437 matches
-
este că, În cazul mascaradei literare din 1948 Încoace - pe care o cercetez cu răbdarea ajunsă demult la limită și numai neaflarea răspunsului la Întrebări „până unde” și „cât” și „de mai cine” și „peste mai ce” se va lăți inepția Îmi ține Încă trează mintea - așadar, credința mea este că impresia de circ, de Înscenare, de mascaradă, de lucru fals nu este numai a noastră, a cititorilor de-acum, ci aceste convingeri aparțineau și celor care produceau circul și mascarada
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
negru pe alb, că ultima Întrunire a Biroului Informativ al Partidelor Comuniste și Muncitorești s-a ținut la Praga (și nu la Budapesta) și care se exprimă Într-un stil agramat («cazul devine din ce În ce mai numeros» etc.) a putut Înșira aceste inepții, nu ne poate mira. Dar faptul că această recenzie a putut fi tipărită În Viața românească, al cărei rol este tocmai justa Îndrumare a scriitorilor, denotă o condamnabilă lipsă de vigilență. Recenzia de care ne-am ocupat constituie un exemplu
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
familiei Ceaușescu și erau spuse cu voce joasă, dar cu râsete copioase. „Umorul antrena o diminuare a efectului evenimentelor stresante făcându-le mai puțin amenințătoare” (Jourdan, Ionescu, 2004, p. 55). Exista un personaj național, cu rol de paratrăsnet față de toate inepțiile cotidiene ale regimului, în jurul căruia apăreau zilnic bancuri noi. Această creație națională, numită Bulă, era fără nici o îndoială o proiecție a societății românești din acea perioadă, a înțelepciunii și rezilienței ei profunde. Bulă era în același timp un retardat mintal
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
de nici un interes în rândurile populației, posturile străine influențau modul de a gândi și înțelege al românilor, întrețineau o speranță de schimbare. Astfel, sprijiniți de emisiunile posturilor străine care făceau o breșă în zidul gros al ignoranței, în ciuda tuturor nefericirilor, inepțiilor și durității regimului, românii reușeau să păstreze o speranță de schimbare. Speranța avea rolul de a menține credința că există un „dincolo”, că lumea nu se termină în spațiul și timpul comunismului. Această idee relativiza trăirile, comportamentele, le reda dimensiunea
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
fel de work-in-progres consumat sub ochiul public; ce zici?" Ea: "Miștooo, foarte mișto! Dar află de la mine: anonimatul e condiția țuț a surfer-ului pe web, așa că nu voi intra pe nici un char room ca să nu trebuie să ascult gigabiții de inepții ai gagiilor în rut. Ce zici?" El: "Și-așa-i mișto." Edvard Munch, tenebrosul, pandantul celuilalt tenebros, Strindberg, cu seria lui de "madone" încercănate, sfidătoare și seducătoare, în stare a castra bărbatul cu luciditatea lor crudă. Justificarea pictorului: "Eu am
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
toată nefotogenia ei, mîna de foarte vîrstnici simpatizanți ai Regelui (ca și cum aceștia ar fi singurii din țară) veniți, de ce nu, cu dragoste, să-l felicite. Țuțerul t.v. rămîne, cinic, cu aparatul pe o babetă lacrimogen-decerebrată, care-i tot îndrugă inepția cum că... da, da, aici, la Foișor, s-a născut Majestatea Sa. Țară tristă, plină de umor, nu? 16 decembrie Ce ar mai fi fost de spus despre divinul monstru sacru? Tot secolul trecut acaparîndu-și-l de altfel în exclusivitate își
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
esență, un efort de Război condus de americani. Contribuția europeană la război a Îngreunat mai degrabă operațiunile militare. Comandamentul militar american a fost frustrat nu numai de deficiențele militare ale europenilor, dar și de ceea ce a fost perceput a fi inepția generalilor europeni. Politica a interferat de multe ori, trimițând semnale ambigue lui Miloseviå despre intențiile aliaților și determinarea lor de a lupta. Generalul Wesley Clark, comandantul forțelor NATO, s-a plâns că deciziile militare erau În mod continuu criticate și
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Nu toți sociologii sau istoricii sociologiei au făcut apologia deșănțată a comunismului. Însă cercetarea sine irae et studio a acestei perioade nu a sosit Încă, sunt mai facile ridiculizarea unor articole și cărți, găsirea câte unui „acar Păun” pentru toate inepțiile elaborate În spiritul indicațiilor de partid decât cercetarea aprofundată a contextului și găsirea răspunsului, de la caz la caz, la Întrebarea: de ce a scris autorul așa, și nu altfel? Demascarea postdecembristă a modului de reabilitare a lui Gusti este o fundătură
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
ilustrează acest summum ipostazial al obiectivărilor literare în diacronie. Conu Leonida, de exemplu, este conceput ca sinteză a trei vechi tipuri comice originare în mimusurile grecești și în atellanele romane, preluate în commedia dell'arte: Senex, il Dottore și Pappus. Inepțiile debitate cu seninătate ("dacă e republică, nu mai plătește nimenea bir"), confuziile (revoluția cu reacțiunea apoi zaiafetul cu reacțiunea), sentințele stupide din domeniul medicinii (celebra definiție a "fandacsiei"), mania oratorică, veselia absurdă etc. fac din acest personaj un "strămoș al
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
aceeași treaptă cu mincinosul și lăudărosul.Pentru greci, care presupuneau tot pe cît și pretindeau ca interiorul să-și afle expresia în exterior, ironia la care interiorul se află în contrast cu exteriorul, întocmai ca gluma cu seriozitatea trebuie să fie o inepție. Cînd Socrate a fost declarat ironist, gestul acesta a însemnat o expresie a nemulțumirii și a îndîrjirii poporului în legătură cu modul în care el îi atrăgea, prin ironie, pe cei cu care vorbea, pe un teren alunecos, prefăcîndu-se că-i aprecia
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
economiștilor, pe care Marx îi comentează în text și mai ales în subsolul paginilor. Dar spre deosebire de corul din teatrul vechi, acest cor modern nu strălucește prin înțelepciune. Dimpotrivă, el are un adevărat rol parodistic, debitând cu gravitate și patos toate inepțiile pseudoștiinței economice burgheze. (...) Talentul literar al lui K. Marx e ilustrat cu o egală forță de operele sale istorice. (...) La asigurarea aceste calități arta de prozator a lui Marx a contribuit desigur într-o mare măsură. În Luptele de clasă
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
ci și Albert Einstein, Thomas Mann, Alberto Moravia, Tom Paine și Henry Thoreau. În Austria, mulți observatori au remarcat că, În „Bătălia Cărții”, America Își făcea singură probleme. Din fericire pentru Occident, cultura populară americană exercita o atracție pe care inepția politică nu reușea să o eclipseze. Condamnând oficial cinematograful american și jazzul decadent, comuniștii aminteau de vederile lui Goebbels - un net dezavantaj. În timp ce statele comuniste est-europene au proscris jazzul ca pe un gen decadent și venetic, „Europa Liberă” difuza În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]