6,831 matches
-
1984). Într-un remake american după un succes european a devenit fals spion - Omul cu un pantof roșu (1985). Însă primul tur de forță a fost Vreau să fiu mare (1988) care i-a adus prima nominalizare la Oscar pentru infinita candoare conferită copilului devenit brusc adult, doar... fizic! Idila imposibilă din această nemaipomenită aventură poate fi considerată uvertura la alte romantice comedii în suită. Doi luptători, două roluri de compoziție - homosexualul din Philadelphia (1992) și handicapatul din Forrest Gump (1994
"Contaminări" transoceanice by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16104_a_17429]
-
rămas inutil din pricina puritanismului meu înnăscut. În fine, îi mulțumesc adoratei mele soții Betty Southampton, căci fără iubitoarea ei răbdare și fără îmbărbătarea ei continuă n-aș fi ajuns niciodată la capătul acestei opere. Nu voi uita vreodată de cîte (infinite) ori și-a murdărit mîinilei albe ca să schimbe banda mașinii mele de scris portabile Remington. Salvador Elizondo (1932-2006) Colofon Moartea este acea operațiune a spiritului prin care tu, cititor, și eu, autorul acestei scrieri, ne pierdem importanța; chiar dacă relația noastră
Cîntecul (mexican) al salamandrei () [Corola-journal/Journalistic/2807_a_4132]
-
publicat nici o carte de ani buni. Nu s-a mai arătat în lume, n-a acordat interviuri, nu răspunde la telefon și nu are adresă de mail. Cartea recentă pleacă de la o afirmație a lui Hegel: „Numai de la înălțimea unei infinite bune dispoziții poți observa, la picioarele tale, eterna prostie omenească și poți râde de ea”. Cartea aparține unei specii numite sotie (la origine o piesă de teatru jucată de proști), cultivate ulterior de prozatori ca Gide și alții, cu subiecte
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2662_a_3987]
-
acest volum viu, polemic în intenție - cum bănuiesc că a fost gândit, lumea, deci, a scriitoarei, are ceva carbonic, de răceală resemnată. Nici măcar rememorările pozitive nu vindecă hotărât starea de inconsistență afectivă. Există incandescență în portretistica Martei Petreu, dar și infinită melancolie. Firește că cititorii fideli ai Martei Petreu știu că nu e nimic nelalocul lui, căci poezia ei, la fel excelentul roman, stau sub semnul unei sofisticate poetici a morbideții. Biblioteci în aer liber subliniază, dincolo de toate, destinul unei scriitoare
Insecurități lăuntrice by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2673_a_3998]
-
exotism”, o ieșire târzie de sub stăpâniri străine. De aici încolo, însă, fireștile diferențe. Dacă eu, cititorul român, mă situam confortabil în scrisul unor Hamsun, Ibsen, Sigrid Undset, cu o lectură oarecum atemporală și căutând mesaje nu doar inedite, ci și infinite dincolo de forma impecabilă, aflam acum că literatura norvegiană a ultimelor decenii traversa o oarecare tensiune, că încerca ieșirea din complexul acestei „triade copleșitoare”, că părăsea și faza dogmatică, politică, radicală a anilor 70 și se căuta insistent și declarat pe
Privirea scandinavă sau despre subtext by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/2677_a_4002]
-
în timp, și alte detalii acestor constatări. De pildă, Per Petterson, cu La furat de cai. O carte despre liniște, singurătate, despre măruntele fleacuri ale zilei care alcătuiesc o viață de om. Nu e o proză minimalistă, ci una de infinită scrutare a detaliilor din credința că ele ascund și tot ele pot revela un sens. Apare și războiul, da. Era acolo, nu putea fi ocolit. Dar el este un condiment cumva facultativ și marginal. Are rolul stării de criză potențatoare
Privirea scandinavă sau despre subtext by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/2677_a_4002]
-
Pessoa. Iar această carte care este o „carte a cărților”, sau un teatru de „figuri”, un teatru al tuturor înstrăinărilor, scoate și mai bine în relief obsesia principală a poetului: aceea de a copia pluralitatea Universului, devenind el însuși ființă infinită. Universul lui Pessoa e un joc abisal de oglinzi alcătuit „din tot atâtea reflectări false concentrate într-o unică realitate ce nu aparține niciuneia dintre ele deși le aparține tuturor” - dacă e să ne referim la un esențial text din
Noi explorări pe continentul Pessoa by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/2702_a_4027]
-
cea intitulată Doi băieți buni. Și aici, tot ceremonialul face legea. Începutul e atât de tandruocolitor încât aproape că nu mai are importanță cum va continua totul: „Nu se pot spune foarte multe lucruri despre familii - sunt așa cum sunt („the infinite separate houses, how they all went on, each with its meals and minutia of daily usages”, vorba poetului) și puțini, poate doar cei bolnavi într-un anume sens, sunt cei care pot pretinde că sau scuturat de praf și au
Nord și Sud by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2711_a_4036]
-
se deosebește întru nimic de viața animalelor”, boala și mizeria sunt învinse pentru moment de o vitalitate neașteptată, cuceritoare: „În ciuda vântului pustiitor însă, în ciuda morții premature ce parcă înadins s-a cuibărit în înfiriparea asta umilă de existență umană, viața... infinita viață continuă să se manifeste, semeață și abundentă”. Cronologic, primul trubadur al noului spațiu este Felix Aderca, în Domnișoara din str.Neptun, 1921, unde mahalaua apare în aceeași înfățișare de lume în tranziție, o lume a celor din marginea societății
Mahala și periferie by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2714_a_4039]
-
prozac/ privesc de-o eră sprijinit în coate/ busola care face roate-roate”9 Chiar atitudinea eului poetic din finalul acestui poem este una dimoviană: vorba rostită, dar pe care cititorul nu o află, aduce o damnare perpetuă, concretizată într-o infinită învârtire în cerc („privesc de-o eră sprijinit în coate/ busola care face roate-roate”). Un alt poet de filiație dimoviană, și încă una recunoscută public, este Florin Dumitrescu. El scrie, de pildă, într-un poem numit Când profa spune sex
Posteritatea lui Leonid Dimov by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2603_a_3928]
-
ne asigure că autorul „realizează un sistem critic deschis, incitator la noi puncte de vedere”, căutând permanent să focalizeze atenția asupra originalității și pionieratului barthes-ian, dacă Nicolae Manolescu urma îndeaproape dezideratul actului critic ca demers creator, precum și viziunea despre numărul infinit de interpretări, de cealaltă parte, Matei Călinescu, la fel ca majoritatea criticilor șaizeciști de la noi, condamna deschis relativismul axiologic barthes-ian. Renunțarea la judecata de valoare era nu doar o nucă prea „tare” pentru establishment-ul critic românesc de atunci, dar
„Ultimul“ Barthes și mistica intermitenței by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/2565_a_3890]
-
dintre datoriile mele față de Partidul care îmi hăituise bună parte din viața de până atunci (și cine putea ști câtă din acel moment înainte), că mi-a venit acum mie rândul să «i-o trag» mă umplea de un zel infinit“. Când nu e „răzbunare“ iluzorie, experiența sexuală reprezintă fie un tip de protest infantil împotriva convențiilor societății (senzațiile tari trăite în săli de curs și laboratoare cu Gheorghina, o colegă căsătorită, care va muri în urma unui avort provocat), fie căutarea
Romanul unui Don Juan ratat by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2577_a_3902]
-
de televiziune american care a "servit" lumii terestre cele mai cinice minciuni, tip "atacurile teroriste din 11 septembrie 2001", "arme biologice irakiano-saddamiste", "odiosul criminal Gaddafi" etc. etc. ...Doar câteva "monstre" de așa-zis "profesionalism" jurnalistic audio-vizual (audiovizualul, prin capacitatea sa infinită de manipulare, "bate" chiar Internetul!): 1. între orele 15 și 15,30, pe 20 octombrie 2011, o prezentatoare "pantalonardă" de la Antena 3 s-a străduit, din răsputeri, să-și convingă publicul telespectator, precum că, la Grupul Industrial din Teleajen, ar
PRESA LUI... PANTALONE. In: Editura Destine Literare by Adrian Botez () [Corola-journal/Journalistic/90_a_405]
-
ai merge tot ai avea de venit înapoi în afară de moarte. 512. De ce sunt cataclisme? Fiindcă se cutremură până și cuvintele Lui Dumnezeu de această lume. 513. Am să mă așez în brațele luminii ochilor tăi pentru ați putea contempla aștrii infiniți din tine. 514. Nu atinge niciodată moartea dacă vrei să trăiești. 515. Ți-aș dărui un buchet de iubire din florile inimii mele ce nu se vor ofili niciodată. 516. Vrei să afli adevăratul înțeles al menirii noastre din această
Editura Destine Literare by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/85_a_451]
-
C.V. Gheorghiu ș.a. - în volume ulterioare, redactate fie de Cornel Ungureanu, fie de altcineva interesat „de problemă”. Convingerea timișoreanului este că volumul actual poate fi evaluat și separat, dar și continuat de... alții. De ce? Fiindcă „Internet-ul, cu fișierile lui infinite, LiteraturNet-ul în expansiune nu aparțin „istoriei secrete” a literaturii, ci unei alte culturi actuale - celei mai vizualizate cu putință”. După un obicei francez în alcătuirea istoriilor literare, s-a îndrituit și la români gâdul de a rezerva un număr
Un contencios administrativ pentru literatură. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/85_a_445]
-
și unul astrologic. Acesta intervine în cursul vieții oamenilor prin schimbări de mentalități și obiceiuri, spune Roxana Lușneac, astrolog vedic. În nopțile de 19 și 20 iulie, în România va fi luna plină, eveniment ce “trezește în noi o putere infinită, dar și o înțelepciune aparte de a vedea lucrurile mai clar”, scrie Lușneac pe Facebook. „Destul de greu încercată această perioadă și cunoscută că Guru Purnima, această Lună Plină ne aduce aminte de ce am învățat și de la cine. Cei care au
Cum ne influențează luna plină din punct de vedere astral: „Treci mai departe. Totul vine încet şi bine” [Corola-blog/BlogPost/92571_a_93863]
-
Cuvântul, nu sunt decât o tăcere totemică, ritualică, situată undeva departe, ,,tu si eu/ într-un ungher al timpului/ tăcuți lăsându-ne/ în iarbă’’(Suntem pierduți în noi înșine - p. 19). Valoarea acestei vorbiri tăcute și nerostite cuprinde o clipă infinită a macrotimpului din cuplul adamic al unui început de lume când, Cuvânt, tăcere deplină și elemente ale naturii existau în mod egal împreună. Tocmai această singurătate, ca sentiment preponderent și copleșitor al universului ei poetic, o face pe Ayten Mutlu
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92540_a_93832]
-
desuet” și din „naționalismul periculos”. În locul acestor etichete facile este bine să se recurgă însă la analize, iar în locul clișeelor, ivite din amatorism și teribilism, se cade să se apeleze la cercetarea de specialitate. Universul poetic eminescian cuprinde o lume infinită, recreată din temelii, situată dincolo de spații și de timpuri, iar istoria omenirii apare în acest univers ca o amplă derulare, de pe când „ființă nu era, nici neființă” sau de pe când erau „prăpastie”, „genune” ori „noian întins de apă”, metamorfozate apoi
Poezia lui Eminescu și Evul Mediu românesc [Corola-blog/BlogPost/92524_a_93816]
-
convenție și că trecutul nu există decât în mintea noastră. Altminteri, timpul, ca-n „Memento mori (Panorama deșertăciunilor)”, este eternitate: „Timpul mort și-ntinde membrii și devine veșnicie”[14]. Tot în sens ontologic, Evul Mediu este apreciat fiindcă a găzduit „infinitele certuri” („cearta universaliilor”) despre forma de existență a noțiunilor, pentru că a aliat poezia cu istoria, pentru că a generat Renașterea, pentru că a dat strălucire puterii, a văzut lumea drept teatru, drept carte[15], drept cântec, iar pe Dumnezeu ca pe Marele
Poezia lui Eminescu și Evul Mediu românesc [Corola-blog/BlogPost/92524_a_93816]
-
aparte. Preocuparea pentru aceste probleme a susținut eforturile mele la masa de scris. După cum se știe, orice aspect al realității constatat pe cale empirică este numit fenomen. Diversele științe, indiferent că ele sunt ale naturii sau ale spiritului, încearcă să explice infinita varietate a fenomenelor apelând la variate metode de cercetare... De la o etapă la alta, dezbaterile dedicate noțiunilor de esență, fenomen și fenomenologie s-au amplificat, nuanțat și intensificat. Filosofii și oamenii de știință, indiferent de preocupările și opțiunilelor, sunt de
„FENOMENOLOGIA EPICĂ A SPIRITULUI ROMÂNESC ESTE O CREAŢIE NECESARĂ” [Corola-blog/BlogPost/92567_a_93859]
-
industrii și domenii creative din zonă, în vederea susținerii reciproce. Și ca să vă facem puțin curioși, vă mărturisim că va așteptăm cu și mai multe surprize la Primavera! Vă spunem doar una dintre ele: expoziția semnată de Vlad Tenu, “Glimpses of Infinite Symmetry”, se prelungește până pe 8 martie. Așa că prima ediție Primavera se va desfășura în decorul fabulos al instalațiilor semnate de Vlad Tenu. Primavera își propune să devină o adevarată tradiție în seria evenimentelor inițiate de Galateca. În plus, manifestarea se
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92775_a_94067]
-
memoria fotoliului, care poate acționa în mod automat dispozitivul de masaj, supunând corpul utilizatorului unor tehnici de masaj diverse. Utilizatorii pot alege programul automat corespunzător, care le va oferi un masaj ușor și le va aduce o senzație de confort infinit. - Funcția de extindere a suportului Lungimea cadrului pentru masarea gambei și labei piciorului poate fi ajustată în funcție de nevoile dvs., astfel încât masajul să aibă un efect sporit. - Funcția de masaj 3D Funcția de masaj 3D reprezintă un progres major în domeniul
Cum să alegeţi, să cumpăraţi şi să utilizaţi în mod corect un fotoliu de masaj. Specialiştii Komoder vă informează [Corola-blog/BlogPost/98679_a_99971]
-
Andrada , publicat în Ediția nr. 2158 din 27 noiembrie 2016. DESTINUL CONSIMT Umbrele norilor cad peste zări, Ploi de lumină răsfrâng din potir, Voalul de foc se mistuie-n mări, Mistuie visele ce le respir, Ești capătul meu de alb infinit, Cel fără de pace, fără de rând, Îmi ești cel mai departe sfârșit Sau poate cel mai aproape curând, În eternul periplu-al căderii Din cerul de vise ce am visat, Iubirea se numără în morțile verii, În verile- n care tu
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
ne- a înfrant, Doar viața uneori ne învinge. Citește mai mult DESTINUL CONSIMTUmbrele norilor cad peste zări,Ploi de lumină răsfrâng din potir, Voalul de foc se mistuie-n mări,Mistuie visele ce le respir, Ești capătul meu de alb infinit,Cel fără de pace, fără de rând,Îmi ești cel mai departe sfârșitSau poate cel mai aproape curând,În eternul periplu-al căderiiDin cerul de vise ce am visat,Iubirea se numără în morțile verii,În verile- n care tu ai plecat
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
așa este! M-am transferat de acolo; iar acum, am aterizat la apusul soarelui, ce se stinge și plânge cu lacrimi de foc. Chemandu-mi Îngerul,am aterizat în grădina ta. Noi doi , și un drum lung, nesfrsit. Acel Univers infinit, doar prin Ține îl moștenesc. Ileana Vičič Stâncă. Citește mai mult PrezentaErai viza a vi de bancă mea,mă priveai,intimidandu-ma.Pareai un înger căzut din altă galaxie;ptr.un timp definit în acel loc tainic,ascuns,știut doar
ILEANA VIČIČ STANCA [Corola-blog/BlogPost/381695_a_383024]