniene / 151 Bibliografie specială / 152 6.2.2. Ramură europeană / 153 6.2.2.1. Limbi indo-europene izolate: greacă, armeana, albaneză / 153 Bibliografie specială / 154 6.2.2.2. Familia romanica / 154 Bibliografie specială / 156 6.2.2.3. Familia celtica / 161 Bibliografie specială / 161 6.2.2.4. Familia germanica / 161 Bibliografie specială / 163 6.2
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
ocrotire a unor limbi periclitate sau defavorizate etc. Lingvistică românească a limbilor lumii are reprezentanți cu adevarat remarcabili în plan mondial, cu lucrări importante, multe dintre ele publicate sau traduse în limbi de circulație internațională. Unele tratează probleme ale lingvisticii indo-europene, dintre care trebuie să amintim volumul lui Theofil Simenschy și al lui Gheorghe Ivănescu, Gramatică comparată a limbilor indoeuropene (1981) sau pe cel al Luciei Wald și al lui Dan Slușanschi, Introducere în studiul limbii și culturii indo-europene (1987). Școala
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
ale lingvisticii indo-europene, dintre care trebuie să amintim volumul lui Theofil Simenschy și al lui Gheorghe Ivănescu, Gramatică comparată a limbilor indoeuropene (1981) sau pe cel al Luciei Wald și al lui Dan Slușanschi, Introducere în studiul limbii și culturii indo-europene (1987). Școala românească de romanistica este considerată una dintre cele mai bune din lume, romaniștii români 13 publicînd lucrări considerate fundamentale în acest domeniu (v., printre altele, volumele colective Enciclopedia limbilor romanice sau Vocabularul reprezentativ al limbilor romanice). Amintim și
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
2015, la un numar de 6.291.192.624 de vorbitori - populația totală a planetei). În ciuda tendinței evidente de reclasificare în macro-familii a limbilor lumii, Ethnologue are în vedere 141 de familii - 6 majore (afro-asiatică - 366 de limbi, austroneziana - 1223, indo-europeană - 437, nigero-congoleză - 1524, sino-tibetană - 453, trans-Noua Guinee - 476) și alte 135 de familii, cărora li se adaugă 51 neclasificate, 75 de izolate, 93 creole, 16 pidgins, 21 de limbi mixte, una artificială, 137 de limbaje ale surdo-muților. Această diversitate babelică
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
a unei exemplarități idiomatice față de alte exemplarități posibile. Și, plecînd de la planul limbii comune, activitatea politică se dezvoltă de asemenea - și mai ales - în planul metalingvistic al planificării idiomatice"44. În perioada "romantică" a clasificărilor tipologice, tipul flexionar, specific limbilor indo-europene vechi (sanscrita, greacă, latină) și limbilor mai noi provenite din acestea, a fost considerat multă vreme cel mai complex și cel mai evoluat dintre tipurile lingvistice, si aceasta din cauza unui fel de inegalitate, de discriminare, de "rasism" linvistic, inacceptabile deja
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
limbilor particulare într-un anumit tip"76. Limbile își pot schimba tipul structural, dar nu și clasa genealogica; de pildă franceză (limba romanica), bulgară (limba slavă) și engleză (limba germanica) au trecut de la tipul sintetic la cel analitic; armeana (limba indo-europeană izolată) a trecut de la tipul flexionar la cel aglutinant; iar toate aceste limbi au rămas în cadrul aceleiași clase genealogice. Autoarea încearcă realizarea unui istoric al conceptului de tip lingvistic și deosebește patru etape: 1. În cadrul metodei comparativ-istorice, în studiile frățiilor
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
care sînt trăsăturile comune tuturor limbilor lumii? Încercarea de a răspunde la aceste întrebări a dus la apariția lingvisticii științifice la începutul secolului al XIX-lea. Friedrich Schlegel consideră că există limbi cu flexiune (sanscrita, greacă, latină și alte limbi indo-europene vechi), superioare prin structura și complexitate celor fără flexiune (chineză, malaeza, limbile amerindiene). Limbile semito-hamitice (arabă, ebraica) erau plasate în apropierea vîrfului ierarhiei, ocupat de limbile indo-europene, pe treaptă cea mai de jos fiind plasată chineză. Fratele său, August Wilhelm
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
Schlegel consideră că există limbi cu flexiune (sanscrita, greacă, latină și alte limbi indo-europene vechi), superioare prin structura și complexitate celor fără flexiune (chineză, malaeza, limbile amerindiene). Limbile semito-hamitice (arabă, ebraica) erau plasate în apropierea vîrfului ierarhiei, ocupat de limbile indo-europene, pe treaptă cea mai de jos fiind plasată chineză. Fratele său, August Wilhelm von Schlegel, separă tipul izolant de tipul aglutinant considerînd, în 1818, că există trei mari clase de limbi: cele fără structura gramaticala (numite izolante), limbile care folosesc
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
flexionare. Wilhelm von Humboldt, de fapt primul care folosește denumirea de limbi aglutinante, va adăuga și tipul incorporant 86, descoperit în urmă analizei unor limbi "exotice". Schlegel a nuanțat apoi noțiunea de limbă flexionara, pentru că a observat că unele limbi indo-europene moderne, precum franceză sau engleză, și-au redus flexiunea propriu-zisă, în locul ei utilizînd o serie de morfeme libere precum auxiliarele, articolele, prepozițiile etc. Prin urmare, el împarte limbile flexionare în sintetice (limbi cu flexiune bogată, ca sanscrita, greacă veche, latină
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
singur parametru, ci doi parametri interdependenți: numărul de morfeme pe cuvînt și gradul de fuziune a morfemelor. În decursul evoluției lor limbile își schimbă tipul, pe traiectoria tip izolant → tip aglutinant → tip flexionar, acestea din urmă (că, de pildă, limbile indo-europene vechi) fiind considerate, în mod greșit, superioare altora. Această clasificare, avînd la bază tipul morfologic, a dominat întreg secolul al XIX-lea și prima jumătate a secolului al XX-lea. Clasificarea genealogica se bazează pe criteriul istoric, fiind așadar de
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
în plan semantic, topica determinat-determinant generează ceea ce s-ar putea numi o viziune substanțializata a limbilor romanice în comparație cu o viziune calitativa asupra lumii, specifică limbilor slave și germanice. Adjectivul romanic are o mobilitate net superioară în raport cu situația din alte ramuri indo-europene, postpunerea să (dominantă), completată de antepunere, implicînd o serie de particularități structurale ale limbilor romanice prin opoziție în special cu limbile slave și germanice: exprimarea formală a categoriei adjectivelor specificative, opoziții gramaticale și semantice exprimate prin topica, raporturi de determinare
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
romanice decît în cele germanice și slave. 2) Topica determinat-determinant poate fi considerată, prin frecvență, un tip lingvistic romanic. 3) Atît structura cuvîntului, cît și raporturile dintre lexic și gramatică diferă în limbile romanice față de celelalte ramuri majore ale limbilor indo-europene. În consecință, chiar dacă tipul lingvistic romanic numit de Coșeriu "determinări sintagmatice pentru funcțiuni externe și determinări paradigmatice pentru funcțiuni interne" a fost stabilit ca fiind specific limbilor romanice în comparație cu latină, el este valabil și în comparație cu limbile germanice și slave. În
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
în care ordinea cuvintelor este liberă (sau mai exact limbile în care locul elementelor este în primul rînd determinat de segmentarea frazei în temă - remă) și restul limbilor. În prima categorie ar intra vedica, hitita, greacă, latină și alte limbi indo-europene vechi sau majoritatea limbilor slave. În aceste limbi ordinea cuvintelor este determinată în primul rînd de gradarea dinamică a expresiei. În schimb, în limbile izolante (analitice) ale Europei occidentale de astăzi, segmentarea tema - remă este exprimată prin diverse mijloace (ordinea
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
pildă, greacă veche, suedeză, japoneză sînt limbi cu accent de înălțime). Limbile cu accent tonic (accent de intensitate și accent de înălțime) se diferențiază de limbile cu tonuri (tonale). Acestea din urmă sînt cele mai răspîndite din lume, desi limbile indo-europene și majoritatea celor uralo-altaice sînt limbi cu accent tonic. Tonul este o "caracteristică articulatorie, constînd în variații de înălțime în rostirea silabelor dintr-un cuvînt. Aceste variații sînt determinate de numărul de vibrații pe secundă și gradul de contracție a
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
unui alt cuvînt cu un sens diferit. Limbile sîrbo-croată, lituaniana și norvegiană suedeză nu sînt limbi tonale, așa cum se afirma în DSL, ci limbi cu accent de înălțime, ca și japoneză. Dialectul flamand limburghez este tonal (lucru rarisim pentru limbile indo-europene). Sînt limbi tonale limbile chineză, birmaneză, vietnameza, limbile thai, multe limbi din Noua-Guinee, majoritatea limbilor africane subsahariene (excepții: peul, wolof, swahili etc.), multe limbi amerindiene. Unele limbi au dezvoltat sisteme tonale complexe. De pildă, limba kam (din familia tai-kadai) are
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
kazaha: ara = albina (N sg.), ara-ga (D sg.), ara-lar (N pl.), ara-lar-ga (D pl.) - în maghiară: kert = grădină, kert-ek = grădină + plural, kert-ben = grădină + locativ, kert-ek-ben = grădină + plural + locativ - în swahili: ki-su = singular + cuțit, vi-su = plural + cuțit Flexionara (fuzională): limbile indo-europene, afro-asiatice Tipul flexionar este caracterizat îndeosebi prin următoarele particularități: a) o unitate lexicala este poliforma în vorbire, variațiile formale datorîndu-se unor valori gramaticale diferite și fiind realizate prin afixare (prefixe, infixe, sufixe) sau prin alternante interne (alternante vocalice sau consonantice
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
mai puternic în germană decît în engleză etc. În general se considera că slăbirea dusă pînă la dispariție a flexiunii (evidență, în cazul limbilor romanice, la franceză) marchează o trecere de la tipul flexionar către tipul izolant. Limbile flexionare sintetice (limbile indo-europene vechi: sanscrita, greacă, latină, slavă comună etc.) exprimă raporturile gramaticale în interiorul cuvîntului, cu ajutorul unor morfeme care fuzionează (adică nu se adaugă în succesiune, ca în cazul limbilor aglutinante). Limbile flexionare analitice (majoritatea limbilor indo-europene actuale) folosesc mijloace sintactice de exprimare
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
tipul izolant. Limbile flexionare sintetice (limbile indo-europene vechi: sanscrita, greacă, latină, slavă comună etc.) exprimă raporturile gramaticale în interiorul cuvîntului, cu ajutorul unor morfeme care fuzionează (adică nu se adaugă în succesiune, ca în cazul limbilor aglutinante). Limbile flexionare analitice (majoritatea limbilor indo-europene actuale) folosesc mijloace sintactice de exprimare a raporturilor gramaticale (așa-numitele instrumente gramaticale de tipul prepozițiilor, verbelor auxiliare etc.). După cum am mai arătat, nu există tipuri flexionare pure: clasificarea limbilor flexionare se face în funcție de preponderenta tipului sintetic sau a celui
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
de pildă, topica SVO, ce caracterizează 36% dintre limbile lumii, este naturală, din punct de vedere enunțiativ: tema (S: suport) vs remă (VO: aport de informatie). Această topica apare în limbi dintre cele mai diferite din punct de vedere genealogic: indo-europene (mai puțin cele celtice care au ordinea VSO), chineză, vietnameza, thai, khmer, kiswahili, hausa, yoruba, nahuatl, quiche, guaraní, javaneza etc. Topica nu este, însă, fixă. De pildă în limbile romanice, prin fenomenul de pronominalizare a obiectului, SVO → (S)OV: L
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
verbelor intranzitive și cel al verbelor tranzitive este marcat similar, opunîndu-se în ansamblu obiectului unui verb tranzitiv. Subiectul verbelor tranzitive și intranzitive stă în nominativ, în timp ce obiectul verbelor tranzitive stă în acuzativ. Tipul acuzativ este cel mai răspîndit (toate limbile indo-europene, cu excepția cîtorva limbi indo-iraniene, limbile fino-ugrice, limbile afro-asiatice, limbile negro-africane etc. 2. ergativă Într-o limbă ergativă (o limbă cu structura actanțială de tip absolutiv-ergativ), subiectul verbelor intranzitive și obiectul verbelor tranzitive este marcat similar, opunîndu-se în ansamblu subiectului unui
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
le sens du relevé linéaire". accentuate limbi bantu limbi semitice (ebraică, arabă) limbi austrice (malayo-polineziene) limbi negro-africane tasmaniană centrifuge limbi moarte din Orientul Apropiat antic (elamita, sumeriana) limbi din America basca atenuate limbi celtice limbi neolatine (italiană, spaniolă, franceza) limbi indo-europene Limbi greacă latină limbi germanice (engleză, germană) limbi slave (rusă) atenuate limbi australiene limbi papua limbi din Insulele Andaman centripete limbi chino-tibetane (chineză) limbi caucaziene limbi sud-africane (hotentota, boșimana) accentuate limbi dravidiene burușaski limbi hiperboreene (groenlandeza, aleută etc. n.n.) limbi
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]