1,618 matches
-
mai multe scene de prestigiu, între care o amintim pe cea de la Bolșoi din Moscova, prezenta premieră de la București fiind cea de a șasea producție. Viața și visul sunt teme eterne. Înterferența vieții reale cu lumea fantasmelor este un izvor inepuizabil de inspirație, care tentează mereu spiritul uman. Adesea, chemările inimii - cum spune coregraful - ne atrag dincolo de rațional, cum i se întâmplă și personajului James. Ceea ce diferă, însă, este întotdeauna modul de tratare a temei, propriu fiecărei epoci în parte, iar
„La Sylphide“ Cap de serie al baletelor romantice by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/2942_a_4267]
-
are o intuiție uimitoare: „Vocea ei e doldora de bani”. În română a fost tradus inspirat ca „doldora de bani”. Iar prietenul său, Nick Carraway, comentează inspirat pe marginea acestei revelații: „Era o voce încărcată de bani - acesta era farmecul inepuizabil care vibra, urca și se stingea, clinchetul glasului, sunetul muzical al vocii ei...” Ceea ce ține de profunzimea reală a sentimentelor pe care Gatsby le nutrește față de Daisy, dragostea sa aproape obsesivă care înalță un întreg castel fermecat, se topește în
Gatsby de Wall Street by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2882_a_4207]
-
vexantă, rezonează în imaginarul unei națiuni care s-a clădit pe curajul pionierilor, al coloniștilor de a cuceri teritorii și a fonda o civilizație în mijlocul sălbăticiei. Există un eroism discret al acestui Gatsby de Wall Street, cel al unui energetism inepuizabil, al îndrăznelii de a lua, de a forța limitele și tabuurile societății, de a găsi soluția unei rapide îmbogățiri. Există mirajul unei 1001 și una de nopți americane unde cerșetorul devine prinț peste noapte, unde din mizerabilismul suburbiei răsare strălucirea
Gatsby de Wall Street by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2882_a_4207]
-
leș rêveries du repos, 1948). Fără a-l fi practicat pe C.G.Jung - și cu atât mai puțin pe mai târziul Bachelard (la urma urmei, poemul "Șerpii" a apărut în 1913!), Alice Călugăru exprimă în acele versuri o parte din inepuizabila bogăție de simboluri și semnificații cuprinse în imaginea acestui animal. Toate civilizațiile omenești, în lungul și-n lațul istoriei și al planetei, au fost fascinate de șarpe, dătător de viață și de moarte - precum o proclama caduceul ordinului medical pe
Alice Călugăru by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/17519_a_18844]
-
pedeapsa învățarea înțelesurilor și adâncirea lor. Alice Călugăru vorbește despre această necesară descoperire a izvoarelor ignorate, într-un distih neasemuit, care pare a descrie doar ivirea prin reptație (mi se taie răsuflarea, de admirație și recunoștință, în fața unor asemenea versuri inepuizabile, pline de măreție!): Și ei se vor țări spre mine pe mușchiul înflorit și verde, ieșind pe rând din întuneric, cum ies izvoare din pământ. "Șerpii" reprezintă descrierea minuțioasa a luării în stăpânire a lumii de către o magiciana. Una din
Alice Călugăru by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/17519_a_18844]
-
nevoia permanentă de a răsturna orizontul de așteptare - fie că e vorba de lovituri de teatru propriu-zise sau de declicuri psihologice spectaculoase - ridică permanent miza romanelor. Pudră, cartea anterioară a autoarei, a reprezentat, chiar pentru cronicari literari experimentați, o sursă inepuizabilă de piste false și de misreadinguri. Do Not Cross nu face nici ea excepție de la o formulă ce riscă să devină marcă înregistrată prin amestectul de formule și de registre stilistice aparent incompatibile: romanparabolă, thriller senzaționalist, pastișă freudiană, psy gotic
Proza, pe invers by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3204_a_4529]
-
asupra eului autobiografic este plină de promisiuni. O dovedește actualitatea reeditării unei cărți de o remarcabilă rigoare a cercetării, ce posedă, totodată, și meritul de a lăsa deschis subiectul, tocmai prin faptul că îi revelează potențele expresive și semnificative - practic inepuizabile: Versiune și subversiune de Dan Cristea, Ed. Tracus Arte, 2013 (ediția anterioară: 1999). În cuvântul său înainte, autorul își prezintă incitant demersul ca pe un proiect complex, focalizat asupra eului care scrie, situat între social și singular, semnalând o problemă
O carte despre subiectivitatea creatoare by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/3028_a_4353]
-
pot fi citite ca niște fragmente ale unui roman despre condiția socială a femeii (temă reluată, apoi, în Iadul meschin și Ascuțit ca tandrețea); în intenția Mariei-Luiza Cristescu a stat scrierea unor fragmente dintr-un text despre "sufletul feminin" - subiect inepuizabil, s-o recunoaștem, și care a dat pagini antologice mai ales în cărțile prozatorilor (Marin Preda, Nicolae Breban, Augustin Buzura), ca și în eseul critic consacrat de autoare Hortensiei Papadat-Bengescu; ceea ce a ieșit pînă la urmă este radiografia vieții personajelor
Maria-Luiza Cristescu, prozatoarea by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/14975_a_16300]
-
în ,,libera ordine universală a unui singur viitor omenesc". Petru Creția divulgă încercarea, ce apare uneori, de anexare la exotism a însăși culturii antice grecești: ,,Pentru mulți textele grecești au o grandoare misterioasă, ca niște texte sacre, depozitare auguste și inepuizabile ale întregului uman". Refuzul unei asemenea anexări definește spiritul în care au fost întreprinse studiile clasice ale lui Petru Creția. Nu întîmplător o pagină din eseul Despre exotism este reprodusă la începutul studiului despre Homer (Ahile) din ultima carte antumă
Petru Creția ca filosof by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/14876_a_16201]
-
nu mai audă de nimic și să-și vadă, liniștit, de traducerile salvatoare. Se "salva" fiecare cum credea de cuviință. Pe Sașa Pană îl ocrotea cultul arhivei. El rămânea păstrătorul unui tezaur unic, despre care aducea vorba oricând, oriunde, cu inepuizabil entuziasm. Era modul său de a face față con-juncturalismului devastator și de a lăsa să se înțeleagă, cui avea urechi de auzit, că merită a medita la experiențele suprarealismuluii și la capacitatea sa de a fertiliza, în continuare, optica poeților
Centenar Sașa Pană: Cele mai vechi amintiri by Geo Șerban () [Corola-journal/Imaginative/14929_a_16254]
-
cuvinte ce ar putea să mă facă Din nou prunc, să sug atunci Din mamelonul aerului, în locul Cunoscut de păsările încoronate? Voi fi îmbrăcat de înfățișarea Hieratică a penelor. Să trec dincolo de limbajul Omenesc învățând să murmur trilul Ce delectează inepuizabilul, Secretul ce rămâne în majestatea sa Logică și ilogică, reală și ireală. Mă așteaptă să mă purific Poarta și pragul tocit De beția cantică a pelerinilor Vârstelor și stelelor căzătoare. Din orice loc visul părea corect, El mă iubea ca
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/15085_a_16410]
-
acesta, constituind, opina el, o formulă riscată. Accentul e pus pe folclor, care, spune Vladimir Streinu, efectiv inspirat, curge de pe conștiința humuleșteanului, "ca apa de pe o mare vidră." Dat la o parte în ceea ce prisosește, rămâne miezul estetic al operei, inepuizabil. Criticul, dominat de o concepție relativistă, potrivit căreia el doar aproximează valoarea, neavând capacitatea să pătrundă în straturile cele mai profunde, se întreabă în legătură cu "miracolul Creangă", răspunsul fiind aproape inclus în interogație: "Ce învățătură i-a dat știința de a
Centenar Vladimir Streinu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/15173_a_16498]
-
confesiv în întreaga lui operă. Și totuși, simțim nevoia să-l cunoaștem și să-l interpretăm prin prisma unor texte nedestinate publicării, sustrase unui anumit convenționalism al mărturisirii: pagini de jurnal sau altfel de confesiuni intime. Un mare scriitor e inepuizabil. În sertarele unui clasic se găsește întotdeauna ceva nou, revelator. O asemenea curiozitate ne satisface volumul recent Pagini de jurnal și documente inedite, apărut la Editura Junimea de la Iași, în această toamnă - aniversară pentru posteritatea lui Mihail Sadoveanu. Dactilografierea manuscriselor
Sertarele unui clasic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11118_a_12443]
-
în continuă mișcare, cu elemente care se transmit de la o ediție la alta prin structura lui interioară și prin însăși natura regulamentului, după cum fiecare ediție trebuie înțeleasă și ca un fenomen unic și irepetabil, ale cărui resurse de înnoire sînt inepuizabile. Mai întîi, indiferent de ediție, el are o enormă capacitate de absorbție și un la fel de mare potențial de difuziune geografică. Față de edițiile anterioare, la care au participat în jur de patru sute de artiști cam cu o medie de două mii de
Muzeul Florean în 2005 (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11193_a_12518]
-
însă nu poți spune mare lucru. Memoriile lui Aleksandr Soljenițîn sînt un exemplu în această privință, impresia pe care o capeți fiind cea cu care rămîi după ce ai lăsat să vină peste tine un torent de patetism slav. Slojenițîn e inepuizabil și mereu neconvențional, de aici alura de luptător neconformist avînd talentul de a contraria și scandaliza pe toată lumea. Și dacă prima parte a memoriilor sale - cea cuprinzînd cei 56 de ani petrecuți în Rusia Sovietică - a apărut sub titlul Vițelul
Invulnerabilul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10646_a_11971]
-
deschide ușa spre labirintul interior. Saba revine mereu pe unde a mai fost, el este o adevărată natură intensivă, obsesivă. Revine, de pildă, la binomul esențial al rimei dolore/amore, despre care atât de just afirmă că rămâne o temă inepuizabilă, sub aparenta ei banalitate. Poetul crede într-un soi de mister...vizibil, un mister conținut în această indefectibilă capacitate a poeziei de a transpune ,cunoașterea organică" în conștiință. Merită să redeschidem paginile aceluiași autocomentariu pentru a reține și următorul pasaj
Umberto Saba și "privilegiul durerii" by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/10893_a_12218]
-
borgesiene viața este reinventată prin mimetism, fantomele obiectelor sfîrșesc prin a fi obiectele însele, carcasele își recuperează conținutul, grafiile gratuite promit, într-o altă viață, dezvăluiri esențiale. IOAN Ștefan Câlția: pofta imensă de a povesti face din el un personaj inepuizabil, imprevizibil și posesiv. Vecin cu Bosch, călător prin terifiantele spectacole sabatice, amestecă savant halucinația cu viclenia în dezlănțuiri infernale care mai mult incită decît înspăimîntă. Infernul său nu are nimic punitiv, el creează chiar o anumită stare de confort; ființa
Mic dicționar de Sf. Ion by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10973_a_12298]
-
este de a descoperi ce a intenționat persoana respectivă prin rostirea acelei pro poziții. în consecință, actul înțelegerii presupune și descifrarea unei ,,intenții” a vorbitorului, a autorului sau a textului. în cazul textelor scrise, multivalența semnificațiilor constituie o mare și inepuizabilă realitate. Trebuie să reținem și faptul că statutul autonom al intenției, semnificației, simbolului etc., în raport cu auditoriul, formează o ultimă notă caracteristică. Semnificațiile pot să nu fie evidente, accesibile în mod conștient unui anumit public și totuși ele să existe. O
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
tradiții sau chiar a unor glume vehiculate ca bancuri, autoarea ajunge la înțelesuri abstracte cu conotații înalte. Cartea, enigmă cu chei încifrate, are un ritm alert care te invită să o descifrezi până la capăt. Mult succes autoarei, Cătălina Stroe, sursă inepuizabilă de enigme și mistere și succes cititorilor săi mai noi sau mai vechi! JOCUL LUI, DE-A LAZĂRUL... Jocul lui, de-a lazărul, ne-nvățase zarzărul, însă eu, tot timpul șui, n-am căzut ispitei lui. Nu ți-am spus
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
femeie, fotbal, fugă, frică etc.) putem alege o temă dominantă: frica. O structură deschisă, o construcție faulkneriană de povestiri, o compoziție flexibilă, romanul F este o narațiune în derivă, ca însăși deriva lumii pe care o reprezintă. Un flux verbal inepuizabil (în care adjectivul este ,omorât" - o performanță stilistică demnă de luat în seamă), romanul F dezvoltă sensuri multiple (politice, morale, psihologice, mitologice, biblice, fantastice), care se bruiază și se concurează unele pe altele, pentru a se pierde într-un labirint
O lume anapoda by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11051_a_12376]
-
au fost interpretate și filtrate cărțile mele... Și la Sorbona, de exemplu, s-a făcut o lucrare de masterat foarte interesantă despre a doua mea carte, Mănușile roșii. Pe de altă parte, mi-am dat seama că există un fond inepuizabil al oricărei literaturi autentice, și bineînțeles că sunt și mîndru că atîta lume citește cărțile mele, am primit scrisori de la Moscova pînă la Montevideo și de la Istanbul la New York. Romanele sunt acuma traduse în spaniolă, polonă, maghiară, română... Ei, toate
Eginald Schlattner - Viața ca poveste și izvor de povești by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11016_a_12341]
-
unei salvări - imposibile. Fuga de uni(ci)tate e fuga de sine. De ce se întâmplă această risipire sau această migrațiune febrilă de la eu la altul sau de la un stil la altul? Cel mai simplu răspuns ar fi: dintr-o energie inepuizabilă, ce se cere investită estetic. Sau: dintr-o nestatornicie funciară, izvor de creație și inventivitate. Sau: dintr-o continuă nemulțumire de sine, ce se transformă în inventivitate ludică. Sau: dintr-un instinct al migrației dintr-o formă în alta. Sau
Proteu în labirint by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10846_a_12171]
-
fiecare tablou, făcîndu-l să palpite visceral. Și, uneori, își fixau imaginea în realitatea unei fotografii. Există cîteva fotografii alb-negru, pe care le-am descoperit acolo, puțin cunoscute, în care Picasso privește lumea cu o enormă bucurie, cu o curiozitate vitală, inepuizabilă. Expresiile acelea mă urmăresc de ani și ani și m-au transformat dintr-un admirator cerebral, bine temperat, într-unul subiectiv, emoțional. Iarna la Istanbul. E frig, umezeala apelor se vîră adînc, pînă în oase și în vise. La prînz
Altfel de spectacole by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10870_a_12195]
-
mai exact teancul de bancnote, într-un adevărat ,,iconostas". Dincolo de raportul strict vizual, de percepția artistică nemijlocită, în care imaginația și libertatea artistului - ale artistului ce-și autolimitează cîmpul de acțiune prin intrarea voluntară în captivitatea unui reper unic - sunt inepuizabile, Serghei Manoliu denunță o gravă erodare a țintelor morale și o galopantă entropie a unei existențe abil camuflate sub aparența unei geometrii infailibile. Deplasarea mecanică a accentelor de pe eclezial pe economic, de pe contemplația spirituală pe mistica eficienței, dar și pe
Artiști din diaspora by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10873_a_12198]
-
simț ne dă un răspuns negativ), credem că ele pot fi invocate în virtutea unei concepții de autonomizare a operei față de creatorul său, opera depșășindu-i informațiile, intenționalitatea, conștiința operațională. Ea e compusă din straturi "la vedere" și din straturi disimulate, practic inepuizabile, care transmit insolite mesaje. Fiind de părere că sîntem cam "leneși la pricepere", vorba Sfîntului Pavel, în cazul lui Caragiale, din pricina unei vechi preconcepții, derivate din Aristotel, potrivit căreia scriitorul comic n-ar putea fi înzestrat cu o "fire serioasă
Caragiale între oglinzi paralele (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10884_a_12209]