596 matches
-
Titi, din informațiile pe care le-am cules eu, n-au să-i dea voie. Au mai avut ei o soră, care a fugit de acasă și s-a cununat abia pe urmă. - Mama n-are să-mi dea voie, confirmă ingenuu Titi, ca și când astfel ar fi scăpat. - Bată-te să te bată, râse căpitanul, dacă nu-ți dă voiemadam Tulea, soră-mea o să rămână așa? Știi că ai haz? Ești major, ești liber, n-ai de dat socoteală nimănui. Câți ani
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ceea ce-l făcea fericit. De altfel, nici nu prea înțelegea unde voia să ajungă Stănică, deoarece el ținea pur și simplu să îndeplinească dorința Anei de a vesti pe mamă-sa că e căsătorit. - Nu m-a provocat, zise el ingenuu, am vrut amândoi. Stănică își trecu mâna prin părul mare, ca un avocat contrariat de contrazicerile clientului său. Aglae sări furioasă: - Ce-asculți tu, Stănică, ce spune el? Nu vezi, săracul, înce hal e? Nici vorbă că l-a atras
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
asumat de orice conservator, și profetismul diferenței, îmbrățișat de revoluționarii cu patalama? De ce este atât de atrăgătoare celebrarea unei generozități de împrumut? Fără îndoială, am putea vorbi aici despre produsele unei gândiri obosite, credincioasă luminilor sale spectrale. Pentru o audiență ingenuă, revizuirea „autocritică” la care invită postmodernismul pare să aibă marca „autenticității”. Se promulgă ubicuu dialogul eviscerat de sens. Noua sofistică mizează pe efectele memoriei prescurtate. Evocarea ororilor din secolul extremelor blochează accesul la raționamentul istoric în cheia longue durée. Este
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
coapsele au o legănare În mers ca apele asinul cunoaște pleoapa potecilor... În același registru al senzației fruste, tratată Însă În alambicurile „alchimiei imaginii”, plantele și animalele poetului alcătuiesc o lume de paradis recuperat, contemplată cu uimire de un spectator ingenuu, Într-o atmosferă limpidă, sărbătorească: „ce frumoase instrumente de muzică sunt peștii / În acest glas străveziu ca un acvarium”, „cîmpurile poartă funde de fum și pădurea e o fereastră de răcoare”, „o pasăre Îți adoarme pe buze”, „genele descriu În
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Bottiroli constă și în aceea că nu exclude cu totul realul din joc și nici nu încearcă să privilegieze medierea lingvistică, pura convenție. Estetica sa modală se menține echidistantă atât față de teoria referențialistă, cât și de aceea, poate nu la fel de ingenuă, dar în tot cazul în aceeași măsură simplificatoare, a adepților convenționalismului 3. În plus, atunci când atrage atenția asupra complexității teoriei lui Aristotel, el nu uită să accentueze un aspect crucial pentru demonstrația noastră: realitatea însăși e plurală, polimorfă și, în
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
că, pentru a combate accepțiunea curentă a mimesis-ului, teoreticienii structuraliști au eliminat cu totul realitatea din joc1. În termeni similari, Giovanni Bottiroli discută relațiile antagonice dintre perspectiva referențialistă și cea convenționalistă, încercând să evite postularea unei alternative rigide: Împotriva teoriei ingenue, denumită în mod curent „referențialism” sau „naturalism”, în secolul nostru s-a purtat un război îndârjit care a fost, de altfel, câștigat. Dar de către cine și pentru ce? De o mediere lingvistică, considerată esențială. Dar care este statutul teoretic al
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
pierdută, fata cade În brațele pruncului (Amor apare sub Înfățișare de prunc) Înșelător. Agentul de corupție este și aici privirea, iar zîmbetul e primul semn al seducției: „Îl privește, Îl numește și să-nșală a-i zîmbi”... Tot ca un copilaș ingenuu apare Amor În alt poem (Într-un rădi, de dimineață), din sfera micii poezii pastorale. Deghizat („schimbat la față”), Amoriu culege flori pe cîmp și gîndește malefic: „vai de cin-a priimi/aceste flori de la mine”... O fețișoară căuta, În
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
flacără roșie. Una se lăsa învinsă cu voluptate, alta ataca focos. Curios, în ciuda aparențelor, cea mai castă părea a fi Sultana, și era de fapt, căci agresiunea ei pornea nu din impudoare, ci dintr-o filozofie a independenței exprimate cu ingenuă lipsă de control. Sultana, dincolo de temperamentul ei eruptiv, era o cerebrală capabilă de a pricepe orice. Totul depindea de natura obiectului slujit drept aliment vitalității ei. Pentru acest motiv, Ioanide se purtă mai rezervat cu ea, nevoind a crea situații
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de cuțite." "O armă de foc, revolver." "Exclus, te descalifici, revolverul e arma predilectă de autoexterminare a gradelor inferioare." "Atunci ce?" "Pușcă de vânătoare. O rezemi așa de piept, și poc! E delicios." Și Hangerliu îi prezintă armele sale, îndemnînd ingenuu: "Ia-o pe asta, pe cinstea mea. C'est formidable!" Așadar, Hangerliu nu intuia torturile infernale ale pusilanimului Suflețel, se gândi că a-i smulge o declarație ar fi nostim. - N-am nici o legătură cu ziarele, protestă Suflețel. Ce,presa
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pătat" pe față (după expresia Erminiei). Cum Erminia era jos, după o scurtă codeală, Tudorel prezentă pe străin drept logodnicul Pichii. - Domnul Gavrilcea? se informă Erminia, care auzise de el. - Da! consimți acela nu prea cu voie bună. Erminia, suflet ingenuu, se simți intimidată de Gavrilcea, care i se părea, preocupat cum era, un bărbat de o excepțională forță sufletească, motiv pentru ea de a pierde orice control al voinței. De aceea, când Gavrilcea își permise a se retrage cu Pica
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
douăzeci și cinci de ani de continue demnități, a convinge o femeie că totul s-a sfârșit. Femeile arată uneori o obtuzitate extraordinară, ambiția lor transportată asupra unui bărbat se convertește într-o tiranie absurdă. Pentru prima oară Pomponescu intui în mândria ingenuă a mamei sale o caricatură a infatuării lui. Madam Pomponescu-Mamy, încercînd a modera zelul soacrei, nu era mai puțin agasantă. - Desigur, zicea ea, maman se grăbește. Orice ministru după demisie așteaptă în opoziție să se uzeze noul guvern. În curând
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
magiei, element impresionant firește, dar care îl tulbură profund pe erou, scoțându-l pentru un timp din ritmul lui obișnuit de viață și aruncându-l într-o aventură neașteptată. Pe tot parcursul Hanului lui Mânjoală se aude glasul unui narator ingenuu, care nu reflectează, trăiește în concret, la nivelul senzației, al cotidianului și al practicului. Astfel acesta este tonul primelor fraze rostite de viitorul ginere al pocovnicului Iordache: ,,Un sfert de ceas până la hanul lui Mânjoală... de-acolea până-n Popeștii de
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
de noroc, este tema fantastică tipic dostoievskiană a scrierii. Opera este creată utilizând narațiunea la persoana a treia și cele câteva indicii cu privire la acțiunea forțelor malefice, elemente care sunt figurate sunt presărate în trecere. Această alternare între relatarea pățaniilor unui ingenuu și intervenția acestor puteri oculte este sporadică și mai redusă. Elementele devin puncte enigmatice de suspensie doar în final, atunci când tânărul trece iar prin fața conacului, vrea să se uite înapoi după fată, dar ,,a apucat să cotească la dreapta pe după
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
trecute mă sună glorioasă de la Paris Monica Lovinescu să-mi spună că tocmai făcuse o "salată de legume fierte": pusese pe foc, timp de două minute, dovlecei cu castraveți. Mi s-a părut că sânt destul de asemănători", mi-a explicat ingenuu. Și i-ați putut mînca?" întreb cu inima strânsă. "Virjil! Cum a fost mlada?" De pe fotoliu se aude vocea lui Virgil că "manjabilă". Îmi place să gătesc și, într-o bună măsură, cred că fac lucrul ăsta cu oarecare pricepere
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Eugen Lungu. Comentariile sale însă, în general pertinente, nu reușesc să limpezească lucrurile și să propună o scară a valorilor în interiorul generației - un asemenea proiect vast, probabil, neintrând deocamdată în atenția criticului, - acolo unde, până una-alta, tronează un haos „ingenuu”, fără distincții și diferențe spuse răspicat. Articolele critice semnate de Vitalie Ciobanu, Ghenadie Nicu, Emilian Galaicu-Păun, Nicolae Popa, Aura Christi, Vasile Gârneț, Grigore Chiper, Nicolae Leahu, sunt semne clare că această confuzie a valorilor deranjează și că, poate, din rândul
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
sclavi prieteni și s-a folosit de serviciul lor curajos, chiar și la Cannae, unde romanii au fost învinși, luptând alături de 8.000 de liberți. Cohortele compuse din liberți erau organizate în unități autonome și nu erau înarmate asemenea soldaților ingenui, născuți din părinți liberi, pentru a-i distinge de non ingenui. Prin lex Iunia Norbana (19 p.Chr.) s-a creat o nouă categorie de liberți echivalați cu latinii din colonii, numiți chiar latini-iuniani; erau superiori în privilegii latinilor din
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
și la Cannae, unde romanii au fost învinși, luptând alături de 8.000 de liberți. Cohortele compuse din liberți erau organizate în unități autonome și nu erau înarmate asemenea soldaților ingenui, născuți din părinți liberi, pentru a-i distinge de non ingenui. Prin lex Iunia Norbana (19 p.Chr.) s-a creat o nouă categorie de liberți echivalați cu latinii din colonii, numiți chiar latini-iuniani; erau superiori în privilegii latinilor din lex Aelia-Sentia (4 p.Chr.), fără a se bucura și de
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
dintre memorialistică și epica autobiografică în chiar "forma ficțiunii romanțate", ceea ce impune renunțarea la strategiile curente ale mimesis-ului, reductibile în ultim resort la "reproducerea obiectivă a unui crâmpei de viață". Rezumând, dacă memorialistul se prezintă mai mult ca un "povestitor" ingenuu și lipsit de "metodă", prozatorului îi revine rolul unui "regizor" care știe să "romanțeze" povestea vieții și s-o pună în scenă convingător. Liantul dintre memorialistică și epica autobiografică rămâne deci interesul pur psihologic ("intelectualist"), din perspectiva căruia e privit
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
literare“ și de alegerile fiecărui scriitor. Personajul tipologic este eroul reprezentativ pentru o largă categorie umană sau estetică: - Tipologiile generalumane sunt configurate încă din literatura Antichității și perfecționate de clasici (eroul, avarul, ipocritul, lăudărosul, soțul încornorat, naivul, visătorul, cugetătorul, fata ingenuă ori fata bătrână, cocheta etc.). - Tipologiile sociale (țăranul, soldatul, aristocratul, burghezul parvenit, intelectualul, artistul etc.) sunt „obiectul de observație“ al realiștilor, iar în versiuni parodice, al postmoderniștilor. - Tipologiile estetice vizează canonul impus de o școală literară, de un curent; astfel
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
că autorul "face un fel de poezie bufonă în care autopersiflarea atinge culmea"; persiflare care de regulă e "semnul unui mare sentimentalism, conștient de sine". Pe scurt, Geo Dumitrescu era un "poet foarte patetic", practicant al unui discurs "supraprozaic și ingenuu". De aproape însă, nu sentimentul e bătător la ochi ci spiritul casant, fermentul intelectual; lirismului în filigran i se suprapune tipic un surâs, un rictus ironic, un fel distinct de luciditate. Până și în ipostază erotică, euforia se destramă repede
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
volubilul Nichita stănescizează tot ce atinge cu ochiul ori cu cuvântul; ca ins, fermecător în sensul originar al termenului, punând în desenul liric tentacule vibratorii, pretimpuriu dispărutul, la doar cincizeci de ani (decembrie 1983), imprima realului și oniricului o grație ingenuă. Melancoliile poetului ridicându-se la metafizică, reacțiile lui ținând de centralitatea Eului intim, liniile în acvaforte și stările evanescente, toate acestea îi punctează mitologia subiectivă, profilul de veșnic personaj unduitor. Singurătatea interioară a acestuia e o succesiune de miraje, de
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
fapt poezie "dură". Poezia poeziei poeziilor (...) Fiecare cuvânt, dacă l-am scrie cu cifre, iar nu cu litere. și-ar găsi concordanța într-o ecuație..." (Știința fizicii reinventată de un om care nu știe fizică). Teribilismele iau un aer infantil, ingenuu, franc-jovial. După ce, la Vatican, a pipăit cu ochii celebra Pietà de Michelangelo, vizitatorul a "devenit un om cult". Cel dintâi și "cel mai mare poet român" e Dimitrie Cantemir, deși prioritatea o deține în fapt Dosoftei, psalmistul. Modestul Petre Ispirescu
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
i se asociază subiacent, sistematic, înțelepciunea: adică dreapta cumpănă între lucruri! La poetul de relații plurivoce spontane, discursul giocoso se sustrage programatic convențiilor vechi și noi, poetul (în postură de moralist bonom) neezitând să apară în situații nastratinești. O fantezie ingenuă (cu inserții de substrat ancestral, oltenesc) imprimă ludicului o mișcare în universalul uman într-atât de firească încât traducerile în numeroase limbi au avut ecouri excepționale. Disconvenție, demitizare, spaimă de alienare acestea sunt dealtminteri pe buzele multor contemporani. Geo Dumitrescu
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Demers reclamând secole și milenii, un "timp epopeic" pe măsura unui Ulysse modern. Deși mereu invocat, frământatul ego al poetului nu se confundă cu pronumele Eu, acesta fugind din Sinele anxios pentru a se identifica iluzoriu cu alții Simplu joc ingenuu? Amăgitoare nostalgie de întregire? Pe marginea acestui Eu plural, subiect de tropisme și ipostazieri factice, ironistul fantazează liber, aparent nonșalant: "Mă distrez de minune cu mine. / În diminețile foarte senine de primăvară / mă salut cu "un salve" și mă duc
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
acru", dintr-un câine "curge-o limbă"; un cerb vine la gară "să-și ieie un bilet de rouă moale". Titlul ciclului Fluturi din pandișpan avea funcție provocatoare. I Clișeele sfărâmate și formele reconstruite, jocul cu măști sugerând carnavalescul, gestica ingenuă, toate converg într-un ceremonial ingenios, adecvat aventurii intelectuale. Conexiunile șocante nu numai că atrag atenția, dar și creează o bună dispoziție tipică. Umorul în genere gândea Freud "poate fi considerat drept manifestarea cea mai înaltă a proceselor defensive ale
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]