452 matches
-
În permanență cursul unui rîu pe care l-am văzut Începînd din vîrful muntelui și crescînd, treptat, pînă la o mărime considerabilă. VÎrfurile Înzăpezite ale munților ne priveau de sus din toate părțile, turme de lame și alpacale se uitau inexpresive la camionul care Își vedea de drum, iar cîteva vicuña sălbatice fugeau din calea zgomotului. La una dintre multele opriri pe care le-am făcut de-a lungul drumului, un indian Împreună cu fiul lui, care vorbea destul de bine spaniolă, s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
la un moment dat ajutorul... Față de ceilalți colegi ai săi, veniți de prin smârcurile Deltei, el se deosebea atât din punct de vedere intelectual, cât și ca înfățișare, fiind înalt, zvelt și având o față cu trăsături destul de regulate, cam inexpresivă, ce-i drept, dar foarte potrivită pentru un erou de tip nou, socialist. Acesta a fost motivul ca în spectacolele puse pe scena școlii Pedagogice Ruse din București cu diverse ocazii festive, și pe care le regizam de obicei eu
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Ne priveam fără să ne vorbim. Stăteam față-n față fără să comunicăm cu ajutorul limbajului. Mestecam boabele alea nenorocite de porumb calcinate, zgrunțuroase, carbonizate, aidoma oilor care, culcate în saivan pe propriul bălegar și privind nicăieri cu privirea stupidă și inexpresivă, își rumegau inerte și insensibile, într-o netulburată nepăsare animalică și într-un ciclu repetabil la infinit, rezervele stomacale. "Domnul mă paște și nimic nu-mi va lipsi" (David, 22:1) Ba da. Ne lipseau încă două picioare, lână, coadă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
să desprind cu cele două degete, opozabilul și indexul, o fărâmă din prețiosul material cald și lipicios. Doamne, am reușit! Urma retragerea mâinii. Cu grijă, cu mare grijă, cu corpul înțepenit de teamă, cu ochii ațintiți spre tablă, cu privirea inexpresivă, tâmpă, îndobitocită, nu vedeam și nu auzeam nimic din tot ce se întâmpla în jurul meu. Întreaga mea preocupare o constituia readucerea mâinii din zona de risc pe un teren neutru. Cu mișcări abia perceptibile am reușit să-mi scot mâna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
întocmai: o scriu, o semnez, pun ștampila mea de certificare și o trimit, spune Cristina, aruncîndu-mi o privire rece. Totuși, mă întreb, așa, omenește, nu e prea mult? zice pe un ton mai blînd, privindu-mă din nou, rece și inexpresivă. Poate că dacă-l chemi tu și-i atragi atenția, rezolvi mai mult... Va înțelege că... Nu, Cristina! hotărăște Brîndușa. Ca să-l chem, îmi trebuie măcar două rînduri, să am o bază... Cristina surîde larg, cu dinții încleștați, albi și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
nu ajung în locul tău. Ies din bloc, lăsîndu-1 pe Ion locului, nehotărît, frămîntat de gînduri, sub privirea calmă a soției sale, în capul căreia se pune doar întrebarea: "Îl pierd, ori nu-l pierd?" Nici o tresărire în femeia asta: frumoasă, inexpresivă și rece ca o poză. Stă în picioare, lîngă cel care a rămas așezat pe trepte, Ion al copilăriei mele, ajuns la ceasul exclamării: "Mi-e bine!", exclamare izvorîtă din tot sufletul, cu toată durerea... Abia acum înțeleg explozia lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
apartamentul, luminat discret, și deja destul de înțesat de oameni. Sinceră să fiu, nu m-am prea înnebunit niciodată după apartamentul lui Elinor. E tot pe bleu, cu canapele de mătase și perdele grele, iar pe pereți sunt atârnate cele mai inexpresive tablouri din lume. Nu-mi vine să cred că îi plac cu adevărat. De fapt, nici nu cred că se uită vreodată măcar la unul dintre ele. — Bună seara. Gândurile îmi sunt întrerupte de o voce și îmi dau seama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
o să le ia foc priza... — Poftim? zic cu un aer tâmp. Danny... — Tu îi faci rochia de mireasă? Christina se întoarce către mine. Parcă ziceai că te-mbraci cu rochia de la Richard Tyler. — Richard Tyler? repetă Danny, cu voce total inexpresivă. — Credeam c-ai ales-o pe aia de la Vera Wang, spune Erin, care asistă la scenă de vreo două minute și a făcut niște ochi cât cepele. Parcă ziceai că te îmbraci cu rochia mamei tale, se bagă și Lisa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
aceeași? Aceeași cu cea pe care o aveam când am plecat din fabrică. Pentru ce să mă chinui la țară și să-mi nenorocesc familia? Primul secretar m-a ascultat tăcut, iar când am terminat m-a privit lung. Figura inexpresivă a căpătat puțină culoare. Începuse să semene a om. Așteaptă puțin în anticameră, mi-a spus cu telefonul în mână și mi-a făcut semn să ies din încăpere. În anticameră, consilierul zâmbitor m-a întrebat: Vă servesc cu o
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
respect, În general... Moldovenii mai puțin... Cum era figura lui Stoian? O figură de..., de nicicum. O figură care nu spunea multe, o figură care nu arăta nici inteligență, nici bună dispoziție, nici bonomie, nu arăta nimic. O figură brută, inexpresivă. De statură mijlocie, bine legat... La Târgșor, mâncarea fiind mai bună, s-a Îndreptat, nu era slăbit... Dar avea o figură de brută, care nu știa nimic, decât ce-a zis Partidul Comunist. Rău. Era crispat, gata oricând să Înjure
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
azi nu-i o excepție. Cînd sacrific „primul impuls”, ceea ce notez ulterior e doar amintirea lucrurilor gîndite cu intensitate. „Focul” interior scade, îl acoperă o cenușă albastră, sub care abia mai pîlpîie. Autocenzura domolește vivacitatea inițială, răcește scrisul, îl face inexpresiv. Poate de aci starea de insatisfacție pe care mi-o dă o bună parte a „literaturii” mele. Întrebat de Bălăiță dacă-i gata cronica la Introducere în opera lui Odobescu de Nicolae Manolescu, căci vrea s-o vadă, Sporici, înțelegînd
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
simt obosit) proza cu „miză mare”, dar, stilistic, greu de descurcat, „inextricabilă”. *„Vorbește cu cucoana ceea să ne facă rost de margarină!” „Cucoana” e o muiere lată-n șale, cu mîini butucănoase, pline de inele. Are părul oxigenat, ochii căprui, inexpresivi, și o față plină de negi. Mi-a zîmbit galben (dantură aurită!), viclean: „Am auzit că vreți sămi spuneți ceva...” Cînd i-am văzut de-aproape halatul plin de pete, am renunțat, anihilînd în mine orice poftă. „N-are”, am
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
colecționa vocabule indigene pentru a redacta un dicționar: denumiri de copaci, de furnici, de maimuțe. Un proiect babilonian care redă metonimic proiectul auctorial: acela de a demonstra că sensul a dispărut dintr-un limbaj lipsit de regulă (Dumnezeu), cu sintaxă inexpresivă, produs al cumulării haotice de cuvinte. Un destin frînt este trasat și În Le Port intérieur (Portul interior, 1995), acela al lui Breughel, un luptător de gherilă ajuns de brațele lungi ale “partidului”, pentru a fi omis Întregul adevăr În
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ne privesc direct și noi nu putem fi la Marea Neagră o absență, pentru că suntem concentrați strict asupra Bruxelles-ului. Fapta noastră în direcția Bruxelles-ului trebuie să fie continuă și fără breșă, dar nu putem să fim în rest palizi, inexpresivi și momâi. Când ai ca obiectiv să te însori, nu înseamnă că nu mai mergi la facultate, nu înseamnă că nu mai ai prieteni, nu înseamnă că nu te mai îmbeți, viața are paliere diverse, ideea că stai legat de
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
în fenomenul creșterii și descreșterii imperiilor. Tot acest epilog are o importanță filosofică esențială pentru ecologia umană. A spune că acest roman al lui Capek e postmodern ar fi o încadrare pe cât de banală, tot pe atât de vagă, de inexpresivă. Este o carte care conține în ea toate vârstele romanului și ceva în plus: ideea! în sinteză, ideea privește efectul de bumerang pedepsitor al oricărui fenomen social excesiv.
Un roman al ecologiei umane by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11418_a_12743]
-
-se la ea contra luminii ca să-i verifice conținutul. - Aurit sânge al lui Dumnezeu - zise, triumfător -. Sau al diavolului - zâmbea doar din gură și din mustața răsucită ca a vechilor juni-primi din filme; însă ochii îi avea tot ficși și inexpresivi, înconjurați de pungi desenate parcă de o insomnie care începea să dureze de prea mult timp. Corso îi observă mâinile fine, de aristocrat, când luă din ele paharul de coniac, al cărui cristal de cea mai bună calitate vibra ușor
Arturo Pérez-Reverte: Clubul Dumas by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13073_a_14398]
-
Adina Darian a lăudat ideea originală a regizorului de a privi lumea din perspectiva unui câine, criticând în același timp acțiunea cam banală și inexpresivitatea patrupedului. Ea a afirmat: "„Rar am văzut pe ecran un patruped mai anost și mai inexpresiv, în ciuda pedigree-ului său pur sânge, de care nu mă îndoiesc. Nimic original în derularea incidentelor ce se pot derula la tot pasul, doar că filmul este scos din sfera banalității de un regizor care știe valoarea faptului mărunt redându
Mihail, cîine de circ (film) () [Corola-website/Science/312745_a_314074]
-
sinteză a baladei, din care s-a eliminat unul dintre protagoniști, adică mioara. Mai puțin subtil s-a dovedit a fi Ion Diaconu (1930), atunci când și-a mărturisit fără ocolișuri dezaprobarea și desconsiderarea față de Miorița-colind, pe care o consideră „resturi inexpresive” rezultate dintr-o „puternică dezagregare” a unei capodopere poetice, Miorița-baladă. Sistemul de referință al colindelor se deosebește de cel al baladelor și dezvoltă preponderent un substrat mitologic, o atmosferă fabuloasă, „cu rituri demult apuse”, și nu relatează despre anume evenimente
Obârșia Mioriței () [Corola-website/Science/314190_a_315519]
-
16,7 cm lungime. Lucrarea reprezintă o mică făptură, dezbrăcată care stă așezată cu genunchii strânși și cu brațele împreunate sub sâni. Liniile spatelui, ale șezutului și picioarelor au o dulceață aparte a neștiinței de sine. Privirea este dulce dar inexpresivă, pierdută în același timp, prin urmare, are, în plinătatea aceasta de societate haotică, ceva inexprimabil. Figura nu are nimic sofisticat: o frunte înaltă și o gură schițată parcă în grabă, făcută pentru a tăcea. Detaliile sculpturale sunt vagi,chipul este
Cumințenia pământului () [Corola-website/Science/333000_a_334329]
-
aparența feței; în medicină, termenul se utilizează cu referire la un aspect caracteristic al feței, care prezintă modificări mai mult sau mai puțin specifice pentru unele boli. De exemplu, facies adenoidian (aspect al feței caracteristic copiilor cu vegetații adenoide: față inexpresivă, cu gura întredeschisă, prognatism dentar, formă alungită și cu șanțul nazolabial șters). Faciesul caracterizează aspectul imprimat feței de psihologia individului respectiv; de însușirile, sentimentele, suferințele, gândurile lui; de ființa lui intimă, de personalitatea lui sau de boala de care suferă
Față () [Corola-website/Science/333032_a_334361]
-
care devine un simbol al unei boli incurabile. Satine scuipă și sânge în momentul în care tușește, ceea ce e un semn de boală avansată și îi grăbește moartea. Cu cât se apropie de pasul final, garderoba ei devine neagră și inexpresivă. O scenă filmată cu o cameră mobilă și circular este cea în care Satine fuge de la Duce și se refugiază în brațele lui Christian. Este exprimată în acest fel tensiunea, drama și poate fi interpretată ca o metaforă pentru expresia
Moulin Rouge! (film) () [Corola-website/Science/321997_a_323326]
-
a sta în picioare și de a asculta în mod corespunzător. Minciuna sau omisiunea de informații pot fi indicate prin atingerea feței în timpul conversației. Deasemeni, și clipitul în exces este un indicator bine-cunoscut al mințirii. O expresie facială aspră sau inexpresivă indică adesea ostilitate. Interpretarea gesturilor și expresiilor faciale (sau lipsei acestora), în contextul limbajul corpului, poate duce la neînțelegeri și interpretări greșite (mai ales în cazul în care limbajul corpului este însoțit de limbajul vorbit). Deasemenea, oamenii din diferite culturi
Limbajul trupului () [Corola-website/Science/328880_a_330209]
-
este considerată de 4,3 ori mai des folosită decât sensul verbal al comunicării verbale care o însoțește, iar comunicarea verbală într-un ton neutru are de 4 ori mai multe șanse de a fi înțeleasă decât o expresie facială inexpresivă. Albert Mehrabian este de remarcat pentru că a găsit ”regula 7% -38% -55%” (adică, într-o conversație, ponderea importanței este 7% comunicare verbală, 38% tonul, 55% expresia feței), ceea ce denotă cât de mult se presupune comunicare a fost conferită prin cuvinte
Limbajul trupului () [Corola-website/Science/328880_a_330209]
-
dar nu devine mai mult de un film competent de acțiune și nici nu-l pot recomanda pentru asta”. Gene Siskel a dat filmului un deget în jos arătând că „John Woo este un regizor bun ... Van Damme este destul de inexpresiv... Observați stilul filmului, deoarece nu există multă substanță”. Janet Maslin de la "New York Times" a scris că „Van Damme încă nu a pierdut obiceiul de a avea o atitudine inexpresivă, deși dl. Woo îl filmează în cel mai măreț stil imaginabil
Vânătoare de oameni () [Corola-website/Science/325184_a_326513]
-
că „John Woo este un regizor bun ... Van Damme este destul de inexpresiv... Observați stilul filmului, deoarece nu există multă substanță”. Janet Maslin de la "New York Times" a scris că „Van Damme încă nu a pierdut obiceiul de a avea o atitudine inexpresivă, deși dl. Woo îl filmează în cel mai măreț stil imaginabil”. În "Variety", Emanuel Levy a scris că "Vânătoare de oameni" a fost un film de „acțiune viguroasă, ocazional strălucitoare cu Jean-Claude Van Damme. Cu toate acestea, împiedicat de un
Vânătoare de oameni () [Corola-website/Science/325184_a_326513]