1,049 matches
-
asupra scrisului unor personalități cunoscute (ziaristul Jean-Claude Bourret, academicianul Jean d’Ormesson etc.). De exemplu, manechinul Inès de la Fressange este calificată „realistă” de un grafolog și drept „intuitivă” de altul, un al treilea considerând-o „analitică”, iar un al patrulea „instinctivă”. Ziaristul Jean-Claude Bourret, ale cărui lucrări despre OZN-uri ne duc cel puțin cu gândul la faptul că este înzestrat cu imaginație, este confirmat întocmai de un grafolog, dar în opoziție cu un altul, care declară că scrisul său denotă
[Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
și, în fine, al deprimării. Explorare Apropiere Dorință Lacrimi Depresie Mânie Agresiune Teamă Fugă Cele patru mari circuite ale emoțiilor (după Panksepp, 1982) Fiecare sistem este preprogramat genetic și răspunde unui număr redus de incitatori naturali care declanșează reacții specifice, instinctive. Panksepp preferă să vorbească despre „dorință” mai degrabă decât despre plăcere, deoarece ea trimite la ceea ce fiziologii numesc „motivațiile apetitive” (căutarea hranei, a unui partener sexual etc.). Autorul face observația că plăcerea apare atunci când frica sau mânia încetează, distingând din
[Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
1977, pp. 407-467. Panksepp, J., „Les circuits des émotions”, Les Emotions, Science et Vie, nr. 168, ediție specială, 1989, pp. 58-67. 1. Trad. rom. Șt.O. Iosif, Romeo și Julieta, Editura Tineretului, București, 1956 (n. trad.). 85. Emoțiile dumneavoastră sunt instinctive? Modelele sociale de răspuns Cu excepția modelelor de răspuns programate genetic (de exemplu, zgomotul pentru frică), deprinderile căpătate în familie sau la școală furnizează ceea ce psihologia socială denumește modele de răspuns. Un experiment celebru a demonstrat rolul educativ al acestor „modele
[Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
copiii care nu le-au putut vedea la adulți. Anumite împrejurări pot constitui semnale pentru declanșarea emoției ca reacție instinctuală (necondiționată), ulterior devenite condiționate. Aceasta explică de ce, uneori, suntem în dificultate în încercarea de a diferenția reacțiile emoționale de reacțiile instinctive provocate de același stimul. Reacția emoțională se exprimă în corp, pe când reacția instinctuală poate, în plus, să pună "receptorul" în legătură cu obiectul care a provocat-o. Reacția poate fi determinată și de amintirea sau imaginea obiectului, nu de per-cepția directă. Este
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
special în Statele Unite. Protocoalele terapeutice axate pe doze minimale de antipsihotice (prin diminuarea dozei totale administrate) par actualmente cele mai adecvate, chiar mai mult decât tratamentele intermitente. 2.2. Efectele de favorizare a simptomatologiei negative în schizofrenie, în particular indiferența instinctivă și afectivă este unul din efectele colaterale dintre cele mai incriminate încă de la studiile lui Gardos & Cole, 1976. O serie de studii mai recente (Wolf, 1991) arată că după sevrajul complet de antipsihotice survine o ameliorare a aplatizării afective, în timp ce
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
pe unde apucăm, avem pături, avem haine groase. Cum să plecăm de aici ?”. Organizatorii pelerinajelor nu vor sau nu pot să înțeleagă faptul că adevărații pelerini nu se îndepărtează de „punctul zero” al ceremoniei, baldachinul cu moaștele sfinților, căutându-i instinctiv prezența sacrului din jur. Plusez și o întreb pe femeia care citește „Acatistul Sfântului Valeriu Gafencu” dacă a fost în pelerinaj la Prislop, la mormântul Părintelui Arsenie Boca. „Nu am fost la Prislop, nu cunoaș tem. Dar am auzit vorbindu
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
decizii erau înzestrate cu virtutea de a transforma un televizor într-un mijloc de instrucție publică, o imagine video, într-un concept al comprehensiunii, și invers. În domeniul faptelor de transmisie, această iluzie, pentru care manifestăm un soi de înclinație instinctivă, trebuia în mod natural să mai dureze. Eu n-am făcut decît să schimb un cuvînt cu altul. Acestei bune și tradiționale rațiuni de a întîrzia la întîlnire "bufnița Minervei își ia zborul la ivirea zorilor" i se adaugă altele
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Gîndirea iacobină? O himeră, dar care a prins contur printre noi. Ceea ce nu trebuia să se întîmple, s-a întîmplat. Cum a fost posibilă o asemenea idioție, o asemenea iluzie, o asemenea orbire? Imediat ce a fost ridicată problema prin refuzul instinctiv al fondului, prind contur în mod vădit formele de expansiune, canalizările, nodurile de sociabilitate, mijloacele de transmisie care au dat viață absurdului sau dezgustătorului. Cunoaștem toți, deoarece Tocqueville e la modă (se bucură de suflul prezentului), admirabilul capitol întîi al
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
epoci, stilul unui Zeitgeist. O scară de valori străveche plasează la înălțime interioritatea, spiritul, conștiința, iar la bază, mărcile materiale în care consimt să se depoziteze. A așeza suportul mai presus de lumea spiritului și de spiritul lumii zdruncină puțin instinctivul și augusta ierarhie. Sudînd puterea de soclu, mediologia este mai rea decît un materialism: este un "materism"; i-ar fi utilă cuplarea cu această materiologie inaugurată de François Dagognet în ultimile sale lucrări, dar poate puțin subțiată de sărăcia gamelor
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
cu aripi de liliac. Primul model de telegraf electric al atelierelor Breguet semăna cu un telegraf aerian în miniatură, cu brațele articulate. Fiecare nouă generație o imită pe cea dinainte, mai puțin din refuzul de a evolua decît din pornirea instinctivă a noului-născut de a se alinia cu strămoșul său. O revoluție mediologică nu se trăiește în direct, ci după consumarea ei ceea ce vrea să însemne că noii mediocrați sînt totdeauna depășiți de propria lor putere. Blocați de contraloviturile noului medium
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
la vîrful unei publicații în mod tradițional fără imagini, ca Le Monde, fără concurența mediumului hegemonic, televiziunea, fără baia de imagini publicitare redate și descifrate instantaneu, care determină noul peisaj urban? Fiecare mediasferă se declină în cotidian printr-o utilizare instinctivă a timpului, aproape automat distribuit de gama vitezelor din ambiant. Ajungem în mod spontan la cel mai scurt. Era cît se poate de "firesc" pentru un om al anului 1880 să consacre o oră lecturii cotidianelor, ceea ce azi ni se
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
cetate și autonomia sistemului grafic în limbă. Cine o recuză pe una, o recuză și pe cealaltă. Ura față de literă este forma autorizată a urii față de școală, și ambele traduc, dacă nu o ură față de Rațiune, cel puțin un refuz instinctiv al abstracțiunii. Nu spuneți: "învățămînt public", spuneți activități de deșteptare, dialog, schimb. Nu mai scrieți, tinerilor, nu mai citiți opere, aceste monumente funerare; conectați-vă de îndată, ascultați informațiile, priviți-vă monitoarele, distrați-vă fără întîrziere. Cu cît veți lăsa
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
cardinale. Acest ocean se îmbuteliază în milioane de sticle conținând fiecare câte o "berică". Fenomenul extinderii consumului de bere mi se pare că este de natură strict psihologică. Berea nu-i o băutură "bună"; gustul amar nu-i o preferință instinctivă; copiilor nu le place berea; vinul este băut cu plăcere de copii, probabil pentru că e dulce și aromat, dar, cu timpul, printr-o pervertire senzorială, este acceptată și berea, poate pentru amețeala, ușoară, pe care o produce. Cum omul este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Episcopilor și Bisericilor decît războinicilor. Feudele bisericești și cele senioriale au existat pînă în vremea regelui Clovis. Oricum, Carol cel Mare, spune William de Malmesbury, "a dat aproape toate pămînturile Bisericii pentru ca să slăbească ferocitatea națiunilor germanice. A observat în mod instinctiv și cu înțelepciune că oamenii care sînt consacrați nu își abandonează serviciul pentru care au făcut legămînt, precum laicii. Mai mult, dacă laicii care slujeau fețele bisericești s-ar fi revoltat, puteau fi sancționați prin excomunicare sau prin alte pedepse
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
decât un actor, care uneori e prea vanitos, prea plin de subiectivismul lui. O păpușă este mai expresivă, mai generoasă și mai obiectivă. Am reflectat, citindu-l pe Craig, asupra jocului meu cu păpuși din copilărie. Era poate o legătură instinctivă? Ani mai târziu, În Japonia, Într-o mănăstire zen, am Învățat, Încercând diverse exerciții de meditație, că suntem traversați de o energie care coboară de sus și de alta care vine de jos. Axa aceasta trece ca un fir de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
țâț...l peste ocean, în c...utarea unei vieți mai bune, a unei societ...ți mai toleranțe. S...r...cia i-a însoțit anii de adolescent, dar s-a luptat cu ea f...cand diverse munci; a prețuit muncă aproape instinctiv. Înconjurat adesea de ostilitate și în Nouă Lume, tan...rul Juran a r...zbit prin puterea minții, tenacitate și perseverent.... A fost primul vl...star al familiei care a intrat în înv...ț...mântul academic, terminând cu brio școală de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
neîntrecutei povestitoare, inteligența, talentul ei de-a învia oameni și vremuri. Acestea trecuseră și în scrisul ei, aceste haruri narative, vreau să spun, și mai puțin lumea de grandoare și fast în care trăise până la jumătatea vieții. Printr-o reacție instinctivă de opunere și poate printr-un reflex de refugiu, lumea literaturii sale este, în tot spiritul ei adânc, țărănească, robustă, legată intim de natură, hrănită de seve populare. Călinescu nu a vorbit întâmplător de Creangă. Această aristocrată a înfățișat lumea
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Nu auzeam nimic. Doar un tunel gol care ar fi primit și absorbit tot dacă s-ar fi putut. Nu știu cum am ieșit din țară. Știu că priveam pe fereastra mașinii și mă gândeam: Controlul pașapoartelor la graniță, emoții necunoscute, teamă instinctivă de uniforme. Nu te întreabă nimeni: — Chiar vrei să pleci din țara ta? Eram alături de o fată de 20 de ani, mamă a două fetițe, plecată la loc „bun”, să „întrețină clienți”. Știa perfect ce muncă va face. Știa tot
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
carnea ei, mă simțeam cu totul în prada unei sfârșeli euforice. Sigur că nu știam, pe atunci, că iubirea fizică se traduce într-o asemenea plăcere lascivă. La drept vorbind, nici nu știam că aceea era iubire. Gesturile mele fuseseră instinctive și mă bucurasem de ele cu inconștiența vârstei mele fragede. Trăisem clipa cu inocență. Ea însă mi-a dat impresia că era mult mai puțin inocentă. Aș fi vrut să continui să mă joc în felul acela și n-aș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
satisfacție personală și a familiei. Numai În acest fel artificial se putea ridica vânzarea unei reviste În Capitală, În medie normală de 100-150 de exemplare, cu Încă zece-douăzeci, respectiv cu doi sau patru lei În plus săptămânal. Uneori Însă, repulsia instinctivă pentru revistele românești era atât de mare, că, fără a da atenție sublinierii cu roșu, bărbatul serios și cu situație se grăbea să restituie revista cu mențiunea iritată: „refuzat“. N-aș putea spune dacă chiar așa va fi fost cazul
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
rebarbativă, l ar fi Îmbunat cu lumea, cu prietenii și cu dușmanii - și ni l-ar fi păstrat, teafăr și lucid, cu toate facultățile lui creatoare, Înăuntrul marilor sale vocații. Însă nedomolita lui ciudă, ranchiună sau temerile lui ascunse și instinctive În fața omenirii valide se traduceau mai degrabă prin tortura zilnică a lui, printr-o alegere neîmplinită a femeilor lui, prin persecuția Obiectului dorit, râvnit, poftit [...]. Eufimia venise de la Vidin cu cele două surori ale ei, Luiza și Cristina, și cu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
a fost totdeauna năprasnic și s a datorat celor două mari forțe universale des tructive ale amorului sută la sută: goana, de la o vreme, a iubi telor noastre după un măritiș dinainte ratat, dar acceptat totuși ca un refugiu pentru instinctivul lor sentiment de precaritate; sau dispariția lor prematură de pe scena acestei vieți, ca o salvare din orișice malentendu cu lumea și cu ele Însele. Nu știu dacă nu e cumva locul să mulțumesc aci bunului Dumnezeu, care, În marea lui
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Iorga. Câteva articole publicate în gazete extremiste sunt, peste ani, privite cu uimire de un om trecut prin închisorile comuniste. Tinerețea este necontrolată: „Mă mâna un teribil demon vital, un nemaipomenit impuls de afirmare, un individualism acut, poate și o instinctivă tendință de dominare, înfrânate mai apoi de homosexualitatea care mi-a impus timidități și, în fine, de rigorile istoriei.“ Ce e uimitor este că discreția și confesiunea totală nu se exclud în aceste pagini: o anume sfială deturnează dezlănțuirea liberă
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
cu o verișoară a maică mii, din Dej, care le invitase la restaurant. Nu cred că eram un copil rău și pervers, dar mă mâna un teribil demon vital, un nemaipomenit impuls de afirmare, un individualism acut, poate și o instinctivă tendință de dominare, înfrânate mai apoi de homosexualitatea care mi-a impus timidități și, în fine, de rigorile istoriei. Într-o bună zi, după ce părinții mei s-au împăcat, reluându-și traiul în comun, m-au luat cu ei la
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
strung. Vecinul dinspre curte, având casa la stradă - un cojocar ungur, Csordás, om tare de treabă, cu figura blajină și ștearsă, însurat cu o femeie voinică și frumoasă mai corpolentă decât el, amabilă cu noii ei vecini, dar nu fără instinctive rezerve „patriotice“ (cu tristețe oare și-a văzut mai târziu copiii implicați în căsătorii mixte?) -, poseda și dânsul o grădină la fel de lungă, dar mai lată, despărțită de a bunicilor printr-un gard de lemn, în care predominau florile cultivate în
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]