1,015 matches
-
ca un semn că, într-o zi, poate va înceta să mai reacționeze așa, presupunând, bineînțeles, că timpul de viață în comun al celor doi va fi îndeajuns de îndelungat să preschimbe în obicei contrar ceea ce încă se manifestă ca instinctivă repulsie. Câinele Găsit n-are cum să înțeleagă aceste complicații, își folosește botul așa cum l-a învățat natura, este un gest mai sănătos autentic decât strângerile de mână umane, oricât de cordiale ne-ar părea la vedere și la atingere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
niște coridoare care n-ar mai fi dus nicăieri? Bătrânul reprezenta cordonul lor ombilical și totodată motivarea pentru niște griji care le dădeau o ocupație, o justificare chiar, și care, căzând, le-ar fi dezvăluit - de asta se fereau probabil instinctiv - spaima că nu aveau de cine să se teamă, nici pe cine să arunce vina că-i uitase. Și erau atât de bolnavi de omul de pe fotoliul de răchită încât, o clipă, m-am întrebat dacă nu fusesem un instrument
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Abulafia, mie sau cui ar mai fi putut să citească. Și, În fine, marți plecase. Cred că Belbo se dusese la Paris ca să le spună că nu existau secrete, că adevăratul secret era să lași celulele În voia Înțelepciunii lor instinctive, decât să cauți secrete sub aparențe, fapt care ar fi redus lumea la un cancer imund. Și că cel mai imund și cel mai stupid dintre toți era el, care nu știa nimic si-și inventase totul - și avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
sau rana și să o vindece. Ca femeie, ar fi preferat să nu aibă drept soț un specialist În „spații ascunse“, căci atare noțiune era o metaforă transparentă a misterelor altor femei. Nu găsise nici o cale să alunge această neîncredere instinctivă, așa că acolo, În bezna nopții arctice, decisese să abandoneze această căsnicie. Nu știa prea sigur cum avea să o facă. Poate că ar trebui, ca și omonimul său din literatură, să dispară pur și simplu și să revină după douăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
apreciază lipsa unei „doctrine precise”, însă „larga ocrotire spirituală a tuturor inovatorilor” și „bunăvoința față de ereziile moderniste” a unui „om de gust și de cultură” precum E. Lovinescu îl nedumeresc: snobism (cf. D. Caracostea, Un mare critic român modernist), simpatie instinctivă față de orice elan juvenil sau „credință neclintită într’un nou concept de artă”? Pe întreg parcursul lucrării, Const. I. Emilian ține să-și afirme, cu suspectă insistență, „imparțialitatea”, obiectivitatea „științifică” a rechizitoriului său psiho-estetic (ex.: „Cartea de față încearcă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
chiar dacă profesorul nu avea de gând să le explice nimic și nici să-i Îmbuibe cu noțiuni fantasmagorice, ci doar să-i pună În fața unor opere de artă care să declanșeze În ei uimirea, curiozitatea, inadaptabilitatea. Interesul lor spontan și instinctiv pentru artă sau pentru orice altă formă de exprimare a intelectului uman era deja extirpat de cei opt ani de școală, iar entuziasmul care mai mocnea În ei nu-l putea aprinde Într-o singură zi. Sasha Își numea elevii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
15. Cum a scăpat din platanul porții, primul lui gând a fost să ajungă la Comoșteni, care încă se numea Coteni. N-a ajuns imediat, bineînțeles. În noaptea incendiului, s-a târât agonic până la malul lacului, gândindu-se cu groază instinctivă că ar putea să cadă în apă. Era ca și prima oară, un șuvoi șerpuitor, de data aceasta incolor, strălucind uneori precum apa în lumina soarelui. S-a privit în luciul bălții și l-a mișcat imaginea vălurită și ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
la un moment dat, de liniște și toropeală, a sărit în apă, așa, mai mult ca să trezească lumea. Erau departe de țărm, la mama dracu’, și amândoi erau obosiți. Când Lili a atins apa, Zogru, luat pe neașteptate, a țâșnit instinctiv și dus a fost. Știa că în apă îi este greu să se descurce, însă în apa mării nu știa exact ce-o să i se întâmple și-a aflat într-un mod dramatic. Mai întâi, apa l-a supt ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
părăsești deja? Scriitorul Înălță sprîncenele, abia surprins, și Îi zîmbi liniștit. - Plec pentru cîteva zile ca să dau ocol insulelor, te tentează? Marie se uita fix la el fără să izbutească să descopere ceva ascuns În atitudinea lui. Își depăși simpatia instinctivă pe care i-o trezea și Își Înăspri vocea. - Îmi pare rău pentru croaziera dumitale, dar am cîteva Întrebări să-ți pun. - O, dar pare să fie ceva grav. Glasul lui căpătase o notă de ironie care pe Marie o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
lor condițiile topologice ale diviziunii celulare. La școala primară din Charny, chiar de la Început, Michel fusese izbit de cruzimea băieților. E drept că erau fii de țărani, adică mici animale, Încă aproape de natură. Totuși, te uluia cu ce naturalețe voioasă, instinctivă, Înfigeau În broaște vârful compasului sau penița; cerneala violetă se răspândea sub pielea bietului animal, care murea Încetul cu Încetul, prin sufocare. Băieții se strângeau În cerc, Îi urmăreau agonia cu ochi strălucitori. O altă distracție favorită era să taie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Are o grimasă. În cele zece luni cât am stat acolo, n-am avut nici măcar o secundă de întuneric sau de liniște totală. N-am auzit niciodată o păsăre ciripind. N-am văzut nici o stea. Îmi dau capul pe spate instinctiv, și mă uit la cerul senin al nopții. Încet, în timp ce ochii mi se obișnuiesc cu întunericul, încep să disting deasupra mea mici punctișoare de lumină, care formează tot felul de desene și de forme pe care nu reușesc să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
s‑a năpustit cu ură asupra domnului Klotz, scrie Keynes. „Îl știți din vedere pe Klotz? - un ovrei scurt, umflat, cu mustăți mari, cu niște ochi alunecoși, care i se Învârtesc În cap, și cu umeri gârboviți, parcă dintr‑o instinctivă autodepreciere. Lloyd George l‑a detestat și l‑a disprețuit de la bun Început. Și acum și‑a dat seama dintr‑o străfulgerare că‑l poate distruge. Femei și copii mureau de foame, iar domnul Klotz trăncănea și trăncănea despre «auuur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
o bluză în carouri. Ochelarii îi stăteau sprijiniți pe vârful nasului, iar părul, uscat cu foenul și aranjat cu grijă, părea puțin mai scurt decât de obicei. — Te-ai tuns? zisei eu. Duse o mănă spre cap, într-un gest instinctiv, aranjându-și o buclă. — Da, am fost azi de dimineață. Îți place? — E foarte frumos, zisei eu, politicos. Arăți mult mai bine decât ultima dată când ne-am văzut. Într-adevăr, părea de-a dreptul înfloritoare; era ca și cum moartea lui Philip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ritmic. La cârmă Îl recunoscu pe Bonsuan, un pilot al poliției care avea În vene sângele a nenumărate generații de pescari din Burano, sânge care cu siguranță trebuia să se fi amestecat cu apele lagunei, purtând În el o cunoaștere instinctivă a mareelor și curenților care i-ar fi permis să navigheze prin canalele orașului cu ochii Închiși. Bonsuan, un bondoc cu o barbă deasă, Întâmpină sosirea lui Brunetti cu o plecăciune din cap, conștient de ora aceea matinală la fel de bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
până În mormânt, poate și dincolo. — Buon giorno, signora Concetta, zise Brunetti, zâmbind și oferindu-și mâna. Îi privi fața, Îi citi expresia așa cum ar citi un copil paginile repede Întoarse ale unei cărți cu benzi desenate. Văzu imediata recunoaștere, fiorul instinctiv de dezgust pe care-l prezenta el, dar apoi o văzu cum Își amintește bunătatea pe care i-o arătase fiului său, vedetei, soarelui ei, și, cu asta, chipul i se Înmuie și buzele i se ridicară Într-un zâmbet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
formă esențială a vieții psihice o află în instinct, „termen foarte obscur și controversat”, ca de altfel interpretarea și semnificația sa, definit în relație cu comportamentul uman, deoarece este expus observației și descrierii. Pentru acest motiv, Scheler vorbește de „comportament instinctiv”, considerat ca un comportament teleologic care se desfășoară după un „ritm rigid și constant” și „răspunde la situațiile care se prezintă într-o manieră tipică și sunt importante pentru viața speciei, dar și pentru experiența particulară a individului”. A treia
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
și mai ales creierul, infinit mai complex. Toate aceste componente ale acestor organe funcționează împreună și simultan în procesul vederii, al auzului, al gândirii... Apoi, instinctul, miracol în lumea păsărilor este inexplicabil. Cum s-ar fi putut dezvolta un comportament instinctiv și cum a putut să devină ereditar?!.. Iată întrebări fără răspuns... Instinctul este o înțelepciune programată înainte de naștere. Apoi, originea limbajului este un mister. Creierul uman este programat de mic pentru dezvoltarea limbajului. El nu este cablat pentru o anumită
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
semene; Hamlet era, de fapt, o fantasmă a lui Shakespeare, prințul, real sau născocit, era În dublu patrimoniu. În unul singur, al Întregii planete, de vreme ce, În fel și chip - nu neapărat cu aceleași vorbe -, toată omenirea se Întreba, conștient sau instinctiv: a fi sau a nu fi? Thomas era prins Într-un triunghi mortal, cei trei compatrioți, cînd se gîndea la ei, Îl sufocau, luaseră tot aerul, ce-ar mai fi fost de zis, de făcut? De căutat urmașii. O chestie
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
spune sigur, fericirea, fie și ca o adiere, avea totdeauna ceva maladiv, adică, mai mult sau mai puțin, tulbura mintea, indiferent pe cine atingea; cînd trecea boarea, lumea se arăta așa cum era, ostilă, poate de aceea omul caută, conștient sau instinctiv, plăcerea, existența devine astfel mai suportabilă. Mai toate plăcerile omorau Încet; oricum ai fi privit lucrurile, nu era deloc lesne să exiști. Cei doi trăiau un moment bun. Au vorbit despre Antonia, Thomas a descris-o ca pe salvatoarea lumii
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
om probabil care a visat că zboară. în ce mă privește, însă, frecvența acestui vis m-a tul burat la un moment dat destul de mult, mai ales prin elementele sale repetitive. Cînd zbor (în vis) o fac într-un mod instinctiv și fără un control total al gesturilor mele. mă arunc de fapt în brațele aerului și în general reușesc destul de repede să mă ridic la o înălțime apreciabilă. Foarte des însă aceste exerciții de zbor rămîn ridicole, practic plutesc la
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
practic animalul intră într-o stare de abandon, de toropeală, de hibernare. Cîinele își așteaptă de fapt stăpînul scufundîndu-se treptat într-o stare vecină cu moartea. nimic mai tragic, nimic mai înălțător în același timp decît această așteptare mortiferă, imn instinctiv dedicat iubirii necondiționate. Da, Guță, cîinele este de fapt inventatorul așteptării așa-zis „beckettiene”. numai că nimeni, nimeni nu a fost capabil pînă acum să observe acest lucru și să-i atribuie în mod onest cîinelui meritul de a fi
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
nici într-altul, deoarece sufletul tot îi fusese absorbit în realitatea existenței. Moș Costache credea în adevărul cărămizilor din curte, al tutunului, al banilor din pachet și nu-și putea închipui nici raiul fără aceste elemente. Frica lui era obscură, instinctivă și era însoțită mai ales de ipoteza halucinantă că s-ar putea să vină o clipă în care toți să-l jupoaie, să-i ia totul, sa-l scoată din casă, în vreme ce el vede și nu se poate mișca. Astfel
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și studiile lui Seligman, care arată că persoanele cele mai fericite sunt acelea care au relații sociale mai bune și care petrec mai puțin timp singure. Pe lângă aceste aspecte psiho-sociale, fericirea poate să includă și aspecte de tip irațional sau instinctiv. Pentru Freud, de exemplu, este fericit cine reușește să mențină echilibrul între realitate și dorință (ideal): „Dacă civilizația impune sacrificii atât de mari nu numai sexualității ci și agresivității omului, atunci trebuie să încercăm să înțelegem mai bine de ce omul
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
necesară pentru a ameliora anxietatea și simțul de vinovăție ce derivă din tensiunile și din contradicțiile interioare. Dacă se privește la comportamentul individual ca la un comportament determinat de forțe iraționale și, deci, de motivații inconștiente și de pulsiuni biologice instinctive, atunci obiectivul principal al vieții va fi limitat la dorința de vindecare sau, în cel mai bun caz, la controlarea a tot ceea ce nu este sub stăpânirea rațiunii. Uneori chiar și formarea permanentă poate să fie văzută numai din prisma
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
la aceeași distanță de cer sau, mai bine zis, de pământ. Numai căile diferă, deși toți sânt pe cale să nu mai fie oameni. - Așa se explică de ce o voluptate a imanenței îi condamnă în mod egal. Timiditatea este un dispreț instinctiv al vieții; cinismul, unul rațional. Înduioșarea? Un amurg delicat al lucidității, o "degradare" a spiritului la rangul inimii. În orice timiditate se află o nuanță religioasă. Teama că nu sîntem ai nimănui, că Dumnezeu este un nimeni, iar lumea opera
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]