652 matches
-
ieșiți, era ciolănoasă și uscată, având ciudate nuanțe de mătase veche". Surprinde mai ales ultima sugestie: apropierea culorii și, implicit, a substanței epidermei de fibra textilă de borangic. Abil, naratorul amplifică efectele alăturării în descrierea subsecventă a elementelor sartoriale, cu insinuări morale plasate adversativ: "Purta un costum cenușiu, neajustat bine pe trup, un costum probabil cumpărat gata. Vestonul închis până la gât, ca o tunică, îi dădea o înfățișare impersonală, rece și corectă, dezmințită însă mereu de mișcările lui și de expresia
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
acolo unde este privilegiat excesul ornamental, temele unei erotici neconvenționale, un senzualism marcat și prin stil sau exacerbarea unor états d'âme precum angoasa și anxietatea se insinuează și o dimensiune decadentă. Demersul criticului privitor la trădarea convențiilor naturaliste prin insinuarea unei dimensiuni simboliste sau decadente poate fi extins și în pictura simboliștilor central și sud-est europeni, un caz interesant reprezentându-l pictorul polonez Jacek Malczewski. Tablourile sale de o precizie naturalistă se focalizează asupra "etapelor", scenelor de repaos din marșurile
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
proces de intimidare. Pe 5 aprilie 1940, ambasadorul german la Oslo a invitat membrii guvernului norvegian, precum și alte personalități să vizioneze un film despre războiul din Polonia, care prezenta scene de groază din timpul bombardării Varșoviei. Încheierea prezentării filmului conținea insinuarea care dorea să atenționeze pe norvegieni: Pentru asta pot mulțumi prietenilor britanici și francezi" [6, p. 204]. Pe 8 aprilie 1940, distrugătoare britanice au plasat un câmp de mine pe canalul spre portul Narvik. Guvernul norvegian a adresat proteste guvernului
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
subcapitol, este cel al lui Răzvan Codrescu: "Sub paravanul parșiv al "autonomiei esteticului", autoarea își permite nu doar o abordare liberă a istoriei sau tradiției sfinte, după moda curentă a "demitizărilor", ci o răstălmăcire batjocoritoare, de proporții delirante, mergând de la insinuarea perfidă la abjecția cea mai vulgară. [...] Românii sunt acuzați întruna de "fundamentalism". Noi credem că ei pot fi acuzați mai degrabă de o iresponsabilă toleranță. Piesa semnată de A. M.-P., cu nimic mai prejos de Versetele satanice ale lui Salman
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
a lungul paginilor de abilitatea cu care romancierul îl va ului până la ultima frază a cărții. Jocul continuă la nesfârșit pentru că permanenta glisare între spațiul ficțiunii și cel al realității (dar ce este până la urmă realitatea?) se produce neîncetat, prin insinuarea permanentă a prezenței naratorului însuși printre personajele sale (domnul serios din tren, personajul ciudat care urcă într-un landou, din final), fără însă ca acesta să intervină în vreun fel în destinul personajelor decât, poate, prin simpla prezență, în preajma lor
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
au un efect mare. * Folosim cuvinte variate ca să exprimăm diferite nuanțe în scris. Iată motivul pentru care un vocabular bogat este folositor. * Evităm frazele lungi, complicate, stufoase. Numai astfel obținem maximum de claritate în comunicare. * Nu utilizăm cuvinte care introduc insinuări nepoliticoase, care exprimă gânduri neplăcute sau sunt lipsite de tact. Ele, adeseori, afectează scopul propus și uneori îi pot umili pe cei cu care comunicăm. * Folosim o modalitate de abordare pozitivă în detrimentul celei negative. De pildă, în loc de " Nu vă putem
Strategii de comunicare eficientă by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
Ei! Nu vreau! grăi Ana rece și se dete înapoi. Îndemnată de soț, Ana își călcă pe inimă și se dete la joc. La început, dansul e greu, în silă, ca și tulburarea pe care i-o provoacă insistența și insinuările fără perdea ale lui Lică cel vajnic și deloc indolent pentru ca, apoi, încetul cu încetul, să înceapă să se bucure de plăcerea jocului. Jocul acesta închide în sine, ca o sămânță, întreaga relație Ana-Lică. Ana se va deda pas cu
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
dăunătorilor. Întâlnirea cu domnul ing. Moșneaga V. și cu toți colegii, la care a participat și soția Dumnealui, Angela Moșneaga, s-a desfășurat într-o atmosferă distinsă, civilizată, plină de eleganță și rafinament, comportament total dispărut în prezent, fără jigniri, insinuări sau aroganță. Totul a fost nu numai o lecție profesională, dar și un model de comportament civic. Astăzi, așa ceva nu se mai întâlnește. E păcat! soiuri. O altă cauză a acestei situații a reprezentat-o viteza foarte mare de creare
In honorem dr. ing. Mihai Cristea - membru titular al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gh. Ionescu Şişeşti" by Dumitru Bodea, Silvia Străjeru, Marius Murariu () [Corola-publishinghouse/Science/1221_a_2384]
-
Fiți atent la modul de a vorbi ătonul vocii, expresia facială, gestică..). Nu lăsați discuția să degenereze în cicăleală, ceartă sau critici repetate. Fiți calm, arătați politețe, răbdare și respect pentru sentimentele și demnitatea celeilalte persoane. Evitați cuvintele jignitoare și insinuările. Nu monopolizați conversația. Nu presupuneți că celălalt vă înțelege corect, verificați. Nu încercați să vă impuneți propriile opinii și valori. Fiți onest, direct în expunerea ideilor, motivelor și sentimentelor dumneavoastră asupra chestiunii discutate. Prezentați-vă punctele de vedere ca pe
Familia şi şcoala în parteneriat pentru o educaţie de calitate by Mihaela Băsu, Angela Sava, Doina Helene Partenie, Adriana Petrovici () [Corola-publishinghouse/Science/1283_a_1956]
-
interzice să-și considere mâinile cu totul inocente ("innocuas nobis haec vetat esse manus"). Ovidiu recunoaște implicit că, de fapt, vina sa nu are nici o consistență, mai mult, e un fel de paravan care maschează adevăratul motiv al exilului său. Insinuarea este cât se poate de precisă și de categorică, ceea ce ne-ar putea face să oscilăm oarecum asupra existenței sau nu a greșelii ovidiene: ca și cum (falsa) existență a acesteia ar ține de o impunere categorică din partea lui Augustus însuși, căreia
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
adept laș al politicii imperiale s-ar fi ferit să admită, din partea unor prieteni, aluzii la asasinii lui Cezar pe de o parte și la cei mai mari dușmani ai lui Augustus, pe de altă parte și chiar să recunoască insinuarea că în biblioteca sa bine dotată ar avea scrierile incriminatoare și compromițătoare ale unor anumite personaje. După părerea lui Scholte 255, epitetul de doctus, folosit de obicei de Ovidiu pentru a-și defini colegii din domeniul artelor de nouă orientare
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
reprodus mai sus poate deveni foarte semnificativ; mai mult, dacă dorim să-l încadrăm în sistemul de idei și de sentimente ale lui Ovidiu, acest fragment apare ca o referire ironică la originea modestă a lui Octavian. În concluzie, potrivit insinuărilor, mai mult sau mai puțin voalate ale lui Ovidiu, pe Împărat nu-l caracterizează nici noblețea de sânge, nici noblețea de suflet. O asemenea atitudine față de Augustus apare încă dinaintea exilului, așa cum va rezulta și mai clar în cele ce
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Intra în rol istoria mare a fiecărei națiuni europene în parte, cultura savantă își revizuia, în vederea unui parcurs în perspectivă, resursele interne, așa că proiectele generoase ale înaintașilor nu trebuie nici banalizate fără voie, prin sufocante repetiții mimetice, nici deturnate, cu insinuări neapărat malițioase, de la rosturile lor inițiale și firești. Este vorba, înainte de toate, de cota de participare, cu entuziasm, a generației poetului la ceea ce s-a numit, pe drept cuvînt, mișcarea romantică, o „maladie” a epocii, care s-a întins peste
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
profil agricol, dar... Dar ce ți s-a mai oprit în cale? - mă ia la rost ieșeanul. Nimic. Doar așa mai reușesc să smulg o vorbădouă de la tine. Altfel... Altfel? Vorbesc de unul singur... De data asta te iert pentru insinuare. Data viitoare... Până atunci, însă, te rog să-mi tălmăcești totuși acel „dar”. Atunci când „pecinginea roșie” a început să se instaleze și la noi, prințesa a fost nevoită ca la 13 februarie 1946 să semneze o hârtie prin care „declara
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
toți pomii din grădină"?" întreabă șarpele pe Eva. Îndoiala strecurată prin această interogație reprezintă cea dintîi formă voalată, ce-i drept a păcatului (și, de aici, a minciunii). Căci, fără a fi cu adevărat o falsificare, întrebarea poate fi o insinuare a ei. Un exercițiu de (socio)logică a minciunii se derulează în continuarea scenariului biblic. Puterea de ocultare a limbajului simbolic, dublată de "dialectica șireteniei" (reservatio mentalis), este utilizată de Satan pentru a ascunde: • semnificația adevăratei morți a omului moartea
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
de un la fel de cunoscut adagiu: "Perseverare diabolicum est". O dată mai mult, amintirea păcatului originar este actualizată cu acest prilej; căci, poate Dumnezeu ar fi trecut cu vederea cel dintîi păcat al cuplului uman acela de a fi plecat urechea la insinuările șarpelui și la îndoiala sugerată de acesta cu privire la intențiile Creatorului dacă omul nu ar fi persistat în greșeală și nu ar fi mușcat din mărul cunoașterii binelui și răului, a adevărului și a minciunii. Faptul că descendenții perechii primordiale au
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
care indicațiile regizorale îl au în dramaturgie, dobândind, astfel, și o funcție metadiscursivă care avertizează lectorul asupra eventualelor deplasări spre ficțional. În secvența "Fără să vreau să abuzez de situația penibilă a unui învins, trebuie să răspund și la ultimele insinuări ale domnului Constantin Banu"46, Arghezi își precizează fără echivoc poziția în raport cu preopinentul său, justificându-și intrarea în polemică. De asemenea, lectorul primește indicații despre numele real al adversarului și despre modul în care autorul se raportează la el, în
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
constatăm că autorul real și concret relatează fapte și întâmplări pe care și le asumă în totalitate, devenind propriul său erou, în contrast cu personajul negativ al povestirii sale care apare, evident, ca un contra-erou. Vom vedea, în continuare, câteva modalități de insinuare a povestirii ficționale în povestirea factuală prin care autorul se distanțează de narator, dar și de personajul principal, printr-un joc al simulărilor ce asigură, până la urmă, polifonia textului polemic literar. Ne întrebăm, firește, cine și cum povestește în textul
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Fie că este ironic aluzivă (" Cine v-a împins să vă opriți la mine și să-mi afirmați [...] o iubire de care nici nu mă-ndoiam?)", fie că aluziei îi atașază litotic ideea unei posibile și justificabile corecții, deci o insinuare a agresivității ilicite (" De ce n-aș trece ocazional, cu briciul ascuns pe mânecă, și la Universitate, a cărei barbă sunteți?"), fie că disimulează o perfidă ignoranță ("Nu sunteți dumneavoastră acel A.C. Cuza care afișa pe vremuri un liber-cugetism naiv și
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
adevărat. E pasiunea simpliștilor și a mărginiților, de a simplifica totul la unic și de a-l mărgini la dânșii". Alteori, exclamația retorică accentuează, pentru cititor, perspectiva contextuală pe care polemistul o are asupra obiectului polemicii: În numitul articol, o insinuare ah! foarte murdară!", exprimându-și fără echivoc sentimentele și justificându-și astfel atacul: "E o încercare de atentat la onoarea mea, și înțeleg să scutur fără întârziere urechea foarte respectabilă ca lungime a celui ce are impudoarea ei". Într-un
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
mentală a cititorului atemporal, prin indici de natură tehnică (sublinierea grafică a cuvintelor incriminante) sau pragmatică (exemplu enunțul performativ, sub forma solicitării imperative, din finalul scrisorii: "Vă cer ca în numărul imediat următor al Flacărei să vă explicați asupra ei [insinuării, n.n.], și anume în sensul scuzelor ce mi se cuvin și pe care le reclam, hotărât ca, în lipsa lor, să fac uz de mijloacele mai puțin indirecte cu care îndeobște se pedepsește lașitatea". Epitropa aparține tot registrului ironiei, dat fiind
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
deschis maselor, este inevitabil contaminat ideologic, el fiind „preluat“ și însușit ca atare. Propaganda și ideologia sunt înțelese aici în temeiul lor ultim (desprinse de amprenta obișnuit negativă), ca mesaj „(pre)fabricat“, venind „din afară“ și mânuind cu virtuozitate mecanismele insinuării: „ca și cum“ ar veni „dinlăuntru“, „ca și cum“ ar fi în mod natural „al tău“ și se cade, tocmai de aceea, a fi îmbrățișat fără rezerve și transmis, salvator, către ceilalți. Ele aduc și propun întotdeauna soluții concrete. Ceea ce părea în genere de
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
și, prin aceasta, a unei reprezentări a realității care să excludă anumite aspecte proprii anumitor puncte de vedere, dar care să le includă pe altele, ideologia transformată în sociologie a cunoașterii nu reușește să înlăture, pe de-a întregul, riscul insinuării "falsității". Încercând substituirea epistemologiei, dar prin salvarea categoriilor acesteia ca urmare a prăbușirii vechii ordini unificate a lumii, Mannheim eșuează în încercarea de a construi o "nouă ordine" prin apel la o ideologie totală care devine sociologie a cunoașterii. Prin
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
află într-un stadiu pre-paradigmatic, tocmai din cauza faptului că, în acest domeniu, nu există un acord între teoreticieni. Cu toate acestea, sugerând că progresul științei este legat de salturile de imaginație, Kuhn lasă cale deschisă interpretărilor relativiste și, totodată, posibilității insinuării ideologiei în practica proprie științelor naturii. Tocmai în acest sens, pot fi invocate încercările venite dinspre teoria socială de a duce relativismul kuhnian până la ultimele sale consecințe, cărora Mannheim, fondatorul sociologiei cunoașterii, le pusese o "barieră" în ideea că "(...) semnificația
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
etnic: în timp ce dalmata avusese ca substrat „neamurile iliropanone”, româna s-ar fi format pe un substrat „foarte amestecat”, tonul unitar fiind însă dat de „neamuri tracice”, care erau în concepția lui Philippide grecești sau grecizate. Astfel s-a ajuns la insinuarea ideii că baza autohtonă a romanității orientale este greacă. Grecii se considerau traci la origine. Lui Philippide însuși îi plăcea să spună: „Doar nu sânt trac degeaba”. Și etimologic cuvintele grec și trac converg spre o origine comună, deosebirea făcând
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]