1,024 matches
-
bătrâni, puternici și slabi, beți și treji, sănătoși și nebuni. Parcurgi catalogul giganților și semigiganților și descoperi scriitori care au îmbrățișat toate propensiunile sexuale, toate tendințele politice și toate atributele umane, de la idealismul cel mai înalt, până la corupția cea mai insidioasă. Sunt delincvenți și avocați, spioni și doctori, soldați și fete bătrâne, călători și schimnici. Dacă nimeni nu poate fi exclus, ce îl împiedică pe un fost agent de asigurări, în vârstă de aproape șaizeci de ani, să intre în rândurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Jemima, făcând un ultim efort disperat de a se apleca. Firește că pot. Uite ! Reușește să apuce bareta genții cu vârful unei unghii acrilice și-și aruncă triumfătoare geanta pe umăr. Vezi ? — Și dacă te invită la dans ? spune Lissy insidioasă. Ce te faci atunci ? Chipul Jemimei e străbătut de o fulgurare de panică, dar care dispare imediat. — N-o să facă asta, spune cu dispreț. Englezii nu te invită niciodată la dans. — Aici ai dreptate. Lissy zâmbește larg. Distracție plăcută. După ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
niște patine aduse din Viena cândva de Luminăția Sa pentru bucuria fiului său Nicolae. Stătea pe mal. Se temea. Credea că se va scufunda. Dar auzea mereu vocea blândă a unchiului său. Îi vorbea despre transformările apei, despre trecerea ei insidioasă din starea lichidă în cea solidă. „N-ai de ce să te temi. Ai încredere în alchimia iernii și vei pluti deasupra apelor precum Iisus.” Furtuna continua să bântuie câmpiile. Chervanul se umpluse de aburi reci. Frisonă și își adună poalele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
-i audă iar râsul care-i făcea, dintr-odată, lumină în suflet ori de câte ori îl sălta în brațe. Dincolo de imaginea copilului, însă, întrezărea o siluetă feminină. O umbră care nu avea chipul Mariei-Luiza. Tăcută, mult mai ușoară, plină de un farmec insidios. Trecea încet peste pajiștile de la Malmaison. Adevăratul lui cămin. Fericirea. Împlinirea și norocul lui. Valul înalt al dorinței pentru Josefina - soție, amantă, dar ce amantă! - nu-l mai purta vijelios către ea. Dar umbra acelui val încă mai avea puterea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de viață inferioare, deci toți oamenii sunt maimuțe antropomorfe mari.” „Bunicică. Suntem deja pe pragul În care dumneata bănuiești că ceva nu stă În picioare, dar trebuie ceva muncă să demonstrăm ce și pentru ce. Stupidul e din cale-afară de insidios. Imbecilul Îl recunoști de Îndată (ca să nu mai vorbim de cretin), În timp ce stupidul raționează aproape ca și tine, cu o abatere infinitezimală. E un maestru În paralogisme. Nu există salvare pentru redactorul de editură, trebuie să-și piardă veșnic timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
față de datoria de a dovedi, după disponibilitatea de a avea iluminări. Și-o să-ți pară ciudat, Însă nebunul, mai devreme sau mai târziu, aduce vorba de templieri.” „Întotdeauna?” „Sunt și nebuni fără templieri, dar ăia cu templieri sunt cei mai insidioși. La Început nu-i recunoști, par că vorbesc normal, apoi, deodată...” Făcu semn ca pentru a mai cere un whisky, se răzgândi și ceru nota. „Dar apropo de templieri. Deunăzi, un tip mi-a lăsat o dactilogramă pe problema asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ca să-și fi găsit o muncă mai bine plătită. Multă vreme crezusem că o făcea pentru că astfel putea să-și continue cercetările asupra prostiei omenești, și Încă dintr-un loc de observație exemplar. Ceea ce numea el stupiditate, paralogismul insesizabil, delirul insidios, deghizat În argumentare impecabilă, Îl fascina - și nu făcea decât să repete asta. Dar și aceasta era o mască. Doar Diotallevi era cel care rămânea aici dintr-o joacă, sperând probabil că , Într-o zi, o carte Manuzio i-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
adepți ai dreptei. Ceea ce îi mînă pe ei în luptă este de fapt dorința absolut legitimă de a înlătura astfel incompetența comunistă și moștenirile sale multiple. De aceea se și declară, deopotrivă, păzitori ai moralei civice de pericolele unei stîngi insidioase. Pe de altă parte, miza finală a acestor intelectuali este, de fapt, revenirea la adevăratul învățămînt, tradițional și umanist, autonom și iluminist, salvat astfel de mercantilismul mărunt al universității de piață (lucru pe care pot să-l înțeleg atît de
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
prin scăderea ratei recidivei. Constat acuratețea datelor și nota de originalitate a carții, aceste aspecte recomandînd-o pentru practica curentă. Prof. Dr. D. Costin I. INTRODUCERE Frecvența mare, diversitatea țesuturilor și organelor pe care le afectează, precum și diversitatea formelor morfologice, caracterul insidios al debutului, în discordanță cu evoluția cel mai adesea fatală, conferă bolii canceroase o importanță deosebită. Un număr impresionant de studii fundamentale și aplicative au adus, mai ales în ultimii ani, cunoștințe aprofundate privind biologia celulei canceroase și mecanismele etiopatogenetice
Tumorile de unghi intern al ochiului Clinică şi tratament by Lucian Nelu POPA () [Corola-publishinghouse/Science/101001_a_102293]
-
zvonuri bine Întreținute și de control ideologic - cutuma comună spunea că, la o adică, dușmanul, un om aservit sistemului, poate lua chipul prietenului tău cel mai bun. Nu lăsase necontaminat nici măcar spațiul intim, toate strategiile lui abile, viclene erau lubrifiantul insidios care făcea să funcționeze mașinăria Anomaliei. CÎt despre lipsuri, În mod cît se poate de oficial, bezna din orașele patriei se regăsea și În stomacurile, În caloriferele, În garderobele și bibliotecile ei și, din ce În ce mai mult, În obiceiurile, În inimile și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
alt sacrificiu al cărui erou și victimă se socotea: lumea era plină de femei plăcute și el nu avea decât peghemuita de Lina, care-i inspira o nepăsare ascetică, dar a cărei existență îl lipsea de plăceri. Făcea studentelor teoria insidioasă a amorului fizic. încerca glume echivoce cu feminista Nary, fată cu replica îndrăzneață. Erau numai luxuri de cuvinte. Un simț prevzător îl făcea prudent. Aceeași prudență îl silea să ia aere de om serios cu alte femei. Frumoasa verișoară Lenora
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Era primul pas al voluptății care ducea către înălțimile amețitoare ale bucuriilor simțurilor oferite de o "casă a iluziilor". De-acum și până când va părăsi localul acela nu avea să mai treacă nici un moment fără vreo manipulare nouă, poate chiar insidioasă și nebănuită, a sistemului ei nervos. Scurta clipă de nehotărâre dispăru sub presiunea finalității ei. Încet, încet, merse înainte, studiind totodată casa în care pătrunsese. Era retrasă de la stradă, pe un teren foarte frumos aranjat. Florile și arbuștii se iveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
de sus fusese omenirea, pe atât de jos decăzuse! Cele ce odinioară fuseseră dedicate sufletului, acum erau dedicate vânzării. — Destul de bine, își spuse Ignatius și continuă să scrie grăbit: Negustorii și șarlatanii puseră stăpânire pe Europa, numindu-și crezul lor insidios „Iluminism“. Zilele lăcustelor erau aproape, dar din cenușa umanității nu se ridică nici o pasăre Phoenix. Țăranul umil și pios Piers Plowman plecă la oraș să-și vândă copiii stăpânilor Noii Orânduiri, din motive pe care le-am putea numi, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
da în judecată, dându-i ei posibilitatea să poată face caz față de Susan și Sandra de sărăcirea care ar fi rezultat, considerând-o drept cel din urmă și cel mai formidabil eșec al tatălui lor. Femeia aceea avea o minte insidioasă, ale cărei reacții nu erau previzibile decât atunci când se ivea ocazia să-l învingă pe soțul ei. Acesta începuse acum să se întrebe dacă era de partea lui, sau a lui Abelman. Îi spusese lui Gonzalez să contramandeze rezervările lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
și chiar sunt. Rămân la afirmația mea că în zilele noastre individul este în pericol în fața forțelor externe, la fel de nevinovate precum publicitatea, la fel de pătrunzătoare precum cenzura și la fel de decepționante, precum farmacologia. Nu vreau să sugerez că publicitatea este o încercare insidioasă de a manipula obiceiurile de a cumpăra la aceeași scară ca și controlul asupra minții umane. Nu sunt încă la același nivel de perfecțiune. Astăzi nu sunt, dar în viitor, estimez că ceea ce va apărea ca făcând parte din mesajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
face să gândiți într-un cadru mai larg la tensiunea dintre indivizi și conducerea societății. Multe dintre aceste drepturi ale indivizilor nu sunt asigurate din pricina sărăciei sau a accesului limitat la capital. Dar prea des se manifestă mai multe motivații insidioase: aceste drepturi sunt cu un anumit scop ținute departe de indivizi, ca o modalitate de a-i controla de către guvernele lor. De ce ne-ar păsa? De ce ar trebui să ne pese? Conflictul global între indivizii care au acces la mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
știam! Și tata Îmi dăduse de Înțeles același lucru, dar el, măcar, Îmi dăduse libertatea să-mi dau seama singur. La vîrsta ta, continuă predicatorul, ar trebui să citești Scrisorile din moara mea ale lui Alphonse Daudet. Ah! Modul lui insidios de a mă lua drept un Înapoiat mintal și de a preciza numele autorului Scrisorilor din moara mea, o carte pe care o studiasem cu doi ani În urmă! Dacă mi-ar fi sugerat să mă hrănesc cu biberonul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
revistă fetele cărora mama mă Împiedicase cu șiretenie să le fac curte prin anii cincizeci, deoarece doctorul voia să-i vorbesc despre ea. „Îți dai seama, doctore? De cum voiam să evadez, să mă apropii de o fată, eram În chip insidios readus În sînul familiei. Un preot mă sfătuise să scriu poeme În loc să mă masturbez, dar nu era tot aia, ești de acord? Niște elanuri prea puternice pentru a fi sublimate, presupun... Într-o seară, eram Înghesuiți Într-o mașină, aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
poate treizeci sau patruzeci de metri. Se uită în urmă, spre gura peșterii. Decupată de lumina reflectoarelor, părea într-adevăr departe, N-am mers așa de mult, își spuse, dar încep să mă rătăcesc. Își dădea seama că panica începuse, insidioasă, să-i zgâlțâie nervii, atât de viteaz a crezut că este, superior lui Marçal, și acum era pe punctul de a se întoarce cu spatele, luând-o la fugă pe pantă în sus. Se rezemă de stâncă, respiră adânc, Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Începeau să lingă nisipul golfului la douăzeci de metri mai jos, iar stolul de păsări se Înverșuna cu furie peste ceva despre care Marie crezu că era vreun delfin eșuat pe nisip. Atunci de ce avea acel sentiment de neliniște difuz, insidios? GÎfîind, coborî val-vîrtej stîncile printre care se putea ajunge În golf, trecu În goană pe dinaintea intrării În peștera În care jefuitorii de corăbii Își depozitau odinioară prada și Începu să țipe ca să Împrăștie zburătoarele isterice, care nici măcar nu binevoiseră s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
hipioții nu-l vor accepta niciodată: nu era și nici nu va fi vreodată un animal frumos. Noaptea, visa vulve căscate. Cam În aceeași epocă, Începu să-l citească pe Kafka. Prima dată avu o senzație de frig, de ger insidios; după ce termină Procesul, câteva ore se simți amorțit, fără vlagă. Știu imediat că acel univers Încetinit, marcat de umilință, În care ființele se intersectează Într-un vid sideral, fără ca vreo relație să poată părea posibilă Între ele vreodată, corespundea perfect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Jemima, făcînd un ultim efort disperat de a se apleca. Firește că pot. Uite ! Reușește să apuce bareta genții cu vîrful unei unghii acrilice și-și aruncă triumfătoare geanta pe umăr. Vezi ? — Și dacă te invită la dans ? spune Lissy insidioasă. Ce te faci atunci ? Chipul Jemimei e străbătut de o fulgurare de panică, dar care dispare imediat. — N-o să facă asta, spune cu dispreț. Englezii nu te invită niciodată la dans. — Aici ai dreptate. Lissy zîmbește larg. Distracție plăcută. După ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
unui rege celtic. Se poate ca În trecut să se fi antrenat ca halterofil olimpic. Era un om extrem de puternic - dar la ce‑i folosea? Battle Își nesocotea darurile naturale. El năzuia spre subtilitate - spre mișcările machiavelice ascunse, complexe, perfide, insidioase. Ar fi putut să urmărească a provoca frustrarea unui șef de catedră, influențând un decan indiferent să sufle o vorbă unui rector, et cetera. Nimeni n‑ar fi suspectat vreodată o asemenea conspirație, și cu atât mai puțin ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
că‑mi făcusem un obicei din a‑i povesti lui tot ce se Întâmplase de când nu ne mai văzusem. Deși avea un mod foarte straniu de a mi se năluci, n‑am să pretind că nu‑și făcea o apariție insidioasă de acolo de unde o fi continuând să existe. Cele ce vă spun nu trebuie să ia forma unei discuții despre viața de după moarte. Nu mă simt Înclinat să dezbat asemenea chestiune. Numai că nu pot respinge o informație doar pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
pe grumaz, dovedește-mă, fii bărbat, la naiba, ia ceea ce ți se cuvine, acționează, acționează. - Și ce mai faci? am întrebat-o. Ea a tras un fum și s-a uitat o clipă la baterist. Cavalcada de sunetele percutate devenea insidioasă, bubuielile se loveau de pereții plămânilor. S-a reîntors mișcându-și capul în ritm și a stins țigara în scrumieră. - Lucrez, fac man hunting la o firmă de recrutare. Îmi merge destul de bine. Dar nu e o slujbă interesantă, uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]