620 matches
-
pe care l-a deținut toată viața ei. Mercedes și-a făcut prima apariție publică la curtea regală de mâna mamei ei, când regina Maria Christina a fost declarată regentă. Educația Prințesei de Asturia și a surorii sale mai mici, Infanta Maria Teresa, a fost limitată la Palatul Regal din Madrid, într-un mediu auster, condus de două văduve: mama lor și mătușa paternă Isabela (ea însăși fostă Prințesă de Asturia). Regina și-a crescut cei trei copii foarte strict. În ciuda
Mercedes, Prințesă de Asturia () [Corola-website/Science/321349_a_322678]
-
câțiva ani mai înainte pentru a urma o carieră militară în armata spaniolă. Asocierea dintre Prințesa Mercedes și Prințul Carlos nu a fost accidentală. El a fost ales ca un potențial soț atât de regina Maria Christina cât și de Infanta Isabella, care era și mătușa lui și a ei. S-a considerat extrem de important ca Mercedes să se căsătorească cu un membru al familiei Bourbon, în scopul de a evita o schimbare de dinastie în cazul în care ea și-
Mercedes, Prințesă de Asturia () [Corola-website/Science/321349_a_322678]
-
s-a dus la curtea Spaniei pentru a-și finaliza educația. Exista o înțelegere între cele două familii regale ca Louis să se căsătorească cu una dintre fiicele regelui Carol al IV-lea. Se anticipa că se va căsători cu infanta Maria Amalia, cea mai mare fiică nemăritată a lui Carol. Maria Amalia avea 15 ani, era timidă și melancolică. Louis, care era timid și rezervat, a preferat-o pe sora ei mai mică, Maria Louisa, care deși avea numai 13
Louis de Etruria () [Corola-website/Science/333324_a_334653]
-
Maria Luisa era isteață, vioaie și amuzantă. Ea avea părul negru ondulat, ochi căprui și un nas grecesc. Deși nu era frumoasă, fața ei era expresivă și era plină de viață. Era generoasă, mărinimoasă și evlavioasă. Louis a fost numit infante al Spaniei și s-a căsătorit cu Maria Luisa la 25 august 1795 în La Granja, San Ildefonso. În același timp a avut loc și căsătoria Mariei Amalia care s-a măritat cu unchiul ei mult mai în vârstă, infantele
Louis de Etruria () [Corola-website/Science/333324_a_334653]
-
infante al Spaniei și s-a căsătorit cu Maria Luisa la 25 august 1795 în La Granja, San Ildefonso. În același timp a avut loc și căsătoria Mariei Amalia care s-a măritat cu unchiul ei mult mai în vârstă, infantele Antonio Pascual. Căsătoria între două personalități diferite s-a dovedit a fi fericită, deși a fost umbrită de sănătatea precară a lui Louis. Louis era fragil, suferea de probleme de piept și în urma unui accident din copilărie când s-a
Louis de Etruria () [Corola-website/Science/333324_a_334653]
-
care îi amintește de dineul abatelui Cosson din Roșu și negru; o Iñes de Castro, sugestiv legată prin viață de personajul lui Camoes din Luciada, dar și de Henri de Montherlant, ca autor al unei piese de teatru, invocând personalitatea infantei ucise. Fina tehnică a relațiilor privește deopotrivă biografia operei și aceea a creatorului ei. Barbu Cioculescu știe că textele mateiene sunt complexe. Ceea ce îl îndreptățește să demonstreze prin întreaga sa politică editorială, că sunt necesari ani de studiu, de căutări
Ideea totalității by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15047_a_16372]
-
Mâine, Louis Auguste, Prinț de Dombes, insă amândouă și-au refuzat vărul. În 1721, aranjamentele maritale cu familia regală spaniolă au dus la căsătoria a două dintre fiicele sale, Louise Élisabeth și Philippine Élisabeth. Louise Élisabeth s-a căsătorit cu infantele Luis Felipe al Spaniei, moștenitor al tronului Spaniei iar Philippine Élisabeth cu fratele vitreg mai mic al lui Luis Felipe, infantele Carlos al Spaniei. După decesul soțului ei în decembrie 1723, Françoise Mărie s-a retras la Saint-Cloud. În 1724
Françoise-Marie de Bourbon () [Corola-website/Science/312846_a_314175]
-
dus la căsătoria a două dintre fiicele sale, Louise Élisabeth și Philippine Élisabeth. Louise Élisabeth s-a căsătorit cu infantele Luis Felipe al Spaniei, moștenitor al tronului Spaniei iar Philippine Élisabeth cu fratele vitreg mai mic al lui Luis Felipe, infantele Carlos al Spaniei. După decesul soțului ei în decembrie 1723, Françoise Mărie s-a retras la Saint-Cloud. În 1724, fiul ei, noul Duce de Orléans, s-a căsătorit cu Margravina Johanna de Baden-Baden, fiica unui fost inamic al tatălui său
Françoise-Marie de Bourbon () [Corola-website/Science/312846_a_314175]
-
fratelui său mai mare, Henric Frederick, Prinț de Wales, a devenit moștenitorul tronului Angliei, Irlandei și Scoției. A fost căsătorit cu Henrietta Maria a Franței din anul 1625, după o tentativă nereușită, din anul 1623, de a se căsători cu infanta Maria Anna a Spaniei. Negocierile pentru căsătoria cu infanta Spaniei au culminat cu o vizită de opt luni al curții engleze în Spania, dar tratativele au eșuat datorită opoziției papei Urban al VIII-lea și datorită refuzului lui Carol de
Carol I al Angliei () [Corola-website/Science/306452_a_307781]
-
a devenit moștenitorul tronului Angliei, Irlandei și Scoției. A fost căsătorit cu Henrietta Maria a Franței din anul 1625, după o tentativă nereușită, din anul 1623, de a se căsători cu infanta Maria Anna a Spaniei. Negocierile pentru căsătoria cu infanta Spaniei au culminat cu o vizită de opt luni al curții engleze în Spania, dar tratativele au eșuat datorită opoziției papei Urban al VIII-lea și datorită refuzului lui Carol de a se converti la catolicism. După încoronare Carol, care
Carol I al Angliei () [Corola-website/Science/306452_a_307781]
-
al cuplului regal rămas în Anglia. Noul prinț de Galles a fost foarte influențat de George Villiers, Duce de Buckingham, favoritul tatălui său. În 1623, Carol și ducele de Buckingam pleacă în Spania în vederea tratativelor pentru căsătoria lui Carol cu infanta Maria Anna, fiica lui Filip al III-lea, dar misiunea s-a încheiat cu un eșec, deoarece regele dorea convertirea lui Carol la religia romano-catolică. La întoarcerea în Anglia, cei doi îi propun lui Iacob I să pornească război împotriva
Carol I al Angliei () [Corola-website/Science/306452_a_307781]
-
refuzul său de a răspunde) și pentru apărarea puternică a adevăratei religii anglicane, pe toată durata domniei sale. În anii 20 Iacob I începuse tratativele cu Filip al III-lea al Spaniei pentru unirea copiilor lor Carol prinț de Galles și infanta Maria Ana. În 1623, pentru a completa acordul, l-a trimis pe Carol însoțit de Ducele de Buckingham la Madrid. Ajunsă la Madrid, delegația engleză a fost primită la curtea Spaniei cu toate onorurile, dar în scurt timp tratativele au
Carol I al Angliei () [Corola-website/Science/306452_a_307781]
-
chiar dacă nu-i iubea pe francezi, sărbătorea. Contemporanii o socoteau pe prințesă atrăgătoare. Iată ce spunea despre ea Van Dyck: "Avem acum o nouă, nobilă regină a Angliei, care cu adevărata ei frumusețe este cu mult superioară atât de curtate infante. Această fiică a Franței, cea mai tânără floare de Bourbon, are un aspect mai frumos și mai proaspăt, părul castaniu deschis, ochi care strălucesc ca stelele." Când s-a căsătorit cu Carol, Henrietta Maria era foarte tânără având cinsprezece ani
Carol I al Angliei () [Corola-website/Science/306452_a_307781]
-
fost soția regelui Carlos I al Portugaliei și era cunoscută de poporul ei sub numele de "Maria Amélia". Bunicii paterni au fost Prințul Ferdinand-Filip al Franței și Ducesa Helen de Mecklenburg-Schwerin. Bunicii materni au fost Antoine, Duce de Montpensier și Infanta Luisa Fernanda a Spaniei. Bunicul patern și cel matern au fost frați, ambii fii ai regelui Ludovic-Filip al Franței și ai reginei Maria Amalia a celor Două Sicilii. La 22 mai 1886, Amélie s-a căsătorit cu Carlos, Peinț Regal
Amélie de Orléans () [Corola-website/Science/320267_a_321596]
-
palat s-au creat atunci facțiuni. Ferdinand a aranjat și anulat apoi de mai multe ori căsătoria fiicei sale, înainte să îl aleagă pe cel sugerat inițial de soția sa, regele Ioan I al Castiliei. Ioan își pierduse soția, pe Infanta Leonora de Aragon, și a fost bucuros s-o accepte pe moștenitoarea portugheză. Nunta a avut loc pe 17 mai 1383, în orașul portughez Elvas. Beatrice avea pe atunci unsprezece ani. Regele Ferdinad a murit la scurt timp după, pe
Beatrice a Portugaliei () [Corola-website/Science/310253_a_311582]
-
el s-a străduit să lege cele două coroane și să se unească în "Reconquista". Ambii prodecesori ai lui James au încercat să facă același lucru. Domnia sa a stat sub semnul confruntării dintre regalitate și nobilimea condusă de unchiul regelui, Infantele Juan de Castilia de Tarifa și de Juan Núñez de Lara el Menor, sprijiniți uneori și de Don Juan Manuel, nepotul lui Ferdinand al III-lea. Ferdinand al IV-lea a urma calea predecesorilor săi în continuarea războiului Reconquistei și
Casa de Ivrea () [Corola-website/Science/331419_a_332748]
-
erau veri primari. Relația cu noul Duce de Saxa-Coburg și Gotha a fost inițial tensionată, însă s-a îmbunătățit după ce Charles Edward a susținut căsătoria sintre fiica cea mică a Mariei Alexandrovna, Prințesa Beatrice cu Alfonso de Orleans y Borbón, Infante al Spaniei la 15 iulie 1909. În anii următori, Marea Ducesă a continuat să facă călătorii dese în Rusia natală, pentru a sta cu fiica ei, Victoria Melita, Mare Ducesă a Rusiei. Ultima călătorie a avut loc în mai 1914
Maria Alexandrovna a Rusiei () [Corola-website/Science/315304_a_316633]
-
acestea, continuă să navigheze spre est. Asfel ajunge la vărsarea fluviului (Groot Vis) unde poate constata faptul că țărmul african are direcția nord, fiind sigur de descoperirea drumului căutat de 70 de ani. În cinstea secundului său botează fluviul "Rio Infante". Fiind echipajul lui chinuit de scorbut, membrii acestuia îl silesc să se întoarcă. Pe drumul de întoarcere, ocolește din nou "Capul Bunei Speranțe" denumit de el 'Cabo Tormentoso' Capul Furtunilor ajungând înapoi în Lisabona la sfârșitul lui decembrie 1488, după
Bartolomeu Diaz () [Corola-website/Science/303949_a_305278]
-
lui Ferdinand de a deveni tată și de a avea un moștenitor pentru coroana Spaniei l-a împins spre o nouă căsătorie după numai șapte luni. Noua regină, Maria Christina, a născut rapid două fiice, Isabella (viitoarea regină Isabella) și Infanta Doña María Luísa Fernanda (1832-1897). Când Ferdinand a murit la 29 septembrie 1833, Maria Christina a devenit regentă pentru fiica lor Isabella. Pretenția Isabellei la tron a fost contestată de unchiul ei, Infantele Don Carlos María Isidro Benito, Conte de
Maria Christina a celor Două Sicilii () [Corola-website/Science/317792_a_319121]
-
două fiice, Isabella (viitoarea regină Isabella) și Infanta Doña María Luísa Fernanda (1832-1897). Când Ferdinand a murit la 29 septembrie 1833, Maria Christina a devenit regentă pentru fiica lor Isabella. Pretenția Isabellei la tron a fost contestată de unchiul ei, Infantele Don Carlos María Isidro Benito, Conte de Molina, care a pretins că fratele lui Ferdinand a schimbat în mod ilegal legea succesiunii permițând și femeilor să moștenească tronul. Unii suporteri ai lui Don Carlos au mers atât de departe încât
Maria Christina a celor Două Sicilii () [Corola-website/Science/317792_a_319121]
-
a lui Attis sau a cine știe cui altul, fecioarele care luau parte la încleștările anuale fierbinți din grădini, cântărețe focoase, sirience, amorite, moabite și așa mai departe. Iar linia continuă cu acele femmes galantes, doamne ale amorului, ca Eleonora de Aquitania, infante, Caterine de Medici, curtezane, muieri sălbatice, ca cele din cluburile de noapte din zilele noastre sau din saloanele de la clasa întâi a vapoarelor de croazieră, acele pasagerele seducătoare pentru care bucătarul șef complotează să creeze cel mai reușit sufleu, pește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
de prost la ele, și niciodată între aceste două extreme. Acum vreo doi ani, sora mea Franny mi-a povestit că una dintre amintirile ei cele mai timpurii este aceea de a fi stat într-un leagăn împletit (ca o Infantă, presupun) și de a-l fi urmărit pe Seymour jucând ping-pong cu cineva în living-room. În realitate, cred că leagănul împletit care i-a rămas în minte era un pătuț pe rotile, vechi și jerpelit, în care sora ei Boo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Nu mi-a păsat niciodată. Urâțenia ei mă făcea s-o iubesc și mai mult. În primii ei doi ani de viață, abia mă lăsa inima s-o dau jos din brațe. O purtam peste tot, de parcă o purtam pe infanta Boudicca în lectica ei triumfală. A făcut o pauză. — Probabil e un lucru bun că copiii se transformă în adolescenți dificili, a zis ea. Sentimentele pe care le ai pentru ei când sunt mici ajung să fie mult prea intense
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
ziaristului. Și Roxane devine, fără ezitare, amanta ziaristului, fiind atât de vrăjită de el încât renunță la cai, la curse, și face pasiune pentru socialism. Intrată pe panta senzaționalului, acțiunea devine tot mai romanțioasă și neverosimilă. Rezervat la început față de „infanta burgheză”, militantul în slujba proletariatului e, acum, obsedat de ea și se duce să o caute în capitala Poloniei, unde fosta amazoană se afla pentru un timp. Față de partid își motivează plecarea prin aceea că, adept al Internaționalei a III
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290160_a_291489]
-
Chatterton eu cred că a fost nebun. (apud Dix 1837: 291) Totuși, un astfel de diagnostic din partea lui Byron nu are decît puțină credibilitate, de vreme ce el însuși a declarat la un moment dat că atunci cînd scria poemul Childe Harold / Infantele Harold "au fost multe zile în care și-ar fi zburat creierii, dacă nu exista reflecția că aceasta i-ar fi făcut mare plăcere soacrei lui" (apud Mathews 1891: 472). Prin urmare, Byron pesemne nu s-a sinucis în cele
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]