6,102 matches
-
său; ridică apoi capul, își drese glasul și, privind drept în fața sa, sugeră simplu: — Poate ar putea fi folosiți în sprijinul infanteriei. Sebastianus îi veni în ajutor. — Desigur. Ar putea să contribuie numeric. Sunt mai multe mii și, îngroșând rândurile infanteriei, ar putea constitui o forță decisivă de asalt, dacă soarta luptei rămâne indecisă. Observându-l gânditor, Etius încuviință: — Da. cred că așa o să-i folosesc. întorcându-se spre Metronius, adăugă: — O să primești ordine detaliate mâine dimineață. Apoi, aruncând din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Se pregătesc pentru un alt atac, Prefectule! Sebastianus aprobă, apoi îi spuse lui Vitalius: — Calmează-te și ascultă-mă: trebuie să alergi la magister. Spune-i că am luat colina, dar avem nevoie urgentă de întăriri, în special arcași și infanterie care să-i protejeze, fiindcă dușmanul pregătește un atac în forță. Du-te! Aleargă, băiete! în timp ce ordonanța sa se îndepărta în galop, Sebastianus aruncă o privire către aliniamentul romano-vizigot și constată că întreaga armată înainta încă foarte lent pe câmpie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
la victorie - o splendidă victorie. Dar avea oare să-și amintească de el și de mingan-ul său? 27 în picioare lângă calul său, cu mâinile la spate, Elvius Metronius parcurgea, pentru a nu știu câta oară, cu priviri nerăbdătoare, linia infanteriei galo-romane: circa cincisprezece mii de oameni dispuși în formație de luptă pe un front larg, la aproape două sute pași în fața bagauzilor săi. Unități limitanei și castrensis, dar și auxiliare, venite să se alăture armatei din diverse puncte cardinale, după eliberarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
firav al câtorva mii de heruli și sciri, astfel că „Legiunea Mâța Moartă“ pe care o conducea încă nu fusese angajată în luptă. Și poate că nu avea să fie niciodată angajată dacă lucrurile continuau în felul acesta. „în sprijinul infanteriei“. Așa spusese Sebastianus cu o seară înainte, dar, de fapt, după câte se părea, tăietorii săi de gâturi nu primiseră nici măcar acea misiune, dat fiind că Etius îi pusese să stea în ariergarda cea mai îndepărtată, pe un teren vălurit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
-i doteze pe toți cu sulițe lungi și robuste, ce nu erau în multe situații altceva decât prăjini ascuțite rudimentar, dar care se puteau dovedi foarte utile pentru a ține la distanță cavaleria, precum și pentru a frâna atacurile distrugătoare ale infanteriei barbare. Capacitatea de manevră a acelei trupe sumar înjghebate era aproape inexistentă, întrucât, în realitate, oamenii săi cunoșteau doar două modalități tactice: atacul în masă și fuga în dezordine. îi împărțise în șase cohorte, două dintre ele formate din armoricani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pas. Pe latura stângă, cele două popoare de goți erau angajate într-o uriașă luptă fratricidă, într-o continuă mișcare a frontului; despre ce se întâmpla pe latura din dreapta, în schimb, nu se știa, practic, nimic, însă era limpede că infanteria romană și francii, dezmințind previziunile optimiste ale lui Atila, rezistau în continuare. Balamber simțea că-și pierde mințile. Nu mai reușea să stea locului și arunca mereu câte o privire disperată către piscul pe care se găsea Atila, în speranța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
sfârșeau prin a se izbi unii de alții și a se împiedica unii pe alții într-un vălmășag confuz, în care, inevitabil, fiecare săgeată, fiecare javelină a dușmanului atingea o țintă. Atacul acela împotriva unei combinații perfecte de arcași și infanterie în armură nu se potrivea, desigur, cu tactica obișnuită pe care o adaptau războinicii hiung-nu, însă condițiile luptei - romanii, bine instalați pe înălțimile colinei și cele două armate gotice ce încă luptau cu furie pe latura din stânga - nu le dădeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
oricărui cetățean roman din Roma republicană. în mod concret, înseamnă ierarhia funcțiilor publice îmagistraturiă pe care le puteau deține cetățenii. Palatine îelita armatei pe câmpul de luptăă și comitatense îtrupele regulateă. în ierarhia trupelor, cavaleriile palatine și comitatense erau superioare infanteriilor respective în. trad.ă. Venationes — întreceri între animale sau între animale și oameni, ce aveau loc în amfiteatrele Romei antice, de obicei legate și de demonstrații ale gladiatorilor în. trad.ă. Rugieni și heruli — triburi germanice de origine incertă, posibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mă exprim extravagant, în toate colțurile Statelor Unite. Eu, de pildă, al doilea fiu la număr, eram internat la spitalul militar din Fort Benning, Georgia, fiind bolnav de pleurezie - un mic suvenir al celor treisprezece săptămâni de instrucție de bază la infanterie. Gemenii, Walt și Waker, fuseseră despărțiți cu un an înainte. Waker se afla într-un lagăr de oponenți ai războiului din motive de conștiință, situat în Maryland, iar Walt pe undeva în Pacific - ori în drum spre unitatea lui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Am luptat și eu, m-am bătut nebunește... În cele din urmă, am reușit să scap și am ajuns la generalul Spurinna, pe malul celălalt al fluviului. Însă o sută de soldați călare de-ai noștri și o mie din infanterie au trecut de partea dușmanului. — Lașii! izbucni Antonius. Cui a încredințat împăratul comanda armatei? Lui Spurinna... și mai cui? — Lui Suetonius Paulinus, lui Annius Gallus... — Îi cunosc - Antonius păru să se liniștească. Sunt generali cu experiență, toți sunt militari experți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
la Roma... Întotdeauna a fost generos și loial. Sunt oameni bine pregătiți, oameni curajoși. — Împăratul nostru i-a trimis înainte ca să ocupe malurile Padului cu o parte din armată. Otho venea în urma lor cu cohortele pretoriene și mulți soldați din infanteria marină, care erau gărzile lui de corp. L-am văzut: mergea pe jos, înaintea însemnelor, murdar de noroi, îmbrăcat ca un soldat de rând, cu ferrea... — Continuă, îl îndemnă Antonius. Povestește-mi cum a fost bătălia. Spune-mi că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
comanda lui trei legiuni, dar încă nu a reușit să cucerească Hierosolyma. Mucianus comandă patru legiuni în Syria, dar îi place luxul. Amândoi sunt nerăbdători să se întoarcă în Italia și pot conta pe ajutorul trupelor auxiliare de cavalerie și infanterie, al flotei din Pontus și al regilor cu care s-au aliat. Tu, din Pannonia, poți ridica împotriva lui Vitellius toată Illiria, cu acordul lui Vespasianus și sprijinul trupelor din Africa. Știi la fel de bine ca și mine că provinciile, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
aclamațiile mulțimii, în arenă intră cu pompa magna armata vitellienilor. Soldații erau îmbrăcați în culori vii, roșu-purpuriu și albastru; culori strălucitoare aveau și scuturile, tunicile și eșarfele, iar plăcuțele de bronz ale armurilor sclipeau în soare. Înarmați cu scuturi de infanterie, gladius, pumnal și pilum, vitellienii mărșăluiau în coloană. Valerius numără paisprezece rânduri de câte cinci oameni. Îi comanda Flamma, îmbrăcat ca un general, mândru, cu mâna în șold și chipul triumfător, cu părul blond ivindu-se de sub coif și fluturând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
magneziu sau bauxită, până și stoicii cei mai adevărați încep să trosnească și să fâsâie. Dușmanii trupului meu sunt o întreagă armată și mult mai răi decât păcatele mele. Sunt organizați. Finanțele sunt pe mâna lor (cine îi finanțează?). au infanterie, spioni și lunetiști, luptători de stradă, câmpuri minate, arme chimice, sisteme termonucleare. Și mau au încă și mai mult, pentru că de acum aparatura de control legată de trupul meu aflat la reanimare a început să se joace de-a invadatorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
spune cu satisfacție răutăcioasă: Ehehe! „Numai că problema era alta; În toată unitatea noastră nu aveam decât două pavilioane. În unul se aflau, pentru o noapte, foștii prizonieri ruși eliberați de noi de la nemți, și În altul stăteam noi, 95 Infanterie. N-aveam loc să-i punem separat pe nemți și i-am pus Împreună cu rușii, erau toți dezarmați, nu exista nici un pericol, doar că stăteau cam Înghesuiți. Ei, și nu zici că peste noapte s-au luat la bătaie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
sunt du p’aici, unde m-am născut io e sat cu baltă și cu pește, cu țânțari doi la chil și cu jumătate de viață trăită În barcă. D’aia m-a și luat pe mine În armată la Infanteria Marină sau Marina Călăreață, cum Îi ziceam. Da’ și până să mă ia În armată am umblat mai mult dăcât trebuia, că mă săturasem de pește, de stuf și de apa aia care-ți Îngheață sângele-n vine. Mergeam câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
surprinde din nou: „N-am apucat să ajung prea departe că m-a dat În urmărire prin toate posturile de jandarmi și În noiembrie ’39 m-au Încălțat În gară la Ploiești și m-au și trimis la Sulina la Infanterie Marină. Am stat aproape doi ani la Sulina și eram singurul care nu ceream nici Învoiri și nici concedii. N-aveam chef să mă duc nicăieri În lume și cu atât mai puțin la mine În sat unde nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
din 5 aprilie 1942 și satul Zelioni și viscolul care apoi s-a transformat În furtună și a apărut și soarele. Înălțarea, sărbătoare ortodoxă care În 1942 a căzut chiar În ziua de 14 mai când o Întreagă companie de infanterie marină se cantona În orașul Dniepropetrovsk. Sfântul Ilie, oh, ce de mai sfinți militari au acceptat patriarhii din Constantinopol și cum i-au răspândit ei de-a lungul calendarului, Sfântul Ilie, deci, cel care În fiecare an Își sărbătorește ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
circa 300.000 de oameni Începuse atacul disperat al Stalingradului. Voi Încă vă mai scăldați În apele Donețului și credeați că sfântul Ilie face să bubuie cerul. Sau preferați să credeți asta decât să vedeți și să auziți adevărul. Adevărul infanteriei marine deja nu mai exista. Pentru obuzul care vă putea transforma la orice oră În terci n-avea nici o importanță dacă erați Îmbrăcați În kaki sau În bleumarin, dacă purtați bonetă sau beretă, dacă erați sub comanda unor căpitani de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
și l-a dus cu trenul la Casa de copii din Sinaia. Unele detalii din acea clădire i s-au părut, În mod ciudat, cunoscute. Ce fel de coincidență trebuie considerată aceasta? Poate Începe astfel un scenariu de Bildungsfilm? K. Infanteria Marină și forța ei perlocuționară Momentul În care adevărul Infanteriei Marine ar fi putut să vi se dezvăluie și vouă, În sfârșit, a fost ziua În care un copil cu ochii spălăciți și cu părul blond-cânepiu s-a apropiat, sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
din Sinaia. Unele detalii din acea clădire i s-au părut, În mod ciudat, cunoscute. Ce fel de coincidență trebuie considerată aceasta? Poate Începe astfel un scenariu de Bildungsfilm? K. Infanteria Marină și forța ei perlocuționară Momentul În care adevărul Infanteriei Marine ar fi putut să vi se dezvăluie și vouă, În sfârșit, a fost ziua În care un copil cu ochii spălăciți și cu părul blond-cânepiu s-a apropiat, sub ochii voștri, de mutra Încordată a infanteristului Anton Grințu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
fi zis chiar el, hai d’aci că poate-i vine frunuia prin minte să te Împuște.“ L-a luat și l-a dus În tabăra vânătorilor de munte. Și ei se aflau acolo la fel de inutil și absurd ca și Infanteria Marină, ca și Dorobanții și Pionierii și alții, atâția. Acel moment al adevărului a trecut repede pe lângă voi. Șoferul de ambulanță, dacă ar fi fost treaz, și-ar fi dat seama imediat cu ce fel de sindrom are de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
să se schimbe. Plăcerea teribilă pe care moș Anton o trăise aproape trei ani, mersul călare peste mameloanele dulci ale peisajului bucovinean, cositul și Întorsul fânului, apa rece a izvorului (probabil unul dintre puținele vise Împlinite ale unuia din soldații Infanteriei Marine izolate două săptămâni fără apă pe insula Șerpilor), gustul afinelor, ale merelor dulci și al perelor zemoase, somnul și dragostea În fân cu o munteancă drăgăstoasă și blândă, toate acestea nu mai puteau fi Împărtășite nimănui. Poate de aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
În spatele lor, stă o călugăriță cu bonetă albă și purtând un fel de șorț de pieptul căruia atârnă un ceas. Pe bonetă este desenată sau brodată o cruce (probabil roșie - poza e În alb-negru). Grințu-caiet. Împreună cu numitul Grințu Anton din Infanteria Marină, simplu soldat ca grad, ne-am ascuns Într-o șură de oameni gospodari și ne-am lungit oasele pe fânul care mirosea Îmbătător. Mărturisesc că În acele clipe grozave, deși era foarte posibil ca moartea să ne găsească la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
mult gândul că, poate, trapezele delimitate erau cultivate altfel atunci. Ceața care se mișcă alene pe suprafața dealului Îl ajută să-și imagineze: După câteva ore eram din nou atacați de 11 tancuri inamice, din porumbiștea din față, Însoțite de infanterie. Artileria și aviația germano-horthystă ne bombardau continuu. În acele momente grele pentru noi am primit ordin să ne retragem prin focul inamic, fiecare pe cont propriu, În pădurea din partea de sud a comunei. Treceam prin curțile oamenilor, ne mai ascundeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]