968 matches
-
să găsească nici un material despre el. Când sosise la bazin, o văzuse pe Diane. Observă că și ea îl văzuse. Într-un fel, ar fi dorit mult să se ducă la Diane, să se afle în camera aceea familiară, să inhaleze mirosul ei de țigară și s-o țină de mâna, doar atât. Dar îi era teamă să se ducă la ea. Acum, nu avea voie să se simtă slab, îmblânzit, consolat. Știa că dacă s-ar fi dus la Diane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nemișcat la marginea bazinului, încordat, drept, bucurându-se de răceala de sub tălpi, de atingerea înțepătoare a aerului friguros, de mângâierea diafană a pufului de nea pe pielea lui caldă. Pe urmă, înălțându-și capul și scuturându-și părul spre spate, inhală adânc aerul și ninsoarea, își curbă ușor trupul, plonjă în norul de abur, rotund, dolofan, și se făcu nevăzut. Părintele Bernard, care în tot acest timp își ținuse răsuflarea, lăsă acum să-i scape un suspin. Dans l’onde toi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mecanicii de aici să zacă acolo la fund, înecați în apa clocotită sau sufocați de aburi? Poate că nu a mai rămas nimeni care să dea alarma? Oare aburul te poate sufoca? Fără îndoială“. Tom își ținea gura deschisă în timp ce inhala, aproape mestecându-l, aerul dens, fierbinte, încărcat de vapori, care începea să fie lipsit de oxigen. Își dădu seama că purta încă fulgarinul. Și-l scoase și-l lăsă să cadă pe micul palier pe care se afla, apoi își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
orientare cu privire la culoarele care duceau în sus sau în jos. În cele din urmă se așeză pe niște trepte, în timp ce întunericul din jur fâșâia și clocotea. Stând nemișcat, se concentră, controlându-și respirația și copleșitoarea teamă că se va sufoca. Inhala întunericul care-i umpluse întreaga ființă. Mai târziu, trezindu-se dintr-o stare care nu fusese somn, își adună toate forțele ca să strige din nou, și scoase un răcnet extrem de puternic, care se reverberă în spațiul închis și făcu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
din cutie,înfrumusețând și locul pe unde se duceau, și înmuind peisajul și umplând atmosfera dimprejur, cu mirosuri agreabile, împrăștiind,în toate părțile, robustețe, frumusețe și trezind dorințe, ca să nu zic, pofte, apetisante. Și ele, muncitoarele, pasionatele și hărnicuțele coafeze, inhalau, tot felul de mirosuri, unele plăcute, altele de-a dreptul puturoase, sau, chiar, otrăvitoare, iar, la urmă, unele se alegeau cu un bacșiș, altele, nu. Ca, mai la urmă, la începutul și la sfârșitul lunii, cu salariul. Dar, oare, ce
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
țintuită de refluxul ăsta instantaneu. Deasupra, kilometri de aer apasă în jos așa de tare că balena nu poate respira. Nu-și poate ridica propriii plămâni. Moare în oceanul secat, sufocată sub chestia asta pe care acum trebuie s-o inhaleze. Cea mai mare ființă vie, aproape Dumnezeu, turtită cât e de lungă, cu mușchii sleiți. Doar inima ei, mare cât tribunalul, continuă să bată. Dacă are vreo dorință, aceea e să moară. Dar moartea se îndepărtează odată cu apa care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și-și amintea lucruri pe care și el le îndrăgea. La un moment dat, își îndoi din nou piciorul pe canapea și-i zise lui Macbeth: — Jimmy, dă-mi o țigară. Macbeth răsuci o țigară și ținu chibritul în timp ce ea inhala. — Jimmy, vrei să-mi faci un serviciu? Te rog, Jimmy, unul cu totul special? — Ce? Vocea ei căpăta cînd accente copilărești, cînd de curvă. — Jimmy, e vorba de tema de la arhitectură. Macheta asta de catedrală pe care trebuie s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Și se răsuci mulțumit de duritatea lui. Drummond aduse două trabuce. Le aprinseră și o porniră în pas de marș pe Sauchiehall Street, scoțînd fum ca niște hornuri. începu să rîdă violent, dar tuși violent în schimb. — Pentru Dumnezeu, nu inhala, Duncan! zise Drummond, pocnindu-l pe spate. — E un act de mare distincție să arăți ridicol alturi de un ins ca tine, Aitken. Ușa de la anexă era înțesată de lume care încerca să cumpere bilete sau să-i mituiască pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și de strălucitoare. Din prag pornea un drum cu o bandă galbenă în mijloc, dar nu se zăreau decît vreo doi metri din el. Păși afară și un val de frig îi lovi fața și mîinile și-l făcu să inhaleze aerul înghețat. Ceilalți doi îl lăudară. — E bine să fii în aer liber în fine! strigă el. Mai mult ca sigur că soarele e undeva sus! Sînt mai mulți sori! — Există un singur soare, Munro. — Strălucește de multă vreme. Lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
îl conduse pe Lanark pe platforma de sus și scoase un pachet de țigări marca POISON. — Vrei? Nu, mulțumesc, zise Lanark și îl privi pe Jack aprinzîndu-și un cilindru alb pe care scria NU FUMAȚI. — Da, sînt periculoase, spuse Jack inhalînd. De aia a insistat consiliul asupra avertismentului. — Și de ce nu oprește fabricarea? — Jumătate din populație e pradă acestui drog, zise Jack. Și consiliul primește jumătate din banii cheltuiți pe ele. Sînt și droguri mai puțin periculoase, dar n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
viața de familie, sex, mîncare și bani, iar cuvintele erau și mai intrigante. SPORIȚI-VĂ CALORIILE CU NULLITY GREEN - LANSAȚI-O PE PIAȚA VOASTRĂ DE LOVITURI. RĂZUIȚI-VĂ OCHELARII CU CEAI METALIC, CAMPIONUL SEXY îN CHILIASM. CEI MAI SENSIBILI VISĂTORI INHALEAZĂ GAZE ALBASTRE, OTRAVĂ, CU AVERTISMENT. CUMPĂRĂTORII DEȘTEPȚI SÎNT CEI MAI TARI LA SEX - CUMPĂRĂ-I O VIAȚĂ LUNGĂ ȘI O MOARTE UȘOARĂ DE LA QUANTUM PROVIDENTIAL. îO SĂ VĂ IUBESCĂ.) — Doamne, cîte instrucțiuni, zise Lanark. — Nu-ți plac reclamele? — Nu. — Orașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
unor birouri mari, despărțite unele de altele prin plante în ghivece. O tînără recepționeră îl conduse la biroul unei doamne nu prea în vîrstă. Ea îi împinse un pachet cu eticheta FUM ALBASTRU și-i spuse: — Vă rog, luați loc. Inhalați această otravă? — Nu, mulțumesc. Ce deștept sînteți. Spuneți-mi cîte ceva despre dumneavoastră. El îi vorbi o vreme. Ea căscă ochii și-i zise: Ați lucrat cu Ozenfant? Ce palpitant! Spuneți-mi ce fel de om este, așa, în viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se aplecaseră înainte. Ochii albaștri și cei galbeni bruni luceau cu o sclipire avidă. Fata se ghemuise în fotoliul ei, cu genunchii strânși sub bărbie, una dintre mâini ducând țigara la buze. Aspira fumul ca un automat, dar nu-l inhala; îl ținea numai în gură și apoi îl sufla. Și asta fără întrerupere. Din cei patru, Thorson se dovedea cel mai calm. Cu gesturi sigure operă câteva reglaje pe una din laturile mașinii, invizibilă pentru Gosseyn, apoi îl privi interogator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
se aplecaseră înainte. Ochii albaștri și cei galbeni bruni luceau cu o sclipire avidă. Fata se ghemuise în fotoliul ei, cu genunchii strânși sub bărbie, una dintre mâini ducând țigara la buze. Aspira fumul ca un automat, dar nu-l inhala; îl ținea numai în gură și apoi îl sufla. Și asta fără întrerupere. Din cei patru, Thorson se dovedea cel mai calm. Cu gesturi sigure operă câteva reglaje pe una din laturile mașinii, invizibilă pentru Gosseyn, apoi îl privi interogator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
că avem de-a face cu un locuitor real, nu cu un descendent al locuitorilor cetății moarte pe care am vizitat-o, ceea ce ar însemna că inamicul nostru este, virtualmente, nemuritor - posibilitate confirmată parțial de împrejurarea că e capabil să inhaleze atât oxigen cât și clor sau să se lipsească de orice fel de gaz. Dar nu nemurirea, în sine, contează. Monstrul provine dintr-o anumită fază a civilizației pe care o reprezintă, dar a decăzut atât de mult, încât ideile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
și-i șopti: - Chimiștii își vor lua în decurs de douăzeci și patru de ore instalațiile aduse în secția dumitale, cu condiția să nu mai pomenești de cele întâmplate. Domnul Yemens... - Dar ce părere are Kent? îi tăie vorba Grosvenor. - Kent a inhalat niște gaze și va trebui să stea la pat mai multe luni... - Bine, dar între timp vor avea loc alegerile! exclamă Grosvenor. Morton șovăi, înainte de a-i răspunde: - Exact. Asta înseamnă că eu voi câștiga alegerile fără nici o opoziție, deoarece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
gazetă și sporeau tirajul. Oare să vorbească despre ordonanța Primăriei cu privire la tipografii? Nu era chiar o noutate. De când s-a inventat tiparul se cunosc inconvenientele lui toxice, din cauza plumbului. Sigur că ordinea și curățenia cea mai strictă, ca să nu se inhaleze praful, pot reduce riscul, dar nu-l elimină. Iar a vorbi despre așa ceva e cumva primejdios, când ești o mare gazetă cu tipografie proprie și te lauzi cu rotativa unică în România, adusă tocmai din Würzburg. Mai bine fac alți
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
R. Ultima imagine ― femeia cu grumaz alb și evantai ― se suprapuse peste celelalte. Zîmbi: " Nimeni... Pentru totdeauna... A nimănui..." Oamenii deschiseră portiera. Trupul colonelului se prăvăli pe caldarâm. CAPITOLUL I DUPĂ TREIZECI DE ANI Mihai Panaitescu pătrunse în holul întunecos inhalând aerul cald. Se împiedică izbindu-se dureros de scrinul greoi din capătul încăperii. Fusese cândva o piesă elegantă cu linii trufașe. Anii ciuntiseră ciucurii stemei heraldice, așternuseră o crustă groasă de praf în pliurile florilor scobite în lemn. Pe placa
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
aceeași carte și ne ațâța unul împotriva celuilalt. Accentuă: Știu că sîntem complici. Grigore Popa îi măsură pe rând. Un zâmbet rău îi alunecă pe buze. Întrebă încet: ― Dar sîntem? CAPITOLUL XI UN AMĂNUNT FĂRĂ IMPORTANȚĂ Continua să ningă. Maiorul inhală adânc aerul rece. ― Nu vrei să facem câțiva pași pe jos? Îmi place grozav prima zăpadă. Azimioară zâmbi de circumstanță. Era aproape miezul nopții și ― socoti rapid ― se afla la cel puțin 7-8 km de casă. În față se așternea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
animalul de corp, prinzându-l expert cu degetele de gât, și prinse rapid micul con de plastic peste botul șobolanului. Respirația animalului aburi conul. Un șuierat scurt, la eliberarea virusului. Josh ținu masca fixă timp de zece secunde, în timp ce șobolanul inhala. Apoi puse animalul înapoi în cușcă. — Unul e gata. Tom Weller apăsă cu stilusul pe PDA, apoi trecu la cușca următoare. Retrovirusul fusese creat prin bioinginerie pentru transportarea unei gene cunoscute sub denumirea ACMPD3N7, una dintre familiile de gene care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
cilindrul argintiu. Se aplecă și îl ridică. Era ușor. — Adam ... — N-am făcut nimic! Josh clătină cilindrul. Era gol. — Am crezut că era ceva azotos, spuse fratele lui. — Idiotule. — De ce? N-am făcut nimic. — Este pentru șobolani, Adam. Tocmai ai inhalat un virus pentru șobolani. Adam se lăsă să cadă pe spătarul scaunului. — E chiar atât de rău? — Oricum, nu e bine. Până în momentul în care parcă în fața casei mamei sale, în Beverly Hills, Josh se gândise la tot ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
oficială, fără întruniri ale comitetului de aprobare, conform regulamentelor federale. Josh ar fi fost concediat fără discuții. Nu, mamă, cred că-și amintește el greșit. Era destul de amețit la momentul respectiv. — A spus că era un spray. — Nu, mamă. — A inhalat dintr-un spray pentru șoareci. Nu, mamă. — Ei, nu mai fi așa de defensiv, spuse ea. Credeam că o să fii încântat. Doar tu cauți tot timpul medicamente noi, Joshua. Care să aducă profituri mari pe piață. Dacă spray-ul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
se ridică repede. — Mă numesc Maria Gonzales. Avea un accent slab, dar lui nu i se părea spaniol. Mai mult german. — Lucrez la firma care se ocupă de investițiile unchiului dumneavoastră, zise ea, strângându-i mâna. Brad aprobă din cap, inhalându-i parfumul fin. Nu era surprins să audă că lucra pentru Unchiul Jack. Bătrânul se înconjura cu femei de afaceri frumoase și extrem de competente. — Cu ce vă pot ajuta, domnișoară Gonzales? — Pe mine, cu nimic, răspunse ea, uitându-se în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
întâmplă? zise ea. Ce i-ai făcut? — Ce i-am făcut eu? — Da, Josh. Tu le-ai dat acestor oameni o genă. Sau ce era în spray-ul acela. Și ei îmbătrânesc. — Mamă. Adam și-a făcut-o singur. A inhalat din spray singur, crezând că e vreun drog. Nici măcar nu eram cu el în clipa aceea. Și tu mi-ai cerut să-i dau spray-ul fiului lui Lois Graham. — Nu știu cum poți spune așa ceva. — Tu m-ai sunat. — Ești ridicol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Aveau să-i vină de hac rapid un șarpe cu clopoței sau vreun coiot. Probabil că asta se întâmplase deja. Nu avea nici un rost să se întoarcă. Stan opri pe marginea drumului, într-un crâng de pini. Opri motorul și inhală parfumul pomilor. Adormi instantaneu. Gerard se plimba înainte și înapoi prin praf, în întuneric. Voia să se ridice de la sol și încercă de câteva ori să sară pe tufele de pelin care-l înconjurau. Dar acestea nu-i suportau greutatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]