576 matches
-
ticluit chiar el scrisoarea veninoasă prin care Eminescu era distrus. Ba chiar a pus-o în versuri și-a semnat-o: Macedonski , înainte de-a o împrăștia prin București. Foile volante, pe care, în cerneală verzuie, plutea marca otrăvitoare a infamiei, zburau de la Filaret la Cotroceni și din Podul Mogoșoaiei în Dealul Spirii. Oamenii vorbeau, puținii cu știință de carte le citeau celorlalți, mânia creștea la foc mic: încet, dar sigur. Un nume flutura pe buzele tuturor, și nu era al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Ptițân, de pildă, era amic cu Rogojin; Ferdâșcenko se simțea ca peștele în apă; iar Ganecika tot nu-și putea veni în fire, însă și el simțea, vag, dar impetuos, nevoia arzătoare de a rămâne până la capăt țintuit la stâlpul infamiei; bătrânul învățător, care înțelegea prea puțin despre ce-i vorba, mai că nu plângea și literalmente tremura de spaimă, remarcând o îngrijorare neobișnuită în jur și la însăși Nastasia Filippovna, pe care o diviniza ca pe propria lui nepoată; însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
datorie a ocroti pe cei slabi și a înfricoșa pe cei răi. {EminescuOpXII 224} Simeon Mihălescu, în pisma opiniunii care l-a acuzat cu atâta temei, a fost încărcat cu onoruri, mai cu seamă de când era să fie înecat în infamii. I s-a făcut un simulacru de instrucțiune fără a fi suspendat un moment din capul celui mai important directorat (sau mai bine zis minister, căci sub acest regim dânsul a fost adevăratul ministru de interne). Nenorociții tineri însărcinați cu
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
politiei morale din partea* sfintei noastre biserici. Viteaz în războaie, muncitor și cinstit în timp de pace, grăitor de adevăr, glumeț și senin, drept și bun la inimă ca un copil, poporul românesc nu e capabil nici de trădare, nici de infamie. (11 fevr. n-au fost români. Candiano grec, Pilat grec, Leca bulgar. ) {EminescuOpXII 460} ["CEEA CE-MI ROADE INIMA... "] 2276 Ceea ce-mi roade inima în privirea viitorului acestei țări nu sânt ideile subversive și de răsturnare cari profanează gurile
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
Încetul cu Încetul, dar cu perseverență, marginalizați, iar moderniștii În goana lor pentru o notorietate ieftină Îmbrățișează teorii neverificate și lipsite total de elementarul fundament biologic pe care, ori nu-l cunosc, ori Îl ignoră cu bună știință de dragul unor infamii și abominații comportamentale la modă astăzi. În tot cazul Încă nu se poate vorbi În țara noastră de o atitudine tranșantă a acestor categorii de specialiști. După o lungă perioadă de interdicție comunistă a sociologiei și psihologiei În peisajul cultural
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
discuția. „Cincizeci de mii”, a spus, „trebuie împușcați”. M-am înfuriat teribil. „Mai degrabă”, am zis, „mă las dus afară în grădină chiar acum și împușcat eu însumi decât să pângăresc onoarea mea și a țării mele cu o asemenea infamie”5. Protecția vieții umane pe timp de război Limitări morale similare sunt exercitate asupra politicilor internaționale pe timp de război. Ele privesc civilii și combatanții fără capacitatea sau fără dorința de a lupta. De la începutul istoriei până în cea mai mare
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
sau se Întreabă și azi „cum de-am rezistat”, cele vreo două decenii, după ce mi-am dat demisia În semn de protest și am fost scos din funcțiile literare sau politice, din casă etc., țintuit Într-un fel la stâlpul infamiei, fără un venit regulat, Într-o țară, Într-un sistem extrem, dur centralizat, unde ultimul cetățean depindea de bugetul statului - și al partidului! Am rezistat În primul rând pentru că... așa am voit-o eu! Deși extrem de sărac, locuind Într-o
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
face cruce nu cu trei, ci cu cinci degete, și nu în patru puncte ale trupului, ci în cinci, semnificația fiind la vedere steaua cu cinci colțuri. Aici el află ce-l așteaptă în viitor va fi pus la stâlpul infamiei, se va arunca în el cu pietre, va fi considerat nebun, se va îmbolnăvi grav și va pleca din Varvara... Și, într-adevăr, profețiile ce se refereau la viitorul său, prind a se înfăptui. După câteva încercări neizbutite de a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
copleșiți de avalanșa de păcate imaginare invocată împotriva lor, provoca schimbarea la față a majorității prezente în sala timorată de spectacolul de groază desfășurat în prezența lor. Și te întrebai când îți va veni rândul să fii ferecat la stâlpul infamiei... Niciodată nu am reușit să-mi explic faptul că eu, studentul izgonit din facultate la început de an cu ocazia transferului de la Cluj, am scăpat nevătămat de urgia excluderilor în masă care s-a abătut asupra noastră, un colectiv de
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
care le-a traversat cu dificultate, nu fără urmări și traume. Maican era descoperit la capitolul "limbaj", de multe ori frust și buruienos ceea ce, în lumea teatrului, unii mai practică și astăzi... Iar ancheta își urma cursul: Florica Damian devoalează infamia că "nu mi-a dat decât roluri ingrate" (conform unor recente mărturii provenite din familia artistei, Maican a scos-o dintr-o distribuție fiindcă totdeauna venea la repetiții... trăsnind a usturoi!!) Const. Sava: "Dacă îmi dădea un rol, trebuia să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
le aruncă în spatele celor neputincioși. Situație care îmi reamintesc niște versui scrise de Alexandu Vlahuță pe la 1881, intitulate: Cârmacii Vai, nenorocită țară, rele zile-ai mai ajuns! A lor ghiare-nfipte-n pieptu-ți fără milă l-au străpuns Și-n bucăți împart, infamii carnea ta, avutul tău! Tot ce s-a găsit pe lume mai stricat, mai crud, mai rău, Ăști nemernici fără suflet, fără nici un căpătâi, Țin a tale zile-n mână, ș-a ta cinste sub călcâi, Și călări pe tine
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
soțului, vrednică de el, întru nimic inferioară lui.” Mântuitorul a așezat pe fruntea femeii nimbul de glorie, prin nașterea Sa dintr-o femei și anume Preacurata Fecioară Maria. Prin acest act el a șters pentru totdeauna stigmatul disprețului și al infamiei cu care lumea veche înfierase femeia, și a ridicat-o la cea mai înaltă treaptă a demnității morale. Din faptul că Fiul lui Dumnezeu s-a făcut fiul femeii și din faptul că întruparea și jertfa lui Iisus s-a
Rolul familiei în asistenţa social - pastorală a copiilor abandonaţi by Adriana Nastasă () [Corola-publishinghouse/Science/91710_a_93179]
-
poliamoria. Doar uneori preferă situația clară a divorțului fie pentru a-și urmări interesul, fie pentru a-și urma glasul inimii, fie datorită amândurora, așa cum este Atenaisa Perjoiu din schița Telegrame. Abia În această situație femeia e pusă la zidul infamiei, este considerată imorală și e acuzată de nerușinare. Dar e o excepție: „Az pitrecut scenă nostimă piața noastră. Madam Atenaisa P. al cărui nume trecem sub tăcere, care părăsit soțul cetățean onorabil, pentru romanse cu individ infam localitate, Întâlnind nefericitul
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
Îngrozită de perspectiva unui scandal („Ce vuiet! ce scandal! ce cronică infernală!... Și eu, Fănică, În timpul ăsta, ce să fac? Să mor?”) și de iminența producerii lui prin publicarea scrisorii de amor; scandal Înseamnă compromitere definitivă, așezarea ei la zidul infamiei. De scandal se teme și Didina: „Ce scandal! O să mijlocească proces, poliție, procuror, și pe urmă la jurați... O să ne dea pân gazete!...”. Mița Baston, În schimb, află În scandal forma manifestării geloziei ei, a instinctului de posesiune. Nu
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
este de mai multe feluri. Într-un număr de cazuri, se știu ori se pot afla numele celor care au săvârșit crime, fie că au dat ordin sau au apăsat pur și simplu pe trăgaci. Acele nume rămân stigmatizate de infamie. Există și numele, desigur mai puține, ale celor care au salvat vieți omenești sau, față de ucigași, au avut un gest de Împotrivire. Lor li se cuvine nu numai recunoștința urmașilor victimelor, ci respectul nostru, al celorlalți, fiindcă au Încercat să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
2007 De-al nostru, mânca-ți-aș ! (II) Motto: „Dacă vor veni țiganii Inima ți-o vor preface-n Salbe și inele albe” (Frederico Garcia Lorca, Balada lunei) Încercarea de a-i pune pe țigani, cu orice preț, la stâlpul infamiei, nu poate da decât satisfacții de moment pentru intoleranți, când mult mai productiv ar fi, asumându-ne toate greșelile trecutului, să-i privim ca cetățeni ai acestei țări, despre care să spunem că sunt țigani, dar că sunt țiganii noștri
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
fă-ți toată școala. Cunoaște bine Legiunea. 5. Legea ajutorului reciproc: ajută-ți fratele căzut în nenorocire. Nu-l lăsa! 6. Legea onoarei: mergi numai pe căile indicate de onoare. Luptă și nu fi niciodată mișel. Lasă pentru alții căile infamiei. Decât să învingi printr-o infamie, mai bine să cazi luptând pe drumul onoarei. Corespondența ideatică, spirituală, dintre învățătura creștină prin disciplină și ascultare de Biserică, de ierarhia harică, și disciplina legionară, ascultarea de ierarhia organizată pe baza valorii morale-creștine
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Legiunea. 5. Legea ajutorului reciproc: ajută-ți fratele căzut în nenorocire. Nu-l lăsa! 6. Legea onoarei: mergi numai pe căile indicate de onoare. Luptă și nu fi niciodată mișel. Lasă pentru alții căile infamiei. Decât să învingi printr-o infamie, mai bine să cazi luptând pe drumul onoarei. Corespondența ideatică, spirituală, dintre învățătura creștină prin disciplină și ascultare de Biserică, de ierarhia harică, și disciplina legionară, ascultarea de ierarhia organizată pe baza valorii morale-creștine, mi-a dat de la început încrederea
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
și-ar întoarce capul cu oroare și ne-ar disprețui pentru totdeauna, ca pe un neam de nemernici. După o muncă a tineretului, cărând pietre și ciment în spate, de la kilometri, acest mausoleu este aproape gata. Acum s-a întâmplat infamia care ne sângerează inimile și ne umple ochii de lacrimi. Domnule General, dumneavoastră care ați comandat aceste oase, acum fără glas, veți lăsa onoarea lor fără satisfacție? Fi-vom noi, tineretul acestei țări, mișeii care vor lăsa nerăzbunate oasele eroilor
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
un blestem asupra casei și copiilor celor care, din diavolească orbire, au putut lua asemenea măsuri.” În aceeași zi (9 Septembrie 1936) Generalul Cantacuzino a adresat câte o scrisoare mai multor generali, înalți prelați, miniștri și ziariști, informându-i de infamia comisă la Susai, în care, între altele, spunea: „În fața acestui nemaipomenit sacrilegiu, nu pot decât să strig: Scoală-te, Ferdinand cel Loial, și vino să vezi cum ți se omoară mișelește pentru a doua oară, eroii tăi! Adresându-mă dumneavoastră
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
maghiară în articole apărute și sub formă de broșură cu titlul Hungarica. Iorga le reproșa ostilitatea ireconciliabilă față de administrația română, refuzul de a accepta autodeterminarea românilor și manevrele menite să ducă la revizuirea tratatelor de pace. A pus la stîlpul infamiei caracterul reacționar al instituțiilor maghiare medievale, a atacat "cultura subgermană" a ungurilor și le-a amintit de asuprirea din trecut a românilor, încheind: "vrînd să restabilească monstruoasele și imposibilele granițe medievale (ale Ungariei), oamenii aceștia (care doresc așa ceva) nu-și
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
mai josnic din viața zoologică a națiunii noastre. Așa este (văzută viața satului) după autor, observată în vreun colț blestemat al Transilvaniei, prezentată ca o mărturie imposibilă de inferioritate, în stilul rece al unui raport de poliție, care înregistrează diverse infamii la secție". "Unde este Transilvania nobilă a lui Slavici sau Agârbiceanu?", întreabă Iorga disperat. Ion al lui Rebreanu îi amintea de duhoarea care se înălța din Pămîntul lui Zola. Nici măcar lupta țărinimii române împotriva ungurilor nu-l salvează pe Rebreanu
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
10½ Brătianu, care a primit seara trecută o depeșă de la Havas, conform căreia unul dintre nepoții mei ar fi fost răpit de trei bărbați necunoscuți. În aceeași noapte, depeșa a fost dezmințită. Probabil e o speculație la bursă și o infamie. Brătianu a fost adânc impresionat, a vorbit despre un guvernor român. 11½-12½ Teriachiu la mine, e descurajat, Camera nu-l prea agrează. După-amiaza acasă. Ora 5 Câmpineanu la mine. Seara Stöhr. Elisabeta la concert. -1°R. Sâmbătă, 5 februarie/24
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
1½-4 audiențe. Orele 5-6 Carp. La Cameră, unde ieri Ionescu, Vernescu și Blaremberg au făcut mare scandal în dezbaterea adresei, în chestiunea Dunării și în privința publicării de către Callimaki-Catargi a documentelor relative la aceasta, pe care Ionescu vrea să le citească. Infamie a lui Callimaki-Catargi. Seara nunta fiicei lui Witzleben, eu îi dăruiesc o brățară. Cu Elisabeta. Luni, 7/19 decembrie -1°R. Soare. Ora 9 Brătianu îmi trimite o depeșă, în care Bălăceanu telegrafiază că, dacă noi ne-am exprima regretul
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
se petrece În același timp cu trecerea unui convoi funerar, ceva mai bogat, ducând sicriul cu corpul neînsuflețit al postelnicului Andronache Tuzluc, mort și el sărac, alienat mintal. Tot acum are loc și țintuirea lui Chir Costea Chirul la stâlpul infamiei, pentru că prin falimentul fraudulos sărăcise o mulțime de târgoveți. Ultimul capitol este un epilog („din opincar, mare spătar”) unde aflăm că fostul vătaf Gheorghe, cinsitutul funcționar al postelnicului, a ajuns din opincar „mare spătar”, că se căsătorește cu Maria, fiica
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]