1,438 matches
-
concerte aflată în căutare de talente îl descoperă pe toboșarul de jazz Oskar și îi oferă un contract. Oskar obține în curând faimă și bogăție. Într-o zi, în timp ce mergea pe jos pe un câmp, găsește un deget retezat: degetul inelar al sorei Dorothea, care a fost ucisă. El se întâlnește și se împrietenește apoi cu Vittlar. Deși era nevinovat, Oskar se lasă condamnat pentru crimă și este închis într-un azil de nebuni, unde își scrie memoriile. Romanul este împărțit
Toba de tinichea (roman) () [Corola-website/Science/333177_a_334506]
-
erupții. Este un crater uriaș, situat în partea centrală a conului. Caldera poligenă mult mai mare, implică distrugerea aproape completă a conului vulcanic. Se formează în urma mai multor erupții, care creează și mici caldeire periferice, ce festonează caldera principală. Caldera inelară presupune în plus o nouă fază de erupții, ce dă naștere la unul sau mai multe conuri în interiorul calderei. Apare o depresiune inelară, ce la Vezuviu poartă numele de Atrio del Cavallo, de unde s-a generalizat denumirea de atrio, iar
Relief vulcanic () [Corola-website/Science/300771_a_302100]
-
Se formează în urma mai multor erupții, care creează și mici caldeire periferice, ce festonează caldera principală. Caldera inelară presupune în plus o nouă fază de erupții, ce dă naștere la unul sau mai multe conuri în interiorul calderei. Apare o depresiune inelară, ce la Vezuviu poartă numele de Atrio del Cavallo, de unde s-a generalizat denumirea de atrio, iar creasta ce o închide se numește somma (Somma Vezuviului). Cand caldera cantonează un lac, conul apare ca o insulă (Crater-Lake din Oregon-SUA, Lago
Relief vulcanic () [Corola-website/Science/300771_a_302100]
-
dirijate în sensul curgerii lavei, poate fi complicată de dizlocatiile tectonice sau de intruziunile magmatice sub forma de filoane. Rețeaua hidrografică este radiară divergentă pe con și radiară convergentă pe crater. La baza conului, râurile sunt colectate de o rețea inelară, iar în crater se formează lacul de crater. Văile adânci care fragmentează conul se numesc barrancos (în insulele Azore). Interfluviile de formă triunghiulară care urcă în pantă crescândă spre vârful conului sunt numite planeze. În partea superioară, după o evoluție
Relief vulcanic () [Corola-website/Science/300771_a_302100]
-
un perete sau un zid impunător ce provine din injectarea lavelor pe o spărtură longitudinală a conului. "Sill"-ul provine din dezvelirea lavelor injectate pe planurile de stratificație ale conului; apare sub forma unor pereți circulari, care închid o depresiune inelară, un crater fals rezultat în urma dezagregării rocilor mai puțin rezistente. Platourile de lavă bazică au o mare rezistență la eroziune. Aceasta este încetinită de prezența diaclazelor și fisurilor, care le face foarte permeabile. Dezagregarea este însă foarte activă în regiunile
Relief vulcanic () [Corola-website/Science/300771_a_302100]
-
se alătură. Porfitând de o înlănțuire de evenimente, Horza îl ucide pe Kraiklyn și îi ia locul, schimbându-și corpul și fața ca să semene cu al lui. El salvează nava și echipajul de distrugere pe orbitalul Vavatch - o masiva lume inelară cu un diametru de 14 kilometri, pe care Cultura o distruge pentru a nu cădea în mâinile Idiranilor. În timpul evadării li se alătură o dronă a Culturii, Unaha-Closp și o femeie. Deși e deghizată, Horza o recunoaște în ea pe
Spectrul lui Phlebas () [Corola-website/Science/331748_a_333077]
-
("Retinaculum musculorum flexorum manus", "Retinaculum musculorum flexorum", "Retinaculum flexorum") sau ligamentul transvers al carpului ("Ligamentum carpi transversum"), ligamentul inelar anterior al carpului ("Ligamentum carpi volare") este o panglică (sau bandă) fibroasă patrulateră transversă situată la nivelul articulației radiocarpiene ("Articulatio radiocarpalis") pe fața anterioară (sau palmară) a carpului, care este întinsă între cele două margini ale șanțului carpului ("Sulcus carpi
Retinaculul flexorilor () [Corola-website/Science/331726_a_333055]
-
extratereștrii, umanitatea a făcut contact cu diverse specii exotice, cum ar fi "păpușarii lui Pierson cu două capete" și "felinoidele" agresive "Kzinti". Acest univers cuprinde și specii aflate în afara Spațiului Cunoscut, cum sunt, de exemplu, hominizii care locuiesc pe Lumea Inelară. Această megastructură orbitează un soare aflat în afara Spațiului Cunoscut, dar este un artefact bine-cunoscut în "universul" Spațiului Cunoscut. Povestirile din acest univers acoperă aproximativ o mie de ani de istorie viitoare, de la primele explorări ale oamenilor în sistemul solar și
Spațiul Cunoscut () [Corola-website/Science/321528_a_322857]
-
de ani-lumină. Povestirile care compun seria "Spațiul Cunoscut" au fost concepute inițial ca două serii distincte: "Belter" - care povestește despre colonizarea sistemului solar și călătoriile cu viteze subluminice folosind nave cu fuziune nucleară și statoreactoare Bussard - și "Steaua neutronică"/"Lumea Inelară" - a cărei acțiune se petrece într-un viitor mai îndepărtat și prezintă călătorii cu viteză superluminică. Cele două linii temporale au fost unite de Niven în povestirea "A Relic of the Empire", în care acțiunea se petrece în perioada vitezelor
Spațiul Cunoscut () [Corola-website/Science/321528_a_322857]
-
recunosc Preoții Negri și au în rândul lor membri inteligenți, despre care păstrează un secret absolut. În unele povestiri mai apar delfini și alte cetacee inteligente, precum și anumite încrengături de "Homo sapiens" printre care se numără și hominizii de pe Lumea Inelară. Majoritatea ființelor din Spațiul Cunoscut împart o biochimie similară. Un aspect al universului "Spațiului Cunoscut" îl reprezintă faptul că primele colonii umane au fost stabilite pe planete cu condiții sub optimul necesar speciei "Homo sapiens". În timpul primei faze a colonizării
Spațiul Cunoscut () [Corola-website/Science/321528_a_322857]
-
navă aflată în afara influenței gravitației stelare pentru a putea fi folosită. Navele care activează motorul în apropierea unei stele riscă să dispară fără urmă, efect bazat privit ca o limitare bazată pe legile fizicii. În romanul "Ringworld's Children", Lumea Inelară însăși este convertită într-un gigantic motor Quantum II și lansată în hiperspațiu cât timp se află încă sub influența atracției gravitaționale a stelei sale. "Ringworld's Children" prezintă și existența unor prădători în hiperspațiul influențat de atracția gravitaținală a
Spațiul Cunoscut () [Corola-website/Science/321528_a_322857]
-
influența atracției gravitaționale a stelei sale. "Ringworld's Children" prezintă și existența unor prădători în hiperspațiul influențat de atracția gravitaținală a unei stele, iar aceștia consumă navele care apar în apropierea obiectelor masive, explicând că o structură de dimensiunile Lumii Inelare se poate angaja în siguranță într-o asemenea călătorie în condițiile date. Un câmp de stază creează o bulă spațio-teemporală separată de restul universului. Pentru obiectul aflat în stază, timpul încetinește până la un raport de miliarde de ani în exterior
Spațiul Cunoscut () [Corola-website/Science/321528_a_322857]
-
sugerează că e posibil să fi fost obținut din arborele-vieții, prin eliminarea virului simbiot care permite metamorfoza de la stadiul de prăsitor la cel de protector Pak (prăsitorii Pak mutanți au fost atât strămoșii omenirii, cât și al umanoizilor de pe Lumea Inelară). Pe Lumea Inelară există un analog mai puternic dezvoltat din arborele-vieții, dar cele două produse sunt incompatibile; în "Inginerii Lumii Inelare", Louis Wu află că personajul Halrloprillalar a decedat din cauza consumului de Elixir după ce a folosit echivalentul Lumii Inelare. Elixirul
Spațiul Cunoscut () [Corola-website/Science/321528_a_322857]
-
posibil să fi fost obținut din arborele-vieții, prin eliminarea virului simbiot care permite metamorfoza de la stadiul de prăsitor la cel de protector Pak (prăsitorii Pak mutanți au fost atât strămoșii omenirii, cât și al umanoizilor de pe Lumea Inelară). Pe Lumea Inelară există un analog mai puternic dezvoltat din arborele-vieții, dar cele două produse sunt incompatibile; în "Inginerii Lumii Inelare", Louis Wu află că personajul Halrloprillalar a decedat din cauza consumului de Elixir după ce a folosit echivalentul Lumii Inelare. Elixirul are efect doar
Spațiul Cunoscut () [Corola-website/Science/321528_a_322857]
-
la cel de protector Pak (prăsitorii Pak mutanți au fost atât strămoșii omenirii, cât și al umanoizilor de pe Lumea Inelară). Pe Lumea Inelară există un analog mai puternic dezvoltat din arborele-vieții, dar cele două produse sunt incompatibile; în "Inginerii Lumii Inelare", Louis Wu află că personajul Halrloprillalar a decedat din cauza consumului de Elixir după ce a folosit echivalentul Lumii Inelare. Elixirul are efect doar asupra rasei "Homo sapiens", în timp ce arborele-vieții îi influențează pe toți descendenții Pak. Discurile de pășit sunt o tehnologie
Spațiul Cunoscut () [Corola-website/Science/321528_a_322857]
-
Lumea Inelară). Pe Lumea Inelară există un analog mai puternic dezvoltat din arborele-vieții, dar cele două produse sunt incompatibile; în "Inginerii Lumii Inelare", Louis Wu află că personajul Halrloprillalar a decedat din cauza consumului de Elixir după ce a folosit echivalentul Lumii Inelare. Elixirul are efect doar asupra rasei "Homo sapiens", în timp ce arborele-vieții îi influențează pe toți descendenții Pak. Discurile de pășit sunt o tehnologie fictivă de teleportare, inventată de Păpușarii Pierson. Existența lor este relativ necunoscută altor rase până la evenimentele din "Inginerii
Spațiul Cunoscut () [Corola-website/Science/321528_a_322857]
-
are efect doar asupra rasei "Homo sapiens", în timp ce arborele-vieții îi influențează pe toți descendenții Pak. Discurile de pășit sunt o tehnologie fictivă de teleportare, inventată de Păpușarii Pierson. Existența lor este relativ necunoscută altor rase până la evenimentele din "Inginerii Lumii Inelare". Discurile de pășit reprezintă o îmbunătățire a tehnologiei cabinelor de transfer folosite de oameni și de alte rase ale Universului Cunoscut. Spre deosebire de cabine, discurile nu necesită o încăpere închisă și pot face diferența între masa diferită a unui corp solid
Spațiul Cunoscut () [Corola-website/Science/321528_a_322857]
-
discurile nu necesită o încăpere închisă și pot face diferența între masa diferită a unui corp solid și cea a aerului. Aria lor de acoperire o depășește pe cea a cabinelor de transfer cu câteva unități astronomice. În romanele Lumii Inelare sunt menționate câteva limitări ale discurilor de pășit: dacă există o diferență de viteză între cele două discuri, materia transferată între ele trebuie accelerată corespunzător de către disc. Dacă nu există suficientă energie pentru acest lucru, transferul nu poate avea loc.
Spațiul Cunoscut () [Corola-website/Science/321528_a_322857]
-
materia transferată între ele trebuie accelerată corespunzător de către disc. Dacă nu există suficientă energie pentru acest lucru, transferul nu poate avea loc. Acest lucru se transformă într-o problemă în cazul discurilor aflate la o distanță semnificativă de suprafața Lumii Inelare, deoarece deși viteza rămâne aceeași, direcția diferă. "Cabinele de transfer"' constituie o formă ieftină de teleportare. Ele sunt similare ca aspect vechilor cabine telefonice: o persoană intră în ea, "formează" destinația dorită și este trasferată instantaneu în cabina corespunzătoare selecției
Spațiul Cunoscut () [Corola-website/Science/321528_a_322857]
-
și anumite elemente comune "Spațiului Cunoscut": "Bordered in Black", "One Face" și "The Color of Sunfire". În povestirile "Spațiului Cunoscut", Niven a creat o serie de dispozitive tehnologice: carcasele Produs General, câmpurile de stază, materialul din care e compusă Lumea Inelară ("scrith"). Acest lucru a făcut dificilă de la un moment dat scrierea de povestiri care să nu dea naștere la contradicții în cadrul seriei. Așa se face că, după anul 1975, Niven a început să scrie to mai puține povestiri despre "Spațiul
Spațiul Cunoscut () [Corola-website/Science/321528_a_322857]
-
să participe la creionarea seriei legate de războaiele om Kzin. Niven a catalogat ficțiunea sa drept "loc de joacă", încurajându-și fanii să speculeze și să extrapoleze pe baza evenimentelor descrise. Astfel, au avut loc dezbateri pe tema constructorilor Lumii Inelare (Protectorii Pak Protectors și Străinii fiind favoriții tradiționali, deși romanul "Ringworld's Children" oferă un posibil răspuns definitiv), sau despre soarta rasei Tnuctipun. Cu toate acestea, Niven a precizat că nu e vorba despre o invitație la a-i fi
Spațiul Cunoscut () [Corola-website/Science/321528_a_322857]
-
scrie o povestire, el a făcut cunoscut ulterior că articolul s-a dorit a fi doar o glumă elaborată, el neintenționând să aștearnă pe hârtie un asemenea roman. Articolul puncta faptul că schița a devenit depășită odată cu publicarea romanului "Lumea Inelară". "Down in Flames" a fost rezultatul unei conversații purtate între Norman Spinrad și Niven în 1968, dar la data publicării sale (1977) unele dintre concepte fuseseră invalidate de scrierile lui Niven publicate în perioada 1968-77 . O versiune revizuită a schiței
Spațiul Cunoscut () [Corola-website/Science/321528_a_322857]
-
craniul peștilor superiori. Craniul neural (neurocraniul) este primitiv și se compune din elemente cartilaginoase legate între ele prin ligamente conjunctive. Craniul visceral este bine dezvoltat, mai ales în regiunea lui branhială. Maxilele (fălcile) lipsesc, gura fiind susținută de un cartilaj inelar. Branhiile, ale căror foițe sunt de origine endodermică, se prezintă sub formă de saci sau pungi, numiți marsipobranhii (din greaca "marsipos" = punguliță + și latina "branchia" = branchie), dispuși câte 6—14 de fiecare latură a capului, fără a prezenta arcuri branhiale
Ciclostomi () [Corola-website/Science/333343_a_334672]
-
de Saros durează între și de ani și cuprinde între 69 și 87 de eclipse (cele mai multe serii cuprind 71 sau 72 de eclipse). Între 39 și 59 (în general cam 43) de eclipse ale unei serii sunt centrale, adică totale, inelare sau hibride, celelalte fiind parțiale. Seriile Saros sunt numerotate după tipul eclipsei (de Soare sau de Lună) și după nodul ascendent sau descendent.Pentru eclipsele de Soare, numerele impare corespund eclipselor care se produc aproape de nodul ascendent, iar numerele pare
Saros (astronomie) () [Corola-website/Science/333985_a_335314]
-
a motorului 9J și a mitralierei Vickers afectau grav manevrabilitatea și îngreunau botul avionului. Următoarea variantă, Nieuport 17 C.1, un aparat mai mare, a fost concepută de la început pentru a integra motorul și mitraliera, mai grele, într-o capotă inelară, remediind astfel problemele apărute și îmbunătățind performanța. Nieuport 11 a ajuns pe frontul francez în ianuarie 1916, 90 de aparate intrând în serviciu încă din prima lună a anului. Acest „sesquiplan”, mic și ușor, surclasa complet aparatele "Fokker Eindecker". Avantajele
Nieuport 11 () [Corola-website/Science/335372_a_336701]