2,106 matches
-
luat de o forță misterioasă, smuls de pe pămînt și Înghițit de hăul unui găvan unde va trăi patruzeci de zile, aidoma spiritelor, după care se va Întoarce și va trăi supus legilor care domneau acolo. În acea poveste era atît insolit Încît era exclusă orice născocire, ceea ce chiar dovedea existența reală a lumii de dincolo și a vieții spiritelor.“ (Prințul N.D. Jevahov: Serghei Aleksandrovici Nilus. Scurtă prezentare a vieții și operei Novi Sad, 1930) . Stilul emfatic al acestei fraze stă mărturie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
parcă de ritmul obsedant al acelorași două cântece Waiting for the miracle și Closing time pe care vânzătorul ambulant de casete și fan Leonard Cohen nu obosise să le transmită Încă de dimineață. Privirea Îi fu atrasă de un cuplu insolit prin anacronismul vestimentar. Hainele lor aveau patina lucrurilor scăpate ca prin minune după război, când nimic nu e demodat și nimic nu prisosește. În plus aveau aerul straniu al unor veșminte protectoare prin care nu trece nici frigul, nici glonțele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
observă Petru, Încă În căutarea unui punct stabil Într-o lume care Îi scăpa de sub control și În care până și tablourile păreau a-și fi pierdut autonomia și contururile precise, pentru a se topi Într-o singură pânză provocatoare, insolită și anonimă, prin complicitatea jucăușă a celor patru pictori, singurii care se distrau cu adevărat Într-o harababură cu final imprevizibil, dar cu atât mai promițător. 4. Gheretă, curtenitor, se oferi să se ocupe și de paltonul domnului Brândușă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
dată În viață simțea că el era cel privit de doi ochi mărunți, reci și indiferenți, de culoarea lavandei. Semănau cu ochii plictisiți ai vameșilor la schimbul de tură. Închise ochii, dacă nu Încântat, cel puțin mai bine dispus de insolitul asemănării. Ceea ce Îl Încânta cu adevărat era culoarea și mirosul stepei de lavandă În care curgea leneș un râu roșu care izvora din călcâiul rănit al unei fete ce nu se mai zărea demult. Era liniște... Nici măcar sirena Salvării nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
în cutie. Gros, greu și solid, am știut că al doilea obiect era o carte încă dinainte să-l desfac din stratul protector de pânză. Nu eram însă pregătit pentru genul de carte pe care am găsit-o. Enciclopedia peștilor insoliți de Dr. Victor Helstrom. Cartea părea veche de șaizeci, poate optzeci de ani. Un volum cartonat cu o supracopertă șifonată, ruptă și ștearsă, pe care se zărea un desen de modă veche, în tuș, care înfățișa un pește foarte urât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pe care se zărea un desen de modă veche, în tuș, care înfățișa un pește foarte urât. Într-o străfulgerare, mi-am amintit cartea trimisă de domnul Nimeni și scârbosul, sinuosul luxofag ascuns în ea. Aproape c-am aruncat Peștii insoliți de pe masă într-o tresărire de spaimă. Dar aceasta era camera Primului Eric Sanderson, iar aceasta era cartea Primului Eric Sanderson. Uitându-mă țintă la coperta veche și șifonată, gheața din minte mi se subție puțin. Haide, Eric. Stăpânește-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Paginile erau uscate și îngălbenite, murdare pe margine și emanau un miros de fum de țigară și unsoare organică, de pe degete. Am sărit peste o introducere lungă și prolixă și am găsit cuprinsul. Autorul, acest Victor Helstrom, își împărțise peștii insoliți pe categorii. Peștii din adâncul oceanului 4 Peștii din lacurile Scoției și celelalte zone neștiute 184 Peștii preistorici și fosilele lor 347 Peștii minții, cuvintelor și invenției 442 Am frunzărit cartea până la capăt. Primele trei categorii erau pline de desene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
răspunsuri. Din cauza asta nu puteam dormi. Clio Aames, ludovicianul, Primul Eric Sanderson. Exista o singură persoană care-mi putea spune totul de-a fir a păr. Pusesem lucrurile găsite în camera Primului Eric într-o pungă de plastic; Enciclopedia peștilor insoliți, ghidul lui Clio, plicul gol de fotografii și (după o scurtă meditație lăuntrică) supracoperta cărții lui Randle cu mesajul ascuns de la Primul Eric Sanderson. Mai pusesem și caietele mele cu Fragmentul becului. Mi se părea logic să iau totul, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
gânditor. Mândria unui bătrân, cu asta te-ai luptat tu, mi-e rușine să spun. — Trebuie să înțeleg de ce-a făcut ce-a făcut, am spus. Am vârât mâna adânc în punga de plastic și am scos Enciclopedia peștilor insoliți. Am găsit asta. Fidorous ridică privirea spre carte. Noua căldură din el dispăru brusc, totul redevenind gheață. Luciu de gheață. Dă-mi-o! Am ezitat, dar nu mă puteam eschiva. I-am dat cartea. — Ascultă-mă, Eric Sanderson al Doilea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
la nevoie, poate îndeplini și funcția de "înger exterminator". Precum se poate vedea din textele semnalate, sursa generativă a imaginarului este, în proza Roxanei Pavnotescu, refuzul banalului, alungarea lui și a tot ce e oribil în realitate prin creația de insolit, de extraordinar, de fantastic, de miraculos (precum și de absurd, în Umbrela); pe scurt, prin satisfacerea nevoii de inefabil. Această satisfacere se obține mai cu seamă pe două căi: recursul la copilărie și asumarea erosului. Vizitată de îngerul ei, cel căruia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
pe care ți-l acordă. Fii original atunci cînd alegi cadouri. Vezi care îi sînt preferințele. Cumpără-i lucruri neobișnuite. Este adevărat că el dispune de resurse financiare importante, dar nu dispune și de timpul necesar căutării unor obiecte mai insolite. 12. Răspunde-i imediat la mesaje De cîte ori nu ți s-a întîmplat să trimiți un fax și să nu ai siguranța că a fost primit? De cele mai multe ori nu știi sigur dacă adresantul l-a citit. De aceea
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
încercare propunându-ne un joc al destinelor-marionete ale unei vreri căreia nu i se pot opune“. Totodată, prefațatorul transferă asupra cititorului dificila sarcină a descâlcirii ițelor romanului: „Pentru a pătrunde în lumea personajelor din romanul Purgatoriul cocorilor - un titlu oarecum insolit - cititorul trebuie să înainteze cu pași mici și cu toate simțurile în perfectă stare de funcționare, altfel receptarea mesajului social-artistic riscând să fie făcută cu hiatusuri irecuperabile.“ În ceea ce ne privește, credem că cititorul care vrea să evite receptarea mesajului
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
care le compun. Scăderea mortalității pare în schimb mai omogenă, evoluțiile caracterizându-se printr-o trecere de la 10,6‰ la 8,6‰, în medie, din 1951 în 2003. Numai Rusia prezintă în domeniu un comportament mai mult sau mai puțin insolit, trecând la început de la un procent de 10,16‰ (1951) la un procent de 7,20‰(1957), pentru ca apoi să urce în mod foarte regulat către o mortalitate relativ ridicată de 16,30‰ (2003). Să lăsăm deoparte acest caz în
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
se Încheia. Așa cum și Înșiruirea aici a tehnicilor de scriere ale orbilor se află abia la Început. Eu m-am Îndeletnicit cu vreo nouă din ele, iar viața mea de pînă acum, În tot ce are ea mai intim, mai insolit, mai adînc, e legată de aceste meșteșuguri ale Întrețeserii grafemelor În cuvinte vii, care să mi poată vorbi mie și mai cu seamă altora. Fiindcă iată, În timp ce scriu, ordinatorul mi se adresează și mă confirmă printr-o voce sintetică, iar
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Este un mod de viață ca toate celelalte“, afirma pe bună dreptate Borges, numai că de aici pînă la Înțelegerea calmă a fenomenului e cale lungă. Scriitorul nevăzător care astăzi, la noi, ar veni cu o asemenea mărturie suficient de insolită prin ea Însăși s-ar pune În primejdia de a rămîne, În per cepția mediatică și În cea a publicului, autorul unui singur subiect literar. Din motive igienice, nu aduc aici În discuție precaritatea școlară, chiar pestilențialitatea educațională a multor
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
simplu, de un cetățean, repere la care se poate adăuga semnalmentul „orb“, ci de un Zoon Exoti kon. Efectul vizat prin contrast de participiul „văzută“ nu scuză mizerabilismul rudimentarei logici oximoronice. În atari Îm prejurări, cînd simțul comun acuză șocurile insolitului, salvarea de moment vine de la reluarea unor truisme precum cele ce urmează: omul, nu cel generic, ci orice om, nu este ceea ce pare, ci ceea ce devine... Devenire, desigur, În ambele sensuri: al ascensiunii sau, dimpotrivă, al drumului la vale, lin
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
neveste din ținutul de cîmpie al Sătmarului ca vîrtejul acela de lumină dintr-un amurg de iunie, cu un glas dătător de noroc vorbindu-i neștiut de sus, din Înaltul aerului. Dispunea de un organ aparte pentru tot ce era insolit. I s-au imprimat violent În memorie imaginile cele mai incandescente și pe acelea mi le-a transmis - În stare primară, frustă, protoplasmatică -, nu pe altele. A fost, la propriu, dar și la puterea imagi narului, un paradis pierdut America
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
acestei femei nu poate fi niciodată Încruntată, e curgătoare, sinceră sau nu, ajunge expertă În scenariile mirării. Se pricepe de minune să intre În jocul uimirii, al uluirii și al perplexității... Și să-și revină Îndată, Împrospătată de surpriza contemplării insolitului. Sufletește, frumoasele se mișcă liber, iar această libertate le Înrourează și cu inteligență. E istețimea fermecătoare a gesturilor mărunte, nu a mizelor capitale. „Frumoasă și proastă“, am decre tat cîndva Într-un poem, Însă acolo aveam sub ochi nu frumusețea
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
era „besket de pită“. Își amintea de cartea americană de identitate, descriind-o ca pe o bucată mare de carton cu poza ei color și cu slove englezești dedesubt despre care vorbea (termenul e pe toate buzele astăzi, dar suna insolit pe atunci) ca despre un „card“. „Drept În colori mi-o făcut cardu’ de cum am fost io născută la America“, obișnuia să spună. CÎnd s-a măritat, la șaptesprezece ani, a trebuit să-l depună la un birou din Sătmar
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
a lui Gery și tovarășa nedespărțită, prietena lui Vasili. Numai îmbrăcămintea cenușie și sărăcăcioasă putea aminti că era copilul unei deținute, ea însăși în detenție. Dar ea sfida cu forța tinereții chiar și acest handicap, era mândră, semeață, temerară. Apariția insolită a tinereții și frumuseții în toată splendoarea ei în lumea în care degradarea, înjosirea, chinuirea omului erau la ordinea zilei păru să îi fi blocat pe cei doi ofițeri. Tânărul ofițer și-a căutat cu grijă cuvintele și și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
un ziar german am citit; în Bild. Sunt convinsă că nu te preocupă lecturi de genul acesta. Ascultă: "Z, cunoscutul violonist român, a fost amendat, ieri, în Münsterplatz, din cauza unei forme de protest, considerată de autorități ca fiind "ilegală și insolită". Violonistul a cântat o zi întreaga lângă statuia lui Beethoven. Jos, la poalele soclului statuii, Z a așezat pălăria sa, lângă care a afișat anunțul: "Rog donați fonduri pentru asigurarea igienei personale permanente a statuii lui Beethoven. Fondurile colectate vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
glumind, să desfaci plicul cu iarba fiarelor, cu planta aceea magică despre care spuneai că face și desface, rupe lanțuri, sfărâmă lacăte și gratii, întreține flacăra speranței... Ai zâmbit amar. Dar eu știam că tu fuseseși fermecat de darul acela insolit al ciudatului tău unchi, Grătărel, că aveai încredere în puterile magice ale minunii din acel plic. N-ai deschis plicul. Atunci am înțeles că nu mai era nimic de făcut. Mi-ai sugerat că nu merită să consumi puterea magică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
a narațiunii utopice, arhipelagul nipon, atins de Gulliver la capătul unui periplu prin Laputa, Balnibarbi, Luggnagg și Glubbdubdrib, apare în prelungirea atmosferei fantastice din țările inventate de clericul irlandez. Mai precis, între planul ficțional și cel real se stabilește un insolit raport de contiguitate: felcerul duce cu sine o scrisoare a monarhului din Luggnagg către Mikado, care este deschisă de ultimul cu mare pompă la Curtea Imperială. Contaminarea în cauză nu trebuie să ne surprindă: să amintim doar că, în secolul
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
forța brută. Lucrurile sunt încă și mai delicate în momentul în care luăm în considerare cazul acelor națiuni care s-au făcut vinovate de genocid și care se află, astăzi, printre cele mai bogate și mai dezvoltate state ale lumii. Insolitul întâmplării face ca stagiile noastre de cercetare academică să se desfășoare în două țări care au jucat roluri diabolice în cel de-al doilea război mondial: Germania și Japonia. În timp ce prima și-a asumat responsabilitatea, fie și parțial, pentru crimele
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Să nu uităm, așadar, că ritualul elaborat al ceremoniei ceaiului provine din doctrina complexă a budismului zen, al cărei comandament central vizează contemplarea naturii interioare și armonizarea acesteia din urmă cu esența universală: integrarea perfectă a antropicului în cosmos. Epura insolitei simbioze chanoyu-zen este surprinsă în întreaga ei splendoare de unul dintre cei mai cunoscuți filosofi japonezi moderni, D. T. Suzuki, în eseul intitulat "Pictura, meșteșugul săbiilor, ceremonia ceaiului": "Acum, ascultăm sunetul apei care fierbe în ceainic [...]. Sunetul nu aparține, propriu-zis
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]