984 matches
-
decît de cei de-ai casei, și iată răsplata! Cîteodată, aproape că-i dau dreptate. Sînt supărat pe mine însumi pentru lipsa de perspicacitate: cum de n-am anticipat în cel cu ale cărui nemulțumiri m-am împovărat pe insul ingrat de mai tîrziu? Alteori însă mă consolez cu gîndul că, de vreme ce n-am așteptat nici o răsplată, n-am voie să fiu trist. Totuși, cel puțin în acest moment, sînt departe de starea în care „risipa” să-mi încălzească inima. *Nancu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ondulat, podoabă pe care am moștenit-o și eu, ferit de pacostea cheliei. A fost un om credincios, blajin, cinstit și harnic, ordonat, meticulos, iubindu-și cu multă duioșie copiii, pe care nu i-a "atins" niciodată, lăsând treaba asta ingrată în seama mamei. Se născuse într-o familie de țărani, la Mășcăteni, un sat de pe lângă Dorohoi, alesese cariera militară, luptase pentru înfăptuirea României Mari, fiind în trei rânduri decorat. Mama, născută în "mahalaua" Sfântul Neculai din Botoșani, îmi răsare din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
toate manualele de istorie, cu străzi, piețe și busturi în toate localitățile. Aceștia au luptat pentru cucerirea independenței de sub coroana spaniolă, au supraviețuit comploturilor, atentatelor și bătăliilor și unii dintre ei, ca și Bălcescu al nostru, au avut un sfârșit ingrat, murind departe de "madre patria", în exil. E și cazul generalului Bernardo O'Higgins, de origine irlandeză, fiu "natural" al unui guvernator. A fost alături de generalul argentinian Jose de San Martin, cel care a luptat pentru independența Chile, profitând și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
dar toate acestea erau stricate de un iz de prefăcătorie care, fără voia lui, îi ieșea din toți porii și răzbătea până și în veselia lui, făcând-o tristă. Alt minteri rău și din fire și din calcul, trădător și ingrat, meșter preapriceput în a ticlui cele mai mari mârșăvii, atât de nerușinat încât, atunci când îl prindeai asupra faptului, ți se făcea frică; dorind tot, pizmuind tot, și râvnind la toate moștenirile. Lumea și-a dat seama, mai târziu, îndată ce a
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
sarcini politice”. Chiar și „Resortul administrativ-financiar” fusese Întărit cu elemente noi de poatepoate s-ar fi strâns ceva bănuți la pușculița goală a organizației: „Gherșin Kohn (responsabil); Ciobotaru Aron (financiar); Zelicov Hari (administrativ); Schwartz Șloim (organizatoric)”. Acestora le revenea sarcina ingrată de „Îngrijire de surse financiare pentru acoperirea bugetului”. b.f. Conducerea - În continuă primenire de cadre Aproape lună de lună, am constatat apariția unor personaje noi și dispariția unora vechi, reorientate, probabil, spre mai puțină vorbărie și mai multe fapte
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
politicianul cu cea mai evidentă activitate, laolată cu președintele este surclasat de Mircea Geoană care are o ascensiune notabilă în percepția publică. 7. Emil Boc ocupă un loc periferic față de puterea sa reală, poate și datorită mediatizării intense a poziției ingrate de „second-hand” în PD în raport cu autoritatea lui Traian Băsescu. O constatare particulară: Există două femei periculoase pentru impostura politică: Mona Muscă și Monica Macovei Impostura politică are mai multe sensuri în regimuri democratice: lipsa oricărei agende politice; o agendă politică
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
-șef al suplimentului Adevărul literar și artistic până când acesta a fost desființat, în 2011. În prezent, scrie săptămânal în rubrica sa de analiză a fenomenului televizual, „Cultura pe sticlă“, pe care o ține în Dilema cu începere din 2003. Poziția ingrată a unui cronicar TV Acum zece ani, Magdalena Boiangiu îmi propunea să preiau eu rubrica de cronică TV din - pe atunci - Dilema. De la începuturile revistei, o ținuse un timp Bogdan Ghiu, pentru ca apoi, când el a renunțat, să scrie o
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
urmărea "trântită pe canapea", precum Pogor, sau Negruzzi, ci ca și cum de ceea ce spui tu ar fi depins întreg universul. Tocmai de la acest "Sine lărgit", fie alcătuit și din cucoa-ne dornice de senzații noi, veneau imboldurile pentru a continua munca aceasta ingrată de educare și autoeducare. Nevoia de public e perceptibilă așadar mai mult pe filiera unor necesități de natură intelectuală decât pe cea a orgoliilor personale, sau a goanei după celebritate. Dacă în ședințele de la Pogor întâlnirile cu Celălalt se derulau
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
literar - salvează scrierea). Cronicarul luptă plin de osârdie cu adversarii periculoși (pretendentul Constantin Bălăceanu, Ceachi Laslo, austriacul Donat Heissler), cu dușmanii potențiali (Cantemireștii - Constantin, Antioh, Dimitrie), cu profesioniștii uneltirii (Staicu paharnicul și ceata lui sau Dumitrașcu Corbeanu) și cu marii ingrați (ungurul Emerich Thököly, Toma Cantacuzino, Ghinea ceaușul, brașoveanul Teodor Corbea, mitropolitul Antim Ivireanul). Tipologic, inepuizabilii inamici ai Brâncoveanului manifestă și unele „calități”. G. nu ostenește totuși a-i veșteji, lasă obișnuita sa parcimonie de-o parte și denunță virulent, anticipează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
istorie literară”, „Buletinul Universității «Al.I. Cuza»”, „Echidistanțe”, „Dacia literară”, i-au apărut recenzii și articole în care sagacitatea analistului e dublată de voința de a conferi discursului un suport de trimiteri erudite. A mai semnat S. Hrimiuc. Un destin ingrat a vrut ca acest om integru, de o înțeleaptă reflexivitate, să nu-și ducă la capăt mai nici unul dintre proiecte. Teza de doctorat, prinzând în acoladă receptarea poeziei eminesciene în epocă, nu a apucat să o încheie. Lexiconul căruia i
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287459_a_288788]
-
apariția la aeroportul Ben Gurion pentru o cursă inutilă și previzibilă, înainte de a se întoarce a doua zi să marcheze orele noastre electorale pe micul ecran. La consulatul francez, loc de cantonament comun pentru ambele echipe sportive, însărcinat cu misiunile ingrate ale logisticii (limuzine, vize, care de reportaje), o persoană avizată mi-a atras atenția asupra faptului că interesul real al unei personalități pentru această deplasare este invers proporțional cu numărul de ziariști din escortă. Îmi aduc aminte că am gustat
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Dar dacă acest catharsis și această oroare sacră i-au comunicat, într-o seară de vară, sub un aer înstelat, fiorul sacrificiului, dorința de a fi el însuși, într-o zi, Servitorul în suferință? Omul îndurerat victimă a compatrioților săi ingrați, răscumpărat în cele din urmă prin suferința lui și triumfând o dată pentru totdeauna? Oricât de fantezistă ar fi, această viziune este fundamentată din punct de vedere geografic și mai aproape de datele documentare decât s-ar părea. Ne-am făcut un
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Sfinților Apostoli, IX, 3-4) Lăsăm înălțimile Golan și localitatea Kuneitra la vest, unde nu mai subzistă nimic din vechea Cezaree a lui Filip, cel mai oriental oraș din Decapolis. Minarete noi-nouțe cu fuselajul balistic, din loc în loc, pe acest platou ingrat. Siria număra două mii de moschei în 1960 și opt mii în 2000. Regimul rămâne laic, iar partidele religioase sunt interzise. În fapt avem de-a face cu o dictatură, cu prizonierii săi politici, cu tribunalele și cu cenzura ei. În
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
construiește Orașul, dar Moise este cel care reușește evadarea, traversează Marea și deschide drumul. Lucrare de artă israeliană: omagiul regelui din zilele noastre adus profetului de odinioară și performanță industrială închinată sursei spirituale. Impunându-și liniile lor drepte unui sol ingrat și străbătut inițial doar de piste pentru animale, poteci, cărări, și drumuri de pământ bătătorit, aceste panglici negre suple, elastice sub roțile mașinilor, afirmă cu un fel de insolență ingenuă că înalta tehnologie poate duce arhaicul înspre o reușită deplină
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Andrei Pleșu, pe vremea aceea, evident, mult mai puțin cunoscuți și, mi se pare, și ceva mai respectuoși față de noi (Nichita și cu mine, de exempluă, de la care așteptau un sprijin cât de cât, dacă nu măcar Înțelegerea pentru situația ingrată În care se aflau: tineri eseiști și filozofi pierduți și striviți În mediul lor specific, adică de liota de pseudo-filozofi ai comunismului, fără Maestru - Noica murise de curând - etc., etc. Invitat fiind de amabilul - pe atunci! - G. Liiceanu la nunta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
În primul rând, cum o spuneam, cei care nu aveau, practic, nici o șansă În altă parte. Sigur, editorii germani - cum este editura prestigioasă Lutherhand, care exhibă cu mândrie În cataloagele sale zeci de scriitori veniți chiar și din „zone culturale ingrate” -, ca și alți editori, vor clama meritele lor de a-i fi publicat pe „străini”. Dar, insist, a-l publica pe un autor fără a-l susține ani la rând prin reeditări sau prin publicarea a mereu alte titluri, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
și marii truculențe a acestei existențe hic et nunc. De parcă cei care-mi sunt zei tutelari ar fi voit să mă pună la’ncercare: meritam sau nu un destin „privat”, numai și numai „al meu”, ca o posesie miraculoasă și ingrată În același timp, ca și cum, născându-mă Încă o dată, În eforturi prelungi și dizgrațioase, aveam privilegiul de „a-mi alege chipul”! Sigur, În acel lung deceniu al treilea al vieții, Între 18 și 30 de ani, nu aveam de unde să știu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
omul civilizat. Toate aceste generalități ne vin În minte când Încercăm să ne apropiem de (dacă nu să circumscriemă enormul și nu rareori ambiguul concept al libertății, acum și aici, la poalele secolului XXI, care, printre altele, are sarcina extrem de ingrată de a gera și de a asuma enormele, „absurdele” erori ale celui de-al XX-lea. Libertatea, democrația, noile noastre zeități, cele pe care vrem să le impunem - cu bombe, dacă „e nevoie”! - unor popoare și părți ale globului, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
cu care să am cât de cât afinități ideatice și estetice sau, dacă nu, să mă „fofilez” Într-un grup literar constituit, unde, câțiva ani, să joc rolul celui dispus să-și asume muncile și posturile cele mai umile sau ingrate. Sau, dacă nu, să pătrund În „curtea” unei „celebrități”, chiar și de-a doua mână, dar un ins cu relații În „sfânta-sfintelor” lumii literare, o lume, o știam, arogantă, Închisă, dominată de legi și cutume care ar face să i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Or, peroram eu În fața colegilor mei nemți de la Frankfurt și de aiurea, doar Parisul mai face acest lucru, publicând și lansându-și nu numai propriile-i progenituri literare, dar și pe «dubioșii străini», mai ales pe cei veniți din zone ingrate culturale, din Europa de Est sau de aiurea!” Și ofeream nume de astfel de „meteci” precum Ionescu, Brâncuși, Cioran, dar și un Kadare, un Marquez sau Llosa, toți sosiți „incognito” În orașul luminilor și care, după ani lungi de anonimat și de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
dreptul spatele, Îmi afișează un fel de bonomie vag disprețuitoare, mai umilitoare decât cea mai simplă și mai francă indiferență!... Nu, nu cred că există o diferență sensibilă Între fericirea sau nefericirea unui sau altui emigrant care vine din zone „ingrate” ale civilizației europene, cu condiția ca acel fugar care-și caută norocul, al lui și al familiei sale, pe alte plaiuri, printre străini, să-și urmeze vocația . Nu, nu cred că și-au găsit fericirea aiurea, departe de solul natal
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
și poligrafi excentrici formează o lume complexă, colorată și fără astâmpăr, cercetată cu un ochi străin de ispita înfloriturilor ce denaturează, dar și de tentația spectacolului îndoielnic al deriziunii. Contribuția lui Z., într-o arie care din start se anunța ingrată, e prețioasă și prin mai multe descoperiri: pseudonime sau simple inițiale, debuturi, colaborări necunoscute anterior, o sursă de revelații fiind rubrica „Poșta redacției”, unde sunt de găsit, la primele lor încercări, personaje menite să își facă un nume: N. Batzaria
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290716_a_292045]
-
cum se vede) la analizele de detaliu (subtile și pătrunzătoare), cronica era demnă să apară în orice revistă de specialitate prestigioasă. Acum, cu vechea/noua carte în față, nu mă puteam împiedica să fiu cumva melancolic gândindu-mă la soarta ingrată a comentariului de film... Carevasăzică un om de mare valoare, autor al unui op important despre un curent foarte seminal la un moment dat ale cărui urme se mai văd astăzi chiar și în vremelnice videoclipuri muzicale , este absent din
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
încăpățânata revenire la aceleași „unelte, forme, reflexe și ticuri ideatice”, recăderea în același cerc infernal al obsesiilor tinereții tale literare, nevindecat defel de atâtea sarcasme și groase ironii ale celor care ți-au însoțit primele urcușuri pe panta unei arte ingrate și originale, nevindecat și neînțelepțit de vârstă, părăsirea de prieteni, vitregia străinătății sau singurătatea care te-a urmat fidelă și tenace ca o a doua umbră, cea vie, și noaptea?!... 6 Iarna lui ’65-’66 am petrecut-o, vreo patru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
care a traversat, aproape nezdruncinată până azi, în unele civilizații, secolele. O dinastie care, în același timp, este o familie, dar o familie care dincolo și uneori împotriva intereselor „înguste” susține și apără binele și interesele colectivității. (Noi, românii, adesea ingrați și nu numai sub comuniști, uităm că în istoria modernă a statului nostru avem, drept, în față, pilduitoarea familie de Hohenzollern, cea mai veche dinastie princiară a germanilor, ramura de Sigmaringen, care a dăruit țării noastre doi regi exemplari, primul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]