684 matches
-
ipoteză, care însă este respinsă de cercetătorii polonezi. În octombrie 1644,aproximativ 2.000 de infanteriști originari din Uniunea polono-lituaniană au plecat pe mare de la Gdańsk spre Calais. Deși există documente franceze sau din altă sursă, unii istorici consideră că infanteriștii erau cazaci. Cei două mii de luptători au participat la asediul și cucerirea orașului Dunkerque. Bogdan Hmelnițki a început să aibă probleme la el acasă. După moartea magnatului Stanisław Koniecpolski, un partizan al tratamentului corect al cazacilor, succesorul acestuia, Aleksander a
Bogdan Hmelnițki () [Corola-website/Science/310077_a_311406]
-
istorice, printre care Franz Schubert, Arthur Schopenhauer, Édouard Manet și Adolf Hitler, sufereau de această boală. Prima lucrare de artă europeană care înfățișează sifilisul este „Bărbat cu sifilis” de Albrecht Dürer, o gravură în lemn care pare să reprezinte un infanterist mercenar nord-european (Landsknecht). Se consideră că mitul „femeii fatale” ("femme fatale") sau al „femeilor-otravă” din secolul al XIX-lea este parțial derivat din efectul devastator al sifilisului, un exemplu clasic din literatură fiind "La Belle Dame sans Merci" a lui
Sifilis () [Corola-website/Science/310130_a_311459]
-
țară independentă, urmașii săi căsătorindu-se cu prinți armeni si sirieni și mai târziu cu prinți parfieni... aceasta este o țară destul de însemnată în ceea ce privește puterea militară, deoarece aceasta poate pune la dispoziție 10 000 de călăreți si 40 000 de infanteriști.."” Astfel, după trei secole de la căderea statului Manna, în Azerbaidjan a apărut din nou statul independent care cuprindea aproape tot teritoriul Azerbaidjanului de Sud. Întemeietorul acestuia, Atropat, a fost un mare om de stat care a reușit sa-și consolideze
Atropatena () [Corola-website/Science/309140_a_310469]
-
țară independentă, urmașii săi căsătorindu-se cu prinți armeni si sirieni și mai târziu cu prinți parțieni... aceasta este o țară destul de însemnată în ceea ce privește puterea militară, deoarece aceasta poate pune la dispoziție 10 000 de călăreți si 40 000 de infanteriști.."” Atropat și succesorii apropiați ai acestuia a trebuit să ducă o luptă îndârjită cu „"centralismul"” unuia dintre cei mai capabili comandanți de oști ai lui Alexandru Macedon, Seleucos, care a cucerit în ultimul deceniu al sec IV î.e.n. pe foștii
Istoria Azerbaidjanului () [Corola-website/Science/309141_a_310470]
-
Alazan, în anul 65 î.e.n. Detașamentele de avangardă erau comandate de Kosis, fratele regelui, care a murit în timpul bătăliei. Celelalte forțe erau conduse de însuși regele Albaniei. Conform datelor autorilor din antichitate, albanii aveau o armată destul de mare - 60 000 infanteriști și 22 000 călăreți. În luptele cu romanii au luat parte și femeile albane, dând naștere, după câte se pare, legendei conform căreia albanii ar fi apelat la ajutorul amazoanelor. De data aceasta Orois a cerut pacea, trimițându-i lui
Istoria Azerbaidjanului () [Corola-website/Science/309141_a_310470]
-
împotriva noului tanc sovietic erau tunul antiaerian de calibrul 88 mm, aviația și folosirea obuzierelor de la distanță mică. Infanteria germană era dotată cu tunul anticar PaK de calibrul 3,7 cm. Acesta a fost denumit ulterior „ciocănitorul de uși” de către infanteriștii germani fiindcă era complet ineficient împotriva tancului T-34. Până la apariția în număr mare a tunurilor anticar de 5 cm PaK 38 și celui de 7,5 cm PaK 40, infanteria germană nu a avut mijloacele de a răspunde unui
T-34 () [Corola-website/Science/310804_a_312133]
-
năpustindu-se pe pantele stâncoase spre locul în care credeau că vor găsi apă. Confruntat cu dispersarea întregii coloane, Guy nu are de ales și își ridică cortul. În jurul lui s-au strâns majoritatea cavalerilor din coloana centrală, dar puțini infanteriști s-au supus chemărilor sale imperative de a se reîntoarce la datorie. Chiar și atunci când episcopii i-au chemat să apere Adevărata Cruce, puțini dintre ei au răspuns. Pentru a-i chinui și mai mult, musulmanii aprinseseră focuri în tufișuri
Bătălia de la Hattin () [Corola-website/Science/310791_a_312120]
-
27 aprilie 2000 parcul a fost înfrumusețat cu un nou monument, "Monumentul Infanteriei române". Monumentul construit în bronz, în turnătoria proprie, de sculptorul Ioan Bolborea se află amplasat pe locul în care în perioada interbelică a existat un monument al infanteristului, dărâmat de Antonescu la presiunile lui Hitler. Parcul este înscris în Lista monumentelor istorice din București, sector 1 cu .
Parcul Kiseleff () [Corola-website/Science/308896_a_310225]
-
Varșovia a fost bombardată sălbatic pe 27 septembrie, unele unități militare continuând lupta până în octombrie. În cele mai multe zone muntoase ale țării, subunități ale armatei au început lupta clandestină de rezistență aproape imediat. Armata polonez a pierdut cam 65.000 de infanteriști, 400 aviatori și 110 marinari. Pierderile germanilor au fost de aproximativ 16.000 de soldați, 365 aviatori și 126 marinari. Luftwaffe a fost dezorganizată. Piloții de vânătoare polonezi au pretins că au doborât 126 de avioane germane. 90 de avioane
Istoria Poloniei (1939-1945) () [Corola-website/Science/304932_a_306261]
-
Apostol (locțiitor al șefului Statului Major al Forțelor Terestre). "„Așa am vrut eu. L-am pus și pe fiul meu acolo... În loc să folosesc chipuri anonime, am ales portrete. Este creația artistului. Nu acest aspect are relevanță. De unde să cunosc eu infanteriști care au murit luptând pentru țară?“" Pe 29 iunie 2012, Mihail Popescu a fost condamnat definitiv la patru ani de închisoare cu suspendare. Imediat după trecerea sa în rezervă, generalul Popescu a devenit membru al Partidului Social Democrat în octombrie
Mihail Popescu () [Corola-website/Science/304996_a_306325]
-
foarte mult pe cavaleria grea Română și cavaleria ușoară Numidiana. Hannibal și-a trimis trupele sale să se confruntă la nord-vest, în timp ce Scipio disloca trupele sale în fața armatei cartagineze spre sud-est. Armata lui Hannibal a constat în 45.000 de infanteriști, 4.000 de călăreți și 80 de elefanți de război, în timp ce Scipio a avut în total 34.000 de infanteriști și 6.000 de călăreți. Cavaleria să, fiind dispusă pe flancuri, Hannibal a aliniat restul trupelor sale din cele trei
Bătălia de la Zama () [Corola-website/Science/305114_a_306443]
-
nord-vest, în timp ce Scipio disloca trupele sale în fața armatei cartagineze spre sud-est. Armata lui Hannibal a constat în 45.000 de infanteriști, 4.000 de călăreți și 80 de elefanți de război, în timp ce Scipio a avut în total 34.000 de infanteriști și 6.000 de călăreți. Cavaleria să, fiind dispusă pe flancuri, Hannibal a aliniat restul trupelor sale din cele trei linii drepte în spatele elefanțiilor . Prima linie a constat în infanteria mixtă de mercenari din Galia, Liguria, și Insulele Baleare. În
Bătălia de la Zama () [Corola-website/Science/305114_a_306443]
-
stejari au fost plantați, prin efortul autorităților locale, parohiei , satenilor si militarilor din Batalionul 1 Caracal (care continuă fără întrerupere tradiția Regimentului 2 Roșiori) în jurul cimitirului de onoare. Nu numai roșiorii Regimentului 2 au căzut în bătălia respectivă, ci și infanteriști din batalionul comandat de maiorul Stoicescu Dumitru (căzut și el...), incleștarea, chiar de scurtă durată, a fost de mare angajament. Pe 29 mai 1927 la Iași, în prezența familiei regale, a fost dezvelit „Monumentul Eroilor Diviziei 2-a Cavalerie” sau
Șarja de la Prunaru () [Corola-website/Science/306046_a_307375]
-
septembrie - 27 octombrie 1939 și 9 septembrie 1940 - 8 noiembrie 1941, a fost comandant al Armatei a IV-a. Este autorul lucrărilor: "Apărarea contra carelor de luptă și autoblindatelor", "Conducerea tactică a artileriei în războiul de mișcare românesc. Notițele unui infanterist". La patru zile după rebeliunea legionară, la 27 ianuarie 1941, generalul de corp de armată adjutant Iosif Iacobici (cu orientare politică progermană) a fost numit ministru de război. A deținut această funcție până la 22 septembrie 1941, când i-a succedat
Iosif Iacobici () [Corola-website/Science/304870_a_306199]
-
din termenul italian "cavalleria". Aceasta este o derivație din cuvântul "cavaliere" (călăreț). De obicei termenul se referă doar la trupe care folosesc cai sau cămile drept mijloace de transport, nu însă și alte animale (de ex. elefanți de război). Un infanterist călare sau un ofițer de artilerie nu face parte din cavalerie, la fel precum nici vânătorul de munte, care călărește animalul de povară. Nici artileria călare nu face parte din cavalerie. Din timpurile cele mai vechi, cavaleria a avut avantajul
Cavalerie () [Corola-website/Science/305867_a_307196]
-
mai frumoase parcuri din capitală. În parc există un monument creat recent, în anul 2000, "Monumentul Infanteriei Romane", cu ocazia împlinirii a 170 de la de la înființarea primelor unități de infanterie și a sărbătoririi forțelor terestre. Monumentul subliniază jertfa generațiilor de infanteriști care au servit tara sub drapel. Monumentul Infanteriei Romane a fost realizat de sculptorul Ioan Bolborea, este făcut din bronz, are o înălțime de 10,5 m, un diametru de 3 m și o greutate de 50 tone. În interiorul parcului
Aviatorilor () [Corola-website/Science/303441_a_304770]
-
mai bine organizate unități au fost Divizia a 2-a neozeelandeză (cărei îi lipseau o brigadă și Statul Major), Divizia a 6-a australiană și Brigada a 14-a de infanterie britanică. În total era vorba de 15.000 de infanteriști gata de luptă, la care se adăugau cam 5.000 de alți soldați echipați și trecuți în rândurile infanteriei și o baterie compozită de artilerie australiană. Pe 4 mai, Freyberg a trimis un mesaj comandantului britanic din Orientul Mijlociu, generalul Archibald
Bătălia din Creta () [Corola-website/Science/313089_a_314418]
-
o privește. Armata e dispusă de-a lungul a 11 culoare de 200 de metri lungime și cam trei metri lățime, respectând gradele militare. A doua fosă cuprinde cai în mărime naturală, înhămați câte patru la care de luptă, iar infanteriștii, ofițerii de cavalerie și arcașii sunt dispuși ca un corp de armată din ziua de azi. De asemenea, apar primele obiecte de bronz. A treia fosă e ceva mai mică și reflectă conceptul strategiei de luptă din timpul dinastiei Qin
Dinastia Qin () [Corola-website/Science/313181_a_314510]
-
ale Trupelor Coloniale” ("Regio Corpo Truppe Coloniali") se numărau printre cei mai buni soldați din regiune, majoritatea trupelor coloniale erau recrutați, antrenați și echipați doar pentru asigurarea ordinii din colonii. Localnicii somalezi recrutați din triburile de frontieră s-au dovedit infanteriști buni pentru luptele ușoare și pentru hărțuieli, dar trupele neregulate somaleze au fost mult mai puțin eficiente. Ascarii etipoieni recrutați de ocupanții italieni au dezertat în număr mare după izbucnirea luptelor. Echipamentul trupelor terestre italiene din Africa Răsăriteană era de
Campania din Africa de Est (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/313562_a_314891]
-
aterizeze în siguranță. Deși o mașină blindată a fost grav avariată de o bombă, restul de cinci Landsverks, sprijinite de mitralierele din adăposturile întărite, au distrus 18 Junkers ale primelor două valuri de desantare și au ucis pe numeroși dintre infanteriști. După ce pista a fost blocată de resturile avioanelor distruse, piloții aparatelor funcționale au căutat locuri alternative de aterizare. Unele dintre acestea au fost câmpii sau plaje aflate la distanță mare de obiectivele inițiale. Micul aeroport auxiliar de la Ockenburg a fost
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
bordul unor bărci a avut ca rezultat doar cucerirea unor capete de pod izolate. La 10:15, divizia de infanterie ușoară a primit ordinul să renunțe la forțarea cursului râului și să se deplaseze la Dordrecht, în sprijinul garnizoanei locale. Infanteriștii au ajuns aici în aceeași noapte. După ce au curățat Dordrecht de trupele inamice, divizia de infanterie ușoară a primit ordinul să traverseze podul care lega orașul de IJsselmonde și să se deplaseze spre Rotterdam. Dimineața devreme, batalioanele olandeze au încercat
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
au eșuat în încercarea de distrugere a podului "Willemsbrug". Și germanii care debarcaseră la Haga cu o zi mai înainte au reușit să își mențină pozițiile. Niciuna dintre atacurile olandezilor, care au încercat să elimine grupurile izolate ale parașutiștilor și infanteriștilor germani (în total aproximativ 1.600 de oameni), nu au fost încununate de succes. În Brabantul de Nord, situația s-a deteriorat rapid. Comandantul Armatei a 7-a franceze considerase că rezistența forțele olandeze care apăra frontul de pe linia Meuse
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
batalionului al 2-lea al gărzilor irlandeze din Hoek van Holland aflat la 32 km vest a refuzat să participe la aceasta tentativă, afirmând că nu are ordine în această privință. Două companii olandeze, în rândul cărora luptau în principal infanteriști marini, au luat cu asalt podul. Olandezii au reușit să ajungă pe pod, iar ultimii 50 de germani din clădirea din fața sa au fost pe punctul să se predea, când atacul a fost abandonat datorită focului puternic al germanilor de pe
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
piese de artilerie fusese blocat pe calea ferată pe 10 mai după aruncarea în aer a podului feroviar de la Winschoten. Atacuril aeriene de pe 13 mai nu au reușit să distrugă puternica poziție defensivă olandeză. În după-amiaza zilei, cinci grupuri de infanteriști pe biciclete au încercat să se apropie de pozițiile olandezilor sub acoperirea bombardamentelor de artilerie, dar au fost respinse și nevoite să se retragă. Primul dintre aceste grupuri nu a reușit să se retragă decât la adopostul întunericului, lăsând în
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
au reîntors în Italia. Soldații britanici din Africa de Est erau puțin numeroși, în rândurile trupelor aliate cea mai importantă contribuție aducând-o Africa de Sud și India Britanică. Sud-africanii asigurau forța aeriană atât de necesară aliaților și un important contingent de infanteriști. Armata indiană asigura cea mai mare parte a efectivelor terestre aliate din regiune. Astfel, în Etiopia au luptat două divizii indiene. Milițiile etiopiene și-au adus la rândul lor o contribuție de primă importanță la campania pentru eliberarea Etiopiei. Maiorul
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]