1,213 matches
-
pulsiunile primare ale inconștientului. Fiecare viață este expresia valorilor sufletești și morale pe care le posedă persoana respectivă. Din punctul de vedere al psihologiei morale, viața unei persoane este trăirea acesteia reflectată În câmpul conștiinței sale. Existența și conștiința sunt inseparabile, astfel Încât se poate vorbi despre o „conștiință a vieții”. De aceasta depinde modul În care o persoană Își valorizează propria viață. Modul În care este prețuită viața proprie este o condiție de a judeca și viața altora și, În final
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
echilibrată Între modelele de personalitate și tipurile de psihobiografii. Mai mult decât atât, se poate recunoaște și faptul că fiecare dintre aceste tipuri-modele au o dublă semnificație, atât psihologică, cât și morală și că aceste două laturi ale lor sunt inseparabile. Ființa umană nu poate fi considerată exclusiv ca o structură psihologică. Ea este și ființă morală, culturală și spirituală. Complexitatea persoanei și a vieții sale este dată tocmai de multitudinea de factori și de valori” are contribuie la formarea ei
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
gestul său, face un transfer pozitiv al propriilor sale virtuți sufletești și morale asupra cetății. În felul acesta, cetatea se Înfățișează ca o ipostază simbolică a „imaginii eroului Întemeietor”. Cetatea este Însăși omul. Din aceste motive, destinul lor este unic, inseparabil. Dincolo Însă de persoana „eroului Întemeietor”, acest arhetip originar al cetății, la destinul ei mai participă și alte personaje cu funcții simbolice, amintite anterior. Unii sunt cei care cheamă la Îndreptare (profeții, reformatoriiă, alții produc dezordinea și dezechilibrul cetății (revoluționariiă
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
forța sufletească are o dublă origine: sufletească - pulsională − și spirituală - morală. Ele nu pot fi separate și nici nu pot exista sau nu se pot manifesta independent. Persoana este, prin energiile sale interioare, atât suflet, cât și spirit. Ele sunt inseparabile și au caracter de complementaritate. Acceptând acest aspect, psihologia morală aduce o importantă contribuție care completează psihanaliza. Actele umane, conduitele nu sunt reductibile la dinamica pulsiunilor inconștientului, ci ele depind și de factorii pulsiunilor spirituale ale supraeului. Este un lucru
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
de cercetare științifică. Ea este mobilizată de motivații interne În aceste situații și nu de intențiile mele conștiente și voluntar dirijate, rațional. Rezultă de aici faptul că forța sufletească este potențialitate care se manifestă În act. Prin urmare, ea este inseparabilă de acțiune. Eu sunt și mă manifest prin și În funcție de forța mea sufletească. Aceasta dovedește că forța sufletească este numai o „parte” ce se corelează cu actul prin care ea se manifestă. Orice act uman este o manifestare a forței
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
umane. Din aceste considerente, orice psihoterapie morală trebuie ca, În egală măsură, să fie și expresia unei atitudini care decurge din concepția despre om. Elementul axial al oricărei psihoterapii morale este, pentru H. Baruk, conștiința morală În cadrul căreia „libertatea este inseparabilă de responsabilitate”. Persoana umană este sursa și utilizatoarea valorilor pe care aceasta le produce pentru nevoile sale. Ele se transmit prin educație, fiind interiorizate de către individ care le primește de la modelul său și, asimilându-le, contribuie la formarea sa. Trebuie
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
persoanei. Ea este reprezentată prin sănătatea persoanei. Dar această sănătate nu trebuie Înțeleasă strict și exclusiv În sensul ei medical. Ea are o semnificație mult mai largă, În care sunt incluse dimensiunea corporală, cea sufletească și cea morală, care sunt inseparabile. Sănătatea trupească este dată de acel echilibru lipsit de excesele dorințelor și ale plăcerilor fizice. Sănătatea sufletească este dată de liniștea și starea de echilibru interior a vieții psihice. Sănătatea morală este dată de fericirea pe care o conferă individul
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
modalitatea În care a decurs și s-a Împlinit o viață. Din acest motiv, el este și depozitarul evenimentelor trăite de către individ și la care acesta a avut o participare activă sau pasivă. Destinul este, prin urmare, o răspundere asumată, inseparabilă de existența persoanei umane. Trecerea prin viață Încarcă persoana. Evenimentele trăite se succed și sunt interiorizate. Acestea devin cu timpul experiențe personale, de care ținem seama sau pe care le ignorăm, dar, indiferent de felul lor, plăcut sau neplăcut, nu
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
este o deschidere, o descoperire, dar și o creație a persoanei. Natura contradictorie a persoanei o Îndeamnă pe aceasta către o aventură a spiritului, afirmându-se prin ridicare și neagându-se prin cădere. Afirmarea și negarea de sine sunt două ipostaze inseparabile, ca părți ale unei manifestări prin care persoana se deschide, depășindu-se pe sine. Direcțiile sunt Însă diferite. Afirmarea presupune Înfruntarea, victoria asupra destinului. Este actul eroic. Negarea presupune suferința, Înfrângerea persoanei În fața destinului. Este un act care sfârșește tragic
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
plăcere și fericire. În cazul distrugerii, scopul acțiunii psihologice este orientat către durere și suferință. De aici și două tipuri de morală: morala fericirii și morala suferinței sau, așa cum am arătat mai Înainte, a eroismului și a tragicului. Ele sunt inseparabile și trebuie considerate ca părți ale umanului, ca o morală a bipolarității, În care se reflectă natura complementarității dialectice a persoanei umane. Din acest motiv, orice acțiune psihomorală urmărește atingerea perfecțiunii, a sublimului În care omul se regăsește pe sine
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
care se Întrupau din spumă albă. Acum evita orice fel de partidă amoroasă, chiar și vara, chiar și după trei pahare de vin băute la vreo onomastică. După un timp, Lefty Încetă să mai insiste. Bunicii mei, cândva atât de inseparabili, se Îndepărtară unul de celălalt. Când Desdemona pleca dimineața spre Templul Nr. 1, Lefty dormea, după ce ținuse bodega deschisă toată noaptea. Apoi dispărea În subsol Înainte ca ea să se Întoarcă acasă. Pe aripile acestui vânt rece, care a tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
vreodată pe scenă. Medeea lui Ovidius Naso, poate, dar nu și tragediile lui Pol lio, îl ironizează în aceeași clipă în sinea lui. Pieptul costeliv se ridică și coboară sub povara unui suspin amarnic. Pollio, Cornelius Gallus, Vergilius și Horatius. Inseparabilii prieteni. Mai ales de Vergilius îl lega pe Asinius o prietenie literară solidă. Simte un gol în stomac. Pollio. Întot deauna Pollio. Omul pe care s-a străduit, în zadar, toată viața să-l întreacă. Până și cu Ajax a
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
i se alăture. În acest timp, Tiberius Nero contemplă dus pe gânduri o sce nă zugrăvită pe latura dinspre el. Se uită cu atenție la Marte, zeul războiului, tatăl gemenilor Romulus și Remus, și reflectează din nou că pacea este inseparabilă de succesul în război. O potrivire cu tâlc, la fel ca și simetria dintre Italia și Dea Roma. Imaginile au sens doar când sunt combinate una cu alta. Privirea i se îndreaptă către uriașul obelisc egiptean, care domină înălțimile. Pe
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pozele individului diabolic peste tot“ și apoi se liniștesc. Murakami: Anul trecut, după m-am întâlnit cu dumneavoastră și am discutat despre principiul „răului“, m-am gândit la multe probleme și am rămas cu impresia că răul este o parte inseparabilă a sistemului uman. Nu este un lucru independent, pe care să-l schimbi sau pe care să-l poți distruge. Cred că, de la caz la caz, răul pare rău sau bun. Cu alte cuvinte, dacă lumina bate din direcția asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
asigure continuitatea acestui proces". Era punctată astfel nevoia unei structuri (arhitecturi) instituționale distincte și diferite de organismele existente de securitate, întemeiate pe conceptul securității colective, dominate de cele două superputeri U.R.S.S. și S.U.A. Binomul securitate-cooperare reper referențial primordial Binomul inseparabil "securitate-cooperare", securitatea reprezentând obiectivul urmărit, iar cooperarea vectorul (vehiculul) către atingerea țelului propus, apare definitoriu pentru înțelegerea noii filozofii în materie. Ambele fiind vizualizate ca elemente esențiale ale unui proces în permanentă desfășurare, fiecare etapă de parcurs a acestuia constituindu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
bază al dreptului internațional. Semnificativă prin termenii în care a fost formulată, tema supusă discuției era una frapantă prin noutatea și finalitatea abordării: Dezvoltarea cooperării între statele europene, premisă a stabilirii unui climat de pace și securitate în Europa. Binomul inseparabil securitate-cooperare este adus, astfel, pentru prima dată, în atenția experților, în vederea unei examinări aprofundate. Implicația era importantă și de fond: trecerea de la faza cantonării discuțiilor pe segmentul securității la etapa în care segmentul cooperare beneficia de un tratament asemănător. Cel
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
Rețiarul vă va lovi cu tridentul din alergare, iar voi veți fi complet neputincioși și veți cădea în plasa lui. — Retiarius și secutor, zise Marcus privindu-l pe Valerius. Dușmani. Formează o pereche infernală, ți-o spun eu, o pereche inseparabilă. Vrei să spui că noi doi o să luptăm? întrebă, privind din nou afară. În orice caz, Rubrus nu-i un bun instructor. Nu așa înveți un secutor să lupte. Valerius nu răspunse; îi privea pe doctores secutores care îi puneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Vizând eradicarea răului, sarcasticul nu se dă în lături de la nimic: supraaccentuarea trăsăturilor negative, tonul jignitor, batjocoritor și limbajul dur, violent chiar. Grav în esență, sarcasticul presupune o reacție simultană de râs disprețuitor, dar amar. Rosenkranz arată că urâtul este inseparabil legat de noțiunea de frumos, deoarece aceasta din urmă păstrează permanent în evoluția ei posibilitatea urâtului sub forma erorii. Existând ca “frumos negativ”, urâtul anulează contradicția sa cu frumosul, reunificându-se cu el. “Din această împăcare rezultă o veselie nesfârșită, care
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
Pântec cu laser privit dintr-o parte. Feeling Sânul, asemănător unui bot însetat de cămilă, m-așteaptă și nu știe mila, fiindcă și eu la rândul meu te doresc cu toți ghimpii văpăii lăuntrice inseparabili, ce îmi frământă starea. Lipesc frumusețea unor mesteceni albi din îmbulzeala nesfârșită de cuvinte înecând toate obstacolele artificiale șterse în chinuri. Un fel de intuiție personală ce o găsești numai în freamătul pădurii de foioase. Ploile de ninsori așteaptă să
P?ntec cu laser privit dintr-o parte. Feeling by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83720_a_85045]
-
mi-am perceput bățul cum se moleșește. Eram supărat că numai în acea stare înțelegeam să te am, dar unde erai tu? Unde era bruneta? Amețeala mă cuprinse într-un vârtej care nu se mai termina, speranța într-un noi inseparabil îmi sfâșia mintea. Toate lucrurile, toate ideile se îndepărtau și rămâneau în urmă numai viziunile, obsedant... chinuitor! Atunci, am intuit că te aflai deja în interiorul meu palpitând, strecurându-ți tulburător inerția în arome tremurânde cu regina nopții, împletind domol inimile
?edin?a by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83735_a_85060]
-
o cunoscusem pe Penelope. Ei Îi plăcea că eu nu știam pe dinafară toate școlile particulare din Manhattan și habar n-aveam despre Martha’s Vineyard, iar eu, firește, o adoram pentru că știa toate astea. Până la vacanța de Crăciun deveniserăm inseparabile și până la sfârșitul anului Întâi renunțasem la tricourile mele preferate Dead. Oricum, Jerry murise de mult1. Era amuzant să merg la meciuri de baschet și petreceri studențești, să particip la liga de fotbal mixt cu un grup de oameni care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
cu brațul (sau să-mi pună mâna pe fund, să-și apropie paharul de pieptul meu sau gura de gâtul meu) exact În momentul În care un fotograf trecea Întâmplător pe acolo? Celor de pe margine li se părea că suntem inseparabili, dar ceea ce fusese etichetat drept: „zbenguială la greu“ era la fel de sexual ca ghemuitul meu nocturn lângă Millington. De ce, mă Întrebam, și-ar dori cineva să afle toate astea? Știam răspunsul. Pentru că el era Masculul Feroce al momentului, iar eu eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
să-mi văd numele sărindu-mi În ochi dintr-un titlu din New York Scoop. PROBLEME ÎN PARADIS? ROBINSON RECUPEREAZĂ ÎN ORAȘUL NATAL. Abby continuase să comenteze cum că „absența mea bruscă“ era demnă de remarcat, pentru că eu și Philip fuseserăm „inseparabili“, iar faptul că „fugisem“ acasă la părinții mei indica În mod evident niște probleme majore În relație. Exista chiar și un rând extra-special, care sugera că weekendul meu „departe de circuitul petrecerilor“ ar putea avea legătură cu nevoia „de dezintoxicare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
un: ce faci? Mini se întrebase: ce fac? și deslușise acel proces de emanațiuni și dizolvări ale sufletului în corp, cum si acele efluvii dinăuntrul vieței în afară, încă imponderabile dar care vor forma cândva o chimie nouă în noimele inseparabile ale trupului sufletesc și ale celui de carne. Se întrebase: ce fac? și răspunsese: mi-e înăsprit trupul de arsura întîmplărilor sufletești de aci, care usucă locul, și caut să-mi răcoresc prin mâini sufletul, pe netezimea milostivă a obiectelor
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
lui Mika-Le? Sau atunci ce? Care erau lucrurile negre care clocoteau acolo în femeia blondă și făceau în carnea ei albă zgură și cenușă? Păcătoșia! Dar care anume? 19 Mini era curioasă, dar cu mai mare curiozitate încă observa procesul inseparabil al durerei fizice și morale. își aduse aminte de doctorul Rim. Ii va prezintă mâine noile observațiuni cu protocolul obicinuit: vervă agresivă din partea ei, tăcere de sfinx - din dispreț sau ignoranță - de cealaltă parte. Prin coincidență, Lina, care uitase pe
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]